1.

Problematica alegerii partenerului conjugal

1.1. Motivaia alegerii Alegerea partenerului pentru casatorie este un moment cu implicatii deosebite pentru evolutia ulterioara a cuplului, fiind o premisa esentiala , arata specialistii in domeniu. Din perspectiv istoric, alegerea partenerului conjugal a parcurs o traiectorie supus unor permanente schimbari, de la cele de tip tradiional-instituional dominate de criterii economice, sociale, normativ-integrative, cultural-etnice, la cele de tip socio-afectiv, afectivsexual, de comunicare, competen psihosocial, de autorealizare prin intimitate. n cadrul societatilor traditionale, normele instituionale sunt cele care reglementeaz functiile familiei, precum si formarea acesteia. Astfel, normele institutionale prescriu: cine se poate cstori sau cine trebuie sa se casatoreasca si cu cine (L. Roussel,1989); pentru cine poate s opteze cel care este candidat la cstorie; sarcinile prinilor pentru realizarea unei cstorii avantajoase a copiilor lor, din punct de vedere socio-economic (sa corespunda posibilitatii de a spori averea si de a asigura supravietuirea liniei familiale); necesitatea i rolul unor intermediari pentru sprijinirea prinilor i tinerilor n adoptarea unei decizii maritale; centrarea pe sexualitate de tip procreativ. Patternurile alegerii difer de la cultur la alta. i n prezent sunt multe culturi n care apartenena la o cast, statutul economic, descendena etnic, rasial primeaz. Astzi, n societatea modern, tinerii se cstoresc din cu totul alte motive. Familia moderna aseaza pe primul plan valorile intimitatii, afectiunii si realizarii maritale ale persoanelor, cu drepturi legale la satisfactia sexuala, socializarea si educarea copiilor si participarea economica la viata familiala (V. Liciu, 1975). Asteptarile cuplurilor, in stransa legatura cu motivatiile alegerii partenerilor s-au schimbat si ele. Astfel, multumirea sexuala poate fi obtinuta si in afara casatoriei, copiii numai reprezinta scopul fundamental in viata multor oameni, iar numarul in crestere al femeilor angajate profesional desfiinteaza argumentul economic. Prin egalizarea statutului social si chiar a sex-rolului, femeile si-au schimbat radical expectatiile si ratiunile pentru casatorie (asteapta iubire, satisfactie sexuala, prietenie, respect, posibilitatea implinirii profesionale etc.). Barbatii isi transfera parte din raspunderea rolului traditional economic in casatorie, preluand totodata o serie de sarcini domestice si egalizandusi investitia decizionala majora infamilie cu femeile (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 2002).

Asadar, de la casatoriile aranjate de parinti si rude s-a trecut la casatoriile construite pe alegeri libere, personale. Familia nucleara intemeiata pe sentimente pozitive este formula maritala cea mai dezirabila. La intrebarea de ce se casatoresc oamenii, J. C. Coleman (1988) indica: a) compatibilitate sexual, b) teama de singurtate, c) nevoia de prieten (companion), d) sigurana financiar, e) fuga de restriciile parentale, f) dorina de a fi important pentru cineva. El menioneaz, de asemenea, i cteva raiuni pentru care oamenii nu se cstoresc(in cazul in care o fac, pot aparea tot atatea surse de distres care duc la disfunctii si la criza maritala): a) precauie fa de modelul tradiional al familiei, b) nencredere n sexul opus, c) frica i chiar refuzul de intimitate. Intr-o cercetare pe populaia romneasc (1995), Oana Iugulescu a identificat 5 tipuride motivaii maritale: 1) dorina comuna de a-si continua viaa ntr-un mod satisfacator (51,5%); 2) conformism social i familial (36,3%); 3) depirea situaiei prezente (6,0%); 4) satisfacia actual (3, 0%); 5) sigurana unui viitor (3,0%). Este interesant diferena dintre sexe: astfel, brbaii n procent de 52,9% apreciaz ca determinant pentru decizia marital conformismul social, femeile doar 18,7% menioneaz acest motiv. In proportie apropiata, pe sexe, este ales motivul evadarii din situatia actuala nesatisfacatoare. In ceea ce priveste motivaia de meninere a cuplului, au fost mentionate: prezena copiilor, realizrile comune, obligaia (51,5%) din subieci, dorina comun de a-i continuaevoluia n sens pozitiv, teama de schimbare, starea de fericire prezent i sperana unor viitoare schimbri cu implicaii pozitive. i n acest caz sunt diferene semnificative pe sexe. La brbati, motivul realizrilor comune este susinut de 76,4%, n timp ce femeile doar 25% l susin. n unele cazuri, motivele de alegere s-au transformat n motive de meninere. 1.2. Criterii de alegere a partenerului

Deviza lui J. C. Coleman (1998): ca s poi alege trebuie s tii ce doreti. Pentru a decide alegerea partenerului, cel n cauz trebuie s-i clarifice mai intai dorinele, s tie ce dorete de la cel cu care dorete s se cstoreasc. n acest sens, Z. Wanderer i E. Fabian (1979) propun folosirea unei liste-evantai cu trasaturile dezirabile: 1. aspectul exterior (nlime, ochi, pr etc.) 2. trsturi de personalitate (inteligen, ncredere, umor) 3. potenial economic sau bogatie (carier potenial sau realizat, viitor posibil, moteniri etc.). 4. credinte i valori (atitudini fa de sex-rol, credin religioas, valori careorienteaz comportamentul individual), 5. interese speciale i abilitati (muzic, literatur, sport). Lista se compartimenteaz n 2 grupe de rspunsuri: a) trebuie - cuprinde itemi la care nu putem tolera nici o abatere, b) este bine i - cuprinde itemi cu o serie de particulariti la care putem i s renunm. 1.3. Stadii in alegerea partenerului Alegerea partenerului este o decizie importanta rezultat al unui proces complex, nu intotdeauna inteles si obiectivabil, bazat mai ales pe constientizarea propriilor sentimente, dar influentat esential de partinti, prieteni, conjuctura, societate. Decizia maritala este pregatita treptat prin perioada de prietenie erotica, intalniri ce ofera sansa de a cunoaste si de a testa compatibilitatea cu un potential partener de mariaj. Pe parcursul acestei perioade, fiecare individ isi creste intelegerea de sine, isi dezvolta si clarifica atractia initiala, exerseaza aptitudinile de relationare cu celalalt, ca si capacitatea de a comunica mai liber despre interese, optiuni, valori si filozofii de viata. Fiecare patrunde in spatiul personal al celuilalt si invata sa constientizeze compatibilitatea, recunoscand reactiile emotionale, sociale si fizice mutuale. Propriile caracteristici determina atractia interpersonala atat direct, cat si indirect, prin autoperceptie si stima. Diversi autori au elaborat o serie de studii privind modelul general al alegerii

partenerului. Una dintre cele mai cunoscute este teoria stimul-valoare-rol a lui B. Murstein. El distinge 3 stadii succesive in procesul adoptarii deciziei maritale: stadiul stimulilor, precizeaza modalitatile in care oamenii se simt atrasi unii fata de ceilalti. Murstein atrage atentia asupra puterii primei impresii, bazata pe atractia fizica, care se vadeste foarte importanta in evolutia relatiei. Un alt tip de atractie este cea interpersoanala, care este un tip de relatie de afiliere, ce ii determina pe oameni sa se evalueze pozitiv mutual. Atractia

interpersonala este influentat de mai multi factori : atractivitatea fizica, proximitate, similaritate, complementaritate, reciprocitate. Astfel, persoanele cu atractivitate fizica similara tind mai curand sa devina parteneri. Un factor care influenteaza decizia poate fi legat de posibilitatea de a fi resoins versus posibilitatea de a fi atras. Este cunoscut faptul ca persoanele atragatoare sunt investite cu caracteristici dezirabile (efectul de halo) si, de asemenea, ca ele sunt simboluri de statut (compania unei persoane atragatoare ridica statutul partenerului); stadiul valorilor, persoanele implicate descopera daca atitudinile si credintele lor sunt compatibile. Multe valori sunt in mare masura personale si sunt atat de strans legate de conceptia de sine, incat respingerea acestor valori este traita ca o rejectie a persoanei; stadiul rolurilor indica perioada de testare a compatibilitatii rolurilor, stabilind cat de bine se potrivesc doi parteneri. Decizia de casatorie survine, asadar, dupa o evaluare prealabila a sanselor celuilalt de a corespunde dezirabilitatilor si asteptarilor primului. Aceasta nu garanteaza insa ca testarea ulterioara a compatibilitatilor in jocul de rol marital va confirma pe deplin prognoza care a stat la baza alegerii. Reiss considera desfasurarea procesului de decizie maritala ca pe miscarea unei rosti, implicand patru elemente aflate in relatie intr-o relatie de succesiune: relationarea, evaluarea sinelui, dependenta mutuala si indeplinirea nevoilor personalitatii. P. Ilut (2005, pp. 102-109) a identificat mai multe criterii de alegere a partenerului conjugal: varsta, statutul socioprofesional, rasa, etnie, religie. Mariajele sunt, la scara statistica, puternic homogamice se casatoresc proportional mai mult intre ei cei de aceeasi etnie, clasa sociala, varsta etc. Heterogamia, casatorii intre persoane cu statute sociodemografice diferite, este statistic mai redusa. a) varsta in cultura euro-americana, oamenii se casatoresc, in general, cu parteneri de aceeasi varsta sau de varsta apropiata. La nivel national, in Romania anului 2000, varsta medie la prima casatorie era de 23,6 la femei si 26,9 la barbati, reprezentand valori foarte apropiate de media din tarile Europei Centrale si de Est, dar in continuare mai mici decat media din tarile Uniunii Europene (in jur de 25 de ani la femei si 28 de ani la barbati). b) statutul socioprofesional Homogamia socioprofesionala trebuie inteleasa in sensul ca indivizii tind sa se grupeze marital intre ei in acord cu clasa, statutul social sau cu categoria socioprofesionala din care fac parte si cu gradul de scolaritate. S. Chelcea si A. Chelcea au constatat experimentalca alegerea partenerului pe baza criteriului professional prezinta cel mai indicat indice de endogrupare.

Exista si o homogamie de profesii specifice, dar ea este mult mai slaba (medici cu medici, de ex.). Homogamia opereaza nu numai pentru statutul socioprofesional al partenerilor, ci si pentru cel al parintilor lor. c) rasa, etnia si religia Homogamia este mult mai vizibila si mai pronuntata ca legitimitate socioculturala atunci cand este vorba de rasa si etnie (ex.: in SUA, proportia casatoriilor intre personae deculoare diferita este destul de rara). Apartenenta religioasa este in mare masura asociata cu cea rasiala si etnica. Evreii si catolicii sunt mult mai intoleranti decat protestantii. Datele cercetarilor nu confirma o legatura simpla intre homogamia religioasa si stabilitatea mariajului. 1.4. Filtre in alegerea partenerului Cercetrile susin c alegerea partenerului se bazeaz pe o operaie de filtrare , adic pe o selecie la nivelul mai multor paliere, in care cmpul alegerilor este succesiv ingustat pn cnd are loc alegerea final. Au fost propuse 5 paliere: - filtrul proximitii, - filtrul similaritate-complementaritate, - filtrul atraciei personale, - filtrul compatibilitii. Filtrul proximitatii este prezent mai ales la familia extins/traditionala. i astzi, n medii rurale, n localiti izolate, partenerii se aleg, se cstoresc pe temeiul vecintii, apropierii; alii isi gasesc partenerul la coal, printre colegi, la locul de munc (40% dintr-un eantion de 1800 de persoane din Philadephia, cercetat n 1981 de J.Erikson se afl n aceast ultim situaie, iar 13%, dup acelai psiholog au crescut mpreuni s -au cstorit dup ce au mplinit vrsta permis; ultimii au cea mai sczut rat de divordintre toate categoriile. n sprijinul acestor date sunt i opiniile lui Steve Duck care precizeaz c un trecut construit mpreun este un moderator important pentru aciuni prezente n relaii). In sprijinul acestor afirmatii, P. Ilut (2005, pp. 109-110) arata ca proximitatea spatiala are o mare valoare in incheierea unei casatorii, deoarece ea cumuleaza si alte criterii homogamice (etnie, statut socioprofesional, religie, varsta). Ea este intim asociata cu proximitatea si similaritatea culturala. Filtrul similaritate-complementaritate Similaritatea exprim proverbul cine se aseamana se adun (factori de varsta, rasa,religie, clasa sociala, interese comune, valori), iar complementaritatea, contrariile se atrag.

nc din 1902, Pearson remarc similaritile morfologice ca un factor de alegere maritala: persoanele cu talie ridicat sau sczut se cstoresc ntre ele n procent mai mare dect aleator; la fel n privina formei, mrimii mainilor, culorii ochilor, parului, pigmentaiei pielii. Nielson menioneaz cstoriile asortative ntre persoane cu tulburri psihice, care au predispoziii similare pentru a interaciona patologic. Persoanele cu acelai tip de deficiene, surdo-muii, orbii tind s se cstoreasc ntre ele. Complementaritatea este fenomenul psihosocial opus, n care alegerea partenerului se bazeaz pe aprecierea n cellalt a elementelor pe care nu le posed alegtorul. R. Winch,autorul teoriei nevoilor complementare(1958, 1967), apreciaz c operm preferenial n baza unor patternuri de natur s ne asigure sigurana, confortul, ataamentul ( ex.: respectuoii, timizii, supuii sunt atrai de persoanele dominatoare, puternice). Criteriile psihologice ale alegerii partenerului influeneaz stabilitatea cstoriei. Cstoriile bazate pe similaritate psihologic, marcate de tendina identificrii sunt supuse devitalizrii, uniformizrii vieii staionare (I. Mitrofan, 1989). Cele bazate pe complementaritate sunt cupluri deschise, evolutive, chiar dac viaa lor este mai tumultoas. Aici raportul dintre aria cognoscibil i aria incognoscibil, a surprizei, a misterului, aimprevizibilului, este mult mai mare dect n cstoriile fondate pe similaritate. A. Kerckoff (1974) a propus o integrare a similaritatii si complementaritatii indescrierea si explicarea alegerii partenerului, in sensul ca, intr-o prima etapa, similaritatea devalori si atitudini actioneaza ca un filtru pentru a continua sau nu relatia de prietenie( daca seconstata o disimilaritate cu privire, de ex., la valori si atitudini fata de familie, sunt foarte marisanse ca drumul spre casnicie sa se intrerupa), iar mai tarziu complementaritatea nevoilor devine mai importanta. Filtrul atraciei personale i al compatibilitii (sau al afinitilor elective) pot figenerate de mecanisme biochimice, armonie bioenergetic. C. G. Jung,influenat de cultura oriental, explic atracia sexelor prin satisfacerea mutual a proieciilor complementare de rol-sex n cadrul similaritii (animusul femeii se regsete n brbat, iar anima brbatului se recunoate i se identific n femeie). Iubirea reunific cele 2 arhetipuri Anima i Animus, transcend dualitatea, ntorcndu-se la marele Sine care este unic, acesta i conine pe amndoi (anima i animus)inseparabili. Atracia pentru cellalt poate fi provocat i de modaliti erotice de expresie comportamentala si de comunicare nonverbala: - expresivitate senzitiv (coloratul ochilor, privire, conturul buzelor), - comunicare nonverbal (privire, gestic), - capaciti empatice

- intuirea dorinelor, ateptrilor celuilalt sunt cteva din mecanismele psihologice i sexuale care justific afinitile elective. Asadar, atractivitatea fizica este un factor important in selectiile noastre de iubire sicasatorie, indiferent daca recunoastem sau nu acest lucru. Dar sunt si alti factori ce pot pune in plan secundar frumusetea fizica, cum ar fi: inteligenta, caracterul, comportamentul(frumusetea sufleteasca). De asemenea, este importanta compatibilitatea emotionala in alegerea partenerului conjugal. Cel care a teoretizat acest concept prin asa-numitul sindrom al dragostei romantice este W. Goode (1959). Ce presupune dragostea romantica? Idealizarea celui iubit (uneori pana la orbire); conceptia de unul (una) si numai unul (una), iubirea mare insemnand credinta pana la moarte; dragostea le invinge pe toate celelalte; lasarea in voia emotiilor personale. In general, dragostea romantica este asociata cu dragostea la prima vedere; fara dragoste(romantica), casatoria este goala, uscata (P. Ilut, 2005, p. 100). Anchetele transculturale arata ca in aprox. 88% dintre societatile din intreaga lumefigureaza indicii (cantece de dragoste, suferinte declarate etc.) ale dragostei romantice si pasionale (Ember, Ember, 2002). Dar, in multe culturi, casatoriile sunt inca aranjate si in rare cazuri negocierile familiei sau ale clanului au in vedere perechea de indragostiti. Inclusiv in Europa, multa vreme (pana in perioada moderna), casatoria din dragoste era o exceptie (A.Giddens, 2000). 1.5. Concluzii: Contientizarea motivelor alegerii partenerului conduce la: - ntrirea i chiar permanentizarea valoririzrii celuilalt, decellalt), - sau, dimpotriv, la diminuarea tensiunii emoionale cognitive pn la stingere datorit scderii nevoii de cellalt. Numai astfel, viaa de cuplu se situeaz pe un plan valoric superior ca act deintercunoatere i intercreaie. Atracia dac se desfoar unilateral se destabilizeaz prinlips de rezonan, prin epuizare, prin deficit de ofert gratificant. Parteneritatea presupune o motivaie de interacomodare i interdezvoltare care s aib un caracter dinamic, s ajung s fie o motivaie de coevoluie (C. Mamali) bazat pe uncomplicat proces de autodezvoltare i interdezvoltare mutual. apariia unor noi trebuine de mai bun cunoatere i comunicare (crete nevoia