Sunteți pe pagina 1din 29

1. Indentificati si determinati conceptele etice ale lui Confucius, Moise, Mohomed, Buddha si Hristos, Socrate, L. Tolstoi, D. Gusti.

Conceptiile etice ale lui Confucius. Confucius s-a nscut n 551 .e.n. i a trecut n nemurire n 479 .e.n. Perioada vieii sale era cu mai mult de 100 de ani mai devreme dect a lui Aristotel. Rmnd de la 3 ani orfan de tatl Confucius s-a stabilit mpreun cu mama n Principatul Lu (provincia Shandong de astzi). Numele lui n limba chinez este Kong Qiu, iar oamenii din posteritate i numesc cu veneraie Kong Zi (n antichitatea Chinei, caracterul Zi adugat la numele unei personaliti nseamn un titlu de onoare). Fiindc numele Confucius este aproape familial europenilor i celor din alte pri ale lumii, l folosim i noi n aceast prezentare. Confucius a trit n Perioada Primverii i Toamnei din istoria Chinei, rstimp n care mpria unit s-a destrmat, lundu-i locul mai multe principate mici. Patria lui Confucius Lu era tocmai un astfel de principat care avea pe vremea aceea cultura cea mai dezvoltat. Confucius nu a ocupat vreun post dregtoresc nsemnat. n respectiva perioad, a se bucura de educaie constituia un privilegiul aristocrailor. Confucius contravenind acestui privilegiu, a recrutat discipoli neinnd seama de proveniena i situaia social a acestora. Oricine ar fi, dac i oferea dup posibilitatea sa, un obiect (de regul o bucic de carne de porc afumat) putea s intre n ucenicie la el. Dasclul le propaga opinia politic i ideologia etic. Se spune c a avut 3000 de discipoli, dintre care civa au devenit ulterior mari nvai ca i dasclul lor. Acetia au continuat i dezvoltat gndirea lui Confucius. Dar de ce doctrina lui Confucius a putut s ocupe tot timpul o poziie preponderent n epoca feudal a Chinei? Despre aceast tem s-au scris tomuri ntregi. n cteva cuvinte putem spune c ideea sa despre ierarhizarea strict a societii i concepia sa reformatoare corespund intereselor clasei dominante, fiind totodat favorabile stabilizrii i dezvoltrii sociale. Confucius a subliniat ordinea i norma etic riguroas, considernd drept un grav pcat dac un subaltern nu socotete voina superiorului i un fiu contrazice pe printe. n conformitate cu etica propagat de el, atribuia unui suveran este de a pune n bun ordine statul, iar rostul unui om de rnd este de a rmne devotat suveranului. Fiecare om are mai multe identiti, fiind fiu, tata, supus al regelui .a.m.d., trebuie deci ca n mprejurri diferite s nu se abat n nici un caz de la linia de dermarcaie ntre nobil i umili. Astfel statul poate fi dominat de pace, iar norodul poate s aib parte de o via tihnit. Doctrina lui Confucius nu a devenit imediat dup apariie o gndire preponderent. Pn n secolul 2 .e.n., cnd China devenise o mprie centralist, puternic i unit, dominanii au aflat c teoria lui Confucius este foarte potrivit pentru meninerea stabilitii societii feudale, i-a acordat statutul de singura doctrin ortodox a statului, eliminnd totodat toate celelalte ocoli i curente ideologice. Ideile, cuvintele i faptele lui Confucius au fost consemnate ntr-o crticic intitulat Analecte (Cugetri), care conine n principal citate din cuvintele Confucius i dialoguri ntre dascl i ucenici. Analecte era socotit drept o carte canonic asemenea Bibliei pentru

oamenii din Occident. Nu numai un om de rnd trebuia s se cluzeasc n viaa de taote zilele dup aceast carte, dar i un crturar care dorea s aib o carier politic, tot trebuia s-o studieze n profunzime. n istoria Chinei exista o vorb: De i-ai nsuit mcar o jumtate din ideile cupriinse n Analecte, vei fi capabil s pui un stat n ordine. n realitate Analecte nu este o carte plin de predici de idei canonice, ci una bogat n coninut i cu un limbaj viu. Peste tot n ea cnteiete nelepciunea. Cuvintele consemnate aici se refer la vaste domenii, despre lectur, muzic, excursie, prietenie etc. Spre exemplu, un discipol al lui Confucius, l-a ntrebat pe dascl despre modalitatea de crmuire a statului, spunnd: Dac la unul dintre cei trei factori otirea, alimentaia i norodul ar trebui s renuni, care va fi el? Confucius i-a rspuns fr nici o ezitare: Otirea. nvtura lui Confucius este pe ct de vast pe att de profund. Multe concepte ale lui au o semnificaie actual i n zilele noastre. O mulime din aforisme din Analecte au devenit proverbe des folosite de chinezi contemporani. Bunoar: Dac pleci la drum cu doi ini, cel puin unul poate s-i dea sfaturi bune. Proverbul ne spune c oamenii trebuie s nvee unul de la altul, cci fiecare i are aspectele pozitive. Ideile morale ale lui Buddha. Pina in secolul nostru, Buddha a fost ginditorul cu cea mai mare influenta in istoria oamenirii. Invatatura sa a inflorit pe tot cuprinsul subcontinentului indian timp de mai bine de 1500 de ani, si in tot acest rastimp s-a transformat si diversificat cel putin atit cit a facut-o crestismului in primii sai 1500 de ani de existenta in Europa. Buddha ( cca. 560- 480 i. H) provine dintr-o familie nobila a clanului Sakya, nascut la periferia Indiei de nord aflata atunci in plima dezvoltare. Copilul, apoi adolescentul Gautama ( numele de clan a lui Buddha) a trait fericirea unei existente pamintesti imbelsugate. La 29 de ani, cind devine constient de starea fundamentala a fiintarii in lume, renunta la fericirea si placerile vietii mediului sau avind un motiv precis al renuntarii: ,, Viata in mijlocul fsamiliei mi-a aparut ingusta si demna, in vreme ce viata petrecuta fara adapost e neingrijita; e anevoie sa duci o viata spirituala desavirsita si pura in toate privintele si sa ramii in acelasi timp in inghesuiala caminului. Astfel , a luat hotarirea sa-si paraseasca casa, tinutul natal, familia si fericirea, facindu-se ascet. Buddha ( Iluminatul) este cuprins de mila fata de tot ce este viu astfel fara mare tragere de inima incepe sa-si propovaduiasca invatatura, nefacindu-se mari sperante, iar cind predicile lui au avut succes urias, vroia prin intermediul lor sa ofere ajutor oamenilor. Invatatura lui Buddha semnifica eliberarea omului prin dobindirea intelegerii lucrului. Cu ochiul divin, clarvazator, transcedental Buddha a descris calea mintuirii numind-o Cararea nobila cu opt brate: 1. Credinta dreapte;

2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

Decizie dreapta; Vorba dreapta; Fapta dreapta; Viata dreapta; Nazuinta dreapta; Amintire dreapta; Adincire dreapta.

Perspectiva lui Buddha asupra fiintarii in lume e exprimata de el in adevarul despre suferinta, care constituie baza doctrinei sale. In al patrulea adevar, Buddha a dezvaluit Cararea nobila cu opt ,, brate, descrisa mai sus pe care omul trebuie sa o imbretiseze pentru a face sa inceteze suferinta ( 13, p. 60). Acest adevar cuprinde reteta, leacul si este prezentat in trei component: 1. moralitatea sau virtutea; 2 .meditatia; 3 .intelepciunea. Cauza ultima a starii deplorabile ce exista in lume consta in aceea, dupa cum considera Buddha, ca oamenii, ca si tot ce-I viu se afla intr-o stare de obire, de nestiinta, sunt inselati de lucrurile de care se agata, de aceea ce nu este niciodata, ci se afla mereu intr-u dute- vino absolute vremelnic, in neincetata devenire. Nestiinta in sine, orbirea inlantuirea in vremelnicie, cramponarea de acesta reprezinta originea, iar cunoasterea desavirsita- anihilarea acestei fiintari in lume. In invatatura lui Buddha exista notiunea ,, Metta ce se traduce in romineste ca iubire, lipsa dispretului. Ea reprezinta o asa stare pe care o atinge omul ce depaseste in sine dusmania si atasarea senzuala a omului fata de lume si care se materializeaza intr-o atitudine binevoitoare si similara fata de toate fiintele vii. De pe aceasta pozitie a puritatii morale absolute ce coincide cu eternitatea, atitudinea fata de lume poate fi numai negative. Invatatura lui Buddha este indreptata spre a pune capat discordiei dintre oameni prin autoperfectionarea launtrica a personalitatii ( 3, p. 35- 39). Conceptiile etice ale lui Moise. Moise reprezinta ceva mai mult decit un conducator intelept al poporului sau, el este parintele spiritual al natiunii. Moise a elaborate un cod detailat al regulilor ce reglementeaza toate sferele vietii poporuluiihncepind cu pietate si terminind cu igiena individuala. Baza acestui cod reprezinta cele zece porunci care contin cele mai generale principia de comportare religioasa, morala si juridical.

Anume datorita lor, Moise a obtinut o insemnatate ce iese departe de limitele culturii iudaicoevreiesti si a devenit unul dfin indrumatorii umanitatii. Subiectul eticii lui Moise este poporul si in asa calitate aceasta etica este etica echitatii. Ideea echitatii este piatra unghiulara a invataturii lui Moise. Capacitatea omului de a fi echitabil, reprezinta o proba a mintii, puterii si frumusetii omului ( 3, p. 39-47). Conceptiile morale ale lui Hristos. Invatatura lui Isus Hristos este rezumata in ,, Predica de pe munte unde EL a expis atit atitudinea Sa fata de Legea morala a vechiului Testament, cit si continutul Noului Testament, pe care l-a sintetizat sub forma fericirilor: Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor. Fericiti cei ce pling, ca aceia se vor mingiia. Fericiti cei ce flaminzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura. Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui. Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe dumnezeu. Fericiti facatorii de pace, ca aceia fii lui Dumnezeu se vor chema.

In aceste invataturi Isus arata conditiile ce se cer oamenilor spre a fi fericiti. Fericirea arata nu numei ca o istorie noua a inceput odata cu Isus, ci si ca relatia credinciosului cu Dumnezeu trece peste o alta treapta si capata o alta semnificatie . In disciplina noua Evangheliei, formalismul religios si morala rezbunarii sunt inlocuite cu transformarea spiritului si cu morala iubirii. Isus cere o schimbare radical in inima si viata celor ce vor sa-l urmeze. Isus a aratat ca Evanghelia Sa se axeaza pe porunca iubirii, a iubirii desavirsite, care-I include sip e dusmani: ,, Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvintati pe cei care va blestrema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va penytru cei ce va vatama si va prigonesc. Isus precizeaza ca tocmai paradoxul iubirii vrajmasilor sta calea desavirsirii; ,, Fiti, dar, desavirsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavirsit este. Studiind exemplil moral al lui Hristos descoperinm ca El a fost un model convingator, capabil sa modeleze viitorii membri ai unei societati libere. Astfel educatia morala, spiritual si etica, prin relevarea modelului si a exemplului moral superior, va permite elevului sa recuniasca necesitatea si rostul bunelor insusiri umane ( 8, p. 83). Profunzimea filozofico- patetica a invataturilor lui Isus constituie prentru viitorii pedagogi un ghid de moralitate si de etica, de intelegere siu de utilizare a pedagogiei umaniste. Neintelegind esenta recomandarilor lui Hristos cu privire la conceptual ,, iubirii fata de aproapele tau nu vom fi capabili a intelege nici esenta umanista a educatiei ( Mindicanu, 2000). Invatatura etica a lui Mahomed.

Coranul, cuvintul lui Allah ( Dumnezeu) este considerat cea mai caloroasa lucrare litetrara in Arabica clasica, iar orice traducere a ei ar fi o blasfenie, o falssificare de neiertat a mesajelor Fiintei Supreme. Omul ce doreste sa faca cunostinta cu etica Coranului intr-o forma succinta ramine deziluzionat nu a creat o doctrina morala speciala. Moralitatea in Coran nu este sistematizata in forma unui cod anumit si nu poate fi redusa la o totalitate de principi generale. Aici exista anumite dispozitii singular ( de tipul interdictii asupra utilizarii carnii de porc sau a vinului), exista norme ce regleaza relatiile intr-o anumita sfera ( in ceea ce priveste casatoria, succesiunea etc.) exista notiunea ce generalizeaza relatiile morale si virtutile concrete ( echitatea, milostenia, constiinta, darnicia, etc. ), dar nu exista notiunea sau termenul c ear corespunde notiunii ,, etica ( sau morale). Etica musulmanului reiese din conceperea integra si destul de reala a omului, care intelege si accepta posibilitatile lui limitate. Ea nu se bazeaza pe principiul ca omul este asemanator lui Dumnezeu si prin aceasta este mai realista, mai putin inaltatoare decit etica crestina si contureaza spatial comportarii lui morale responsabile (3, p. 54-58).

Concepiile morale ale lui Socrate (470 - 399 .H). Socrate a fost cea mai mare figur a istoriei gndirii greceti; din ideile lui vor deriva, direct sau prin intermediari, toate curentele ulterioare ale filozofiei. Socrate a centrat filozofia sa pe om i a facut-o s ptrund n agora. Socrate este filozoful care ntemeiaz tiina moralei pe autoritatea raiunii teoretice, lund ca punct de plecare principiul nscris alturi de alte patru maxime, la intrarea n templul de la Delfi -"Cunoate-te pe tine nsui. Sursa adevratei tiine este dup Socrate, cunoaterea de sine, iar necunoaterea este izvorul tuturor relelor i viciilor, deoarece nimeni nu greete de bun voie ci numai din netiin i nerecunoaterea esenei noiunilor morale. Marele cugettor este, ca teoretician al moralei, un optimist i un raionalist, pentru c el este convins c toi oamenii sunt, prin natur educabili, fiind buni de la natur, dorindu-i binele propriu i nicidecum rul. Dac de cele mai multe ori, totui oamenii fac ru altora i chiar lor nii aceasta se ntmpl pentru c ei n-au cu adevrat cunoatere clar a ceea ce este bine, ru, virtute, moral, imoral etc. El este convins de puterea aciunilor asupra afectelor (tririlor emoionale puternice), de faptul c evidena i claritatea concepiilor morale constituie condiii necesare i eficiente pentru ca oamenii s devin virtuoi. Insuindu-i, i totodat spre a ilustra maxima scris pe frontispiciul templului din Delphi: Cunoate-te pe tine nsui", Socrate nva c scopul omului nu este acumularea unui mare numr de cunotine, ci dragostea de nelepciune - filozofia". Aceast virtute, care este tiina despre bine i adevr, const n efortul omului de a se studia pe sine, spre a descoperi n propriul su suflet ceea ce este, n nsi firea sa, valoare universal i etern: Binele. In concepia lui, cunoaterea binelui i practicarea virtuii sunt identice. O atare cunoatere nu este o simpl nregistrare i memorizare mecanic de noiuni, ci o descoperire proprie n care efortul celui ce cunoate presupune o conversiune spiritual profund. Virtutea i cunoaterea ei sunt identice deoarece virtutea provine din cunoaterea clar, iar viciul din ignoran, mai exact din cunoaterea incorect. Socrate teoretizeaz esena logic i epistemologic a valorii morale, fiind n acest sens filozoful

conceptului moral. Aceast esen poate fi descoperit dup el, pe calea dialogului, i a cercetrii ct mai multor cunotine individuale i ct mai diferite (prin natur, educaie, cultur). Marele filozof, pn la urm nu a reuit s ntemeieze o tiin moral de valoare universal i necesar, dar a indicat calea, metoda, conceptele morale (a demonstrat c o astfel de tiin teoretic este posibil). Socrate este primul filozof grec ce s-a preocupat de statutarea universalului ca temei filozofic al tiinei morale. El credea c acest universal este virtutea moral, ce poate fi cunoscut, nvat i practicat concomitent. Acest universal poate cpta forme diverse i astfel: n domeniul voinei este curaj, n cel al sensibilitii este temperan (cumptare) etc. In acest sens este meritorie ncercarea de a stabili ca nimeni altul pn atunci, condiiile posibilitii teoretice eseniale, necesare i universale ale oricrei tiine. Socrate a intuit morala imperativa universal valabil care poate ntemeia orice aciune moral individual. Retrospectiv putem spune c Socrate, cunoscut i deloc cunoscut n realitatea sa, a devenit ntr-un fel acea figur n care epocile i oamenii i-au proiectat propriile dorine i preocupri: cu privire la cretinul cucernic, smerit; la brbatul raiunii contient de sine, la genialitatea personalitii daimonice, la vestitorul omenirii, iar uneori chiar i privitor la omul politic, care-i ascunde sub masca de filozof planurile de cucerire a puterii. Concepiile morale ale lui L. Tolstoi. L. Tolstoi (1828-1910) a fost un celebru scriitor rus i totodat un mare gnditor care a meditat asupra rostului vieii, asupra sensului ei moral. Dup opinia lui Tolstoi, viaa omului se umple de sens moral n acea msur n care ea se supune legii iubirii, conceput ca nonviolen. A nu rspunde la ru cu ru, a nu te mpotrivi rului prin violen, iat cerina fundamental a programei unei viei destoinice, dup Tolstoi. Viaa lui L. Tolstoi poate fi considerat o via fericit, n ea cu prisosin a fost totul, ce de obicei se preuiete la oameni - bunvoina sorii, pasiuni puternice, bogie, succes pe plan social, bucurii familiale, dar nimic din acestea nu i aduceau lui o deplin satisfacie. Deseori el nimerea ntr-o stare de panic sufleteasc. La mijlocul anilor 70 el a trecut printr-o criz intern profund n rezultatul creia a ajuns la concluzia c toat viaa lui anterioar a fost fals n bazele ei morale. n eforturile depuse de a iei din criza spiritual profund n care a intrat L. Tolstoi a nceput s mediteze asupra urmtoarelor chestiuni: a) de ce, n virtutea cror cauze apare la om problema despre sensul vieii i, b) n ce const coninutul ei. La prima chestiune el gsete un rspuns, conform cruia omul se ntreab asupra sensului vieii atunci cnd duce un mod de via lipsit de sens. Viaa trit far sens este aceea cnd omul o triete n petreceri, privete viaa astfel nct dup ea nu ar exist nimic. La a doua chestiune Tolstoi a gsit urmtoarea explicaie - deoarece viaa se pare far sens, din cauza caracterului ei pctos, atunci problema sensului vieii este problema unui astfel de coninut al vieii care nu ia sfrit odat cu viaa. Atunci cnd omul este preocupat de sensul vieii, el se ntreab: ce este n via infinit, etern i far de moarte. Viaa, lipsit de sens, nu poate obine sanciunea raiunii, ea este imposibil n viaa raional. n cazul dat pot fi elucidate dou aspecte: logic i moral. Aspectul logic presupune c raiunea care neag sensul vieii, se neag concomitent i pe sine. Cercetat n limita aspectului moral teza despre lipsa sensului vieii este profund fals, deoarece recunoscnd viaa lipsit de sens, nsemn s recunoatem c n ea este ceva ce constituie un ru. Dac e s recunoatem aceast concluzie la modul serios, atunci vom ajunge prin necesitate la cerina de a pune capt rului, mai nti de toate, de a pune capt rului din sine. Dac acei care consider viaa lipsit de sens ca fiind un ru, ar gndi aa la modul cel mai serios, atunci ei i-ar pune capt zilelor i nu ar avea posibilitatea de a raiona

despre faptul c ea este lipsit de sens. Sensul vieii nu poate consta n ceva ce dispare odat cu moartea omului. El nu se poate conine n viaa pentru sine, pentru alii i chiar pentru omenire, deoarece toate acestea nu sunt venice. Problema sensului vieii duce spre noiunea de Dumnezeu. Prin el se nelege infinitul, nceputul nemuritor, datorit cruia viaa capt sens. Recunoaterea lui Dumnezeu drept izvor al vieii i raiunii determin atitudinea omului fa de el. Esena atitudinii omului faa de Dumnezeu se ntruchipeaz ntr-o scurt formul: nu cum eu doresc, dar cum el vrea. Aceasta este formula iubirii, care este concomitent i formula binelui. Al iubi pe Dumnezeu, iat legea suprem a vieii i imperativul moral al omului ce reiese din situaia lui obiectiv a existenei. Deoarece omul nu tie despre Dumnezeu nimic n afar de faptul c el exist, atitudinea omului fa de Dumnezeu nu se realizeaz n mod direct, ci indirect, prin atitudinea just fa de ali oameni i fa de sine. Atitudinea just fa de alii este o atitudine freasc, ea reiese din faptul c toi oamenii sunt ntr- o atitudine asemntoare fa de Dumnezeu, ei sunt copiii lui. Atitudinea corect fa de sine nsui const n salvarea sufletului, pentru c sufletul este nceputul divin n om. Dintre aceste dou relaii, primar este atitudinea ctre sine nsui. Criteriul atitudinii juste fa de sine consta n conceperea de ctre om a faptului necoincidenei lui cu idealul dumnezeiesc. Etica lui Dimitrie Guti (1880-1955). Dimitrie Guti, sociolog, filozof i etician romn. A fost profesor la universitile din Iai i Bucureti, ministru al nvmntului (1932-1933), membru al Academiei Romne din 1919 i apoi preedinte al ei (1944-1946). Este fondatorul Scolii sociologice(monografice) de la Bucureti. Etica lui D. Guti evolueaz de la o viziune teoretic spre o descifrare a tendinei reale ce exprima ntr-o anumit msur procesul de rennoire din societatea romneasc din deceniile trei i patru ale sec. XX. O filozofie a omului implic ntotdeauna o filozofie a voinei ceea ce reclam o etic, a crei funcie va fi s indice cum ncearc omul s se afirme. Etica, sria el, este o tiin care se adreseaz la problema voinei omeneti, care trebuie s aib n vedere tocmai aceast voin". n concepia sa, voina social, este esena realitii sociale deoarece reprezint trstura caracteristic a acesteia fa de alte genuri de realiti, dar i pentru c este izvorul ntregii viei sociale. Voina moral, dup opinia lui C. Stroie, este admis de D. Guti n ipostaz de element fundamental al vieii sufleteti, n calitate de izvor al tuturor aciunilor contiente pe care le svrete omul ca individ izolat i ca fiin social. D. Guti i-a imaginat un sistem al tiinelor sociale care sunt ntr-o unitate dialectic deoarece toate au ca obiect voina social. El distinge n cadrul tiinelor sociale dou grupuri de tiine explicative i tiine normative, afirmnd c etica este tiin din grupul tiinelor normative care are privilegiul de a nchide seria tiinelor sociale att explicative ct i normative. Astfel putem evidenia rolul pe care etica l are n explicarea dinamicii realitii sociale. Ca tiin normativ, etica se ocup astfel de valorizarea voinei sociale ca activitate, ca proces de manifestare n vederea aprecierii scopurilor. Pentru Guti problema central a eticii este problema motivaiei voinei, adic problema scopurilor i motivelor, i n special scopul suprem - idealul etic. Etica gustian este normativ, ce i asum sarcina de a stabili norma suprem a voinei morale i principiul suprem al judecii de valoare etic. Guti atrage atenia asupra unei probleme de mare importan n etic, remarcnd c chiar cu noiunile cu care etica opereaz - bine, ru, idealul etic - nu trebuie s-1 limitm la valoarea lor cognitiv, ci ele trebuie s constituie un punct de plecare n normarea activitii omului, deschizndu-i perspectiva i imprimndu-i o contiin nalt n misiunea pe care o are de ndeplinit. Etica nu apare numai ca o tiin speculativ-teoretic, ci ca o tiin

practic, legat de via, fiind chemat s nfieze doctrina educaiei morale i totodat, s arate sensul practic n care trebuie dirijat munca de formare a personalitii active i puternice. Etica, dup Guti, trebuie s joace un rol activ, s influeneze n mod direct viaa social i individual a omului. Contiina moral nu este numai sentiment, nici numai judecat ci ea cuprinde pe ambele, ca elemente, pri constitutive aflate ntr-o permanent interaciune. Pe fundalul contiinei morale, Guti studiaz mecanismul i motivarea aciunii morale i dinamismul ei teleologic spunnd c n lumea sufleteasc e posibil o explicare cauzal numai pentru faptele petrecute, iar pentru cele ce se vor ntmpla putnd cel mult a se indica direcia general ce o vor urma, dar niciodat formele particulare ce le vor lua, deci exist o istorie a trecutului dar este imposibil una a viitorului. Pornind de la ideea c realizarea oricrui scop presupune cu necesitate un motiv, el remarc c moralitatea nu e hotrt numai de scop ci chiar i de scopurile cele mai nalte, scopul cere o ntregire etic prin motiv. Astfel, D. Guti precizeaz c nu exist aciune moral far o armonie ntre scop i motiv remarcnd c problema motivrii voinei practice presupune evaluri de ordin psihologic. El este de prerea c motivaia voinei morale este un proces complex ce se desfoar pe dou nivele - motivarea afectivemoional a voinei i a aciunii morale i, motivarea intelectual-raional a voinei i aciunii morale. Cugettorul afirm c scopurile individuale vizeaz conservarea pe sine, propria fericire i propria perfecionare, dar el mai precizeaz c individul nu poate fi propriul su scop moral, deoarece pentru a fi moral orice scop individual trebuie s parvin dincolo de sine nsui. Scopul moral ultim n accepia lui Guti este umanitatea, creia i se subordoneaz toate scopurile individuale i sociale. Scopul ultim al moralitii se pierde n viitorul infinit. Dei formal idealul moral trebuie s tind spre infinit, coninutul lui ns trebuie s in seama de condiiile concrete n sensul c fiecare epoc l cuprinde n anumite scopuri i valori, deci, etica nu-1 poate fixa odat pentru totdeauna, ntr-o form general, ci numai s-i dea expresia cea mai adecvat pentru perioada respectiv. Un loc aparte n etica lui Guti l ocup problema datoriilor morale ale personalitii, deoarece pentru a-i atinge obiectivul propus, etica practic trebuie s descopere principiile i datoriile morale ce condiioneaz realizarea personalitii, ajungnd la formularea unor datorii de tip special, pe care le numete virtui: - datoria de a ne dezvolta contiina de sine, care, din punct de vedere emoional,se traduce prin datoria dezvoltrii iubirii de sine. Aceast datorie de a ne ocupa continuu de noi nine, de perfecionarea noastr poate fi obiectivul unui ideal moral; - dezvoltarea contiinei de sine pe linia celui de al doilea afect - simpatia care nseamn obligativitatea noastr, a tuturor, de a observa viaa lor, de a extinde preocuprile noastre la semenii notri ntr-un cerc ct mai ndeprtat. Cugettorul precizeaz c actul ncepe s fie moral abia din momentul n care individul svrete binele pentru alii, pentru colectivitate; - datoria religiozitii care const n a fi modeti i ndrznei, dar nu arogani; datoria de a-i da seama tot timpul n via de scopul pe care l urmreti. Realizarea idealului etic presupune ns, cu necesitate, i ndeplinirea altor datorii, individuale, sociale i naionale. Datoriile individuale vizeaz obligaiile interioare" pe care le are omul fa de el nsui - spirit estetic, respectarea igienei, ncrederea n sine i instrucia. ncrederea n sine este conceput de D. Guti ca o stare de tensiune creatoare n care toate posibilitile fiinei umane sunt mobilizate n vederea nfptuirii unei aciuni, ca nsui sensul vieii spirituale a individului. Instrucia apare drept o cluz n evoluia individului spre personalitate.

Personalitatea, formndu-se n cadrul societii, solicit i respectarea unor datorii fa de aceasta, ce se concretizeaz n ntemeierea unei familii i n exercitarea profesiunii, familia fiind considerat de ctre D. Guti o adevrat retort, n care se constituie cele mai profunde i mai nalte valori morale. Profesiunii ca mijloc de realizare a scopurilor morale a individului, D. Guti i acorda o pondere deosebit, subliniind c e un postulat moral ca orice om s aib o profesiune,o meserie, deoarece profesiunea ridic moralul unui individ mai mult dect orice mijloc pe care i l-ar pune la dispoziie societatea. Datoriile naionale apar n virtutea faptului c omul ce este integrat societii, este n acelai timp parte integrant i a unei naiuni avnd datorii fa de ea. Principala datorie naional, dup D. Guti, este patriotismul ce trebuie s fie activ, social i cultural ce are menirea de a edifica naiunea ridicnd-o la rangul unei naiuni libere i autonome [3, p.74], Dimitrie Guti a fost o personalitate remarcabil a spiritualitii romneti din Romnia interbelic, relevndu-se ca o personalitate complex ce i-a adus contribuia la dezvoltarea eticii n genere i a problemelor eticii aplicate, n special. Etica lui Dimitrie Guti (1880-1955). Dimitrie Guti, sociolog, filozof i etician romn. A fost profesor la universitile din Iai i Bucureti, ministru al nvmntului (1932-1933), membru al Academiei Romne din 1919 i apoi preedinte al ei (1944-1946). Este fondatorul Scolii sociologice(monografice) de la Bucureti. Etica lui D. Guti evolueaz de la o viziune teoretic spre o descifrare a tendinei reale ce exprima ntr-o anumit msur procesul de rennoire din societatea romneasc din deceniile trei i patru ale sec. XX. O filozofie a omului implic ntotdeauna o filozofie a voinei ceea ce reclam o etic, a crei funcie va fi s indice cum ncearc omul s se afirme. Etica, sria el, este o tiin care se adreseaz la problema voinei omeneti, care trebuie s aib n vedere tocmai aceast voin". n concepia sa, voina social, este esena realitii sociale deoarece reprezint trstura caracteristic a acesteia fa de alte genuri de realiti, dar i pentru c este izvorul ntregii viei sociale. Voina moral, dup opinia lui C. Stroie, este admis de D. Guti n ipostaz de element fundamental al vieii sufleteti, n calitate de izvor al tuturor aciunilor contiente pe care le svrete omul ca individ izolat i ca fiin social. D. Guti i-a imaginat un sistem al tiinelor sociale care sunt ntr-o unitate dialectic deoarece toate au ca obiect voina social. El distinge n cadrul tiinelor sociale dou grupuri de tiine explicative i tiine normative, afirmnd c etica este tiin din grupul tiinelor normative care are privilegiul de a nchide seria tiinelor sociale att explicative ct i normative. Astfel putem evidenia rolul pe care etica l are n explicarea dinamicii realitii sociale. Ca tiin normativ, etica se ocup astfel de valorizarea voinei sociale ca activitate, ca proces de manifestare n vederea aprecierii scopurilor. Pentru Guti problema central a eticii este problema motivaiei voinei, adic problema scopurilor i motivelor, i n special scopul suprem - idealul etic. Etica gustian este normativ, ce i asum sarcina de a stabili norma suprem a voinei morale i principiul suprem al judecii de valoare etic. Guti atrage atenia asupra unei probleme de mare importan n etic, remarcnd c chiar cu noiunile cu care etica opereaz - bine, ru, idealul etic - nu trebuie s-1 limitm la valoarea lor cognitiv, ci ele trebuie s constituie un punct de plecare n normarea activitii omului, deschizndu-i perspectiva i imprimndu-i o contiin nalt n misiunea pe care o are de ndeplinit. Etica nu apare numai ca o tiin speculativ-teoretic, ci ca o tiin practic, legat de via, fiind chemat s nfieze doctrina educaiei morale i totodat, s arate sensul practic n care trebuie dirijat munca de formare a personalitii active i puternice. Etica, dup Guti, trebuie s joace un rol activ, s influeneze n mod direct viaa social i

individual a omului. Contiina moral nu este numai sentiment, nici numai judecat ci ea cuprinde pe ambele, ca elemente, pri constitutive aflate ntr-o permanent interaciune. Pe fundalul contiinei morale, Guti studiaz mecanismul i motivarea aciunii morale i dinamismul ei teleologic spunnd c n lumea sufleteasc e posibil o explicare cauzal numai pentru faptele petrecute, iar pentru cele ce se vor ntmpla putnd cel mult a se indica direcia general ce o vor urma, dar niciodat formele particulare ce le vor lua, deci exist o istorie a trecutului dar este imposibil una a viitorului. Pornind de la ideea c realizarea oricrui scop presupune cu necesitate un motiv, el remarc c moralitatea nu e hotrt numai de scop ci chiar i de scopurile cele mai nalte, scopul cere o ntregire etic prin motiv. Astfel, D. Guti precizeaz c nu exist aciune moral far o armonie ntre scop i motiv remarcnd c problema motivrii voinei practice presupune evaluri de ordin psihologic. El este de prerea c motivaia voinei morale este un proces complex ce se desfoar pe dou nivele - motivarea afectivemoional a voinei i a aciunii morale i, motivarea intelectual-raional a voinei i aciunii morale. Cugettorul afirm c scopurile individuale vizeaz conservarea pe sine, propria fericire i propria perfecionare, dar el mai precizeaz c individul nu poate fi propriul su scop moral, deoarece pentru a fi moral orice scop individual trebuie s parvin dincolo de sine nsui. Scopul moral ultim n accepia lui Guti este umanitatea, creia i se subordoneaz toate scopurile individuale i sociale. Scopul ultim al moralitii se pierde n viitorul infinit. Dei formal idealul moral trebuie s tind spre infinit, coninutul lui ns trebuie s in seama de condiiile concrete n sensul c fiecare epoc l cuprinde n anumite scopuri i valori, deci, etica nu-1 poate fixa odat pentru totdeauna, ntr-o form general, ci numai s-i dea expresia cea mai adecvat pentru perioada respectiv. Un loc aparte n etica lui Guti l ocup problema datoriilor morale ale personalitii, deoarece pentru a-i atinge obiectivul propus, etica practic trebuie s descopere principiile i datoriile morale ce condiioneaz realizarea personalitii, ajungnd la formularea unor datorii de tip special, pe care le numete virtui: datoria de a ne dezvolta contiina de sine, care, din punct de vedere emoional, se traduce prin datoria dezvoltrii iubirii de sine. Aceast datorie de a ne ocupa continuu de noi nine, de perfecionarea noastr poate fi obiectivul unui ideal moral; dezvoltarea contiinei de sine pe linia celui de al doilea afect - simpatia care nseamn obligativitatea noastr, a tuturor, de a observa viaa lor, de a extinde preocuprile noastre la semenii notri ntr-un cerc ct mai ndeprtat. Cugettorul precizeaz c actul ncepe s fie moral abia din momentul n care individul svrete binele pentru alii, pentru colectivitate; datoria religiozitii care const n a fi modeti i ndrznei, dar nu arogani; datoria de ai da seama tot timpul n via de scopul pe care l urmreti.

Realizarea idealului etic presupune ns, cu necesitate, i ndeplinirea altor datorii, individuale, sociale i naionale. Datoriile individuale vizeaz obligaiile interioare" pe care le are omul fa de el nsui - spirit estetic, respectarea igienei, ncrederea n sine i instrucia. ncrederea n sine este conceput de D. Guti ca o stare de tensiune creatoare n care toate posibilitile fiinei umane sunt mobilizate n vederea nfptuirii unei aciuni, ca nsui sensul vieii spirituale a individului. Instrucia apare drept o cluz n evoluia individului spre personalitate. Personalitatea, formndu-se n cadrul societii, solicit i respectarea unor datorii fa de aceasta, ce se concretizeaz n ntemeierea unei familii i n exercitarea profesiunii, familia fiind

considerat de ctre D. Guti o adevrat retort, n care se constituie cele mai profunde i mai nalte valori morale. Profesiunii ca mijloc de realizare a scopurilor morale a individului, D. Guti i acorda o pondere deosebit, subliniind c e un postulat moral ca orice om s aib o profesiune,o meserie, deoarece profesiunea ridic moralul unui individ mai mult dect orice mijloc pe care i l-ar pune la dispoziie societatea. Datoriile naionale apar n virtutea faptului c omul ce este integrat societii, este n acelai timp parte integrant i a unei naiuni avnd datorii fa de ea. Principala datorie naional, dup D. Guti, este patriotismul ce trebuie s fie activ, social i cultural ce are menirea de a edifica naiunea ridicnd-o la rangul unei naiuni libere i autonome [3, p.74], Dimitrie Guti a fost o personalitate remarcabil a spiritualitii romneti din Romnia interbelic, relevndu-se ca o personalitate complex ce i-a adus contribuia la dezvoltarea eticii n genere i a problemelor eticii aplicate, n special.

Referinte bibliografica: AXENTII I. A. Etica pedagogica. Suport de curs. Cahul: Centrografic SRL, 2012 ( cap. 1, p. 1751).

In urma efectuarii analizei comparative a ,, omului nobil, si a ,, omului vulgar descries de Confucius, descrieti omul nobil si omul vulgar din sopcietatea contemporana. Indrumatorul omenirii Confucius stabileste doua principii ale inventiei omului in realitatea istorica, exercitatea spre un mai bine.Primul principiu conform caruia omul capabil trebuie sa stea la locul potrivit dsi al doilea principiu: relatiile publice trebuie sa fie de asa natura, incit sa existe posibilitatea de a interveni. Tot Binele, Adevarul, Frumosul, Confucius il vede in continut, in idealul omului nobil. Omul nobil nu este un sfint. Sfintul se naste si este ce este ceea ce este, omul nobil insa abia prin autoeducatie devine ceea ce este. Omul nobil este descris de Confucius cu diversele lui trasaturi de caracter, moduri de gindire si gesturi. El este caracterizat in opozitite cu omul vulgar in felul urmator:

Omul nobil

Omul vulgar

1. Se pricepe la dreptate. 2. Este calm si senin. 3. Este sociabil fara sa fie cu nimeni de o familiaritate trivial. 4. Este demn fara trufie ( fudulie). 5. Este ferm si in caz de nenorocire. 6. Se cerceteaza pe sine. 7. Este atras in sus ( evoluiaza).

Se pricepe la profit. Permanent este incercat de spaime. Este necuviincios cu toata lumea, fara insa sa fie sociabil. Este trufas fara demnitate. Se pierde cu firea. Ii cerceteaza pe altii. Este atras in jos.

Omul nobil e independent, indura dimpotriva necazurile indelungi si o indelungata fericire, traieste fara spaime, il mihneste propria sa neputinta, dar nu si faptul ca ceilalti nu-l cunosc. El face lucrurile dupa cum socoate ca trebuie facute si nu crere nimic de la altii, nu nutreste in el minie. In sus, omul nobil nu se minie pe cer, nici in jos pe oameni. Omul nobil nu accepta sa intre in orice rivalitate, decit cel mult, daca asa-I sa fie, la o atare cu arcul, de exemplu. Dar si cind se intrece cu cineva, el tot ramine un om nobil. Lui ii place sa fie incet la vorba si iute la fapta. Evita ca vorbele sa-I intreaca faptele. Urmeaza principiul: mai intii sa actioneze, si abia apoiisi vsa impotrivi vorbele dupa cele infaptuite. Omul nobil e plin de veneratie in fata vointei cerului si in fata oamenilor insemnati. Un asa tip de om nu se pierde in lucruri departate, absente. Se situiaza intr-un aici si acum, in situatia reala. Omul nobil este chintensenta a tuturor calitatilor marete, este o personalitate udeala. Omul nobil dupa confucius tinde sa cunoasca calea justa, da dovada de omenie in toate, se gindeste numai la aceea de a urma ritualul, este sincer, si adevarat in civinte, cinstit si respectuos in actiuni si permanent invata. In societatea contemporana firilor vulgare toate sentimentele nobile, generoase li se par nepotrivitre si de aceea, in primul rind, de necrezut; fac ca ochiul cind aud de asa ceva, parind a vrea sa spuna : ,, pe semne ca exista totusi un avantaj oarecare, nu poti vedea prin toti peretii , ele sunt banuitoare fata de cel nobiol, ca si cum acesta si-ar cauta avantaje pe cai latural;nice. Daca se conving intr-adevar de absenta intentiilor egoiste si a cistigurilor personale, etunci cel nobil le apare ca un soi de nebun- ii dispretuiresc bucuria si rid de stralucirea ochilor sai. ,, Cum

te poti bucura ca esti dezavantajat, cum poti sa accepti dezavantajele cu ochii deschisi? De sentimentul nobil trebuie sa fie legata o boala a ratriunii asa gindesc ele, aruncind o privire de dispret, dupa cum distribuiesc bucuria pe care nebunul o simte de pe urma ideii sale fixe . Firea vulgara se distinge prin faptul ca isi pastreaza nexlintit in vedere avantajul si ca eceasta preocupare pentru scop si avantaj in sine este mai puternic decit cele mi puternice instincte ale sale ; a nu te lasa ademenit de pornirile tale spre actiuni lipsite de scop aceasta este intelepciunea si sentimentul demnitatii ei. In comparatie cu ea, firea superioara este cea nechibzuita, pentru omul nobil, generos, cel care se sacrifica, este intradevar invins de pornirile proprii si in clipele sale cele mai bune, ratiunea face o pauza. Lipsa de ratiune sau ratiune sucita a pasiunii este ceea ce vulgarul dispretuieste la cel nobil, cu atit mai mult cu cit ea este indreptata spre obiectre a caror valoare I se pare a fi absolut fantezista si arbitrara. Vulgarul nu intelege de pilda, cum se poate sa-ti pui in joc sanatatea si onioarea de dragul pasiunii cunoasterii. Gustul firilor superioare se indreapta spre exercitii, spre lucruri tratate indeobste de ceilalti cu indiferenta si care nu par a avea savoare, firea superioara are o masura singulara pentru valori. In plus, ea este de obicei incredintata ca nu are un mod specific de apreciere a valorilor in idiosincrazia sa pentru gust, comsiderind mai curind valorile si nonvalorile ei drept valori si nonvalori universale valabile si cazind, in felul acesta, in inteles si nepractic. Se intimpla foarte rar ca o fire superioara sa pastreze destula ratiune pentru a-I intelege si trata pe oamenii obisnuiti ca atare; in general ea crede in pasiunea sa, ca si cum ar fi o pasiune ascunsa a tuturor si este plina de abordare si elocventa, tocmai in aceasta idee. De asemenea oameni de exceptie nu se considera ei insisi exeptii, cum ar putea intelege vreodata firile vulgatre si cum ar putea aprecia regula intr-un fel echitabil? Si atunci vorbesc si ei despre nebunia, inoportunitatea si spiritul fantezist al omenirii, foarte uimiti de frenezia lumii si intrebindu-se de ce nu vrea sa recunoasca ceea ce ,, ii este necesar . Mda. E clar ca vremea nobilului s-a terminat.

Referinte bibliografica: AXENTII I. A. Etica pedagogica. Suport de curs. Cahul: Centrografic SRL, 2012 ( ,p. 20- 21).

3.Indentificati, in viziunea dvs 10 reguli de nerespectare a Codului deontologic al profesorului.

Foloseste autoeducatia ca element al ,, Cunoasterii de sine,, si al autoreglarii comportamentului didactic in raport cu feed- back-ul si feend- forward-ul, in fiece situatie pedagogica manifestind; iubire si rabdare, bunatate si indulgent, onoare si prudent, bunul simt si buna cuviinta etc. Du-te la scoala ca la o sarbatoare, asfel nu a ice cauta acolo.

Nu cere copiilor ceea ce tu insuti nu faci. Aminteste-ti permanent ca ai fost sit u copil. Incearca, pe cit e posibil, sa te transpui in situatia elevului.

Nu judeca elevii in public: nu umili sau ameninta in nici un fel integritatea sau imaginea de sine a lor. Un pedagog bun are pretentii doar fata de sine insusi. Lasa frustrarile la usa! Nu se discuta problem apasatoare din familie la scoala!

Fii discret si pastreaza secretul absolute in legatura cu informatiile pe care le detii de la elev. Respecta-ti promisiunile.

Nu contrapune elevii; acest lucru provoaca invidie, furie, indiferenta. Convinge copii ca orice om este nedesavirsit si invata-I sa aspire mereu catre ceva mai frumos si mai maret.

Referinte bibliografica: AXENTII I. A. Etica pedagogica. Suport de curs. Cahul: Centrografic SRL, 2012 ( p. 89-98).

4. Cercetati tema : pedagogi- maiestri il lucrul cu copiii supradotati. Rezumat Indiferent de modalitati de abordare ar aplica in instruirea elevilor saai dotati sau nu educatorul se confrunta cu dileme etice ce nu pot fi evidentiate si poate nici solutionate chitabil pentru subiectii supusi actului educational. Una dintre acestea o reprezinta competitia dintre valori, cind aceasta se afla in situatia de a alege intre doua valori aflate in competitie. Binele elevului supradotat este in conflict cu binele celorlalti elevi, in acest caz inpunindu-se gasirea unui echilibru intre progresul general si cel I ndividual. Elevii sunt clientii care reclama, fiecare in parte un tratament preferntial din partea practicantului, fiecare individ avind dreptul individual de a se dezvolta autonom. Sistemul educational plaseaza elevul in centrul preocuparilor sale, deci in centrul sistemului sau de vaslori. Profesorul trebuie sa dea dovada de localitatea multipla, sa investeasca timp si creativitate in a indentifica strategii eficiente pentru educatia tuturor subiectilor educabili. Nu exista solutii universale, aplicabile in absolut toate cazurile, totusi putem indentifica strategii care au datr rezultate si s-au dovedit eficiente fara a-I vitregi pe colegii elevilor supradotati de atentia pe care o reclama din partea pedagogului. Strategii: Oferiti copilului dotat o imbogatire orizontala si verticala a materiei.Imbogatirea orizontala inseamna a oferi mai mult material cu acelasi nivel de dificultate unui copil care a terminat inaintea colegilor, iar cea verticala se refera la oferirea unui material cu un nivel mai avansat, articipind lectiile urmatoare. Ambele procedee prezinta si riscuri: in cazul imbogatirii orizontale, copilul poate sa se plictiseasca si sa-si piarda interesul: imbogatirea verticala folosita exagerat poate duce la dezechilibrarea activitatii de predare. Cele doua procedee trebuie deci imbinate. Discutati cu elevul respectiv posibilitatea realizarii studiului individual. Una dintre cele mai eficiente metode in lucrul cu elevii dotati consta in stabilirea de teme de studiu individual. Temele trebuie insa orientate astfel incit sa acopere domeniile de ineres ale copilului. Ele nu vor fi in nici un caz impuse, astfel copilul se poate simti suprasolicitat, pierzindu-si motivatia. Incurajati lecturile suplimentare. Unul dintre reprosuri cele mai fregvente este acela ca elevii numai citesc. Unii specialisti recomanda in caqzul copiilor dotati ca acestia sa citeasca si biografdii sau autobiografii ale celebritatrilor in ideea ca viata acestora i-ar putea inspira. Stimulati aparitia hobbi-urilor. Daca un copil este interesant in mod special de poezie, de pesti sau de calculatoare, el trebuie incurajat in aceasta directie. La virste mai mari ei vor fi indrumati sa participe la concursuri de creatie sau stiintifice.

Referinta bibliografica: MANDACANU V. Profesorul meu. Chisinau: Ed. PONTOS, 2009, p. 518-521: 524-528

5..Elaborati un studio de caz in care sa indentificati rolul respectarii principiilor eticii pedagogice si analizati implicatiile posibile in cazul nerespectarii lor. Ritmul accelerat al schimbrilor socio-economice streseaz permanent omul, care, la rndulsu, ncearc s optimizeze relaiile socioumane, ceea ce ar diminua consecinele nefaste aletensionrilor cronice. Acesta ar fi motivul renaterii deontologiei profesionale. n R.Moldovadeontologia pedagogic a fost abordat de ctre V.Mndcanu. Savantul a elaborat jurmntul icodul deontologic al pedagogului n baza celor ase principii eseniale ce reflect problematicalumii contemporane (UNESCO). n continuare ne vom referi la ele. Principiul I. Principala datorie a pedagogului este de a informa, dezvolta i educa personalitatea copiluluila nivelul potenialului maxim, n spiritul democratic i n baza idealului educaional modern. Principiul II. Pedagogul i prinii au sarcina de a modela idealul fiecrui elev n conformitate cu ideaeducaional ales de societate i n conformitate cu moralitatea etic, civic, spiritual, bazat pe valorileautentice. Principiul III. n activitatea profesional, pedagogul ocup o poziie pozitiv, implementnd moralitatea i etica profesional, asigurnd interaciunea profesor-elev-prini. Principiul IV. Pedagogul este obligat s promoveze modelul uman de personalitate moral, etic ispiritual, capabil s acioneze n spiritul valorilor autentice. Principiul V. Pedagogul este dator s cunoasc particularitile dezvoltrii intelectuale ale elevului is poat elabora curriculumul de baz al instruirii i educaiei moderne, utiliznd cele mai variate formei tipuri de activitate creativ, cu scopul de a realiza idealul educaiei prin valori i pentru valori. Principiul VI. Specificul activitii pedagogice const n unicitatea poziiei fa de problematica lucontemporane, exprimat prin descoperirea i dezvoltarea creativitii, copilului, vocaiei i talentului

lui.Corelnd respectivele principii cu regulile i normele specifice activitii profesionale e posibil sstabilim codul deontologic al conduitei profesorului/educatorului.Comportamentul etic moral i spiritual al pedagogului depinde de mai multi factori: 1.De cunoatere i ntelegerea sistemului de valori ce stau la baza educaiei. 2.De cunoaterea izvoarelor eticii pedagocice. 3.Sa respecte logica, puritatea gindului i cuvintului.Fara aceste nsuiri conduita pedagogic ramne depait de progresul moral aleducaiei n conditiile democratice, pentru c educaia etica nu poate asigura autonomiaconstiintei ci invers, supunerea acestea n faa autoritii dure i inconsecvente.. Codul deontologic pedagogul care nsuete etica profesionala este preocpat decrearea interaciunii profesor elev, sugerindu-i-se urmatoarele norme: 1.Dragoste fata de oameni, copii, lume. 2.Optimismul pedagogic-autoeducaie i educa elevii n spiritul optimismului increderii n viitorul umanist al socetatii. 3.Spritualiatea activeaza ca o persoana spiritual care preuiete idealurileumaniste. 4.Alegerea gndului i cuvntului potrivit, ca s nu l ndeprteze pe om deidealurle umaniste. 5.Dispoziia creatoare ntra n clasa cu o dispozitie buna pentru a crea o atmosferasanatoasa. 6.Nu uita sa aplica in practica regula de aur sa fii sincer,sa-l accepti cum este,sa-liai n seama. 7.i cei mai dificili elevi au anumite nsuiri: descoperale,straduieste-te sa-lreabilitezi n propriei ti ochi, astfel e posibil ca el sa ndrepteasc ateptrile tale. 8.Fii corect indulgent i rabdator nu-i permite s ofensezi i s ignori copii,s daidovada de mai multa exigenta i ct mai mult respect n relaiile cu elevii. 9.Nu nvrjbi elevii acest lucru poate provoca invidie, furie si desconsiderare. 10.Nu dauna procesul educational- fii tolerant, rabdator si corect dar ntotdeauna pregatit i competent n materie finala.Finalitatile deontologice constituie un ghid de cunoastere, o ncercare de a deosebivalorile de non valori, binele de rau n interactiunea profesionala. Educarea virtutiilor naturale:

Amabilitate Politete Gingasie Respectul Sinceritatea presupune un comportament corect, evitarea grosolaniilor, expresiilor nepoliticoase, certurilor s.a. De multe ori intilnim copii care nici n familie, nici n coal nu au respectat c ulturamanierilor elegante. Copilul care a crescut de mic ca un salbatic se va confrunta i n continuarecu multe piedici de comportare.Manualele de etica conin reguli de comportare civilizat dar nu se preda n coala i tot odatasint lipsa astfel de manuale de aceea, educatia etico-pedagogic trebuie s cuprind nu doar formule de politee ci i modele practice de realizare a acestor formule si norme etice. Inainte ca bunele maniere sa devina o obisnuin, copilul trebuie s ndeplineasc cei apte ani de acasa cugesturi de politete, astfel biblia ne povatuieste: cinstete fiule pe tatal i pe maica ta pentru casa prelungeasca zilele tale aceasta cinste i onoare copilul o nvat n primele zile ale vietii, ntimpul comunicarii cu cei dragi. Anexa nr.3 Tehnici de imbunatatire a stimei de sine Tehnica 10 minute Persoanele cu stima de sine scazuta nu isi acorda suficient timp si spatiu. Deci, gasiti-va infiecare zi 10 minute pentru a fi numai cu voi insiva, fara a face nimic. Unele persoane gasescrelaxant momentul cand isi inchid ochii si-si imagineaza un peisaj de tara sau imaginea si sunetulvalurilor care se lovesc usor de mal. In timpul acestor 10 minute, incercati sa va simtiti linistiti sifericiti. Bucurati-va de aceste momente. Sunt ale dumneavoastra si numai ale dumneavoastra. Concentrati-va pe partea pozitiva De obicei, devenim nefericiti deoarece ne gandim in permanenta la greselile pe care le-am facut. Dar ne putem imbunatati stima de sine, daca putem sa invatam din greselile anterioare.De exemplu, unul dintre clientii mei tine prezentari la serviciu. Obisnuia sa se tortureze singur dupa fiecare prezentare, gandindu-se la greselile pe care le-a facut. In prezent scrie un raportlegat de fiecare prezentare in parte, imediat dupa sustinerea acesteia. Scrie despre lucrurile careau mers

bine. Nu este nevoie sa scrie despre lucrurile care nu au mers bine - ele de obicei nu seuita si va incerca din greu sa nu le mai repete - dar lucrurile care au mers bine ar putea fi uitate,daca nu sunt trecute pe hartie.Deci daca ai avut o zi proasta, daca ceva nu merge in relatiacu partenerul sau la locul de munca,scrieti un raport despre lucrurile care au mers bine, nu despre ce a mers rau. Rezultatele vor fisurprinzatoare si se va imbunatati si stima de sine. Referinte bibliografica: AXENTII I. A. Etica pedagogica. Suport de curs. Cahul: Centrografic SRL, 2012 ( cap. ii p. 8399,183).

6. Explicati cum trebuie sa actinati conform urmatoarei reguili din Codul deontologic: Intii invata, apoi realizeaza comunicarea didactica eficienta care trebuie sa include mesaje clare, structurate logic,: utilizeaza un limbaj adecvat ( correct din punct de vedere stiintific si gramatica, fluent si inteligibil0: asigura o ambianta corespunzatoare comunicarii: dozeaza uniform in timp continutul materialului de predate.
Comunicarea a fost definita ca o form particular a relaiei de schimb ntre dou sau ma i multe persoane, dou sau mai multe grupuri. Eseniale pentru actul comunicrii sunt: 1) relaia dintre indivizi sau dintre grupuri, 2) schimbul, transmiterea i receptarea de semnificaii, 3) modificarea voit sau nu a comportamentului celor angajat i. Elementele comunicrii didactice sunt: emiterea mesajului didactic de ctre profesor sau de o alt surs de informaie, de la o

anumit distan; canalul prin care se transmite mesajul; receptarea mesajului de ctre elevi; stocarea i prelucrarea lui n scopul lurii deciziilor (formularea rspunsurilor de ctre

elev, a corectrilor sau a completrilor de ctre profesor).

TIPURI DE COMUNICARE : Dupa nivelul interactiunii: intraindividuala interpersonala de grup de masa publica sau mediatica.

Dupa tipul de cod utilizat verbala (orala paraverbala nonverbala. si scrisa)

Dupa canalul utilizat directa (nemijlocita)

mediata (cnd se folosesc canale intermediare cum ar fi cartile, televiziunea, radioul, telefonul, internetul, aparatele foto, camerele de filmat etc. ).

Comunicare nonverbal; se realizeaz prin intermediul mijloacelor nonverbale( corpul uman,


spaiul sau teritoriul, imaginea)

Comunicarea verbal (limbajul). Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific umane,
cel mai frecvent folosit n comunicarea interumana. Limbajul, constituie expresia i realizarea conduitelor verbale. In cadrul comunicarii verbale distingem: - comunicarea orala - comunicarea scrisa

Expresivitatea comunicarii didactice este influentata de tinuta fizica, expresivitatea fetei, gesturi, stralucirea privirii, contactul vizual. Elementele limbajului nonverbal prelungesc semnificatia cuvintelor. De exemplu, un profesor care intra n clasa si se aseaza la catedra sau se lipeste de tabla si ramne acolo toata ora, si diminueaza mult din forta discursului. Limbajul nonverbal are semnificatii la fel de profunde ca si cel verbal. Scopul comunicarii didactice este acela de a forma convingeri prin organizarea activitatii didactice si alegerea acelor procedee favorabile formarii convingerilor privind toate domeniile cognitiei si practicii umane. Atunci cnd formarea de convingeri nu este posibila, se apeleaza la persuadare, prin care ntelegem influentarea persoanei mai mult dect prin formare de convingeri, prin argumentare, dar si prin vizarea afectivitatii, de exemplu atunci ct apelam la flatare pentru a convinge mai usor. Persuasiunea nsoteste convingerea atingnd att ratiunea ct si sentimentele. PARTICULARITATI Comunicarea didactic are mai multe caracteristici, care o deosebesc de alte forme ale comunicrii interumane: se desfoar ntre doi sau mai muli ageni: profesor i elevi, avnd ca scop comun

instruirea acestora, folosind comunicarea verbal, scris, non -verbalk, paraverbal i vizual, dar mai ales forma combinat; mesajul didactic este conceput, selecionat, organizat i structurat logic de ctre

profesor, pe baza unor obiective didactice precise, prevzute n programele colare; stilul didactic al comunicrii este determinat de concepia didactic a profesorului i de

structura lui psihic;

mesajul didactic (repertoriul) are o dimensiune explicativ- demonstrativ i este transmis

elevilor folosind strategii didactice adecvate dezvoltrii intelectuale a acestora i nivelului de cunotine pentni a fi neles de elevi; - comunicarea se regleaz i autoregleaz cu ajutonil unor retroaciuni (feed -back i feedfarward), nlocuind blocajele care pot apare pe parcurs. In cadrul interactiunii profesor-elev, comunicarea psihopedagogica indeplineste mai multe FUNCTII: funcia informativ, de transmitere a mesajului didactic i educativ; funcia formativ, de stimulare a gndirii i a imaginaiei la elevi; funcia educativ, de transmitere a influenelor educaionale, de coeziune i afirmare a

grupurilor colare; funcia de evaluare i reglare a procesului de predare - nvare; funcia de rezolvare a problemelor educaionale i a conflictelor colare.

REGULILE comunicarii didactice eficiente sunt: - sa asculti, adica sa tii cont de parerea si interesele celorlalti; - sa observi adica sa te intereseze ceea ce se ntmpla n cadrul situatiei de comunicare si sa ntelegi starea receptorilor; - sa analizezi si sa cunosti situatia receptorilor; - sa te exprimi adica sa-ti expui punctele de vedere si sentimentele vis-a-vis de obiectul comunicarii; - sa controlezi adica sa urmaresti calitatea si eficienta comunicarii.

Competenta comunicationala pentru profesor presupune achizitii de cunostinte si abilitati din mai multe domenii: - cunoasterea influentei contextului comunicational asupra continutului precum si adaptarea comportamentului de comunicare la acesta; - cunoasterea regulilor comunicationale si a impactului comunicarii paraverbale si nonverbale n cadrul comunicarii didactice; - cunoasterea psihologiei umane si scolare, abilitate de relationare cu elevii; - cunoasterea culturii interlocutorilor, deoarece limbajul nonverbal difera de la o cultura la alta, iar ceea ce este considerat eficient n comunicare pentru o cultura poate fi ineficient pentru o alta. si formei comunicarii,

Pentru a fi eficace, comunicarii didactice i se cer anumite CARACTERISTICI: 1. Ale profesorului: - claritatea mesajelor - precizia acestora - utilizarea unui limbaj adecvat si accesibil elevilor - utilizarea unui limbaj adecvat ( corect din p.d.v stiintific) - structurarea logic a mesajelor transmise; - prezentarea interesant a coninutului instruirii; - asigurarea unui climat adecvat comunicrii 2. Ale elevilor: - s aib capacitate de concentrare (pentru a putea recepta i inelege mesajul profesorului); - s posede cunotinele anterioare necesare nvrii ce urmeaz; - s fie motivai pentru a nva ( in general i la un anumit obiect studiu, n particular); - s cunoasc limbajele utilizate (de profesor sau de calculator, cazul instruirii asistate de acesta n comunicarea didactica profesorul trebuie sa-i faca pe elevi sa simta ca are o vocatie n aceasta directie, ca este un partener de ncredere, care doreste un dialog autentic. Competenta de comunicare se va manifesta si prin capacitatea de ascultare a elevilor. Cei mai apreciati profesori sunt cei care permit libertatea de exprimare a elevilor, care nu-i fac nici sa se simt a judecati, nici manipulati, nici sfatuiti, ci cei care le ofera sentimentul de siguranta si libertatea comunicarii. BARIERE IN COMUNICAREA DIDACTICA

Comunicarea poate fi OBSTRUCTIONATA sau doar perturbata de o serie de FACTORI care se interpun ntre semnificatia intentionata si cea perceputa putnd fi legati de oricare dintre componentele comunicarii (emitator, mesaj, canal, receptor), sau de interactiunea lor. Dintre acestia cei mai importanti sunt :

1. Efectele de statut uneori statutul prea nalt al emitatorului n raport cu receptorul pot cauza rastalmaciri ale mesajului de catre acesta din urma.

2. Probleme semantice specialistii au tendinta sa foloseasca un jargon profesional, creznd ca si ceilalti l pot ntelege; persoanele cu statut mai ridicat au tendinta de a se exprima ntr-un mod mai sofisticat, greu de nteles pentru persoane cu un nivel de scolarizare scazut. 3. Distorsiuni perceptive cnd receptorul are o imagine despre sine nerealista si este lipsit de deschidere n comunicare, neputndu-i ntelege pe ceilalti n mod adecvat. 4. Diferente culturale persoane provenite din medii culturale, cu valori, obiceiuri si simboluri diferite. 5. Alegerea gresita a canalelor sau a momentelor trebuie alese canalele corecte pentru fiecare informatie si de asemenea si momentul trebuie sa fie bine ales o situatie urgenta nu are sorti sa fie ndeplinita daca este ceruta la sfritul orelor de program sau la sfrsitul saptamnii. 6. Lungimea excesiva a canalelor o retea organizationala complicata duce la o comunicare lenta.

FACTORI FIZICI PERTURBATORI ceai etc.

iluminatul

necorespunzator,

zgomote parazite,

temperaturi excesiv de coborte/ridicate, ticuri, elemente ce distrag atentia telefon, cafea,

BARIERE UMANE in cadrul unei comunicari eficiente sunt : - fizice: deficiente verbale, acustice, amplasament, lumina, temperatura, ora din zi, durata intlnirii, etc. - semantice: vocabular, gramatica, sintaxa, conotatii emotionale ale unor cuvinte. - determinate de factori interni: implicare pozitiva (ex: Imi place Ion, deci il ascult); implicare negativa (ex: Mirela m-a brfit acum 1 an, deci interpretez tot ce spune ca fiind mpotriva mea). - frica - diferentele de perceptie - concluzii grabite - lipsa de cunoastere - lipsa de interes (una din cele mai mari bariere ce trebuiesc depasite este lipsa de interes a interlocutorului fata de mesajul emitatorului). - emotii (emotia puternica este raspunzatoare de blocarea aproape completa a comunicarii). - blocajul psihic - tracul

Blocajele de comunicare, sau distorsiunea informaiei se pot produce atunci cnd:


emitorul (profesorul) nu stpnete coninutul mesajului didactic transmis; acesta nu este expus clar, inteligibil i sistematizat; emitorul vorbete prea ncet, prea tare sau prea repede; nu prezint la nceput scopul mesajului i nu creeaz motivaii pentru a trezi interesul

pentru comunicare; emitorul nu sincronizeaz diferitele tipuri de comunicare (verbal, paraverbal,

nonverbal, vizual etc.); rezolvat; mesajul didactic este prea cunoscut sau prea abstract i nu trezete interes, producnd mesajul transmis nu corespunde cu interesele elevilor sau cu problemele ce le au de

plictiseal; comunicarea este numai unidirecional, producnd pasivitate; elevii nu sunt angajai n comunicare prin dialog sau prin ntrebri retorice; eficiena comunicrii este blocat si de fondul stresant creat de emitor (plictiseal,

oboseal, nerbdare, teama de a nu grei n expunere etc.); elevii nu au cunotinele necesare pentru a inelege mesajul didactic sau acestea nu au

fost fixate temeinic i ca urmare se produc interferene.

Intre obstacolele ce apar mai frecvent n comunicarea didactic, menionm: suprancrcarea (determinat de criza de timp, dar i de dorina unor profesori de a nu omite lucruri importante); utilizarea unui limbaj ncifrat, inaccesibil (sau greu accesibil) elevilor; n timp, a materialului de predat; starea de oboseal a elevilor /studenilor sau indispoziia profesorului; climatul tensionat sau zgomotos. dozarea neuniform,

Pentru perfectionarea comunicrii didactice, este necesar cunoaterea respectarea unor reguli de ctre profesori, ntre care menionm: vorbirea corect, deschis i direct (care previne sau reduce distorsiunea mesajelor);

ncurajarea feedback-ului din partea elevilor (pentru a cunoate n ce msur mesajele transmise au fost corect recepionate i nelese);

ascultarea atent, rbdtoare i ncurajatoare a mesajelor primite din partea elevilor, concomitent cu efortul de a nelege exact sensul acestor mesaje; folosirea mai multor forme de comunicare didactic pentru acelai tip de mesaje (de regul, oral i vizual, concomitent); repetarea mesajelor mai complexe

7.Reflexii Asupra urmatoarelor subiecte: 1. Considerati ca cultura generala incepe cu insusirea normelor comportarii civilizate, cu manierele frumoase, cu o tinuta, un gest si o mimica exterioara acceptabile unde mai intii de toate, trebuie sa stim a ne adresa, a ne comporta in public, a ne salute, a conversa, a face vizite si a primi oaspeti, a servi masa etc.? Dcaca da, de ce viata ne arata ca insusirea normelor etice inseamna si respectarea lor. Eplicati.

Este usor ca cineva sa-si dea friu liber dorintelor, emotilor, placerilor fizice, experimentate primn maniere urite, prin apucaturi si naravuri exaggerate. Numai un om cu sufletul, cu gindurile bune, cu fata si cu haina curate, un om cu o cultura spiritual inalta permite sa recurga la forme urite de comportare. Trebuie sa recunoastem insa ca exista o strinsa legatura intre universal intim al omului si cultura generala care pot fi educate, tot asa cum exista o strinsa legatura si intre respectarea normelor comportamentale si educatia emotiilor, dorintelor, vointei. Respectind normele de comportare nu din simpla datorie, ci din necesitatea de a te comporta frumos, iti educi fara sa vrei, sufletul, vointa, universui intim. Fara o cultura generala, adica fara respectarea normelor ecterioare de comportare, nu poate exista nici universal intim. UNII PEDAGOGI CONSIDERA CA ESTE SUFICIENT SA LUCREZI CONSTIINCIOS, SA FII SINCER CU ELEVII, SA ACORZI ATENTIA CUVENITA FIECARUIA DINTRE EI, SATI CUNOSTI OBIECTUL SI SA-L PREDAI CIT MAI BINE. Tot ei sustin ca asemenea insusiri constituie esenta muncii de educatie si instruire.Ar trebui sa tinem cont de legitatea psihologica a receptivitatii. O mare importanta ere si reactia noastra la tot ce este ademenitor, frumos, atragind si trezind interesul fata de orice persoana, indifferent de virsta, nivelul sau postul pe care il ocupa. Nu degeaba in popor se zice ca omul se intilneste dupa imbracaminte, dar se petrece dupa minte. Aceasta legitate psihologica a procesului de cunoastere nu trebuie neglijata de catre professor. Respectind-o, el poate devein un model pentru elevii sai datorita universului intim si culturii generale, un exeplu de formare a gustului esthetic, a acuratetii, modestiei, frumusetii si elegantei ( 10, p.79) Frumusetea si armonia tinutei, mimicii, gesticulatiei, ca elemente ale culturii generale. Unii pedagogi considera ca este sufficient sa lucrezi constiincios, sa fii sincer cu elevii, sa acorzi atentia cuvenita fiecaruia dintre ei, sa-ti cunosti obiectul sis a-l predai cit mai bine. Tot ei sustin ca asemenea insusiri constituie esenta muncii de educatie si instruire. Nu incape indoiala ca aceste lucruri au o importanta deosebita in munca pedagogica, ele alcatuiesc baza fundamental a muncii profesionale, dar de un ssucces maim re se bucura, totusi, acei pedagogi care iau in consideratie atit particularitatile ecterioare cit si particularitatile individulale si psihologice.

2. Gesturile pedagogilor care nu au nimic in comun cu esenta si sensul comunicarii pedagogice. Un semnal ca ,, totusi este corect si frumos,, ar fi sa fie, de fapt, dispozitia pe care o transmitem altora in timpul comunicarii prin expresia exterioara. NU an fi cazul sa exageram, nici sa minimalizam rolul si efectul exterior image-ul omului in procesul comunicarii. Ar trebui sa tinem cont de legitatea psihologica a receptivitatii: predispunerea noastra de a percepe, de a insusi, de a asimila, de a ne intelege cu alte persone. Procesul comunicarii incepe, de fapt, cu sensibilitatea, cu atitudinea fata de exteriorul, image-ul persoanei cu care stabilim relatiile. O mare importanta are si reactia noastra la tot ce este ademenitor, frumos, atragator si trezind interesul fata de orice persoana, indiferent de virsta, nivelul sau postul pe care il ocupa. Nu degeaba in popor se zice ca omul se intilneste dupa imbracaminte, dar se petrece dupa minte. Aceasta legitate psihologica a procesului de cunoastere nu trebuie neglijata de catre professor. Respectind-o, el poate devein un model pentru elevii sai datorita universului intim si culturii generale, un exemplu de formare a gustului esthetic, a acuratetei, modestiei, fumusetii si elegantei. (10, p.78).

3. Constatati de ce uneori comunicarea cu elevii, colegii, managerii, parintii se desfasoara in bune conditii iar uneori este perturbata. Care pot fi cauzele?

Educatia exterioara incepe cu insusirea normelor comportarii civilizate, cu manierele frumoase, cu o tinuta, gest si mimica exterioara acceptabila. Itii de toate trebuie sa stim a ne adresa, a ne comporta in public, a ne salute, a conversa, a face vizite si a primi oaspeti, etc. Viata insa ne arata ca insusirea normelor etice nu inseamna si respectarea lor. Experienta multor ani confirma ca numai invatarea normelor etice nu-I permite pedagogului sa stapineasca o cultura comportamentala. Tinerii pedagogi si student repeat din generatie in generatie aceleasi greseli. Care sunt ele? Tinerii pedagogi nu pot infrunta neuntelegerea, nu pot sa infringa supararea, nu izbutesc sa aleaga un ton potrivit, o maniera normal de comportare. Miinile, capul, corpul nu sint supuse unui strict autocontrol. Isi aleg metode ne[potrivite de influienta si interactiune, cuvinte nepotrivite pentru situatiii obisnuite. Aceste obstacole sunt cauzate de unele ,, contractii muscular, de teama, neincredere, incatusare a gindurilor etc. Prezenta mai multor asistenti sau elevi ii fac sa se jeneze, sa se sfiasca. Aceste situatii cer nu numai cunostinte, ci si deprinderi de a-si controla starea emotional si fizica. Capacitatea de autoreglare a starii emotionale psiho-fizice devine un obiect al instruirii profesionale a viitorului pedagog. In stuatiile vietii, omul invata, isi formeaza manierele, firea si caracterul Astfel, la modelarea tinutei, gesticii, mimicii, trebuie sa tina cont de de

normele de comportare ca obiective dominante si operationale. Iar in educatia coportsamentala, adica in formarea obiectivelor operationale trebuie sa tina cont de obiectivele dominante, care se impugn ca norme de comportare, formare in baza valorilor fundamentale. Exercitiul zilnic, antrenamentul pedagogului, respecytarea normelor comportamentale conduc spre armonie, frumusetea tinutei, mersului, gestului, mimicii etc.

Referinte bibliografica: AXENTII I. A. Etica pedagogica. Suport de curs. Cahul: Centrografic SRL, 2012 ( cap. IV).