Sunteți pe pagina 1din 1

O, mam

de Mihai Eminescu
O, mam, dulce mam, din negur de vremi Pe freamtul de frunze la tine tu m chemi; Deasupra criptei negre a sfntului mormnt Se scutur salcmii de toamn i de vnt, Se bat ncet din ramuri, ngn glasul tu Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Cnd voi muri, iubito, la cretet s nu-mi plngi; Din teiul sfnt i dulce o ramur s frngi, La capul meu cu grij tu ramura s-o-ngropi, Asupra ei s cad a ochilor ti stropi; Simi-o-voi odat umbrind mormntul meu Mereu va crete umbra-i, eu voi dormi mereu. Iar dac mpreun va fi ca s murim, S nu ne duc-n triste zidiri de intirim, Mormntul s ni-l sape la margine de ru, Ne pun-n ncperea aceluiai sicriu; De-a pururea aproape vei fi de snul meu Mereu va plnge apa, noi vom dormi mereu.