Sunteți pe pagina 1din 35

-l

Elegia a opta

Detlicutir, lui Rudolf liassncr

Fd,ptura, cu toli ochii ei,

' I

.r

vede Largul. Doar ochii noqtri sint

ca qi intorqi qi-n jriru-i aqezali in intregime,

curse pindind ivirea ei slobod5,.

Afar5 ce uictzit, citim doar dupf, chipul

necuvintLtoarelor; c[ci chiar din pragui viefii

sucim de-a-ndilratelea pruncul qi-l silim

s5, vadi intruchipiri, ind5,rd,t, nu Largul, cale-i

intipS,rit atit de adinc pe chipul animalului. Liber de nroarte.

Noi,

doar pe e& o vedem; ,uinl5,nluitei sfllb5,ticiuni

are pe Domnul, qi cind colind[,

ii stH, pieirea pururi in urmd,

iar inainte-i il

in veEnicie colind[, aidoma izvoarelor.

Niciodatf, nu ni se-ntinde, nici o singurL zi, spaliul cel pur dinainte, in care fiorile

se deschid nemd,rginit. E numai lume necontenit qi nicicind Fdrd,-de-nu-niciundele:

Netntinatul. Nestr5,juitul, pe care-l respiri

,si-i .yfai nesfirqit qi nu-l rivne;ti. Ca pruuc

cite unul se pierde intr-Insul, ti,cut,

gi e zguduit. Ori altul moarc qi esle.

tFiindci ln tinda niortii nu mai ziresti nroartea

i qi-!i pirone;ti cilutX,trru-r, afard,,

in felul poate, de nepreluit, al necuvintfltorului.

IudrHgostifii, de n-ar fi celd,lalt si, ascunclii

vederea, sunt tare aproape de El qi se

Ca din nebilgare de seamf, li se arati,

lndlriltul

lns[,, nici unnl nu trece

de celf,,lalt mai departe, qi clin nou se-nverigE, lunrea.

Cu fala intoarsl spre cele create, rrereu,

numai asuprft lor desluqim oglindirea Slobodului,

intunecatul de c5,tre noi. Sau poate, un animal, unul

ce nu. cuvintii, iqi inallH, privirea qi linltit ne strd,bate.

Aceasta se cheamri destin:

a fi fal[-n fa!i, .

niufc mai mult Ei mereu faf[-n fafi,.

. !;I,EGIILE DUINEZ}}

bb'

'

Conitiiiila no'astril aninrirlul c1e ar.il\-efl,ro.

'--'.

t

rieSoviiiroirr'1.

.

(e.1-i1lCr.iitrenoi,tliit'.ttt.efsri-]}Sellh.tjorttrjrr3i:]iiiie,ritai.dei;arlt.+;

'^

.--r-.

.:

'-

,

:-

-

:

'

I

l

'.''.,.

ne-ar intoarce si ne-ar rflpi pe dmmul siu.

Fiinla lui, totnsi, ii este

nesfir;itI, neiuprinsti qi f[r5, oc]rire

asupra stlrii sale, pur5,, cum Ei privirea. far unde noi vedem viitor, acolo ei vede Totul

Ei pe sine lnsuEi in Tot, izbXvit de-a. punui.

Cu toate acestea, ptnditoarea, calda s5lb[ticiune

ascunde ap5,sarea qi gnja unei mari restriEti.

C5,ci ;i pe ea, o urmS,reqte necontenit ceea ce pe rioi

ne copleqeqte adesea, -

amintirea

c5,, inspre ce te indrepli cu toati, fiinla,

a fost cindva'mai npioape, mai credincios, si alipirea

nernS,rginit de blindil. Aici, totu-i indeptirtare, qi-acolo a fost rlsufiare. Asemuincl-o cu ceii dintii,

patria, lui de-a doua li pare corcitri qi praclil vinturilor.

O, f.Irgr93 md;ntntei creaturi

punirea, rd,nztnlnd, in pintecul ce-a zimislit-o;

o, noroctea musculilei, ce incd se zbenguie /intiuntnt,

chiar cind iqi pr[znuie nunta: c5,ci pintecu-i totn]. Cat5, la siguranla abia sovXielnici, a p[sf,rii,

care, prin obirqia ei, str5,vede cele c1ou5, tiirimuri

ca si cum ar fi sufletul unui etrusc

desprins dintr-un mort incliis intr-un sarcofag avind pe capac, totugi, efigia trupului sfui odihnincl.

$i cit de nluciti e flptura cc trebuie sti zboare deqi e oclraslfl de pintec. lnspir,imintat[ parci,

cle ea insflqi, zbucneqte prin aer, cum 0 fisuril

ar despica o ceaqcf,. r\stfel se inscrie clira

liliaculni in porfelanul serii.

",

Ci noi: privitori, mereu, orinnde,

- spre toate-aplecali, nicicind aieyea ln La,rg ! Suntern rilsplini. Orinduinr. Firrimi{are.

Din nou orlnduirrr qi fS,rimarea-i partea noastri.

}F:

f;i-::

.:

.

-4ti::l

=;.

:tr

Cine nc-a risucit aqa, ineit orice aru face. strntem ci'I, llrnl care pleacfi". C;l ;i ecesta,,

"

Er,e,cttr,o DUTNEZ

67

, l

ij

,

af

r

'

t

,

se-opreqte, se intoarece, zd,bove$te

:j:

.,

a

.'t

-,

trfiirn qi noi qi ne luH,m intruna bun rXmas.

ELEGIILE DUINEZE

09. f.

.i

rl

r

i

:

:

n

' Elegiileduineze - l-c"

Cu to{i ochii viefuitoarelor vdd

Deschisul. Numai ochii nogri sint ca intorgi

gi agezafi ca nigte capcane,

roatd, in jurul liberei iegiri.

Ceea ce este-n afard noi nu gim dec?t

din c[utdtura animalului; clci pinl gi pe prunc il risucim gi-l silim si priveascl-napoi

lumea formelor, qi nu Deschisul, care

pe chipul animalului atit de adinc e. Liber de moarte. Noi numai pe ea o vedem; dar slobodul animal

are mereu asfinlitu-i in urm[,

iar in fa15 pe Dumnezeu, - gi chiar cind el inainteaz6, inainteazd in vegnicie; aga cum igi petrec curgerea fintinile.

Ci noi, nicicind, nici mdcar o singurd zi

nu avem in fat6 spa{iul pur, unde florile

la nesfirgit se invoaltd. Necontenit este Lume,

qi niciodati acel Nicdieri fErS Nimic:

Purul, Nevegheatul, pe care-l respiri

qi qtii cd-i fEr[ margini 9i nu-l rtvnegti.

Un copil, uneori tlcut se pierde in el gi cineva il zgil{iie qi-l dezmeticeqte. Sau un altul moare gi este, devine acel niciunde. 96ci in apropierea mo(ii nu mai vedem moarte4 ci inafar6. In ochii nogtri ficqi se deschide poate atunci

marea privire a animalului.

indrlgostifii, dacdcelSlalt n-ar fi mascindu-i vdzul,

aproape-s de asta, qi-s cupringi de uimire Ca din gregeald, li se intredeschide

inapoia celuilalt

Dar peste cel5lalt

nu trece nimeni, pi iarSgi inchis e in lume. tntorqi mereu ciffe Creafie, noivedem

doar in risfingeri acel Liber,

pe care noi ingine-lintunecdm. Sau poate cind un animal, mut ridicindu-;i ochii, ne str[bate cu privirea-i linigtite.

lati ce se nume$te soartS: s[ fiiin fafa lumii

- atit $i nimic mai mult gi mereu in faf6.

Dar animalul, sigur pe sine venind cdtre noi

o congtiin{E-ar avea, ca a noastrS,

el ne-ar intoarce din cale gi ne-ar purta in sensul mersului sdu. Dar pentru el fiinfa sa

e nemdrginite, frr[ zhgazui gi frrA privire

cdtre-a sa stare, la fel de purl ca gi viziunea-i.

$i-acolo unde noi vedem viitor, el vede totul

gi-n Totul se vede pe sine gi vindecat e astfel de-a pururi.

$i totuqi aceast[ sllblticiune ager5 qi caldd duce povara gi grija unei nesfirqite melancolii.

CIci gi in ea ddinuie ceea ce pe noi adesea ne coplegeqte:

- amintirea, ca gi cum toate spre care n[zuim altidati mai aproape ne erau, mai cu credinfi

gi-n infinit de suavd comuniune. Aici totul este distan!5,

gi-acolo totul era suflu. Dup[ patria dintii,

cea de-a doua hibridl pare

gi-n destrdm are ca vintul.

O, fericirea micii frpturi. care r6mine mereu in Sinul care-a purtat-o;

o, noroc al gizei ce salti lduntric

chiar gi-atunci cind nuntegte: clci Sinul e Totul.

$i iata semisiguranla p6sdrii, ea care prin obirqie inffezdreqte amindoud tdrimuri le

ca qi cum ar fi sufletul unui Etrusc ivit dintr-un mort, pe care sicriu-l inchise, totuqi cu portretul s5u in veqnicd odihni drept capac. $i cit de tulburat este cel care trebuie sE zboare, avintindu-se afari dintr-un sin. Ca infricogat de sine

despicd vdzduhul a$a cum o fisur6 cea$ca o frdnge. Aga sfigie porfelanul serii

dira ldsati de-al liliacului zbor.

Iar noi: spectatorii, pretutindeni, mereu,

intorgi citre totul qi niciodati dincolo-n afar[!

Sintem coplegili. Orinduim. Totulse sfarm5.

Din nou rinduim gi iar se ruineazE. Noi ?ngine ne prdbugim.

Cine ne-a r[sucit in aga fel, cd noi,

orice-am face, ne afltrm mereu in postura unuia care pleac[? Ca qi cum ajuns pe dealul din urm6, de unde inci o datl intreagd valea sa i se aratd, se-ntoarce, st6, intirzie -,

aga gi noi viefuim qi mereu ne lulm rlmas bun.

t ,krJ***" ).r- t\rcnt^E k'*)

Erecm tNrAra

Cine, cdnd eu strig mI aude cu adevdrat din legiunile

ingerilor? gi dac5, intr-adev6r, vreunul mE va prinde

vreodatd de inim6: eu md voi fi topit tr fala

prezenfei sale mai puternice. Deoarece frumosul nu este altceva

dec6t

teribilul inceput

pe care noi abia il suportS.m,

gi il admirtrm iar el ne ceart6 ugor in vreme ce ne distruge. Orice inger este teribil.

Astfel stau eu deci gi-mi inghit tentalia negrelor susp^ine. Ah, pe cine indrEznim

noi a-I dori? Ingeri nu, oameni nu gi viclenele animale observard deja

cd nu ne afl6m in siguranli tr aceastd

lume insemnatE- Ne r6mdne probabil

undeva un pom la o margine pe care il revedem

zilnic; ne rdm6ne strada de ieri

gi intdrziata frdelitate a unei obignuinfe,

pe care am indrdgit-o, care ne rdmase qi nu mai plec6. O, qi noapted, noaptea, cdnd vintul incdrcat de spalii

ne atinge fala-, cui nu-i r5m6ne ea, dorita,

ugor dezamdgitoarea, ce le apare greoi inimilor singuratice. Le este oare mai ugor celor

indrdgostifi?

Ah, ei igi acoperd soarta lor unul cu altuI.

RanreRMARrAR-nre o

incd n-o qtii? Aruncd-fi din brale golutr

inspre spaliile pe care le respirdm; poate pis6rile

vor simli aerul m5rit cu un zbor inl5untru.

2A

27

o Elegii Duineze

cum s5.geata

invinge coarda pentru ca, impreund in sdritur[

si fie mai mult decdt ea insdqi. Deoarece a rdmdne

nu este niciunde.

Da, primdverile

multe stele

vor avea nevoie de tine. indr5znesc

spre tine, ca sd le simfi. Se ridicd

un val dinspre trecut sau tu, trec6nd prin dreptul acelei ferestre deschise,

o vioar[ s-a oferit. Toate acestea au fost o misiune-

Dar o vei indeplini?

de aqteptare

N-ai fost tu mereu

inci risipit, cdnd fi se

anunla o iubitd? ($i

unde vrei tu s-o addposteqti

c6nd qi-aga marile g6nduri streine

intr[

qi ies qi adesea rdmdn peste noapte).

Dacd fi-este dor totugi, cdnt[-i pe indrdgostifi;

gi

Pe aceia gi tu ii invidiai aproape, pdrdsifii, Pe care

ii simleai mai demni de iubire dec6t cei indestulafi. Incepe mereu de la inceput acea incoronare de neatins;

sentimentul lor faimos, incd multd vreme nemuritor.

gindegte:

i-a f<rst

rezistd ins5. eroul, chiar gi decdderea sa

doar un pretext de a fi: ultima sa nagtere.

Dar pe indr6gostili,

ii ia inapoi, de

epuizata naturi

parc6 nu ar fi incd o datd forfe

apte de a-i isca. Te-ai g6ndit tu oare la Stampa

Voci, voci. Ascultd, inimd a rr:,ea, aSa cum,

in fapt, numai sfrnlii ascultd: inc6t uriaga chemare

ii ridicd de la sol; ei insd, imposibilii,

ingenuncheau

Si astfel

mereu, neascultdnd:

ascultau ei. Nu de a-i fi suportat

vocea, zeului, deloc. Dar ceea ce e dureros aude,

neintrerupta qtire care se nagte din ticere. Fogneqte acum dinspre tinerii morli spre tine.

Oriunde intrai, nu te invoca, oare, destinul lor

in liniqtea bisericilor din Roma qi Neapole? Sau !i-a apdrut o nobilS inscriplie cum, de curdnd, tabela din Santa Maria Formosa, Ce-mi vor ei mie? IJgor doar sd inldtur aparenfa

nedreptlfii, care impiedeca oarecum

curata migcare a spiritelor 1or.

Bineinleles c6 e ciudat si nu mai locuiegti pdmdntul, abia invdlatele deprinderi sd nu le mai exersezi,

trandafirilor qi anumitor alte promil[toare lucruri

Gaspara,

in care undeva, o fat6,

sd nu le mai dai semnificalia destinului uman;

care gi-a

pierdut iubitul gi a simlit, ca printr-o

ceea ce fusesem in infrnit de temdtoarele mAini,

exacerbatd asemdnare a acestuia: cd. am devenit ca ea?

sE nu mai fim gi insugi numele propriu

Sd nu dea in sfdrqit fructe

vechile noastre dureri? Oare nu e timpul sd ne despdrlim

amabil de cel indrdgostit cu tremur inving6ndu-l:

s6-l p6rdsegti ca pe ojucdrie spartl.

Ciudat, propriile

dorin{e sd nu le mai vrei. $i ciudat,

tot ce avea semnificalie si laqi sd fluture

liber in spafiu.

$i

a fr mort devine difrcil,

cu multe incercdri, inc6t ajungi si sim{i, cu timpul,

un dram de eternitate. Dar cei vii fac

cu tolii eroarea de a diferenlia prea tare. Despre ingeri (se spune) c6 adeseori nu gtiau

prea bine dac6 se miqcau intre morli sau intre vii. Eternul curent

irupe prin ambele domenii toate vdrstele

cu sine gi le dominE pe ambele.

De fapt nu mai au nevoie de noi cei precoce instrdinafi,

ne dezobignuim liniqtit de ceea ce e lumesc, a;a cum cu

bl6nde!e

ne ridiclm de la pieptul Mamei. $i noi, cei care avem

nevoie

de atdt de mari mistere, noi pentru care,

din durere, ades, sacre progrese ne apzrr -: putem noi fr

fird ele?

Este oare inutilS legenda c6, odatd, in pldngerea dup6

Linos

printr-o primd gi indrizneafd. muzicd o durd paralizie se

afirm6;

gi abia intr-un spaliu infricogat in care un t6n6r aproape zelesc

brusc gi pentru totdeauna intr5, golul prinse

o asemenea vibralie inc6t acum ne atrage, ne impac6 qi ne ajut6.

Erpcra A DouA

Orice trger este teribil.

$i

totuqi, vai mie, vd invoc eu,

p6sdri aproape mortale ale sufletului, gtiindu-v6.

IJnde au rdmas zilele lui Tobias

cdnd odat6, dintre voi, splendisimul, stdtea in simpla uqd

a casei,

ugor imbrdcat de cdldtorie gi deloc teribil.

(T6n6rul gi celuilalt, tdnirului, avid privind in afard).

De ar pEqi

acum arhanghelul, teribilul, inapoia stelelor

in jos doar un pas gi incoace: inalt -

lovind ne-ar turti propria-ne inim6. Cine sunteli voi?

De timpuriu fericifi, voi rdsfilaf, ai crealiei,

inalte giruri, creste aurorale

ale oric5rei iscdri - polen al infloritoarei dumnezeiri, articulafii ale luminii, coridoare, trepte, tronuri,

spafii din fiin1e, scuturi ale pldcerii, tumult

al sentimentelor furtunos infiorate gi deodatd, singular,

oglindd: pe care revdrsata, propria frumusele

o recreeaz6 inapoi in propria-i figurE.

De aceea noi, unde sim{im, ne evapordm; ah, noi

ne respirdm aici gi acolo; dintr-un

dim noi un miros tot mai slab.

$i

jar

aprins intr-altul

atunci ne spune weunul:

da, tu-mi intri h sdnge, aceast6 incdpere, prim[vara

RanmnManraR.rl-rs o

26

se umple cu tine.-. Dar, ne ajuti aceasta, el nu ne poate

susfine,

noi dispirem in el gi pentru el. Iar pe aceia, frumoqii'

se ridica

dintr-o

o, cine-i refine

pL obrajii lor

oare? Neobosit6 luce;te aparenfa pi-apoi dispare. Ca 9i roua din iarba t6nlr6

din noi ce-i al nostru, ca gi fierbinfeala

mdncare gdtitd- O, surisule, incotro? O, privegte:

noi valuri, calde, fugace ale inimii

vai,

in

mie: r:roi suntem, ce pdrem,

care ne topim, pdsaeidoare

oare ingerii cu adevdrat doar

-;

totuqi' Spaliul-cosmic

mirosul nostru? Surprind

sinele lor, ceea ce

din ei ingigi risiPesc

sau, uneori, ca din gregealS, pulin 9i din fiin1a noastri?

Suntem noi

oare m6car atdtde topifi in trasaturile lor c6t vagul din fe!ele

femeilor gravide? reintoarcerii lor

Dar ei n-o remarci in turbionul

in sine- (Cum gi-ar putea-o remarca)'

Iubilii ar putea,

sd peroreis

de-ar qti, in aerul noplii

splendid. Deoarece se pare c6 totul

ne ascunde. Privegte,

locuite de noi rezist6

trecem pe l6ngd toate ca o miqcare

arborii sunt; casele

ftrc6- Doar noi

de aer'

totul conspiri

in a ne ascunde,

pe jum6tate

$i

ioate din rugine

- pe jumdtate dintr-o inefabili speranfi'

atingeli. Aveli voi dovezi?

Iubifilor, voi, ce v[ ajungeli unul - altuia,

vi

intreb despre noi. Voi vd

Iatd, mi se intimPld ca mdinile mele

si se'mpreune

sE se apere in

sau ca prea rtzatamea fafd ele. Acest lucru imi de

27

r Elegii Duineze

o oarecare emotie- Dar cine ar indrdzni sdfie pentru atdt de pufin?

Voi ins6, care cregtefi

in enfuziasmul

celuilalt, incdt el vI implord

coplegit: destul, nu mai

;

iar voi, prin m6inile voastre

devenind mai bogafi decdt strugurii anilor;

voi, ce uneori vn topifi doar pentru cE cel5lalt

se prea mlregte: pe voi vd intreb de noi. $tiu,

voi vd atingefi cu sfinfenie, deoarece m6ng6ierea leagd,

deoarece locul insugi nu

dispare, pe

care, voi, cei tandri,

il acoperiti; gi prin

aceasta voi vi simfili

curata durat[.

$i

astfel vE promiteli voi eternitatea

$i

doar prin imbr6fi9are.

totugi, atunci c6nd ali rezistat

primei clipe de spaim6 gi acelei nostalgii la fereastrE,

ca gi primei plimb[ri alSturi, odatd, prin grddin[:

iubililor, rnai sunte{i

voi incS? Cdnd voi, unul pe celilalt

ca o biuturd pe altl biuturd:

vi ridica{i cu gurile - fix6ndu-v6. -:

o, ce ciudat se topegte atunci b[utorul in propria-i acliune.

Nu v-a uimit oare pe mormintele atice prudenfa

gestului uman? SE arunci pe umdr at6t de ugor

iubirea gi

despdrlirea, de parcd acestea

ar fi frcute din alte substanle dec6t ale noastre?

G6ndili-vi la acele m6ini

ce se odihnesc ugoare, degi in torsuri std forfa.

Cei puternici gtiau aceasta: pAnd aici suntem noi,

sd ne atingem astfel, aceasta ne aparfine; mai tare

ne apas6 insd zeii. $i, totugi, aceasta este o treabd azeilor.

O, de-arn g6si o figie

retrasS, ingust umand, fertilL

de pdmint curatEl,

a noastrd,

irrtre curenli gi piatrd. CEci propria inimi ne

depdgegte iar6gi,

in propriile-i

ca pe aceia.

$i

nici n-o mai putem unn6ri

imagini care o lmblinzesc qi nici in

r

I

corpurile zeiegti in care ea se m6repte cu pudoare.

Erpcra A TRErA

IJna este s6-i cdnfi pe cei indr6gostiti. $i altceva, vai,

de a c6nta ascunsa, vinovata, sffinta giroire a

sdngelui.

Pe cel pe care ea il recunoagte de departe, t6n6rul, ce gtie el

de fapt despre seniorul pl6ceri!

cel care ades, din singur6tatea

sa uneori ca pi cum ea n-ar fi gi, oricum, ?nainte ca ea s-o

facd suportabili

ah, mustind de o asemenea necunoa5tere, igi ridici el capul

zeiesc, chemdnd noaptea spre infinit6 revolt6.

O, sdngele lui Neptun gi teribilul s6u trident.

O, Si vintul intunecat al pieptului s6u ca dintr-o scoic[

rEsucitS.

Ascult6, cum noaptea se addncegte gi se golegte. Iar voi, stelelor,

nu de la voi se iscd oare pasiunea iubitului

pentru chipul iubitei sale? Nu are el acea intima

cunoagtere

a purului ei chip furat din curatele astre?

Nici tu gi, vai, nici marna sa

nu i-a incordat astfel arcul sprdncenelor spre agteptare-

$i nici spre tine, fatd ce-l sim1i, nu spre tine

se arcui buz-a sa intr-o expresie fertile.

RanrsnMamaRu.rn c

32

Crezi tu lnk-adever ca uloara ta cibeturA

l-a zdruncinat, tu ce te miiti

ca un vent tendr?

I-ai speimantat inima,

cad in el la acea

e drept; dar Si mai vechi spaime

prim6 atingere.

Cheami-I

tu nu-l ohemi cu adevir.t dintr-o lume

obsouri,

inr-adevtrr, el vrea, el tresare;

in inima-Ii disoret5" se

Dar, s-a

Ma,![:L tul-ai cf,eai. de mic,

,ie fi-a

u9urat el se simte biue

stepanette $i se descopere- cunoscut el vreodatii?

tu i-ai fost inoeputul, noii

peste

fost el lnt-adev5r nou, tu ti-ai aplecat

sffiia.

cosmos?

s5i oohi lumea familiari apErAnduJ de ce-i fJnde sult, ah, acei ani, c6nd simplu gi cu

sublirea-fi siluetE

Multe i-ai ascus

ai lnseninat-o, din

ai iDmuiat tu ln spafiul siu obscur

l-ai aperat de zbuciumatul

tu; camera-i dubios intunecati

fudma ta protectoare

- un

altul, uman.

$i nu in lntunerec, nu, ci ln apropiata ta existenF

ai atezat tu sfesnicul gi perea astfel din prietenie

doar.

Niciunde vreur scarteit pe care tu se [u i-l

de parce gtiai tu lnsuli cdzd se va miqca

gi el te asculta, linigtindu-se.

ili

explici - podeaua surezend,

Atet de multe

cereau tandru se te ridici; i]l spatele dulapului ap6ru

intr-o maata chiar destinul seu, Si ln faldurile perdelei

ce se trigea u$or, nelidttitul seu viitor.

pdrca nnprotejat

El insugi, cum stitea oulcat, oel utuiat,

genele-i sorrnoroase dulcealA gustand

u$oara-Ii siluetit lntr-o savuratii somnolenla

pe sub

din

Dar in sinea sa: cine-l apira, -;

5i cine impiedica inliuffrul seu valurile

genetice?

JJ

) Elegii Duineze

Ah, *afost, se vede, nici o prudente ln somnolenla-i;

dormind

dar visAnd qi in febra: uitlindu-se pe sine.

El, nou venitul, temetorul cet de lntortocheat.,.

cu mi$oirile

intime ale largilor mlidile

thzand spre modele, deja, incheiate, lnlr-o rigidA crettere, sprc

animalic vanate forrne. Cum se daruia el. - Cum iubi.

Iubindu-$

interioritatea, salbeticia sa htim4

aceaste ju[glii

interioari iar pe ale sal€ blocuri cezute

ioirEa sa agtepta un verde luminos. Iubi. O pnrnsi qi iepi

afari din propriile-i riddcini spre violenta-i origine,

unde mica sa

na$tere era deja depetite. Cu ciragoste

cobori el ln adAno spre url s6nge mai vechi, ad.iincile vii,

unde se afla teribilul Arca s4tul de sffimo$i.

grozavie il cunogtea,

$i

frecare

ll fulgera, de paroi era firesc.

Da, ingrozitorul sur6.dea

,

Rareori

ai

suras tu atat de tandru, Mame. CuJn putea

el str nu-l iubeasce,

l-a iubit el, deoarece,

doar li suradea- linaintea ta

pe vremea cind il purtai,

sipit, Si aoeasta ajuta embrioDul.

fusese acesta ln apE

Iati, noi

nu iubim ca florile, rod al unui singur

an; ni se urc6, cand iubim

o de negandit sevi prin brale. O, fat5,

ia

nesfargila

aminter ceea ce r\oi iubim iz noi, nu e una, viitoarea" ci

fierbere; nu un singur copil,

care ca pi ruinele munfilor

ci pirinfii,

ne zac noui. in fundamente; ca Si uscatul pat al apei

tecutelor Eame -; oi intregul

tiicut peisaj sub fatalitatea ourata sau ?D[oratii -i aceasta fulInailJ:tra ta, o fatE'.

Tu insifi, ce gtii tu

tu atrdgeai

origini in frinfa iubitului. $i ce simfiri

-,

se r6scoleau din desplduritele fiin1e. Ce

femei te urau de fapt. Ce fel de bErbafi lntunecaJi

iritai tu in arterele tinerilor? Copii

morfi voiau spre tine

$i

uqor, ugor

fr-i ceva drag lui, ddruiegte-i

intr-o gredin6 apropiatii, di-i supraponderea

o zr suportabild, - condu-l

Susfine-I

nopfilor

E'

F

ir.

ErBcrA A pATRA

i F.

O, arbori ai viefii, pe cdnd deci hibernali?

Nu suntem unitari. Nu suntem ca p6sdrile migratoare

inlelepte. Tdrziw pi depdgifi,

ne sfo{5m, deodat6, legdturile gi cddem peste lacurile indiferente-

A fi inflorit qi uscat ne este egal gi lucid.

$i

undeva plgesc inc5 lei ignordnd,

cdt tirnp sunt superbi, orice limite.

Noi insd, acolo unde plrem convingi de un lucru, total, un alt efort este deja sensibil. Dugmlnia ne este apropiat6. Nu se apropie indrdgostilii

mereu de margini, unitari in totul,

promi!6ndu-qi dep6rtiri, v6n6toare gi o patrie. $i atunci, pentru un desen momentan

se preg[tegte o bazd a contrariului, cu gr@u,

ca sd o putem sesiza; deoarece, fa16 de noi

existi claritate. Nu percepem conturul simlirii: doar ceea ce o formeazd" dinafard-

Cine, oare, nu st6tea infricat in fala perdelei inimii?

$i

ea se dddu la o parte: pe scen5 domnea adioul.

IJqor de infeles. Gridina cunoscut[, miqc6nd u$or: abia atunci sosi dansatorul.

RanrpnMaruaRu-xr o

38

Dar nu acestd, destul! $i oric6t ar fi fost de abil

el ne apare deghizat, devenind un simplu burghez

care trece prin

Nu vreau jumitdli de masc6,

bucdtdria sa in locuinfd.

prefer p6puqa. Ea este intreagd. Vreau

s6-i pdstrez pluqul gi s6rma gi chipul ce-i este aparenla. Aici. Stau drept.

Chiar c6nd se sting luminile, chiar gi daci

mi se spune: destul, ajunge

adie golul cu griul ei curent,

-, chiar qi dacl dinspre scen[

chiar dac6 dintre liniqtifii mei antecesori niciunul

nu mai st6 aici cu mine, nici o femeie, nici

mdcar acel b6iat cu ochii negri, saqii.

Eu rdm6n totuqi- Existd totdeauna ceva de vdzut.

Nu am oare dreptate? Tu, cel care din cauza mea

simlit-ai amarul existenfei, gustdndu-m[, tat6,

primd matrice a necesit6{ii mele,

inil!6ndu-md, mereu insd apreciind gi, cu

gustul unor streine deveniri preocupat, examin6nd uit6tura-mi lucid6 -

cSreia tu, tatdl meu, de c6nd egti mort, adesea

in sperantele me1e, inlIuntrul meu, sim(i teamd

gi calm, cum o au morlii, la imperii de senindtate, renun!6nd pentru mdruntul meu destin, oare nu am dreptate? $i voi, nu am eu dreptate,

c6nd md iubeali pentru abia prima schi!6

de iubire spre voi, ezitantd, mereu,

deoarece aerul, in prezenla voastrd,

iubindu-v6, se revdrsa in spaliul cosmic,

39

o Elegii Dttineze

in care nu vd mai regdseam

sunt dispus a agtepta in fala scenei cu plpugi, o, nu.

;i

dacd

atdt de intens privind incdt, pentru a echilibra

in sf6.rgit privirea mea, precum un actor,

un inger va apSrea sfdgiindu-i costumul.

Inger gi pdpug5: spectacol in sffirgit.

Atunci se implinegte ceea ce noi mereu

despdrlim, fiind pur gi simplu.

din anotimpurile noastre abia

Atunci se creeazd

jurimprejurul

tetregii transformiri. Peste noi gi dincolo

va cdnta atunci ingerul. Iatd, muritorii

n-o pot b5nui, greutatea pretextelor pe care le furnizdm noi, in toate. Totul

nu este lucrul insugi. O, ceasuri in copildrie,

care reprezentau, in spatele figurilor, mai mult

decAt trecutul gi oricum nu viitorul, in fala noastr6.

Cdt de firesc cregteam noi gi cum ne

sforlam noi, uneori,

de a fi mari, mai iute, de dragul acelora,

care nu posedau altceva, dec6t grandoarea.

Fiind totugi, in alura

noastr6 singuratecS,

satisficuli de duratE gi stim

tn spaliile dintre lume

in acel loc, care de la inceput

era g6ndit pentru un curat evenirnent.

gi jucirii,

Cine aratd oare

un copil,

aSa cum el sti? Cine il aSazd.

intre astre gi ii dE tr m6nd mdsura

distanfei? Cine face o crimd infantili din pdinea gri, ce devine apoi duri - sau il las6

inlEuntrul gurii rotunde, precum cotorul

unui prea frumos mir?

Criminalii sunt

u;or de inleles. Dar aceasta: rnoartea,

intreaga moarte, s-o conlii bl6nd chiar inainte de existenln qi frrE m6nie,

o, este de nedescris.

F'

t.

{

Erpcra A cINCEA

DBprcanA Doanra.rsl Ffunura KorNrc

Cine insd sunt ei, spune-mi, cdldtorii, cei ugor

mai oarecari dec6t noi ingine, cei care, cu necesitate gi devreme preseazd spre cine - gi cui spre o iubire

nioiodat6 pe deplin satisficutE? Dar el o preseazi, o indoaie, o frAnge, s falanseaze,

o aruncd gi apoi o re-prinde;

jos,

ca dintr-un aer

uleios gi lin coboard ei in pe uzatul, de nesftirgita lor

s6ritur[, sub{irele covor, acest pierdut

covor in spa(iul cosmic.

Agtemut

cerului,

ca un plasture, de parc6 suburbia

acolo, i-ar fi frcut rdu terrei.

$i absent acolo,

drept aici gi manifest: prezen\a

marii litere in majuscul4

gi incd, puternicii

b6rbafi, ea-i rostogoleqte, in glumi, prinzAndu-i

mereu, precum la mas6, puternicul August farfrrria de tab16.

Ah, qi pentru acest

tniez, o rozda contempldrii:

gi ea infloregte qi se exfoliazd.

$i

acest

st6lp sau pistil, gtarnpilE, cea de

propria-i

infloritoare pulbere atinsE, din nou fertllizatd

RarxsnMaxraRrxe o

44

ne-pofta pentru un pseudo-fruct, ei

nicic6nd congtiente

sclipind cu ince{oqata

aparenli a unei fals zimbitoare nepldceri.

-,

$i-aici: ofilitul, ridatul patriarh,

bdtr6nul, care bate doar toba, supt in pielea-i ampl6, de parcd, ea, inainte, ar fi cuprins doi bdrbali, unul dintre ei

culcat deja in cimitir gi el supraviefuind celuilalt,

surd gi uneori cam rdtdcit in pielea-i vdduvS.

Dar cel tdndr, bdrbatul, de parcd era fiul unei cefe

gi al unei cSlug6rile: alos qi bine umflat de mugchi qi simplitate.

O, voi,

care, ca o jucirie primit-a1i

o suferinfi, inc6 mdrunti, intr-una din

lungile ei convalescenle

Tu, cel care cu o izbiturS,

pe care numai fructele o cunosc, necopt,

zilnic de o suti de ori tu c6z6nd din pomul impreun[

createi migcdri (cel care, mai iute ca apa, trece prin primivard, var6 gi toamnl in pufine minute) - cazi gi te strivegti de morm6nt:

qi uneori, intr-o semi-pauz6, vrea sd !i se ofere un chip

iubit dincolo, spre mama ta

aceea rareori tandr6; gi totugi se pierde in corpul tdu,

uzat p6nd la platitudine, cu team5,

chipul abia cEutat

$i din nou

45

+ Elegii Duineze

bate din palme b6rbatul pentru sdrituri gi inainte

ca

!ie,

o durere, vreodatl se-Ii fie

congtientd in apropierea

tllpii piciorului

galopantei inimi, ifi apare li