Sunteți pe pagina 1din 21

INFECTIILE URINARE LA ADULT

Anatomie Aparat urinar inferior si superior Aparatul urinar este impartit in superior si inferior deoarece patologia si manifestarile clinice ale celor doua parti sunt diferite. Aparatul urinar superior este format din rinichi si uretere, canalele care dreneaza urina de la rinichi la vezica urinara. Aparatul urinar inferior este reprezentat de vezica urinara, uretra si sfincterele care tin uretra inchisa, asigurind astfel continenta. La barbat tot aici este inclusa si prostata. Cum urinam Procesul de urinare este coordonat de un reflex care are o particularitate importanta, este sub influenta constientului, a creierului. Ca urmare chiar daca apare necesitatea de a urina, omul poate amana urinarea pana ajunge intrun loc favorabil. Abia atunci creierul va accepta declansarea reflexului si evacuarea urinei din vezica. Pe de alta parte si reflexul in sine are o complexitate deosebita prin faptul ca trebuie sa coordoneze atat cele doua sfinctere, care ne asigura continenta cat si muschiul vezicii urinare, numit detrusor, care asigura evacuarea urinei. Centrii nervosi care controleaza acest reflex se afla in maduva spinarii si trebuie sa asigure coordonarea dintre sfinctere si muschiul vezicii urinare. Astfel, cand vrem sa retinem urina sfincterele se contracta si vezica este tinuta in relaxare, iar cand urinam, sfincterele trebuie sa se relaxeze si apoi vezica se contracta, evacuind astfel urina.

Ce este normal Cat urineaza un om pe zi? Un om normal urineaza cam 70% din cantitatea de lichide pe care o consuma. Lichidele sunt reprezentate de apa, sucuri, cafea, ceai, dar si de lapte, iaurt, fructe si chiar alimente. Restul de 30% se elimina prin transpiratie, scaun, respiratie. Acest raport se poate schimba in functie de temperatura exterioara, la cald se va pierde mai mult prin transpiratie, la frig se produce mai multa urina. Este recomandat ca o persoana sa urineze 1200 1500 ml urina pe zi pentru a avea si a pastra o functie renala de epurare normala. Pentru aceasta trebuie consumata o cantitate de 1500 2000 ml lichide pe zi. Lichidele includ toate tipurile prezentate mai sus. De cate ori urineaza un om pe zi? Numarul de urinari pe zi nu are o valoare normala fixa. Vezica are o capacitate de 200 400 ml. Pentru un volum eliminat pe zi de 1200 1500 ml un om ar trebui sa se duca la toaleta de cca. 4 7 ori in timpul zilei. Rinichii au capacitatea de a efectua epurarea organismului intr-un ritm sustinut ziua astfel ca noaptea sa functioneze mai putin si sa nu fie nevoie sa urinam noaptea. Cu exceptia cazurilor cand se consuma seara o cantitate mare de lichide un om normal nu urineaza noaptea. Un om trecut de 55 de ani are o capacitate de epurare mai scazuta a rinichilor ceea ce face ca acestia sa functioneze si noaptea in acelasi ritm si de aceea o urinare doua pe noapte sunt considerate normale dupa aceasta virsta.

La ce intervale se produc urinarile? Urina se formeaza cu un ritm aproximativ de 1 ml pe minut. Aceasta inseamna ca la o capacitate a vezici de 200 300 ml aceasta se va umple in cca. 3 5 ore. Trebuie tinut seama ca ingestia de lichide nu se face constant. Consumul brusc al unei cantitati mari de lichide sau consumul unor lichide care stimuleaza formarea de urina (cofeina, bere) sau trecerea de la cald la rece vor impune urinari mult mai frecvente. Stresul este un alt factor care determina urinarea mai frecventa. Cat timp poate fi stapinita senzatia de a urina? Senzatia de a urina poate fi stapinita si chiar poate disparea dupa citeva minute de aminare atunci cind vezica a fost golita recent. Daca urinarea anterioara s-a produs la mai mult de 3 ore, in conditiile unui consum normal de lichide si fara a fi in conditii de transpiratie excesiva, aminarea urinarii nu este recomandata pentru mai mult de 30 minute. Nu este considerata normala existenta sentimentului de necesitate de a urina imediat cu impresia de a o nu putea stapini. Aceasta se numeste imperiozitate mictionala. Poate fi normala cind apare doar uneori, dar existenta ei aproape la toate urinarile este patologica si trebuie tratata.

Generaliti O infecie a tractului urinar (ITU) este o infecie bacterian care afecteaz o parte a tractului urinar. Cnd afecteaz tractul urinar inferior, aceasta este cunoscut drept cistit simpl (infecie a vezicii urinare), iar cnd afecteaz tractul urinar superior, este cunoscut sub denumirea de pielonefrit (infecie a rinichilor). Simptomele infeciei tractului urinar inferior includ durere la urinare i fie urinri dese, fie nevoia imperioas de a urina (sau ambele), n timp ce cele ale pielonefritei includ febr i durere n flanc, pe lng simptomele infeciei tractului urinar inferior. La persoanele n vrst i la cele foarte tinere, simptomele pot fi vagi sau nespecifice. Principalul agent cauzal al ambelor tipuri este Escherichia coli, totui, n cazuri rare, alte bacterii, virusuri sau ciuperci pot fi cauza. Infeciile tractului urinar apar mai frecvent la femei dect la brbai, jumtate dintre femei avnd cel puin o infecie la un moment dat n timpul vieii. Recurenele sunt frecvente. Factorii de risc includ anatomia femeii, raporturile sexuale i antecedentele n familie. Pielonefrita, n cazul n care apare, urmeaz, de obicei, dup o infecie a vezicii urinare, dar poate rezulta i dintr-o infecie cu transmitere hematogen. n cazul femeilor tinere i sntoase, se poate stabili diagnosticul doar pe baza simptomelor. n cazul celor cu simptome vagi, stabilirea diagnosticului poate fi dificil, deoarece bacteriile pot fi prezente fr a exista o infecie. n cazurile complicate sau n cele n care tratamentul nu a reuit, poate fi util o urocultur. n cazul celor cu infecii frecvente, se pot administra doze mici de antibiotice, ca o msur de prevenie. n cazurile necomplicate, infeciile tractului urinar se trateaz uor cu o cur scurt de antibiotice, dei rezistena la multe dintre antibioticele folosite pentru tratarea acestei afeciuni este tot mai mare. n cazurile complicate, poate fi necesar o cur mai lung sau antibiotice administrate intravenos iar, dac simptomele nu se amelioreaz n decursul a dou sau trei zile, sunt necesare analize suplimentare pentru stabilirea diagnosticului. La femei, infeciile tractului urinar reprezint cea mai frecvent form de infecie bacterian, 10 % dintre acestea dezvoltnd anual infecii ale tractului urinar. Infectia urinara este considerata necomplicata daca nu afecteaza copii, barbati, gravide si daca apare la persoane fara malformatii ale tractului urinar, litiaza urinara, la care nu s-au aplicat manevre urologice si care nu au boli sau tratamente care sa le scada imunitatea. Infectia urinara necomplicata apare mai frecvent la pacienti n vrsta de 20-30 ani, si n special la femeile tinere active sexual. Se estimeaza ca pna la 24 ani una din trei femei va fi avut cel putin un episod de ITU diagnosticat de medic si tratat dupa prescriptie medicala.

Conform National Medical Care Survey si National HospitalMedical Care Survey din anul 1997, ITU au fost motivul a 7 milioane de consultatii n ambulatoriu si a 1 milion de consultatii la camera de urgenta, iar n 1995 tratamentul celor 11,3 milioane de femei cu infectie urinara (10,8% dintre femeile cu vrsta de peste 18 ani) a costat 6 miliarde de dolari. In Romnia, dupa cum era de asteptat, incidenta infectiei urinare la femei este de aproximativ patru ori mai mare dect la barbat (24,06 de cazuri noi la 1000 de locuitori fata de 6,73). Se observa o distributie atipica a incidentei ITU n tara noastra fata de datele din literatura, si anume o scadere paradoxala la vrsta de adult tnar urmata de un vrf la categoria 35-39 de ani, cu un maxim la grupa de vrsta de 70-74 ani. O explicatie ar putea fi faptul ca antibioticele se vindeau la data studiului fara restrictii si ca astfel multe femei puteau recurge la automedicatie, iar persoanele vrstnice au resurse materiale reduse, motiv pentru care se prezinta la medicul de familie pentru a fi tratate. Un alt factor care ar putea modifica rezultatele poate fi legat de faptul ca din datele pe care le avem la dispozitie nu putem determina cte dintre aceste cazuri numeroase de la vrstnici nu se asociaza cu diabetul, incontinenta, adenomul de prostata. Istoric Infeciile tractului urinar au fost descrise din timpuri strvechi, prima descriere fiind documentat n Ebers Papyrus datat din c. 1550 .C. Egiptenii descriau boala ca senzaia de fierbineal care iese din vezic. Tratamentul eficace nu a aprut dect dup apariia i utilizarea antibioticelor, n 1930, naintea acestei date fiind recomandate plante, luare de snge (sngerare) i odihn.

Semne i simptome Infecia tractului urinar inferior este denumit i infecie a vezicii urinare. Cele mai frecvente simptome sunt arsuri la urinare i urinarea frecvent (sau nevoia imperioas de a urina) n absena scurgerilor vaginale i a unor dureri semnificative. Aceste simptome pot varia de la forme uoare la forme severe i, la femeile sntoase, dureaz n medie ase zile. Pot fi prezente unele dureri deasupra osului pubian sau n partea inferioar a spatelui. Persoanele care sufer de o infecie a tractului urinar superior, sau pielonefrit, pot prezenta durere n flanc, febr sau grea i vom, pe lng simptomele clasice ale infeciei tractului urinar inferior. Rar, urina poate s conin snge sau s prezinte semne vizibile depiurie (puroi n urin). Cauze In mod normal, urina este steril, nu contine bacterii, virusuri sau ciuperci (fungi). Infecia urinar apare atunci cnd microorganisme, de regul bacterii din tractul digestiv (intestin), populeaz orificiul de deschidere la exterior al uretrei i ncep s se nmuleasc. Majoritatea infeciilor urinare sunt cauzate de un singur tip de bacterie, numit Escherichia coli (E. coli), care rezid n mod normal n colon. In numeroase cazuri, bacteriile iniial populeaz uretra, se nmulesc i conduc la o infecie a uretrei, numit uretrit. Dac bacteriile migreaz n vezica urinar, se produce infecia acesteia, numit cistit. Dac nici aceast infecie nu este tratat prompt, bacteriile pot ascensiona prin uretere i prin multiplicare infecteaz rinichii. Infecia rinichilor se numete pielonefrit. Alte microorganisme care pot produce infectii urinare sunt Chlamydia i Mycoplasma. Aceste infecii ns tind s se autolimiteze la uretr i tractul genital. Spre deosebire de E. coli,Chlamydia i Mycoplasma se pot transmite pe cale sexual, astfel c aceste infecii necesit tratamentul ambilor parteneri.

Prezena bacteriilor n urin nu semnific ntotdeauna o infecie. In special pacientele n vrst pot avea bacterii n urin fr a prezenta semne sau simptome ale unei infectii urinare.Aceast condiie se numete bacteriurie asimptomatic i nu necesit tratament. Cateterismul urinar crete riscul de infecii ale tractului urinar. Riscul de bacteriurie (bacterii n urin) este ntre trei i ase procente pe zi iar antibioticele profilactice nu sunt eficace n diminuarea infeciilor simptomatice. Riscul unei infecii asociate poate fi diminuat prin efectuarea cateterismului numai atunci cnd este necesar, folosind tehnici aseptice pentru introducere, i prin meninerea drenajului neblocat i nchis al cateterului. O predispoziie la infeciile vezicii urinare poate exista n familie. Ali factori de risc includ diabetul, necircumcizia i mrirea volumului prostatei. Factorii care predispun la complicaii sunt destul de vagi i includ anomalii anatomice, funcionale sau metabolice . O ITU cu complicaii este mai greu de tratat i necesit, de obicei, o evaluare, un tratament i o urmrire mai agresive. La copii, ITU sunt asociate cu refluxul vezicoureteral (trecerea anormal a urinei din vezica urinar n uretere sau n rinichi) i cu constipaia. Persoanele cu leziuni ale mduvei spinrii prezint un risc mai mare de infecie a tractului urinar, n parte din cauza folosirii cronice a cateterului i n parte din cauza disfunciei vezicale. Este cea mai frecvent cauz a infeciei n rndul acestor persoane, precum i cea mai frecvent cauz a spitalizrii. n plus, folosirea sucului de merioare sau a suplimentelor pe baz de merioare pare a fi ineficient n prevenirea i tratamentul bolii la aceste persoane.

Epidemiologie Infeciile tractului urinar sunt cele mai frecvente infecii bacteriene la femei. Acestea apar cel mai frecvent la vrste cuprinse ntre 16 i 35 ani, 10% dintre femei prezint anual o infecie i 60% prezint o infecie la un moment dat pe parcursul vieii. Recurenele sunt frecvente, aproximativ jumtate dintre aceste persoane prezentnd o a doua infecie n decurs de un an. Infeciile tractului urinar apar de patru ori mai frecvent la femei dect la brbai. Pielonefrita apare de aproximativ 20-30 de ori mai puin frecvent. Aceasta constituie cea mai frecvent cauz de infecii intraspitaliceti, reprezentnd aproximativ 40%. Frecvena cazurilor de bacteriurie asimptomatic crete cu vrsta, de la 2-7% la femeile cu potenial fertil la pn la 50% la femeile vrstnice din centrele de asisten . Frecvena cazurilor de bacteriurie asimptomatic la brbaii cu vrsta peste 75 de ani este cuprins ntre 7-10%. Infeciile tractului urinar pot afecta 10% din persoane n timpul copilriei. La copii, infeciile tractului urinar sunt cele mai frecvente la copiii de sex masculin necircumcii cu vrsta sub trei luni, urmai de fetie cu vrsta sub un an. Estimrile legate de frecven la copii variaz totui n mod considerabil. La un grup de copii cu febr, cu vrste cuprinse ntre zero i doi ani, 2 pn la 20% au fost diagnosticai cu ITU.

Patogenez I. Mecanisme patogenice. Factori de conditionare. Infectiile urinare se realizeaza, cel mai frecvent, pe cale ascendenta, din caile urinare inferioare ; mai rar, pe cale descendenta hematogena. In producerea si persistenta infectiilor oserie de factori predispozanti sau favorizanti, care la gravida sint reprezentati de : 1. Compresia exercitata de uterul gravid ; Caile urinare comprimate se dilata, mai mult pe dreapta decit pe stinga.

2. Staza urinara prin c resterea spatiului mort; 3. Dilatarea topogena a ureterelor ; 4. Modificarile proteice si hematologice de sarcina; 5. Modificarea imunoreactivitatii; 6. Hipertonia si hipercontractilitatea detrusorului vezical. Acestea sunt legate de secretia de estrogeni care antreneaza si o scadere a peristaltismului uretral. Rezulta un oarecare grad de ureterohidronefroza avind drept consecinta directa staza urinara. 7. Modificarile biochimice urinare (glicozurie, albuminurie, alcaloza) ; 8. Modificarile microcirculatorii si fiziologice vasculotisulara, uretero-vezicala. Multiplicarea bacteriilor incepe in interstiu parenchimului renal si capilare, propagindu-se apoi la tubii. Medulara renala are fata de corticala o susceptibilitate mai mare la infectia urinara datorita. - contactului direct cu papila, continind urina pielica infectata pe cale ascendenta ; - bogatiei mari de tesut interstitial fata de corticala ; - irigatiei sanguine si mobilizarii Acestor factori anatomofiziologici care tin de organismul gravid, li se adaoga factori de virulenta bacteriana care au un rol esential.

II. Cai de propagare ale infectiei urinare a) Calea ascendenta (retrograda) b) Calea hematogena c) Calea limfatica a) Calea limfatica Constitue modalitatea cea mai frecventa de de producere a infectiei urinare. Factorii care sustin acest mecanism sunt : - identitatea germenilor care infecteaza urina cu germenii ce colonizeaza intestinul, perineul, vestibulul vaginal, uretra (identitatea dintre Escherichia coli fecal din coprocultura, cu Escherichia coli din urocultura) ; - evidentierea experimentala a faptului ca bacteriile vii, mobile,sunt capabile sa ascensioneze pe o coloana fluida, in miscare, cand debitul urinar scade sub 2,5 ml/min; - punerea in evidenta arefluxului vezico-ureteral si pielo-renal (pielo-venos, pielo-limfatic, pielo-canalicular) si corelarea lor cu frecventa infectiilor urinare inalte; -scurtimea uretrei la femeie este un alt factor favorizant. In afara ascensiunii intracanaliculare a germinilor exista posibilitatea propagarii din aproape in aproape a infectiei prin tesutul lax pericanalicular. b) Calea hematogena Este citata mai ales pentru Staphilococcus aureus, Micobacterium Tuberculosis si infectiile fungice (infectia cu Candida poate interveni insa si pe cale ascendenta). De obicei, insamantarile renale cu germeni Gram (-) nu apar pe cale hematogena, dar nu este exclusa existenta unei bacteriemii avand ca sursa tractul urinar inferior, mai ales dupa manevre instrumentale. Experimental s-a demonstrat ca obstructia urinara mareste susceptibilitatea rinichiului la infectia pe cale hematogena. Trebuie de mentionat aici clasicul sindrom enterorenal: -constipatie

-meteorizmul -puseele enterocolitice. Toate cele de mai sus faciliteaza colibacilului in torentul circulator. Modificarile morfofunctionale, staza la nivelul arborelui urinar,faciliteaza proliferarea microbilor (colibacilului in speta) si declansarea procesului infectios.

c) Calea limfatica Mai putin indentificabila in clinica, este totusi sustinuta de cateva dovezi experimentale : - anatomic, au fost evidentiate legaturi limfatice intre intestin si rinichi, mai ales apendice, cec si rinichiul drept. - aparitia chiluriei, in obstructiile limfatice, releva, de asemenea, existenta acestei cai si rolul ei in drenajul renal. Calea limfatica poate interveni si ca factor adjuvant in infectia retrograda, prin propagarea germenilor pe cai limfatice periureterale. Virulena bacteriana Localizarea germinilor in rinichi depinde de nefropatogenitatea lor, care este in de specie (stafilococul cuagulazo (+) este unicul germin care lezeaza in mod direct rinichiul), de virulenta germinilui (in raport cu motilitatea si capacitatea sa de metabolizare a ureei) si de timpul de supravetuire in rinichi. In acest sens comportamentul germinilor este variabil. Escherichia coli se localizeaza in renichi fara bacteriemie, stafilococul si pneumococul produc septicemii cu localizari pluriviscerale (inclusiv renale), streptococul se localizeaza foarte rar in rinichi si numai in conditii de septicemie, iar enterlococul are un comportament variabil. Pe baza cercetarilor efectuate se poate afirma ca factorii care tin de germrnii microbieni sunt: - capacitatea de crestere in urina a germenilor ; Germenii care au acelas mediu de viata cum sunt bacteriile anaerobe si germenii coliformi din interstitiu si urina, se deosebesc intre ei in ceea cepriveste capacitatea de a se multiplica in urina. Anaerobii dispun de o capacitate mai mica de multiplicare decat Escherichia coli, ceea ce ar explica raritatea pielonefritelor cu anaerobi. Si pentru Escherichia coli s-au descris grade diferite de virulenta in functie de abilitatea germinilor ed a se multiplica in urina, existand serotipuri mai virulente, care produc mai frecvent pielonefrita. - rezistenta la fagocitoza este legata, se pare, de existenta capsulei microbiene, germenii incapsulati (Klebsiella, Escherichia coli), fiind mai virulenti. Prezenta antigenului capsular K la Escherichia coli a fost corelata cu rezistenta la fagocitoza si cu patogenitatea pentru rinichi. a) rezistenta la activitatea bactericida serului Cercetarile au aratat ca serotipurile Escherichiei coli (01, 06, 04, 075), care sunt prevalente la pacientii cu bacteriurie, au rezistenta crescuta la activitatea bactericida a serului, spre deosebire de Escherichia coli, care au rezistenta mai redusa la activitatea bactericida a serului si produc mai rar bacteriurie. - serotipurile O S-a constat ca putine serotipuri de Escherichia coli se intalnesc la bolnaviicu bacteriuriurie, majoritatea apartinand serotipului O. In cadrul acestor serotipuri, unele suse microbiene care apartin grupelor 04,06,050, sunt virulente. Aceasta capacitate a fost corelata cu bogatia de antigen lipopollizaharidic O a acestor suse de Escherichia coli.

S-a constatat ca si aspectul exterior neted sau rugos al tipurilor de Escherichie coli se coreleaza cu virulenta, cele netede fiind mai virulente. - serotipurile K Tipurile de Escherichie coli, care poseda antigen capsular K sunt mai virulente si mai patogene pentru rinichi, datorita rezistentei lor la fagocitoza si la activitatea bactericida a serului. - bacteriocine Germenii capabili sa produca anumite substante cu proprietati asemanatoare antibioticelor (bacteriocine), au capacitate crescuta de a produce infectii hematogene. Explicatia asocierii virulentei cu producerea de bacteriocine este inca neelucidata. - toleranta imuna S-a observat ca, in infectiile urinare la copil, exista o toleranta imuna fata de antigenul K al Escherichiei coli, virulenta unor asemenea tipuri de Escherichia coli explicandu-se prin capacitatea antigenului capsular de a produce toleranta imuna.

Clasificare Dac infecia implic numai tractul urinar inferior, este cunoscut sub numele de cistit (infecie a vezicii urinare). Dac infecia implic tractul urinar superior, este cunoscut sub numele de pielonefrit. Dac urina conine bacterii semnificative dar nu exist simptome, afeciunea respectiv este cunoscut sub numele de bacteriurie asimptomatic. Dac o infecie urinar implic tractul urinar superior i persoana respectiv arediabet zaharat, este gravid, este un pacient de sex masculin sau imunocompromis, infecia este considerat complicat. n caz contrar, dac infecia apare la o femeie sntoas i la premenopauz, este considerat necomplicat. La copii, cnd infecia de tract urinar este asociat cu febr, este considerat a fi infecie a tractului urinar superior.

ITU persistenta/recidiva/recadere Factorii de risc pentru infectia urinara joasa necomplicata persistenta sunt aceiasi ca si pentru infectia urinara joasa necomplicata cu aparitie sporadica. Recidiva ar putea tine de virulenta germenilor. E. coli patrund n celulele vezicale superficiale formnd teci care protejeaza bacteriile, ceea ce ar explica persistenta infectiei urinare joase necomplicate. . La persoanele cu infectie urinara joasa necomplicata recurenta exista probabilitatea unei tendinte mai accentuate de colonizare a vaginului prin uropatogeni. ITU datorata E. coli a recidivat de trei ori mai frecvent dect cele datorate altor germeni. Contraceptia cu diafragma cervicala si/sau spermicide creste de 2 ori riscul unei reinfectii cu uropatogen diferit, nemodificandu-le pe cel al reaparitiei infectiei urinare cu acelasi germen. Reaparitia urmatoarei infectiei urinare nu a fost influentata de tipul si durata tratamentului administrat, de rezistenta germenului la tratament, daca infectia initiala a fost complicat. Nu s-au confirmat ca factori de risc pentru infecia urinara recurenta la: _ baia n cada, _ purtarea de lenjerie strnsa, _ indexul de masa corporala mare, _ urinatul pre si postcoital,

_ urinatul frecvent, _ modul de stergere a zonei perineale Infectia urinara recidivant este definit ca dou sau mai multe episoade de infectie urinara ntr-un interval de 12 luni. Majoritatea infectiilor urinare recidivante rezult din obiceiuri sexuale i de igien precare. Aceste infecii se numesc n mod obinuit cistita lunii de miere. Urocultura arat peste 100.000 germeni/ml urin, iar bacteria frecvent implicat n infecie esteEscherichia coli (E. coli). Calea de transmitere a infeciei este ascendent, din regiunea perianal i vagin, via uretr, n vezica urinar. Infeciile pot fi severe, asociate cu hematurie (sange in urina). De obicei i aceste infecii rspund bine la tratamentul antibiotic. In unele cazuri se recomand administrarea unui antibiotic n doz unic dup contact sexual sau la debutul simptomelor, pentru a evita recidiva cistitei. De aceea, la pacientele fr factori de risc care prezint n medie maxim dou episoade de infectie urinara pe an i care rspund prompt la tratamentul antibiotic, nu sunt necesare investigaii suplimentare invazive, imagistice (urografie, cistoscopie).

Infectiile urinare recidivante necomplicate trebuie difereniate de: reinfecia urinar, care poate avea alte cauze mai severe (fistul vezico-intestinal, abces paravezical cu fistulizare n vezica urinar) persistena bacterian, reprezint infecia cu acelai germene, provenit din interiorul tractului urinar, dup sistarea de cel puin cteva zile a bacteriuriei (eliminarea prin urin a bacteriilor), i dup ncetarea tratamentului antibiotic; cele mai frecvente cauze ale persistenei bacteriene sunt: calculii (pietrele, litiaza), corpii strini, diverticulii (uretrali sau vezicali)

La aceste paciente cu recidive frecvente i reinfecii cu acelai germene, sunt recomandate investigaii suplimentare imagistice (urografie, cistoscopie), pentru a putea depista cauza i a o trata. Investigatiile recomandate in infectiile urinare recidivante sunt: 1. 2. 3. 4. Investigaii radiologice: urografie intravenoas, cistografie, irigografie, radiografie renal Tomografia computerizat (CT) Echografia renal i a vezicii urinare Rezonana magnetic nuclear a pelvisului

Femeile cu infectii urinare recidivante trebuie s prezinte unul sau mai muli factori de risc suplimentari pentru a justifica investigaiile urologice sau radiologice. Cele mai utilizate investigaii ale tractului urinar inferior sunt: radiografia renal, urografia intravenoas, echografia i cistoscopia. Tratamentul infectiilor urinare recidivante. Femeile care au prezentat trei infectii urinare sunt predispuse s fac infectii urinare n continuare. O femeie cu recidive frecvente (trei sau mai multe infectii urinare pe an) are urmtoarele opiuni de tratament: doze mici de antibiotic, cum sunt Biseptol sau Nitrofurantoin, zilnic, timp de 6 luni sau chiar mai mult; se recomand administrarea seara la culcare; acest tatament de lung durat nu are efecte secundare serioase

o doz unic de antibiotic dup contact sexual administrarea unei terapii antibiotice de scurt durat (1-2 zile) la apariia simptomelor

In prezent exista teste de infectie urinara la domiciliu: in prezenta unei infectii, testul imbibat cu urina isi schimba culoarea. Testul de infectie urinara depisteaza nitritii, care se formeaza in urina in prezenta bacteriilor. Testele de infectie urinara depisteaza aproximativ 90 % din infectiile urinare atunci cand este efectuat corect cu prima urina de dimineata. Testele de infectie urinara sunt extrem de utile femeilor cu infectii urinare recidivante.

FACTORI DE RISC PENTRU INFECTIA URINARA JOASA LA FEMEIE ITU la femeile tinere Femeile tinere au ca factori de risc: - activitatea sexuala, partener recent (mai recent de un an), - contraceptia cu diafragma si spermicide, - contracepia cu prezervative, n special cele acoperite cu Nonoxynol-9, - antecedente de ITU mai ales dac au debutat sub vrsta de 15 ani, - ITU la mama pacientei, - medicatie antimicrobiana n ultima lun, indiferent pentru ce afectiune. ITU la femeile n postmenopauza Femeile n postmenopauza au aceeasi factori de risc ca si femeile tinere la care se adauga cei legati de vrsta si modificari hormonale. Astfel ntr-un studiu caz-control multicentric, sunt relevati urmatorii factori de risc pentru femeile de 40-65 de ani: - infectie urinara n ultimele 12 luni sau naintea instalarii menopauzei, - incontinenta urinara, - expunere recenta la frig, de peste 30 de minute la nivelul minilor, picioarelor, spatelui sau feselor, - golirea incompleta a vezicii. Ca factori protectori au fost descrisi, dar nu au fost confirmati: terapia de substitutie estrogenica, menopauza instalata si, spre deosebire de femeia tnara, activitatea sexual n ultimele 2 saptamni.

Cistita Cistita acuta Simptome Printre simptomele cistitelor acute se numara: - disurie (disconfort la urinat)

- poliurie (cresterea numarului de mictiuni zilnice) - nicturie (mictiuni in timpul noptii) - incontinenta urinara (pierdere involuntara de urina) - enurezis nocturn (incontinenta urinara in timpul noptii) - dureri uretrale - dureri suprapubiene - dureri lombare joase - hematurie (sange in urina) - febra este neobisnuita. Simptomele debuteaza, de obicei, dupa un contact sexual ("cistita din luna de miere"). Pana la 30% din persoanele cusimptome de cistita au, de fapt, o pielonefrita subacuta (nu la fel de zgomotoasa ca si cea acuta, motiv pentru care se poate pune eronat diagnosticul de cistita), in special daca simptomele dureaza de mai mult de 1 saptamana. Diagnosticul diferential Poliuria si senzatia imperioasa de urinat pot fi determinate atat de cistite cat si de: - infectii de tract urinar - diuretice - cafeina - ceai - unele medicamente, ca de exemplu teofilina - cistite interstitiale - vaginite - sarcina - tumori pelviene - boala inflamatorie pelvina - hiperplazia prostatica benigna (la barbati) etc. Cauze Cistitele se datoreaza infectiilor cu: - bacterii care colonizeaza colonul dintre care Escherichia coli in aproximativ 75-95% din cazuri - Klebsiella in aproximativ 5% din cazuri - Enterobacter - Proteus - Pseudomonas. Investigatii Sumarul de urina (urina este recoltata din mijlocul jetului urinar din prima urina de dimineata) poate releva: - pozitivarea esterazei leucocitare sau piuria (leucocite in urina, cunoscut popular ca fiind puroi in urina). Aceasta inseamna mai mult de 5 leucocite pe un camp microscopic de citire. Cu toate acestea, aproximativ 30% din acesteanalize urinare sunt fals negative, astfel incat pacientii pot avea cistite si sumare de urina normale. - bacteriuria. Aceasta inseamna mai mult de 5 microorganisme (bacterii) pe campul de citire microscopic - pozitivarea stick-ului urinar pentru nitrati - hematuria macroscopica (vazuta cu ochiul liber) sau microscopica (vazuta doar cu ajutorul microscopului). Urocultura va releva cresterea a mai mult de 100.000 microorganisme per mililitrul de urina. Cu toate acestea, 100 microorganisme / ml poate fi predictiva pentru o cistita.

Tratament Prezenta simptomelor clasice la un pacient care a avut o infectie de tract urinar anterioara documentata (bilete de iesire din spital, scrisori medicale, retete) este aproximativ 70% predictiva pentru o infectie de tract urinar actuala, astfel ca tratamentul poate fi instituit, chiar in absenta analizelor urinare pozitive. Trebuie facut, de asemenea, diagnosticul diferential al simptomelor, deoarece exista multe alte cauze ale acestor simptome, la femei fiind in special vaginita. Tratamentul consta in antibiotice. Poate fi folosita o schema de tratament de 3 zile in cazul femeilor tinere, active sexual (preferabil cu un medicament cu administrare zilnica unica, deoarece creste complianta, scade riscul de recidiva fara a creste numarul de efecte adverse) sau o schema standard de 7-10 zile. Schema de tratament standard de 7-10 zile este recomandata la: - femeile insarcinate - varstnici - barbati - copii - persoanele cu infectii de tract urinar recurente - diabetici - persoanele cu simptome durand de mai mult de o saptamana, care au risc crescut de pielonefrita. Ineficienta unei cure de tratament de 3 zile indica, adesea, o infectie in tractul urinar superior (rinichi) si necesita o cura de antibiotice de 10-14 zile. Ineficienta dupa cea de-a 14 zi de tratament sugereaza o infectie renala profunda si necesita o cura de antibiotice de 4-6 saptamani. Urmatoarele antibiotice pot fi folosite, atat in schemele de tratament scurte (3 zile), cat si in cele lungi (7-10 zile): - Trimetoprim-sulfametoxazol - se administreaza per os, fiind un medicament preferat in general, datorita costului scazut si ratei de eficienta superioara fata de Amoxicilina si Cefalosporine. - Florochinolone - Ciprofloxacin 250-500 mg/zi per os; Levofloxacin 250-500 mg/zi per os; Norfloxacin 1 g/zi per os. - Cefalosporine orale -Cefalexin 250-500 mg/zi per os. Nu este la fel de eficient ca si Trimetoprimsulfametoxazol. - Nitrofurantoin - 50-100 mg/zi seara, in timpul mesei, deoarece absorbtia este crescuta in acest mod. - Alte antibiotice - Doxiciclina 100mg/zi per os timp de 7 zile, Amoxicilina-Acid clavulanic (un medicament compus din doua componente), deoarece Amoxicilina singura are o eficienta inferioara. I n cazul in care rezultatul uroculturii (aflat dupa inceperea tratamentului antibiotic) indica rezistenta icroorganismului la antibioticul prescris, se recomanda schimbarea antibioticului, doar in cazul in care pacientul este inca simptomatic. Multe antibiotice ating un nivel crescut in urina, astfel incat testarea standard a sensibilitatii microorganismului la aceste antibiotice sa nu reflecte sensibilitatea in vivo. Alte optiuni terapeutice Poate fi luat in considerare un anestezic al vezicii urinare, cum ar fi Fenazopiridina hidroclorida 200 mg de 2 ori pe zi, care amelioreaza complet si rapid simptomele. Cei care iau acest medicament, trebuie sa fie avertizati ca acesta coloreaza urina si lacrimile in galben. Astfel ca, acestia nu trebuie sa poarte lentile de contact pentru ca se vor ingalbeni. Consumul crescut de lichide este, de asemenea, important in tratarea cistitelor.

Cistita cronica Simptome Pana la 20% dintre femeile cu cistita acuta vor face infectii urinare recurente. In timpul

recurentelor, microorganismul raspunzator trebuie identificat prin urocultura, pentru a se identifica diferentele care apar intre recaderi. Infectiile multiple determinate de acelasi microorganism sunt, prin definitie, infectii de tract urinar complicate. Simptomele sunt similare cu ale cistitelor acute, variind ca severitate. Investigatii - sumarul de urina arata o bacteriurie semnificativa si poate releva orice grad de piurie. - urocultura va fi pozitiva de cele mai multe ori pentru Escherichia coli. Piuria in absenta bacteriuriei este sugestiva pentru o infectie cu Mycobacterium tuberculosis sau Chlamydia. Urografiile excretorii si retrograde si cistografia mictionala pot releva urmatoarele stari patologice asociate: - uropatie obstructiva (o obstructie la diverse nivele ale tractului urinar) - reflux vezico-ureteral (refluarea urinii din vezica urinara in uretere) - pielonefrita atrofica - fistule vezico-vaginale sau vezico-enterice (comunicari intre vezica urinara si vagin sau intestine). Tratament Tratamentul se bazeaza pe rezultatele testelor de susceptibilitate a microorganismului la antibiotice (numiteantibiograme), dar este unul empiric (fara a stii ce microorganism este implicat, adica fara a stii rezultatul uroculturii si antibiogramei), pana cand rezultatele sunt disponibile. Profilaxie In cazul femeilor care au mai mult de 3 infectii urinare recurente pe an, documentate prin uroculturi, se recomanda: - tratament instituit de pacienta insasi la aparitia simptomatologiei, fie cu schema scurta de tratament, fie cu cea lunga. - profilaxia postcoitala (dupa contact sexual) cu Trimetoprim - sulfametoxazol 1 singura tableta postcoital. Fluorochinolonele in doza unica zilnica pot fi folosite ca tratament de linia a doua. Pacientiilor li se recomanda mictiunea dupa contactul sexual, desi beneficiul este pus sub semnul intrebarii. - profilaxia continua zilnica cu Trimetorprim-sulfametoxazol o singura doza zilnica crescuta sau Nitrofurantoin 50-100 mg/zi sau o Fluorochinolona (de exemplu Levofloxacin 250 mg/zi). Alte masuri preventive (valabile atat pentru cistita acuta cat si pentru cistita cronica) - s-a dovedit ca sucul de merisor reduce piuria si bacteriuria prin impiedicarea atasarii E.coli de celulele tractului urinar - consumul crescut de lichide este folositor - folosirea diafragmei ca metoda contraceptiva poate exacerba recurentele infectiilor urinare datorita golirii incomplete a vezicii urinare - cremele estrogenice pentru uz vaginal (0.5-2 g zilnic administrat intravaginal) diminueaza incidenta infectiilor de tract urinar la femeile la menopauza - folosirea Nonoxinol-9 este asociata cu cresterea incidentei bacteriuriei - dupa defecatie trebuie facuta o toaleta corecta ( si anume, sa se stearga din fata in spate), pentru a evita introducerea microorganismelor din jurul anusului in uretra. - nu este nici o dovada a reducerii incidentei cistitelor prin evitarea bailor frecvente. Cu toate acestea, sapunurile iritante trebuie evitate.

Cistita interstitiala Simptome - poliurie - senzatie imperioasa de urinat - in rare cazuri, incontinenta urinara imperioasa, cu durere periuretrala si suprapubiana care se amelioreaza dupamictiune - hematurie la finalul jetului urinar Cauze - necunoscute - posibil procese autoimune sau alergice. Diagnostic Diagnosticul se pune de catre un medic specialist urolog, prin cistoscopie (facuta cu anestezie), care poate fi sau nu insotita de biopsie. Tratament - simptomele se pot ameliora cu Fenazopiridina. - instilatiile vezicii urinare cu Dimetil-sulfoxid pot fi eficiente, desi sunt costisitoare si au o eficacitate limitata la aproximativ 38%, efectele putand aparea chiar si la 9 luni de tratament. - acidul hialuronic - instilatiile vezicale cu heparina - hidroxizina in doze standard de 75 mg seara la culcare - antidepresive triciclice. Cistita radica Cistitele radice sunt cistitele care apar ca efect advers al radioterapiei in cancere. Simptomele apar dupa luni de zile de la incheierea radioterapiei. Uroculturile pot fi pozitive sau negative. Cistita hemoragica noninfectioasa Cistita hemoragica noninfectioasa poate aparea dupa radioterapie sau tratament cu Ciclofosfamida. Adesea, hemoragia vezicala este severa. In aceste cazuri, se recomanda consultul urgent al unui medic specialist urolog. Uretrita Pacientii pot avea simptome de cistita, piurie, dar uroculturi negative. Cauzele sunt: - Infectiile cu bacterii colonice - Infectii cu Chlamydia - Infectii cu Neisseria Gonorrhoeae - Infectii cu Trichomonas

- Vaginite Tratamentul uretritelor este identic cu cel al chlamydiazelor sau gonoreei. Bacteriuria asimptomatica

Diagnosticul necesita mai mult de 100.000 colonii/ml ale aceluiasi microorganism din doua probe de urina diferite sau mai mult de 100 microorganisme/ml la o singura determinare din urina recoltata prin cateterizare vezicala. Trebuie diferentiata de contaminarea cu bacterii vaginale sau uretrale, atribuita unei recoltari defect uoase a probei de urina. Tratamentul se face pe baza uroculturii si antibiogramei, nefacandu-se empiric. Singurii pacienti carora li se recomanda tratarea bacteriuriei asimptomatice sunt: - femeile insarcinate - pacienti cu antecedente de proceduri urologice (diverse tehnici invazive) - cei care au fost recent cateterizati vezical - pacientii cu mielita diabetica - copiii. In cazul batranilor nu se recomanda tratarea bacteriuriei asimptomatice. Prostatitele si uretrita Prostatita este o inflamatie a glandei prostatei. Exista multe forme de prostatita, dar vom insista pe doua dintre ele: acute si cronice.Prostatita acuta este de fapt perioada de debut a afectiunii. Prostatita cronica apare in cazul in care oamenii tolereaza afectiunea fara a apela la medic si in termen de 3-6 luni prostatita intra in faza cronica. Apar modificari ireversibile, cum ar fi kaltsenaty, fibroza, care vor insotii barbatul in cauza toata viata. Daca cei afectati nu merg la medic mai apar si alte schimbari in structura glandei prostatei si astfel, creste semnificativ riscul de inflamare acuta. Nu exista categorie de populatie mai expusa la aceasta afectiune, boala apare indifferent de varsta, ocupatie, mediu urban sau rural. Totusi barbatii care au deja 30-40 de ani sunt mai expusi datorita bagajului acumulat in timp. Din pacate, prostatita poate sa apara si de la 16 ani! Viata sexuala ar trebui sa fie absolut normala! Exista si categorii de risc care includ pe acele persoane a caror activitate are legatura cu calatoriile lungi, cum sunt marinari si soferii. Viata lor sexual este saraca si neregulata, ceea ce duce la stagnarea glandei prostatei si astfel este cauzata prostatita. De asemenea sunt expusi acestui risc si cei care (de obicei, prin natura muncii) stau foarte mult timp in frig, de exemplu, muncitorii din constructii, lucratorii rutieri, vanzatorii stradali. Hipotermiile persistente, de asemenea, pot duce la un diagnostic de prostatita. Avand in vedere statisticile clinicii On, primul loc in lista cauzelor prostatitei il au bolile cu transmitere sexuala. Prostatita se poate dezvolta si ca o complicatie in urma tratarii unor boli cum sunt boala catarala SARS, gripa, dureri in gat. Putem spune ca motivele principale pentru aparitia si dezvoltarea de prostatita sunt infectia, hipotermia, si complicatii dupa alte afectiuni, precum si stagnarea organelor pelviene, care se datoreaza relatiilor sexuale rare, sau abstinentei. Cand apare inflamarea prostate apar si dureri, urinare frecventa, deteriorarea calitatii vietii sexuale. Durerea poate fi foarte diferita: durere in perineu, in zona suprapubiana, durerea poate ajunge

si la anus. Apoi, exista nevoia frecventa si disconfortul urinarii in timpul noptii. Frecventa relatiilor sexuale devine din ce in mai mica, exista probleme cu erectie. In cazul in care prostatita este cauzata de infectie, puteti obtine complicatii, cum ar fi vizikulit, epididimita si, in cel mai rau caz o sterilitate completa. Cea mai buna prevenire a prostatitei vizite regulate la urolog. Nimeni nu ar putea argumenta faptul ca prevenirea nu este intotdeauna preferabila tratamentului. In mod constant trebuie facuta o verificare in ce priveste problemele urologice, optim este o data cu varsta de 30 de ani. Cel putin o data pe an ar trebui sa avem o astfel de vizita la urolog. Dupa 40 de ani este recomandat ca vizita sa fie facuta la fiecare sase luni, pentru a efectua o ecografie pentru prostata, o data pe an pentru analizele de sange (PSA). De asemenea, masurile de prevenire includ: sex cu regularitate si in conditii de siguranta, sport si desigur, examinarile medicale periodice. Prostatita acuta

Procesul de prostatita acuta inflamatoare incepe cu mucoasa din conductele de excretie a lobilor glandulari ai prostate si continua cu inflamarea conductelor de etansare. Infectia patrunde in segmente de tesuturi si formeaza mai multe pustule mici. Uneori, pustulele fuzioneaza intr-una mai mare si poate da nastere unui abces al prostatei. Abcesul poate sa strapunga in organele vecine vezica urinara, rect sau uretra. La inceputul bolii barbatul are o urinare mai frecventa noaptea. Urinarea este insotita de senzatii dureroase. In cursul procesului durerea de perineu se intensifica si isi mareste aria de la capul penisului la anus. Urinarea devine din ce in ce mai fregventa. In momentul in care prostata a format pustule, temperatura corpului se ridica la 39-40 de grade fara sa existe frisoane, febra, slabiciune. Apar dureri la urinat si defecatii puternice. Diagnosticul de prostatita acuta.

La examinarea manuala a prostatei se va detecta o crestere a acestuia si veti simtii o durere ascutita. In cazul in care prostata a format abcese, durerile sunt trepidante. In cadrul exminarii lichidului prostatic se va identifica un numar mare de celule albe si bacterii. Tratamentul prostatitei acute.

Pacientii trebuie sa faca repaus la pat si sa urmeze un regim alimentar. Imediat vor urma un tratament antibacterian, se va folosi un spectru larg de antibiotice, iar impotriva durerii puternice se vor administra analgezice. De asemenease vor folosi aplicatii de caldura si proceduri de fizioterapie in zona inghinala. In cazul in care exista un abces de prostate se va elimina prin interventie chirurgicala. Aplicarea unui tratament in timp util favorizeaza vindecarea completa. Dar daca nu se aplica un tratament de prostatita acuta si daca acesta nu a fost corespunzator, protatita acuta va evolua in forma cronica. Prin urmare, fiecare barbat de peste 40 de ani ar trebui sa stie ca probabilitatea de aparitie a bolii prostatei este foarte mare. Si inca de la primele simptome ar trebui sa solicite asistenta medicala imediata.

Prostatita cronica

Prostatita cronica apare ca rezultat al prostatitei acute. Acest proces inflamator are loc incet si imperceptibil. Treptat tesutul inflamat, formeaza cicatrici mici in tesutul prostatei, prevenind scurgerea de secretie. Existenta prelungita a prostatitei poate duce la cancer.Prostatita cronica poate fi cauzata de microorganisme. In plus, prostatita cronica poate sa apara fara infectie. Cauzele acestui fenomen sunt cancerul de prostata si tulburari circulatorii. In cazul infectiei apare prostatita concomitenta. Manifestarile la prostatita cronica sunt mai putin vizibile decat la prostatita acuta si se manifesta prin dureri in perineu, sacrum, vulve, rect. Uneori exista disconfort in uretra in timpul urinarii de dimineata. Pacientii afectati au performante sexual scazute, insomnia si dureri de cap. Diagnosticul de prostatita cronica este realizat pe baza examinarii de prostata cu degetul, studii de laborator, examinarea lichidului prostatic, analize de urina. Examinarea ecografica dezvaluie contractia de prostata, eterogenitatea si structura sa. Tratamentul complex pentru prostatita cronica.

La detectarea procesului de infectie este administrat tratamentul cu antibiotice. Pacientului ii este recomandat sa mentina un stil de viata activ, precum si excluderea bauturilor alcoolice si alimentelor picante. Uretrita este procesul inflamator localizat in peretele uretrei. Uretritele sunt primare, in cazul in care procesul inflamator incepe direct in peretele uretrei si secundare, in cazul in care infectia patrunde in uretra de la alte organe. De obicei, infectia ia nastere acompaniata de prostatita, cistita, pielonefrita, boli inflamatorii ale organelor genitale. Infectarea uretrei in cazul uretritei primare se trensmite de multe ori in timpul actului sexual.

Pielonefrita

Pielonefrita este cea mai frecvent patologie a rinichilor la toate categoriile de vrst. La copii, dup frecven, aceast patologie se afl pe locul doi, precednd patologia cilor respiratorii, incidena cea mai mare fiind la vrsta de 2-3 ani. Ulterior, cu vrsta cazurile de pielonefrit cresc la fetie, ajungnd s fie de 4-5 ori mai mare dect la biei. n timpul sarcinii, pielonefrita acut se ntlnete n 3-5% din femei. Pielonefrita este un proces infecios inflamator nespecific. Provocat de ageni patogeni (microorganisme saprofite) ce convieuiesc n organism, ct i de microorganisme ce ptrund din mediu extern pe diferite ci. La examenul bacteriologic al urinei la pacienii bolnavi de pielonefrit se depisteaz aa microorganisme ca Eshrihia coli, acest microorganism fiind responsabil de cauza acestei patologii n aproxmativ 85-90% de cazuri, i ali germini ntlnii n 15-20% de cazuri. Infecia ptrunde n rinichi pe cteva ci, i anume este vorba de:

-calea Hematogen, n cazul creia microorganismele ptrund n rinichi din focarul primar de infecie, care poate fi att n afara sistemului urogenital, ca de exemplu: otit (inflamaia urechii), tonzilit (inflamaia amigdalelor), sinuzit, dini cariai, bronit, pneumonie, osteomielit, carbuncul, mastit, plgi infectate etc., ct i n cadrul acestui sistem (cistita, uretrita, prostatit, epididemoorhit, anexit, vulvovaginit). -calea Ascendent sau Canicular, este una din cile cel mai des responsabile de apariia infeciei urinare i mai ales tipic pentru infecia urinar la femei. Este important de specificat c pentru dezvoltarea Pielonefritei acute nu este ndeajuns ptrunderea florei patogene n rinichi, ci i prezena obligatorie a factorilor predispozani . Din factorii generali o importan mare n acest sens o are reactivitatea imunologic a organismului, care adeseori este sczut, cauza fiind procesele inflamatorii cronice cu localizare diferit n organism. Insuficiena reactivitii imunologice favorizeaz dezvoltarea recidivelor de pielonefrit, din cauza rezistenei slabe a organismului, chiar i la microbi cu o virulen redus. Din factorii locali favorizani la dezvoltarea pielonefritei acute sunt dereglarea pasajului de urin n cile urinare i dereglare circulaiei limfatice n rinichi, ca i consecin a mai multor patologii att congenitale ct i dobndite. Simptomatica i evoluia clinic: Pentru pielonefrita acut este caracteristic: febr, durere n regiunea lombar i schimbri n analiza de urin. n tabloul clinic al pielonefritei deosebim simptome generale i locale. Simptomele generale apar n stadiu iniial al patologiei respective i se manifest prin frisoane, febr nalt (n cazul infalmaiei rinichilor febra nalt 39-40C apare preponderent seara, fiind pe parcursul zilei n limitele 37,5-38,0 C), transpiraii abundente, cefalee, dureri musculare i articulare, greuri, vom, indispoziie. Simptomele locale sunt caracterizate de apariia durerii n regiunea lombar, care n dependen de localizarea procesului se poate depista pe dreapta sau stnga, sau bilateral i poart un caracter intens, persistent i au o intensitate surd. Actul de miciune, de regul nu este dereglat, cu excepia cazurilor cnd pielonefrita se dezvolt secundar, ca consecin a rspndirii procesului inflamator localizat primar n vezica urinar sau uretr, patologii n tabloul clinic al crora domin disuria (act de miciune frecvent, urgent, dolor la finele actului, n cazul cititei, sau pe tot parcursul, predominant la nceputul actului n cazul uretritei acute). Tratamentul pielonefritei Este indicat de medicul urolog i const n terapia antibacterian, antiinflamatorie, infuzional i simptomatic. Prognosticul n cazul pielonefritei acute tratate corect, este favorabil, excepie fac cazurile de evoluie n forma cronic a acestei patologii, ce se pot agrava cu aa complicaii ca insuficiena renal cronic, hipertensiunea arterial nefrogen, urolitiaz, pionefroz.

Remedii naturale pentru infectiile urinare Infectiile tractului urinar reprezinta a doua cea mai comuna cauza pentru care oamenii viziteaza cabinetele medicale. Desi este o afectiune intalnita si la barbati, femeile sufera de asa ceva cel mai

frecvent, 20% dintre cele care au un asemenea episod o data suferind de o recidiva in viitor. Daca ai avut o asemenea infectie, probabil ca nu ai cum sa-i uiti simptomele. Incepe cu vizite mai frecvente la baie, dar cu o cantitate mica de urina, acompaniata de o senzatie de usturime. Conform How Stuff Works, in cazurile extreme pot sa apara frisoane, febra, dureri de spate si chiar sange in urina. Din fericire, exista anumite modalitati prin care poti preveni infectiile urinare, prin mijloace cat se poate de naturale. Bicarbonat de sodiu Infectiile urinare care dureaza mai mult de 2 zile necesita tratament, caci altfel infectia se poate raspandi la rinichi si deveni o problema cu adevarat grava. Incearca sa bei un pahar de apa cu o lingurita de bicarbonat de sodiu, aceasta neutralizand aciditatea din urina si grabind vindecarea. Afinele Afinele si merisorul fac parte din aceeasi familie de fructe, ambele avand capacitatea de a preveni infectiile uinare. Din moment ce sucul natural de afine se gaseste greu, poti manca fructele ca atare sau opta pentru cele congelate, pe care sa le adaugi peste cerealele de dimineata. Sucul de merisor Acesta lupta cu bacteriile care produc infectia, eliminandu-le din vezica si avand efect similar antibioticului. Daca vrei sa scapi de infectie cat mai repede, bea cate 2-4 pahare de suc pe zi. Ananasul Bromelaina este o enzima gasita in ananas, avand un efect chiar mai bun in cazul infectiilor urinare decat antibioticele. Mancand cate o jumatate de cana de ananas pe zi poti scapa de aceste probleme suparatoare. Apa Daca ai tendinta de a avea des infectii urinare, ai grija sa bei multa apa, astfel incat sa elimini urina cel putin o data la 4-5 ore. Cu cat consumi mai multe lichide, cu atat sistemul va putea sa elimine mai repede bacteriile din organism. Vitamina C Unii doctori prescriu cel putin 5.000 de mg de vitamina C pe zi pentru femeile cu infectii urinare dese, aceasta mentinand o aciditate normala in vezica. Daca aciditatea nu scade foarte mult, este mai greu pentru bacterii sa patrunda si sa supravietuiasca.

Prevenirea ITU De cele mai multe ori, in cazul celor mai multe dintre persoane, infectiile vezicii urinare sunt provocate de bacteria E Coli. Simptomele specifice infectiilor de tract urinar includ durere la urinat, urinare frecventa, urina tulbure, de culoare rosiatica sau urina urat mirositoare, dureri abdominale si febra.

Femeile sunt predispuse mai degraba decat barbatii la infectii ale tractului urinar. Din fericire, infectiile vezicii urinare sunt usor de tratat cu antibiotice. Se va consuma multa apa si se va merge la toaleta imediat ce apare senzatia de urinare pentru a se diminua posibilitatea aparitiei unei infectii urinare. Infectiile vezicii urinare nu reprezinta o problema atunci cand sunt tratate in mod corespunzator. Exista catiVa pasi simpli care trebuie urmati pentru a trata o infectie a vezicii urinare. Infectiile vezicii urinare nu sunt provocate doar de E Coli ci si de alte bacterii cum ar fi stafilococii saprofiti sau proteus mirabilis (care poate determina aparitia de pietre la rinichi). Deseori bacteriile care circula de la colon la vezica spre uretra, declanseaza adesea infecti de tract urinar. Simptomele pot varia de la usoare la grave si includ dureri la urinare, senzatie de arsura in cazul urinarii, urinari dese scazute cantitativ, urina tulbure de culoare sangerie si urat mirositoare, febra. Cistita se poate vindeca de la sine, dar adesea medicii prescriu antibiotice. Daca sunt tratate, nu rezulta complicatii, dar daca sunt ingnorate, infectia se poate raspandi la rinichi (pielonefrite). Infectiile renale pot fi cauzate de aceeasi bacterie care provoaca infectiile vezicii urinare sau de catre unele dintre bacteriile prezente in sistemul circulator care provin de la alta infectie din organism. Uneori, infectiile renale rezulta in urma unei infectii netratate sau a unei infectii incorect tratate a vezicii urinare. O persoana cu o infectie la rinichi ar putea avea aceleasi simptome ca cea care are o infectie a vezicii urinare, dureri severe de spate si abdominale, febra mare (care depaseste 39 C) si dureaza mai mult de cateva zile, frisoane, varsaturi, piele inrosita si umeda, oboseala. Veste buna este ca tratamentul prompt si tintit cu antibiotice ajuta la tratarea infectiei. Simptomele infectiilor renale pot fi severe mai ales la persoanele in varsta care pot suferi inclusiv confuzie mentala.

Profilaxie 1. Masuri de aparare impotriva infectiilor vezicii urinare Vestea buna este ca pot fi facute modificari destul de simple si eficiente in stilul de viata care sa previna aparitia infectiilor fungice. Incercati urmatoarele sfaturi simple pentru a evita infectiile de tract urinar: - Beti suc de afine si de merisor care lupta impotriva infectiilor vezicii urinare. La fel de bune sunt unele dintre sucurile de citrice. Vitamina C din sucurile de citrice poate combate infectiile de tract urinar in acelasi mod ca si sucurile de afine si merisor. Un efect benefic il are si folosirea de acidofilus sau de iaurturi cu bacterii probiotice care contribuie inclusiv la refacerea echilibrului microflorei tractului gastro-intestinal. - Consumati cat mai multe lichide. Consumul unei cantitati importante de apa, va stimula urinarea si va ajuta la eliminarea bacteriilor din organism. In acest mod va trebui sa mergeti cat mai des la baie, mai ales daca aveti tendinta sa asteptati. - Mergeti la baie atunci cand trebuie. Faceti un efort si mergeti la toaleta de fiecare data cand apare senzatia de urinat, fara sa mai amanati. - Practicati sexul protejat. Urinarea inainte si dupa actul sexual poate ajuta la indepartarea bacteriilor si va reduce drastic posibilitatea de a avea o infectie urinara. Unii medici prescriu o

singura pastila de antibiotic ce urmeaza sa fie luata imediat dupa actul sexual si golirea vezicii urinare a femeii care manifesta cistita in mod frecvent. - Feriti-va de anumite metode contraceptive. Folosirea diafragmei sau a spermicidelor care contin nonoxynol-9 ar putea predispune la dezvoltarea de infectii urinare. Daca suferiti de infectii frecvente de tract urinar, solicitati medicului sa va recomanda alte tipuri de contraceptive. De asemenea, utilizarea anumitor tipuri de contraceptive orale, pe termen lung ar putea favoriza aparitia aceste infectii micotice si determina multiplicarea candidozei. - Acordati atentie regulilor de igiena. Femeile ar trebui sa se stearga intotdeauna dupa folosirea toaletei din fata in spate pentru a evita transferul bacteriilor de la colon la uretra. Daca sunteti predispuse la infectii urinare faceti mai degraba dusuri decat bai si spalati usor zona vaginala si anala, la suprafata, cu un sapun delicat. Evitati spray-urile feminine de igiena si spalaturile interne. Incercati sa nu va spalati cu apa foarte fierbinte. 2. Masuri de aparare impotriva infectiilor renale Aplicarea masurilor de baza pentru tratamentul infectiilor urinare, de indata ce apar primele simptome, este cel mai bun mod de a evita pielonefrita. In cazul in care manifestarile specifice infectiilor nu sunt tratate, apar complicatii, inclusiv infectiile renale. In plus, in cazul acestoara apar febra crescuta, durerile de spate (in zona rinichilor), urinarea in timpul noptii, greata, varsaturi.

BIBLIOGRAFIE

- Infecia urinar joas necomplicat la femei-Ghid de practic pentru medicii de familie - Curs de nefrologie,dr. Velciov-Infecii ale tractului urinar - Manual de nefrologie-Maria Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall - Wikipedia