1.

Aliaje de lipit uzuale Aliajele pentru lipirea materialelor metalice, ceramice sau produse din sticla, in functie de destinatia lor, trebuie sa aiba o temperatura de topire relativ joasa, proprietati bune de umectare, o aderenta perfecta, o mare capacitate de difuzie, permitand in acelasi timp obtinerea unor imbinari suficient de rezistente. De asemenea, aceste materiale metalice trebuie sa posede o fluiditate foarte buna, pentru a umple toate interstitiile de lipit, o stabilitate ridicata la coroziune, coeficienti de dilatare aproape egali cu ai materialelor de imbinat, o rezistenta de contact cat mai mica si o conductibilitate electrica cat mai ridicata (in domeniul electronic, electrotehnic si radiotehnic), precum si un pret de cost relativ scazut. Dintre aliajele de lipit ale staniului si plumbului, usor fuzibile, cele mai raspandite in tehnica sunt pe baza urmatoarelor sisteme: Sn-Pb; Sn-Pb-Cd; Sn-Pb-Zn si Pb-Ag, fiind utilizate pentru lipirea otelurilor, cuprului, aluminiului si aliajelor lor, materialelor metalice cu ceramica sau sticla, lipituri fine in electrotehnica, radiotehnica, electronica, in instalatiile medicale etc. 2. Elaborarea si turnarea staniului si aliajelor lor Staniul si aliajele sale se elaboreaza in creuzete de otel sau fonta, incalzite cu combustibili lichizi sau gazosi (fig. 1). De obicei sunt executate din fonta, care contine pana la 0,55% Cr si 0,270,37% Ni, avand o durata in exploatare de cel putin 100 de incarcaturi. Capacitatea acestor agregate variaza, putand ajunge pina la 10 tone.

Fig. 1. Cuptor cu creuzet cu flacara pentru elaborarea aliajelor pe baza de plumb: 1 - carcasa metalica (otel); 2 - injector (arzator); 3 - captuseala refractara; 4 - oala de fonta; 5 - agitator mecanic; 6 - hota. Ca materie prima pentru elaborarea aliajelor de staniu si plumb se utilizeaza in afara de metale primare si prealiaje, diverse deseuri din productia proprie sau din exterior. Nu se admite introducerea in agregat a deseurilor sub forma de aschii, pilituri sau neidentificate, fara o retopire prealabila. Ca fondant de acoperire se foloseste manganul calcinat, care are rolul de a proteja baia metalica de actiunea gazelor oxidante din atmosfera cuptorului.

In functie de compozitia materialului metalic elaborat, ordinea de introducere a componentilor incarcaturii in agregat este diferita. Astfel, la elaborarea aliajelor Pb-Sb-Cu, la inceput se incarca in agregat, care in prealabil a fost incalzit, 3/4 din cantitatea de plumb si deseuri din productia proprie. Dupa supraincalzirea topifurii pana la temperatura de 550C se introduce stibiul sau prealiajul cupru-stibiu, iar la sfirsit restul de plumb si deseuri din productia proprie. Pentru indepartarea incluziunilor de oxizi si de zgura, si pentru crearea unei atmosfere inerte la suprafata, care sa previna oxidarea ulterioara in timpul topirii, metalul se dezoxideaza. Daca aliajul contine impuritati nedorite (fier, nichel, zinc, aluminiu etc.), el se supune rafinarii cu ajutorul vaporilor de apa sau al sulfului. Aliajele de staniu se toarna in forme din amestec de formare, in cochile si sub presiune. Aliajele de cuzineti pe baza de staniu pentru lagare de alunecare pot fi utilizate numai sub forma unui strat turnat pe cuzineti sau bucse din aliaje de cupru, fonta sau otel. Aceste aliaje sunt rezistente la coroziune, se toarna usor si se prelucreaza mecanic usor. Cuzinetii pe care se toarna acest aliaj se incalzesc la 250.. .270C. Temperatura cochilei si a miezului este de 150.. .200C, iar temperatura aliajului turnat este de 380C. Cuzinetii mici se toarna vertical, iar cei mari in sifon. Temperatura aliajului nu trebuie sa fie prea inalta, deoarece se va obtine o structura cu graunti mari.