Sunteți pe pagina 1din 1

Aceste randuri reprezinta o umbra a evenimentelor petrecute intr un spatiu numit scoala.

A trecut un an, au trecut doi, iata ca au trecut opt. Au trecut opt ani de cand suntem cu totii impreuna si, daca cu cateva luni in urma imi doream sa termin mai repede scoala, acum totul s-a schimbat. In fiecare an, la sfarsit e cel mai frumos. Dar acum in clasa a8a nu mai e la fel. Ce triste sunt despartirile! Cred ca fiecare dintre noi avem un glas care striga: Mi e greu sa ma despart de toti! De toti anii petrecuti impreuna. Toate prieteniile cladite in atatia ani se ruineaza intr o clipa. Pot spune cu sinceritate ca ne-am adunat o gramada si ne-am trezit o echipa. Colectivul acesta nu-l voi mai regasi pentru ca oamenii disfera foarte mult si nu voi mai putea sa simt ce am simtit aici. Unii dintre noi ne vom mai intalni poate la liceu si ne vom aduce aminte cu drag de toate clipele pe care le am petrecut impreuna, de pauzele in care mancam toti din aceeasi punga de covrigei, de alergatul pe scari, de soptitul prin banci. Memoria ne va tresari de asemenea de indata ce vom trece pe langa scoala si ne vom aminti lucruri precum: Uite, in banca aia am stat! In clasa aia am invatat atatia ani, pe poarta aia intram eu in fiecare dimineata, pe holul ala am avut primul sarut, cu profesoara aceea si profesorul celalalt am studiat, si asa mai departe. Ne va fi dor de toti profesorii, nu atat de materiile predate cat de caracterele dumnealor minunate.