P gin a |1

Boli respiratorii

Abcesul pulmonar
Definitie Abcesul pulmonar reprezinta o forma specifica de inflamare a parenchimului pulmonar, caracterizata prin prezenta de spatii cavitare pline cu puroi. In cazul unor acumulari purulente numeroase (mai mici de 2 cm) se vorbeste de "pneumonie necrozanta". Etiologie Abcesul pulmonar apare cel mai frecvent datorita infectiilor bacteriene, a infarctelor pulmonare, a bolilor maligne, a proceselor degenerative din silicoza, dar si in urma unei bronsiectazii. Cele mai multe abcese pulmonare sunt determinate de bacterii anaerobe (care traiesc doar fara aer). Igiena orala deficitara si parodontoza pot duce la inflamarea parenchimului pulmonar, deoarece cantitatile mici de saliva cu continut bacterian suprasolicita capacitatea plamanilor de a contracara infectiile. Mult mai rar, abcesul pulmonar poate sa apara ca urmare a diseminarii bacteriilor pe cale sangvina intr-o tromboflebita infectata sau in endocardita bacteriana (infectia valvelor cardiace). Manifestari clinice Tabloul clinic al abcesului pulmonar poate evolua intr-un interval de cateva saptamani (cel mai frecvent) sau, dimpotriva, poate sa dubuteze brusc. Simptomele initiale sunt similare celor din pneumonie: bolnavii se simt obositi, epuizati, fara pofta de mancare, au frisoane cu febra inalta, iar tusea se insoteste de o expectoratie purulenta. Aceasta sputa are adesea un miros dezagreabil si poate contine urme de sange (hemoptizie). Bolnavul si apartinatorii sesizeaza la el un miros neplacut al gurii (halena). In plus pot sa apara dureri precordiale dependente de miscarile respiratorii, care indica inflamarea suplimentara a pleurei. Simptomatologia variaza in evolutia bolii si se poate chiar ameliora in faze cu febra nesemnificativa si tuse moderata. In cazul in care abcesul pulmonar evolueaza incet si insidios bolnavul observa semnele de boala care apar in orice patologie infectioasa: oboseala, stare de epuizare, scaderea puternica in greutate, transpiratii nocturne abundente si febra in timpul zilei. Aceste simptome impun consultarea de urgenta a medicului. Diagnostic Pentru diagnosticarea corecta a oricarei boli medicul va face initial anamneza, care rezuma istoricul bolilor de care a suferit pacientul si simptomele pe care le manifesta in momentul prezentarii la medic. In cazul tuturor bolilor pulmonare este foarte importanta identificarea fumatului ca factor de risc. Anamneza este urmata de un examen clinic (palpare, percutie si auscultatie), de o radiografie a cutiei toracice. Examenul radiologic evidentiaza de obicei prezenta unui abces pulmonar. Daca abcesul pulmonar nu este vizibil la radiografie, se poate face o computertomografie (procedura radiologica pe sectiuni ale corpului), care ofera date suplimentare si exacte privind localizarea , extensia si eventual si alta patologie asociata.

P gin a |2

Pentru aprecierea gradului de extindere a inflamatiei si pentru evaluarea functiei respiratorii se fac recoltari din sange. Examenul bacteriologic al sputei expectorate evidentiaza prezenta agentului patogen responsabil de formarea abcesului pulmonar. In functie de evolutia bolii se pot recomanda investigatii suplimentare Pentru a exclude posibilitatea de confuzie datorita simptomelor similare in multe boli pulmonare, se poate face o bronhoscopie pentru vizualizarea plamanilor. Bronhoscopia consta in introducerea unui tub flexibil, subtire, numit bronhoscop, in caile respiratorii, pe cale orala sau pe nas. La extremitatea bronhoscopului este atasata o camera de filmat minuscula care permite vizualizarea din interior a cailor aeriene. Se pot atasa sumplimentar intrumente medicale pentru prelevarea unei probe de tesut sau pentru inteparea si drenarea abcesului. Daca abcesul se afla la suprafata parenchimului pulmonar, adica in apropierea peretelui toracic, continutul sau poate fi golit si in exterior, prin introducerea transcutana a unui tub subtire pana la nivelul cavitatii cu abces. Prin intermediul acestui tub se va realiza drenarea colectiei purulente. Tratament Tratarea abcesului pulmonar se face de regula in spital, cu antibiotice, care initial se administreaza in perfuzie. Odata ce tabloul clinic se amelioreaza, febra scade, starea generala se imbunatateste iar valorile inflamatorii scad in sange, administrarea antibioticelor se poate continua acasa, sub forma de tablete. Tratamentul trebuie continuat pana la cedarea tuturor simptomelor si disparitia oricarui indiciu de abces la radiografia pulmonara de control. Tratamentul dureaza de obicei cateva saptamani pana la cateva luni. Tratamentul etiologic poate fi completat de preparate adminsitrate pe cale inhalatorie, cu actiune mucolitica si expectoranta. In cazul in care procesul inflamatoriu a afectat si pleura, provocand dureri considerabile in timpul respiratiei, se recomanda administrarea de medicamente antialgice. Pentru eliminarea puroiului se poate institui un drenaj transcutanat pana in cavitatea cu abces. In cazul in care un canal bronsic este obstruat de o tumora sau de un corp strain, se impune indepartarea corpului strain prin bronhoscopie. Aceeasi tehnica poate fi utilizata in cazul unui abces care nu raspunde la tratamentul cu antibiotice. Daca metodele amintite nu dau rezultate, ultima alternativa terapeutica ramane interventia chirurgicala de indepartare a segmentului pulmonar inflamat. Totusi, tratamentul cu antibiotice ar trebui sa fie suficient daca organismul are un sistem imunitar bun. Prognostic Daca abcesul pulmonar nu este tratat corespunzator sau apare la o persoana cu imunodepresie sau cancer pulmonar, riscul de deces este foarte mare. In 30 % din cazuri in urma tratamentului ramane totusi un rest de cavitate cu puroi, care se poate constitui in punctul de plecare pentru un nou abces sau o pneumonie cronica.

Apneea obstructiva in somn

Introducere
Somnul este un act comportamental ciclic, reversibil, determinat de nevoia imperioasa de repaus si caracterizat prin suprimarea partiala a sensibilitatii si functiilor constiente de

P gin a |3

relatie, rezolutie musculara, reducerea functiilor vegetative si activitate onirica, dar cu pastrarea unui anumit grad de integrare senzoriala, ceea ce il deosebeste de coma si narcoza.Suprimand functiile de relatie cu mediul inconjurator si lasand intacte pe cele vegetative, de intretinere a proceselor vitale, somnul permite refacerea potentialului energetic si functional al organismului, in vederea reluarii activitatii sale normale odata cu trecerea la starea de veghe. Pentru a fi odihnitor, somnul trebuie sa aiba o durata optima care variaza in functie de varsta si sa respecte o anumita structura reprezentata in medie de cinci cicluri a cate 90 minute. Fiecare ciclu este structurat in mai multe stadii, clasificate electroencefalografic conform criteriilor lui Rechtschaffen si Kales. Aceste stadii au fost definite in functie de criterii poligrafice, de Dement si Kleitman in: - somnul lent care cuprinde la randul sau 4 stadii de profunzime crescanda; se caracterizeaza prin activitate electrica cerebrala lenta si pastrarea tonusului musculaturii striate; - somnul paradoxal sau REM, cu activitate electrica cerebrala rapida, miscari oculare rapide si atonia musculaturii striate.

Fig.1- Stadiile somnului Somnul lent este dependent de sistemul serotoninergic al rafeului median, in timp ce somnul paradoxal are la baza participarea neuronilor adrenergici de la nivelul nucleului pontin, situat pe planseul ventriculului IV, denumit locul coeruleus.

P gin a |4

Din punct de vedere al ventilatiei, somnul in ansamblu este insotit de hipoventilatie, indiferent de fazele acestuia. In timpul somnului normal pot apare pana la 5 evenimente respiratorii (scurte intreruperi complete numite apnei, sau incomplete denumite hipopnei), fara semnificatie patologica. Cresterea numarului si duratei acestor pauze respiratorii determina treziri repetate, fragmentarea somnului si aparitia unor simptome si complicatii. Starea de veghe prelungita se insoteste de o perturbare a proceselor de atentie si a manifestarilor comportamentale ale subiectului respectiv.Termenul de apnee de somn a fost prima data folosit de Broadbent in 1877, iar in 1965 Burwell si colab. propun termenul de Sindrom Pickwick, aluzie la personajul lui Charles Dickens. Apneea a fost definita ca fenomen de oprire a fluxului aerian naso-bucal cu durata mai mare de 10 secunde, iar hipopneea reprezinta reducerea cu minim 50% a ventilatiei, insotita de scaderea saturatiei oxigenului cu minim 4%.Definitia sindromului de apnee in somn (SAOS) implica cuantificarea acestor evenimente respiratorii prin notiunea de index de apnee si hipopnee (IAH), definit prin prezenta episoadelor repetate de obstructie completa sau incompleta a cailor aeriene superioare, avand ca formula de calcul raportul dintre numarul de apnei si hipopnei si durata somnului in minute. Un IAH mai mare de 5 pe ora de somn este concludent pentru diagnosticul de SAOS.

Forme clinice de apnee in somn

Apneea de somn a fost clasificata in trei tipuri: - obstructiva - centrala - mixta a) Apneea in somn - de tip obstructiv n cazul apneei de tip obstructiv, fluxul de aer inceteaza in ciuda impulsurilor respiratorii, avand drept cauza obstructia la nivel orofaringian, cu persistenta miscarilor respiratorii toraco-abdominale; se insoteste de obicei de o reducere a saturatiei in oxigen, urmata de o microtrezire si reluarea temporara a respiratiei normale.

P gin a |5

Fig. 2 - Inregistrare polisomnografica a unor episoade de apnee obstructiva; ngustarea cailor aeriene superioare in apneea obstructiva se realizeaza de obicei la nivel orofaringian ca urmare a prabusirii tonusului muschilor dilatatori ai faringelui, a caror contractie asigura mentinerea permeabilitatii cailor aeriene superioare in timpul inspirului. Obstructia poate fi si secundara unor malformatii mandibulare, hipertrofii amigdaliene si adenoidiene sau alterari ale partilor moi buco-faringiene din acromegalie, mixedem, obezitate. b) Apneea in somn - de tip central Apneea de tip central se caracterizeaza prin faptul ca eferentele nervoase catre toti muschii respiratori sunt abolite temporar.este o disfunctie neuronala si este foarte diferita de apneea obstructiva care este un blocaj mecanic, cu toate ca efectele sunt similare. Episoadele recurente de apnee nu sunt insotite de efort respirator, pacientii avand un defect in controlul respiratiei sau in functia neuromusculara.

Fig.5 - Inregistrare polisomnografica a unor apnei centrale Polisomnografic, in timpul episoadelor de apnee centrala, nu se inregistreaza miscari respiratorii toraco-abdominale. Apneile nocturne de origine centrala, desi au caile aeriene permeabile, se insotesc adesea de insomnie si pot provoca somnolenta diurna excesiva. Aceste apnei neobstructive apar atat la varstnici cat si la prematuri sau nou-nascuti la termen. Apneile centrale care produc desaturatia oxigenului si episoade de aritmie cardiaca par a fi implicate in sindromul mortii subite a sugarului. n comparatie cu apneile obstructive, cele de origine centrala sunt mult mai rare. Ele se produc mai frecvent in timpul somnului cu unde lente (non-REM) si au la baza alterari ale sistemului de reglare si control metabolic al respiratiei.

P gin a |6

c) Apneea in somn - forma mixta Apneea mixta, care consta dintr-o apnee centrala, urmata de o componenta obstructiva, este o varianta de apnee obstructiva in somn. Cele doua componente ale apneei mixte realizeaza un tablou simptomatic complex determinat de consecintele functionale si umorale ale opririi periodice a respiratiei. n majoritatea apneilor mixte absenta miscarilor respiratorii are determinare initial centrala si se termina ca apnee obstructiva. Succesiunea evenimentelor poate fi stabilita prin inregistrare polisomnografica.Sindromul de apnee obstructiva in somn este semnificativ corelat cu morbiditatea si mortalitatea prin boli cardiovasculare, frecventa sa atingand 20-30% la hipertensivi. Prevalenta sindromului de apnee obstructiva in somn creste dupa varsta de 40 ani si este de cca. 2% la femei si 4% la barbati, cu o crestere marcanta a prevalentei la persoanele care sforaie si la obezi. Se apreciaza ca 8 din 11 sforaitori au sindrom de apnee obstructiva in somn. La barbati boala este de 2 ori mai frecventa decat la femei.Elementul patogenic de baza in sindromul de apnee obstructiva in somn este obstructia cailor aeriene superioare, de obicei la nivelul orofaringelui. Apneea care rezulta produce o asfixie progresiva pana la trezirea brusca din somn, dupa care permeabilitatea cailor aeriene superioare este restabilita si se reia fluxul. Pacientii readorm si secventele de evenimente se repeta de sute de ori pe noapte, ducand la fragmentarea importanta a somnului. Obstructia cailor aeriene superioare in timpul somnului altereaza atat mecanismele de reglare si control ale ventilatie pulmonare, cat si bazele neuro-umorale ale alternantei somn-veghe. Dezechilibrele metabolice si functionale rezultate produc deteriorarea calitatii somnului insotita de o gama variata de stari patologice asociate, al caror ansamblu constituie sindromul de apnee obstructiva in somn.

Factori de risc ai sdr de apnee obstructiva in somn

a) Factori familiali: recent a fost demonstrata implicarea genei APOE epsilon 4 in patogeneza sindromului de apnee obstructiva in somn. Prezenta genei creste riscul de apnee obstructiva mai ales la pacientii cu varsta peste 65 ani.

b) Obezitatea: se intalneste la 70% la pacientii cu sindrom de apnee obstructiva in somn. Excesul de greutate in special obezitatea centrala, tronculara sau androida este corelata cu riscul de apnee obstructiva in somn, fapt confirmat si de diminuarea apneei obstructive odata cu scaderea in greutate. Exista si o corelare a cresterii circumferintei gatului cu complianta velofaringiana si cu incidenta si severitatea sindromului de apnee obstructiva in somn. ntre obezitate si apnee a obstructiva in somn se formeaza un cerc vicios, in sensul ca grasimea excesiva comprima caile aeriene superioare, iar deprivarea de somn paradoxal predispune la obezitate. c) Anomalii anatomice naso-faringiene: - deviatie de sept nazal - hipertrofie amigdaliana

P gin a |7

- stenoza de choane - polipi orofaringieni - anomalii ale luetei si valului palatin d) Boli congenitale si sindroame cranio-faciale: de exemplu in sindromul Pierre-Robin, micrognatia determina ingustarea cailor aeriene superioare si insertia joasa a bazei limbii, cu afectarea dezvoltarii masivului facial. e) Patologie endocrina - acromegalia, - hipotiroidia. n cadrul acromegaliei si a hipotiroidismului apar infiltrari si edeme ale partilor moi care scad calibrul cailor aeriene superioare, dar si hipotonie musculara caracteristica hipotiroidismului. f) Boli neuromusculare: aceste boli inclusiv sindromul postpoliomielitic, afecteaza tonusul normal al musculaturii faringiene atat in stare de veghe cat si in timpul somnului. g) Refluxul gastro-esofagian h) Sexul masculin i) Pozitia in timpul somnului: pozitiile vicioase ale capului si gatului in timpul somnului reduc diametrul cailor aeriene superioare; efectul gravitational asupra uvulei, palatului si limbii determina cresterea rezistentei la acest nivel. j) Medicamentele: sedativele si hipnoticele au efecte aditive si sinergice cu alcoolul. Dupa administrarea de Diazepam se produce o depresie a activitatii muschiului genioglos si in general a muschilor dilatatori ai cailor aeriene superioare. Alte influente negative pot realiza: narcoticele, anestezicele, testosteronul. k) Alcoolul creste frecventa si durata apneilor prin efectul combinat de reducere a tonusului musculaturii faringiene si deprimarea raspunsului la hipoxie si hipercapnie.

Simptome si semne
Simptome si semne frecvent intalnite in SAOS: - Sforait puternic, cronic - Episoade de apnee sau obstructie aeriana superioara in timpul somnului - Somnolenta diurna excesiva - cefalee matinala - Accidente rutiere sau de munca frecvente ce ar putea fi explicate prin aparitia adormirii intempestive - Modificari ale personalitatii sau probleme cognitive legate de oboseala cronica - impotenta - Hipertensiune arteriala

P gin a |8

- La copii: scadere sau stationare ponderala, performanta scolara suboptimala, enurezis secundar, tulburari comportamentale. Apneea de somn poate determina aparitia urmatoarelor entitati: - hipertensiune arteriala, uneori refractara la tratament, - boala coronariana - tulburari de ritm cardiac - cardiomiopatie - accidente ischemice cerebrale Sindromul de apnee obstructiva in somn este semnificativ corelat cu morbiditatea si mortalitatea prin boli cardiovasculare, frecventa SAOS atingand 20-30% la hipertensivi. La pacientii cu infarct miocardic in antecedente, frecventa SAOS este de 19-22%, fata de 4% in cazul populatiei martor. Hipertensiunea sistemica s-a observat la 50 - 70% din pacientii cu SAOS. Mai multe studii incrucisate au demonstrat ca SAOS este un factor de risc independent in dezvoltarea HTA.Mecanismele patogenice responsabile de corelatia SAOS afectiuni cardio-vasculare rezulta din insumarea factorilor de risc metabolici cu efectele hipoxemiei generate de perioadele de apnee (hiperactivitate simpato-adrenergica).

Hipoventilatia alveolara si hipoxemia intermitenta determina cresterea presiunii in artera pulmonara cu posibilitatea aparitiei cordului pulmonar cronic, astfel incat 45% din pacientii cu sindrom de apnee obstructiva in somn au fractia de ejectie a ventriculului drept scazuta si anomalii de contractilitate a ventriculului drept. 15-20% din pacientii cu apnee obstructiva in somn au hipertensiune arteriala pulmonara diurna, permanenta.Deasemeni, SAOS se asociaza frecvent cu disfunctii metabolice (diabet zaharat, hipercolesterolemie, hiperuricemie, etc) carora li se alatura ca factor de risc cardio-vascular.

Examene paraclinice
Polisomnografia este metoda diagnostica de certitudine pentru apneea de somn; ea reprezinta un studiu al somnului nocturn, care include inregistrarea urmatorilor parametri: - electroencefalograma, electrooculograma, electromiograma muschilor mentonieri;

P gin a |9

- debitul aerian nazo-bucal, prin folosirea unor termistori nazali si miscarilor respiratorii prin pletismografie de inductanta, folosind centuri toracica si abdominala; - saturatia in oxigen a sangelui arterial prin oximetrie la nivelul urechii sau degetului; - frecventa cardica prin intermediul electrocardiogramei; - sunetele traheale prin intermediul unui microfon; - pozitia corpului prin intermediul unui senzor si analiza comportamentului global al pacientului prin intermediul unei camere video.Cu ajutorul acestor elemente, se realizeaza: - analiza stadiilor somnului, - analiza ventilatiei, - identificarea evenimentelor respiratorii (apnei, hipopnei) si a consecintelor lor asupra ritmului cardiac, morfologiei complexelor QRS si saturatiei arteriale a oxigenului.

Deoarece polisomnografia este o metoda laborioasa si costisitoare, se prefera, in circumstante clinice sugestive pentru SAOS, confirmarea diagnosticului prin poligrafie respiratorie in sistem ambulator. Poligrafia realizeaza analiza parametrilor ventilatori si a consecintelor apneei, fara a inregistra si parametrii somnului. Metoda este utilizata cu rezultate concludente in cazurile medii si severe de SAOS, iar in situatiile aflate la limita se prefera completarea investigatiilor cu o polisomnografie.

Tratamentul apneii obstructive de somn

1. Reducerea excesului ponderal - O scadere in greutate cu 10% scade rata apneilor cu 26%. Reducerea volumului tesuturilor moi aflate in exces la nivelul orofaringelui este completata de ameliorarea hipoxemiei cronice, precum si de scaderea efortului respirator induse prin slabire. 2. Tratamentul specific al disfunctiilor endocrine (hipotiroidia, acromegalia). 3. Evitarea alcoolului si a consumului de sedative Alcoolul, sedativele, neurolepticele, antidepresivele si miorelaxantele determina o somnolenta diurna accentuata si o agravare a indicelui de apnei si hipopnei. Benzodiazepinele au un efect de diminuare, in special la cei cu afectiuni respiratorii obstructive cronice, a volumelor respiratorii si de agravare a valorilor gazometrice. 4. Igiena somnului - camera izolata fonic cu temperatura de 18-20C - pat comfortabil

P g i n a | 10

- fara mese ce necesita efort digestiv mare - fara alcool sau cafea inainte de culcare - plimbare seara - culcare doar in caz de oboseala - adoptarea pozitiei de decubit lateral in timpul somnului. 5.Terapia prin presiune pozitiva continua nazala (PPCN sau nCPAP) CPAP este metoda terapeutica de electie in SAOS, obiectivul fiind normalizarea indicelui de apnee/hipopnee, care nu trebuie sa depaseasca 5 pe ora de somn. Aplicarea unei presiuni pozitive continue cu valoare intre 4 si 18 cm H2O prin intermediul unei masti nazale (nCPAP) urmareste evitarea colapsului peretilor faringelui prin realizarea unei atele pneumatice care contracareaza presiunea negativa inspiratorie si rezistenta crescuta la fluxul aerian.Suprimarea apneilor prin nCPAP are un efect spectacular asupra simptomatologiei pacientului in peste 80% din cazuri si amelioreaza atat durata si calitatea somnului cat si complicatiile SAOS (HTA, tulburarile de ritm cardiac, etc). Fig - Aplicarea presiunii pozitive continue pe masca nazala

6. Dispozitive intraorale de protruzie a mandibulei 7. Tratamentul chirurgical vizeaza fie indepartarea excesului de tesut moale oro-faringian, fie corectiei elementelor osoase. - uvulo-palato-faringoplastia (UPPP) - chirurgia nazala in SAOS se realizeaza corectia septului nazal deviat, indepartarea vegetatiilor adenoidiene si a cornetelor inferioare hipertrofiate; - chirurgia de propulsie maxilo-mandibulara: obiectivul acestor tehnici este deplasarea anterioara a elementelor osoase pe care se insera baza limbii si largirea orofaringelui. - traheostomia a fost primul tratament chirurgical al SAOS si se adreseaza in prezent numai cazurilor extreme, realizand scurtcircuitarea obstacolului situat la nivel faringian.Desi frecventa si cu risc vital important, patologia respiratorie a somnului este insuficient abordata la noi in tara si necesita eforturi integrative multidisciplinare pentru structurarea unei noi specialitati, medicina somnului.

P g i n a | 11

Apneea nocturna
Introducere
Daca in timpul somnului apare de mai multe ori fenomenul de oprire a respiratiei, se vorbeste de apnee noctura , respectiv sindromul de apnee nocturna (de la gr. A-pnee= fara aer). Apneea nocturna poate fi determinata de o obstructie (ingustare) a cailor aeriene superioare, de o tulburare functionala a musculaturii respiratorii sau de alte patologii (de exemplu insuficienta cardiaca). Indiciul principal al apneei nocturne il constituie sforaitul tare, neregulat. Tulburarile de somn, printre care si apneea noctura, duc la probleme de concentrare si dispozitie sufleteasca oscilanta.Pentru intermedierea diagnosticului se fac investigatii sangvine, de testare a functiei pulmonare si a somnului. Netratat, sindromul de apnee nocturna poate duce la boli cardiace si pulmonare (de exemplu insuficienta cardiaca dreapta, hipertenstiune pulmonara).In cele mai multe cazuri se dovedesc de ajutor unele masuri generale, cum ar fi renuntarea la alcool (mai ales seara), intervalele regulate de somn, adoptarea unei pozitii de decubit lateral in timpul somnului, scaderea greutarii corporale la supraponderali, indepartarea chirurgicala a polipilor nazali, respectiv a amigdalelor faringiene (daca este cazul). Daca aceste masuri nu dau rezultate, se poate folosi in timpul somului un dispozitiv de sprijinire a respiratiei (in combinatie cu o masca respiratorie) care are rolul de a mentine deschise caile respiratorii prin exercitarea unei mici presiuni, actionand astfel si impotriva sforaitului. Definitie Termenul de apnee nocturna provine din greaca (a-pnee= fara aer). Apneea nocturna reprezinta o tulburare a respiratiei, care se defineste prin doua criterii: Pauze respiratorii de minim 10 secunde in timpul somnului; Mai mult de 10 pauze respiratorii intr-o ora de somn; Nu se contorizeaza in acest caz pauzele respiratorii din faza de adormire si cele din faza REM (Rapid Eye Movement- faza de somn paradoxal, somnul cu vise), deoarece acestea survin destul de des. Se considera ca un numar de maxim 5 pauze respiratorii pe ora se incadreaza in normalitate.

Prevalenta Barbatii au o tendinta de trei pana la 6 ori mai mare decat femeile catre sforait, mai ales odata cu inaintarea in varsta. Aproximativ 3 % din populatie sufera de apnee nocturna. In cazul persoanelor peste 40 de ani se estimeaza ca 4 % din barbati si 2% dintre femei sufera de aceasta tulburare. 80% din cei afectati sunt supraponderali.

P g i n a | 12

Etiologie
Se presupune ca sindromul de apnee nocturna este determinat de doua cauze. In 90 % din cazuri apneea apare datorita unui fenomen obstructiv al musculaturii faringiene. Inchiderea cailor repiratorii duce la scaderea cantitatii de oxigen si cresterea celei de dioxid de carbon din sange, cu modificarea negativa a frecventei caridiace (bradicardie). Cresterea concentratiei de dioxid de carbon duce la exacerbarea stimului repirator la nivel cerebral si astfel la hiperventilatie cu deschiderea cailor respiratorii si cresterea frecventei cardiace (tahicardie). Apneea nocturna obstructiva este favorizata de greutatea supraponderala, prezenta polipilor nazali si a amigdalelor marite de volum, de dormitul pe spate (decubit dorsal) si barbia indreptata spre piept in timpul somnului.Daca sindromul de apnee nocturna se asociaza cu adipoza si cor pulmonale vorbim de sindromul Pickwick, denumit dupa numele personajuli Little Joe din romanul The Pickwick Papers al lui Charles Dickens. In mai putin de 10 % din cazuri nu apare nici o modificare a cailor respiratorii, apneea nocturna avand o cauza centrala, legata de lipsa functionala a cailor respiratorii datorita unui deficit de stimulare. Apneea nocturna poate sa apara si in patologiile pulmonare cronice, sub forma unei hipoventilatii alveolare secundare, datorita lipsei cronice de oxigen din alveolele pulmonare.

Tratament
Cauzele sindromului de apnee nocturna nu sunt tratabile decat in conditii speciale. In cele mai multe cazuri pot fi insa de ajutor masuri generale cum ar fi: renuntarea la alcool, intervalele regulate de somn, dormitul pe o parte si scadera in greutate la persoanele supraponderale. Daca aceste masuri se dovedesc ineficiente, se poate folosi pe timpul noptii, in combinatie cu o masca respiratorie, un dispozitiv de sprijinire a respiratiei. Prin intermediul mastii respiratorii se mentin deschise caile aeriene (prin aplicarea unei presiuni), evitandu-se astfel pauzele respiratorii si sforaitul. Modul de reglare si de intrebuintare al mastii respiratorii le este explicat pacientilor la laboratorul de somnologie. Interventiile chirurgicale vizeaza indepartarea obstacolelor respiratorii (de exemplu a amigdalelor marite de volum) prin tonsilectomie si rezectia polipilor nazali. Alte metode folosite in trecut, cum ar fi corectura deviatiei de sept sau a palatului moale si-au pierdut din actualitate datorita faptului ca metodele conventionale dau rezultate bune. Evolutie si complicatii Lipsa de oxigen in timpul noptii duce la modificari ale structurii vaselor pulmonare si, consecutiv, la cresterea presiunii pulmonare. In cele din urma se ajunge la cardiomegalie dreapta si insuficienta cardiaca dreapta (cor pulmonale). Cor pulmonale debuteaza cu cresterea frecventei cardiace, dispnee in conditii de efort, iar ulterior chiar in repaos, care se vor asocia ulterior cu hepatomegalie (marirea in volum a ficatului) si edeme la membrele inferioare (acumulare de apa). Prognostic Indiferent de varsta, greutate corporala sau tulburari de metabolism asociate, sindromul de

P g i n a | 13

apnee nocturna obstructiva prezinta un risc cardiovascular semnificativ. Netratata, apneea nocturna cu un indice mai mare de 20 are o rata de mortalitate ridicata: Raportandu-ne la o perioada de 10 ani (rata de mortalitate pe 10 ani), mor aproximativ 40-50% din persoanele afectate, adica fiecare al doilea pacient cu apnee netratata. Preventie Avand in vedere faptul ca mai mult de 80% din persoanele care sufera de apnee nocturna sunt supraponderale, una din primele masuri profilactice este scaderea in greutate. Renuntarea la alcool si fumat, precum si evitarea meselor copioase inainte de culcare favorizeaza un somn odihnitor. Se recomanda de asemenea respectarea orelor regulate de somn si adoptarea pozitiei decubit lateral in timpul somnului.

Boala Milroy
Boala Milroy reprezinta o patologie rara care afecteaza functia normala a sistemului limfatic. Sistemul limfatic produce si transporta fluide si celule imune in tot organismul. Tulburarile de transport si acumulare ale lichidului limfatic produc edeme limfatice. Persoanele cu boala Milroy dezvolta de obicei edeme la membrele inferioare la scurt timp dupa nastere. Acestea apar in mod tipic pe ambele jumatati ale corpului si nu avanseaza odata cu timpul. Pe langa edemele limfatice, pacientii cu boala Milroy se pot nastere cu o acumulare de lichid in scrot (hidrocel) sau cu malformatii ale uretrei (canalul care transporta urina de la vezica urinara la uretra, in exterior) . Alte simptome pot fi venele proeminente la picioare, degete de la picioare in pozitie ascendenta, excresecente veruciforme. Unii pacienti pot face o infectie cutanata necontagioasa numita celulita, care deterioreaza vasele limfatice. Acest tip de celulita apare mai degraba la barbati decat la femei si potenteaza procesul de edematiere al membrelor inferioare. 70-80% din persoanele cu boala Milroy sunt femei. Etiologie Boala Milroy apare datorita unui defect de dezvoltare a vaselor limfatice in uter. La nivel celular, boala Milroy este asociata cu o mutatie a genei FLT4, care are rolul de a codifica informatii pentru producerea unei proteine numite Receptorul 3 al factorului de crestere vasculara endoteliala (VEGFR-3) . Aceasta proteina regleaza si sustine dezvoltarea sistemului limfatic. Mutatiile genei FLT4 influenteaza procesul de crestere, dezvoltare si supravietuire a celulor limfatice. Dat fiind faptul ca vasele limfatice sunt mici sau absente, limfa nu este tranportata corespunzator si este depozitata in tesuturile corpului sub forma de edeme limfatice. Inca nu se cunoaste modul in care aceasta mutatie conditioneaza celelalte manifestari patologice ale bolii. Nu toti indivizii cu boala Milroy prezinta o mutatie a genei FLT4. In cazul acestora etiologia afectiunii este neclara. Manifestari clinice Caracteristicile tabloului clinic din boala Milroy sunt: - Edeme care apar la nastere, sunt ferme la atingere, iar temperatura pielii care le acopera este ridicata. In timp poate sa apara senzatia de lemn in zona, semnalizand fibroza tisulara progresiva.

P g i n a | 14

- In mod preferential este implicata extremitatea inferioara a piciorului drept. De obicei edemele apar pe fata dorsala a piciorului si nu se extind dincolo de genunchi; - Pacientii pot sa prezinte celulita, papilomatoza, vene de calibru mare la membrele inferioare; - La barbati, hidrocelul reprezinta al doilea semn caracteristic cel mai frecvent (dupa edeme) ; - De obicei, unul sau mai multi membri ai familei au edem limfatic congenital; - Uneori pot sa apara in spatele degetelor de la picioare xantoame veruciforme hemoragice. Diagnostic Indiciile de baza care sugereaza diagnosticul de boala Milroy sunt prezenta edemelor la membrele inferioare si antecedentele heredocolaterale relevante (cazuri similare in familie) . In momentul de fata diagnosticul de certitudine se pune cu ajutorul unei investigatii numita limfoscintigrafie, care consta in infectarea unei substante radioactive in membru si urmarirea distributiei sale pe un calculator pentru a identifica localizarea exacta a blocajului limfatic. Tratament Tipul de tratament cel mai des practicat in boala Milroy este cel decongestiv. Nu exista un tratament specific, dar afectiunea poate fi tinuta sub control daca este diagnosticata devreme si tratata corespunzator, pentru a preveni complicatiile: infectii, dureri, probleme dermatologice, iar in cazuri mai rare limfangiosarcoame, anomalii vertebrale, malformatii cerebrovasculare. Prognostic Prognosticul bolii pe termen lung este foarte bun, cu conditia ca ea sa fie diagnosticata la timp si sa se instituie imediat un tratament adecvat.

Astmul bronsic
Introducere
Asmul bronsic este o boala inflamatorie cronica a cailor respiratorii. Bronhiile astmaticilor reactioneaza exagerat la anumite substante iritante si se ingusteaza spasmodic, ducand la dispnee paroxistica, care se acompaniaza de producere abundenta de secretie bronsica si inflamare a mucoaselor.Astmul bronsic constituie cea mai frecventa afectiune cronica in randul copiilor, care apare de obicei pe un fond alergic, in timp ce la adulti se manifesta mai ales forma nonalergica.

Criza astmatica dureaza de la cateva secunde la cateva ore. Factorii declansatori sunt considerati a fi alergenii, infectiile cailor respiratorii superioare, suprasolicitarea, presiunea psihica, frigul, medicamentele, noxele din atmosfera. Diagnosticarea se face pe baza

P g i n a | 15

anamnezei, a examenului clinic, a testelor pentru aprecierea functiei pulmonare si a testelor alergologice. Una din cele mai importante masuri preventive ale crizei astmatice este evitarea factorului declansator (praf, animale de casa, fum de tigara, etc.). In tratamentul astmului bronsic se folosesc sprayuri, betasimpatomimetice, preparate cu cortizon, inhibitori de leucotrina si, dupa caz, acid cromoglicinic. Cazurile severe impun tratamentul parenteral. Prognosticul astmului bronsic la copii este bun. Definitie Astmul bronsic este o afectiune a cailor respiratorii, caracterizata de inflamarea cronica a mucoasei respiratorii. Caile respiratorii se ingusteaza in prezenta anumitor susbstante iritante, provocand dispnee- mai ales paroxistica- care apare cu precadere noaptea sau dimineata devreme. Evolutia cronica a bolii poate determina, in timp, ingustarea ireversibila a cailor respiratorii. Prevalenta bolii Astmul bronsic reprezinta cea mai frecventa afectiune cronica in randul copiilor. In aproximativ 30% din cazuri simptomele apar din primul an de viata, iar restul de 70 % dezvolta simptomatologia specifica pana la varsta de 5 ani. Daca debutul bolii are loc mai tarziu, creste probabilitatea ca factorul declansator sa fie de natura alergica. Asmul bronsic persista la 5 % din populatia adulta.

Introducere
Asmul bronsic este o boala inflamatorie cronica a cailor respiratorii. Bronhiile astmaticilor reactioneaza exagerat la anumite substante iritante si se ingusteaza spasmodic, ducand la dispnee paroxistica, care se acompaniaza de producere abundenta de secretie bronsica si inflamare a mucoaselor.Astmul bronsic constituie cea mai frecventa afectiune cronica in randul copiilor, care apare de obicei pe un fond alergic, in timp ce la adulti se manifesta mai ales forma nonalergica. Criza astmatica dureaza de la cateva secunde la cateva ore. Factorii declansatori sunt considerati a fi alergenii, infectiile cailor respiratorii superioare, suprasolicitarea, presiunea psihica, frigul, medicamentele, noxele din atmosfera. Diagnosticarea se face pe baza anamnezei, a examenului clinic, a testelor pentru aprecierea functiei pulmonare si a testelor alergologice. Una din cele mai importante masuri preventive ale crizei astmatice este evitarea factorului declansator (praf, animale de casa, fum de tigara, etc.). In tratamentul astmului bronsic se folosesc sprayuri, betasimpatomimetice, preparate cu cortizon, inhibitori de leucotrina si, dupa caz, acid cromoglicinic. Cazurile severe impun tratamentul parenteral. Prognosticul astmului bronsic la copii este bun. Definitie Astmul bronsic este o afectiune a cailor respiratorii, caracterizata de inflamarea cronica a mucoasei respiratorii. Caile respiratorii se ingusteaza in prezenta anumitor susbstante

P g i n a | 16

iritante, provocand dispnee- mai ales paroxistica- care apare cu precadere noaptea sau dimineata devreme. Evolutia cronica a bolii poate determina, in timp, ingustarea ireversibila a cailor respiratorii. Prevalenta bolii Astmul bronsic reprezinta cea mai frecventa afectiune cronica in randul copiilor. In aproximativ 30% din cazuri simptomele apar din primul an de viata, iar restul de 70 % dezvolta simptomatologia specifica pana la varsta de 5 ani. Daca debutul bolii are loc mai tarziu, creste probabilitatea ca factorul declansator sa fie de natura alergica. Asmul bronsic persista la 5 % din populatia adulta.

BPOC
Introducere
Ce reprezinta BPOC? BPOC reprezinta abrevierea de la "Bronhopneumopatia cronica obstructiva" "Cronic" inseamna ca dureaza toata viata; "Obstructiv" inseamna ca circulatia normala a aerului este partial blocata din cauza ingustarii cailor aeriene; RETINETI - Puteti avea BPOC daca prezentati dificultate in respiratie sau tuse persistenta; Medicii nu pot vindeca. - BPOC dar pot sa va ajute sa va ameliorati simptomele si sa incetiniti declinul functiei pulmonare; Daca veti urma sfaturile medicului dvs. veti observa ca: Respiratia va deveni mai usoara; Tusea nu va mai fi la fel de suparatoare; Veti avea o stare generala mai buna. Ce puteti face dvs. in legatura cu BPOC? 1. Stopati fumatul! 2. Urmati intocmai tratamentul prescris de medicul dvs! Mergeti periodic la control, cel putin de doua ori pe an ! 3. Mergeti la spital sau la medicul dvs. daca respirati tot mai greu! 4. Pastrati curatenia aerului din locuinta dvs. Evitati tot ce va ingreuneaza respiratia, inclusiv fumul de tigara! 5. Pastrati-va conditia fizica! Practicati mersul pe jos, faceti in mod regulat exercitii fizice! Mincati sanatos! Evitati stresul!

Semne si simptome
BPOC este o boala pulmonara; Caile respiratorii au rolul de a transporta aerul la plamini. Ele se ramifica progresiv si

P g i n a | 17

devin din ce in ce mai mici, asemanator ramurilor unui copac. La capatul fiecarui ram terminal se gasesc o multitudine de saculeti plini cu aer, asemanatori unor baloane. La persoanele sanatoase toate caile aeriene sunt libere, deschise. Aceasta permite, in mod normal, fiecarui saculet sa se umple complet cu aer in timpul inspirului, iar in expir aerul sa fie rapid eliminat din plamani.

Cand aveti BPOC puteti avea dificultate in respiratie; 1. Caile aeriene sunt mai ingustate. Mai putin aer patrunde in plamani deoarece: Peretii cailor aeriene sunt ingrosati; Peretii cailor aeriene sunt comprimati de catre musculatura din jurul lor; Caile aeriene produc mucus in exces care se elimina prin tuse. 2. Saculetii cu aer (alveolele) nu se pot goli si plamanii dvs. sunt plini" cu aer. ! Medicul dvs. va poate ajuta sa intelegeti problemele pe care le aveti cu plamanii dvs. Cine se imbolnaveste de BPOC? BPOC nu este o boala contagioasa (nu se transmite de la alte persoane); Adultii sufera de BPOC, copiii niciodata; Cei mai multi pacienti cu BPOC sunt fumatori sau au fost fumatori. Orice tip de fumat (chiar si pasiv) poate duce la BPOC. Unii pacienti cu BPOC au locuit in apartamente cu fum produs de catre aragaz sau sobe folosite la incalzirea locuintei. Unii pacienti cu BPOC au lucrat multi ani in zone (locuri) cu mult fum sau praf.

RETINETI ! Mergeti la medic cand observati ca aveti dificultate in respiratie sau aveti o tuse care dureaza de mai mult de o luna Cei mai multi pacienti nu se adreseaza medicului pana cand nu au probleme cu mari respiratia. Ei ignora tusea sau dificultatile de respiratie ani de zile. Cei mai multi pacienti cu BPOC au mai mult de 40 ani. Dar exista si persoane sub 40 ani care pot avea BPOC! Atunci cand aveti probleme cu respiratia cu cat mai repede va adresati unui medic cu atat va fi mai bine!

Medicii va pot spune in ce stadiu este boala dvs. Medicul sau asistenta va va examina. Trebuie sa faceti cateva teste respiratorii simple. Ei va vor intreba despre problemele dvs. respiratorii si despre starea dvs. de sanatate; Veti fi intrebat de locuinta sau locul dvs. de munca; Daca boala nu este grava (importanta) se numeste BPOC usoara; Daca boala devine importanta se numeste BPOC moderata; Daca boala este foarte grava (severa) se numeste BPOC severa; BPOC este diagnosticata cu un test respirator simplu numit spirometrie; Acest test este simplu si nedureros; Veti fi rugat sa respirati puternic intr-un tub de cauciuc conectat la un aparat numit spirometru.

P g i n a | 18

Forme clinice:

BPOC usoara Puteti tusi mult. Uneori puteti expectora. Aveti usoare dificultati de respiratie cand munciti intens (faceti efort fizic mare) sau mergeti rapid.

BPOC moderata Tusiti mai mult si cu expectoratie; Aveti dificultati de respiratie cand desfasurati activitate fizica grea sau mergeti repede; Recuperarea dupa o viroza sau o infectie pulmonara poate dura cateva saptamani. BPOC severa Tusiti mai mult si expectorati mult mucus; Aveti dificultate in respiratie atat ziua cat si noaptea; Recuperarea dupa o viroza sau o infectie pulmonara poate dura cateva saptamani; Menajul sau munca de la serviciu devin dificil de realizat; Nu puteti urca scarile sau sa va plimbati prin camera cu usurinta; Obositi usor. Ce puteti face dvs. si familia pentru a incetini leziunile pulmonare?

1. Stopati fumatul! Este cel mai important lucru pe care-l puteti face pentru plamanii dvs. Puteti renunta la fumat! Cereti ajutor medicului sau asistentei. Intrebati despre tablete, gume speciale sau patch-uri care sa va ajute sa nu mai fumati. Stabiliti o data de la care sa nu mai fumati. Spuneti familiei si prietenilor dvs. intentia de a renunta la fumat. Rugati-i sa nu mai fumeze in casa si sa ascunda tigaretele. Nu stati in locuri sau cu persoane care fumeaza. Indepartati scrumierele din locuinta dvs. Cautati o activitate care sa va tina mainile ocupate cat mai mult timp; Tineti in mana un creion! Cand dorinta de a fuma este mare mestecati guma, mancati fructe sau legume. Beti multa apa. Daca incepeti din nou sa fumati nu renuntati! Incercati sa va lasati iarasi. Unele persoane s-au lasat de fumat de mai multe ori inainte de a se lasa definitiv! 2. Consultati medicul dvs. Urmati tratamentul prescris de catre acesta. Mergeti la control

P g i n a | 19

Mergeti la control cel putin de doua ori pe an chiar daca va simtiti bine; Informati-va despre testele dvs. pulmonare; Intrebati medicul sau asistenta cum puteti primi un vaccin antigripal in fiecare an; Discutati despre tratamentul dvs. la fiecare consultatie Rugati medicul dvs. sa va scrie pentru fiecare medicament doza si cand trebuie sa-l administrati; Aduceti medicamentele sau lista cu medicamentele pe care vi le administrati la fiecare control; Discutati despre influenta medicamentelor asupra simptomelor; Dupa control aratati familei dvs. lista de medicamente pe care trebuie sa vi le administrati. Pastrati lista acasa intr-un loc unde oricine o poate gasi. Medicamentele se prezinta sub mai multe forme : tablete, sirop sau spray inhalator. Daca medicul dvs. v-a prescris un spray inhalator trebuie sa invatati sa-l folositi corect. Cum se foloseste un spray inhalator? 1. Scoateti capacul. Agitati spray -ul. 2. Stati in picioare sau in sezut. Expirati. 3. Puneti spray-ul intre buze Sau chiar in fata gurii dvs. In momentul cand incepeti sa inspirati apasati o singura data pe flacon si continuati sa inspirati lent. 4. Tineti-va respiratia 10 secunde. Expirati. 5. Repetati pana invatati. 3. Mergeti repede la medic sau la spital daca respiratia dvs. se inrautateste semnificativ. Fiti prevazatori! Puneti acum lucrurile de care veti avea nevoie intr-un singur loc astfel incit sa actionati rapid! Numerele de telefon ale medicului dvs., spitalului si ale persoanelor care te pot duce acolo; Adresa spitalului si a cabinetului medicului dvs. Lista dvs. de medicamente. Solicitati ajutor de urgenta in momentul aparitiei oricaror din semnele de mai jos: Dificultate la vorbire; Dificultate la mers; Buzele sau unghiile se coloreaza albastrui; Pulsul este foarte rapid si neregulat; Respiratia este rapida si dificila; Medicatia nu va ajuta (devine ineficienta) sau va ajuta pentru putin timp. 4. Pastrati aerul curat la domiciliu. Evitati fumurile si fumul de tigara care va ingreuneaza respiratia. Aerisiti frecvent locuinta; Cand zugraviti / vopsiti casa sau faceti dezinsectie (cu spray-uri pentru insecte) incercati sa locuiti in alta parte; Gatiti in apropierea ferestrei deschise astfel incit fumul si mirosurile puternice sa poata iesi usor. Nu gatiti in apropierea locului unde dvs. dormiti sau petreceti cel mai mult timp.

P g i n a | 20

Daca va incalziti locuinta cu lemne sau petrol mentineti o fereastra usor deschisa pentru ca fumul sa iasa afara. Inchideti ferestrele si ramaneti acasa atunci cand afara aerul este intens poluat sau plin de praf.

5. Mentineti-va conditia fizica Invatati exercitii de respiratie Exercitiile va pot ajuta atunci cand aveti dificultati respiratorii. Ele va pot fortifica musculatura de care aveti nevoie pentru respiratie. Rugati medicul sa va explice exercitiile respiratorii care vi se potrivesc cel mai bine. Mergeti pe jos si practicati exercitii fizice cu regularitate Daca va veti fortifica musculatura corpului va veti putea deplasa mai usor; Mersul pe jos timp de 20 minute zilnic este o buna metoda pentru inceput; Nu incepeti cu exercitii dificile. Cand aveti probleme cu respiratia, opriti-va si odihniti-va. Alegeti un loc preferat pentru plimbare sau exercitii fizice; Alegeti exercitiile care va plac; Rugati un prieten sau un membru al familiei sa se alature dvs. Discutati cu doctorul dvs. despre exercitiile pentru dvs. Mancati sanatos. Tindeti spre greutatea ideala. Rugati familia sa va ajute sa cumparati si sa preparati mancare sanatoasa. Mancati multe fructe si legume. Consumati alimente bogate in proteine precum: carnea, pestele, ouale, laptele si soia. Cand stati la masa: Daca aveti dificultati in respiratie incetiniti ritmul. Nu vorbiti cand mancati. Mancati putin si des. Daca sunteti supraponderal incercati sa slabiti. Este mai greu sa respirati si sa va deplasati daca sunteti supraponderal. Daca sunteti subponderal mancati mai mult pentru a va ingrasa dar numai pana la greutatea ideala.

6. Daca suferiti de BPOC severa faceti-va viata cat mai usoara acasa Rugati familia si prietenii sa va ajute si sa va dea sugestii; Desfasurati-va activitatile lent si stand pe scaun; In bucatarie, baie si dormitor asezati lucrurile de care aveti nevoie intr-un singur loc care este accesibil; Gasiti metodele simple de a gati, face curat curat si alte treburi de menaj. Folositi o masuta sau un carucior pentru a deplasa obiectele. Folositi un bat sau un cleste cu maner lung care sa va ajute sa apucati lucrurile; Purtati haine largi astfel incat sa puteti respira; Purtati haine si pantofi care sunt usor de imbracat. Alegeti un loc pentru odihna care va place si unde alte persoane va pot vizita. Iesiti la plimbare in perioada din zi in care va simtiti cel mai bine. Multi pacienti se simt

P g i n a | 21

mai bine chiar imediat dupa administrarea medicamentelor. Odihniti-va dupa ce ati mancat. Planificati-va iesirea la plimbare astfel incat sa va intoarceti inainte de momentul cand trebuie sa va administrati urmatoarea doza de medicamente. Nu mergeti prin magazine in momentele de aglomeratie ale zilei. Preferati locurile unde nu exista multe trepte de urcat; Aveti asupra dvs. numerele de telefon ale medicului si persoanelor care va pot ajuta. Luati cu dvs. medicamentele pentru eventualitatea ca va veti simti bine. Daca nu va simtiti bine amanati iesirea. Plecarea in calatorii Daca plecati la distanta de casa sau pentru mai mult timp intrebati medicul ce trebuie sa faceti daca veti avea probleme.

Bronsita acuta
Introducere
Bronsita acuta se caracterizeaza printr-o inflamatie cronica a bronhiilor, care debuteaza de obicei in contextul unei infectii virale si evolueaza fara complicatii. Simptomul principal este tusea chinuitoare. Tratamentul bronsitei acute se face cu expectorante si antitusive. Uneori se impune administrarea de antibiotice. Complicatiile apar datorita evolutiei spre pneumonie sau bronsita cronica. Definitie Bronsita acuta reprezinta inflamarea mucoaselor de la nivelul cailor respiratorii inferioare. De obicei sunt afectate mai ales bronhiile, cu toate ca inflamatia poate sa se extinda de la nivelul traheei (traheonbronsita) pana la nivelul celor mai mici unitati (bronhiolele). Bronsita acuta se declanseaza de obicei datorita unei infectii virale, care poate fi agravata de influente de mediu (poluare, fum de tigara) sau de suprainfectii bacteriene.

Prevalenta Infectiile acute ale cailor respiratorii superioare, inclusiv bronsita acuta, sunt cele mai frecvente patologii. Bronsitele si celelalte boli respiratorii ating un varf al incidentei mai ales primavara si toamna.

Etiologie Cea mai frecventa cauza a bronsitei acute este atacul viral ( cam 90%). In cazul adultilor, boala este declansata adesea de virusi ca : virusul gripal, virusul paragripal, rino- si adenovirusi. In cazul copiilor, boala este declansata de anumiti virusi respiratori, de adenovirusi, coxsackievirusi si echovirusi. Bronsita acuta poate sa apara si ca urmare a contractarii virusului rujeolic.

P g i n a | 22

Infectia bacteriana survine destul de rar. De cele mai multe ori bacteriile suprainfecteaza mucoasa bronhiala care a fost deja supusa atacului viral. Cei mai frecventi agenti patogeni ai bronsitei bacteriene sunt streptococii, virusul Haemophilus influenzae, virusul Mycoplasma pneumoniae si Moraxella catarrhalis in cazul adultilor, iar la copiii si sugari clamidiile. Bronsita acuta poate sa apara si secundar unui episod de tuse convulsiva. Infectiile acute ale bronhiilor cu ciuperci apar foarte rar, la persoanele cu sistem imunitar slabit.

Manifestari clinice
Bronsita acuta se asociaza, de obicei, cu simptomele tipice unui episod de raceala: - febra; - tuse (mai ales matinala); - uneori senzatie de arsura in spatele sternului (pirozis); - dureri articulare; - senzatie de arsura la nivel ocular; - guturai; - raguseala; Initial tusea este seaca, dar dupa cateva zile devine productiva, bolnavul expectorand sputa albicioasa. Daca infectia virala este agravata de o suprainfectie bacteriana, culoarea sputei devine galben-verzuie, iar starea generala a pacientului se deterioreaza. Se impune chemarea de urgenta a medicului, care va descoperi la auscultatia pulmonara asa-numitele raluri crepitante, care semnalizeaza prezenta secretiei mucopurulente la nivelul bronhiilor. Odata cu eliberarea acestei secretii, apare un sunet suierat la nivelul plamanilor. In cazurile de bronsita acuta cu evolutie mai indelungata, poate sa apara, izolat, impregnarea hemoragica a secretiei expectorate. Prezenta sangelui se datoreaza unor mici leziuni de la nivelul mucoaselor, care apar ca urmare a acceselor frecvente si severe de tuse. Hemoptizia este de cele mai multe ori inofensiva, dar trebuie informat medicul, care va decide daca se impune efectuarea de investigatii paraclinice, cum ar fi radiografia pulmonara.

Diagnostic
Examenul clinic Diagnosticarea bronsitei acute se face de regula pe baza anamnezei (istoricul bolii) si a rezultatelor de la auscultatia pulmonara si a bronhiilor. Suplimentar, se poate face consultatia urechilor, a cavitatii orale, nazale si faringiene, dar si a ganglionilor de la nivelul gatului.

Examene de laborator In caz de febra si expectoratii purulente se va recolta sange pentru a se decide daca se impune sau nu tratamentul cu antibiotice. Cresterea usoara a vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH-ul) si scaderea numarului de leucocite (leucopenie) indica o infectie virala. Cresterea semnificativa a vitezei de sedimentare a hematiilor, asociata cu

P g i n a | 23

leucocitoza (cresterea numarului de leucocite) , semnalizeaza o infectie bacteriana. Daca evolutia bronsitei este ingrijoratoare, se recomanda examenul bacteriologic al secretiei expectorate si un exudat faringian pentru identificarea germenilor patogeni, care vor fi urmate de o antibiograma.

Radiografia pulmonara Daca manifestarile patologice nu cedeaza sau se inrautatesc, este posibil ca bronsita acuta sa fi evoluat spre pneumonie. In acest caz se impune radiografia pulmonara. Examenul radiologic al plamanilor se recomanda si in cazul in care pacientul prezinta hemoptizie, pentru a exclude din diagnostic tumorile pulmonare sau bronhiale.

Tratament
Daca bronsita acuta se manifesta intr-o forma blanda, nu este necesar tratament medicamentos. In cazul in care simptomatologia se agraveaza, apare febra mare si expectoratie purulenta, se recomanda consultarea medicului. Pentru ameliorarea simptomelor se pot pune in aplicare, complementar cu tratamentul medicamentos, urmatoarele masuri: - odihna, in nici un caz suprasolicitare. Activitatea fizica usoara favorizeaza expectoratia; - hidratare suficienta (apa sau ceai); - inhalatii cu musetel sau sare. Eficienta uleiurilor eterice nu este mai ridicata si, datorita faptului ca pot provoca tuse iritativa sau alergii, nu sunt recomandabile; - comprese umede si calde aplicate pe piept 20 de minute, dupa care se usuca foarte bine pielea si bolnavul se odihneste la pat; - o baie fiebinte, dupa care odihna la pat sub o patura calduroasa ( bolnavul va transpira intens) si bauturi fierbinti cu suc de lamaie; - in cazul persoanelor batrane, mai ales a celor imobilizate la pat, se recomanda tapotaj regulat pe spate (pentru mobilizarea secretiilor si prevenirea pneumoniilor de staza);

Tratamentul medicamentos Mucolitice (Substante fluidizante ale secretiilor bronsice)Pentru a declansa reflexul de tuse si a favoriza eliminarea secretiilor mucopurulente, se prescriu mucolitice ca Acetilcisteina, Ambroxol (forma de prezentare: solutie sau comprimate). Antipiretice si Antialgice Daca pacientul are febra ridicata se prescriu antipiretice ca paracetamol sau acid acetilsalicilic (aspirina). Este important sa se aiba totusi in vedere ca febra este o reactie normala a sistemului imunitar la atacul unui agent patogen ( reprezinta modul organismului de a lupta cu infectia) si ca nu se impune mereu combaterea ei. Antitusive Daca tusea bolnavului este uscata si chinuitoare, medicul poate prescrie medicamente care contin codeina. Antitusivele se administreaza doar pe termen scurt si in cazuri exceptionale, deoarece reprima reflexul de tuse si, consecutiv, expectorarea secretiilor de la nivelul bronhiilor. Folosirea abuziva a antitusivelor determina staza secretiilor in bronhii, care este

P g i n a | 24

foarte periculoasa si poate declansa o pneumonie. Antibiotice Daca se evidentiaza o infectie bacteriana, se impune administrarea de antibiotice, cum ar fi aminopeniciline si cefalosporine sau, in caz de infectie cu micoplasme, tratament cu macrolide. Antibioticele se recomanda si atunci cand starea generala se inrautateste considerabil, insotindu-se de febra ridicata si expectoratii purulente abundente. In rest, antibioticele nu se utilizeaza in tratamentul bronsitei acute decat in mod exceptional, la persoanele in varsta cu imunitate scazuta sau la pacientii cu afectiuni secundare grave.

Tratamentul cu antibiotice in formele usoare de bronsita In cazul pacientilor cu imunitate scazuta, a celor batrani sau a celor cu imunosupresie datorata unei afectiuni secundare - cum ar fi infectia HIV- se va folosi tratamentul cu antibiotice si pentru tratarea bronsitei acute de etiologie virala, cu scopul de a preintampina o aparitie secundara bacteriana, care poate actiona fatal pe un fond imunitar deja slabit. Antibioticele se prescriu si pacientilor cu valve cardiace artificiale, deoarece bacteriile pot disemina pe cale sangvina pana la nivel cardiac, colonizand valva artificiala.

Tratamentul cu cortizon pentru tusea iritativa Accesele puternice de tuse iritativa persistenta se trateaza, mai ales la persoanele a caror bronhii sunt deja degradate, cu cortizon (spray-uri).

Masuri de prevenire
Masuri generale In prezent nu se cunosc masuri care sa ofere protectie completa impotriva bronsitei acute. Sistemul imunitar poate fi insa intarit printr-un stil de viata sanatos, o dieta echilibrata, renuntarea la fumat si activitate fizica regulata. In cazul copiilor predispusi la infectii, care se imbolnavesc regulat de bronsita acuta, se recomanda cure balneoclimaterice.

Vaccinare antigripala Vaccinul antigripal se recomanda in special persoanelor peste 60 de ani, copiilor, adolescentilor si adultilor a caror stare de sanatate este deja afectata datorita unei alte patologii, de natura pulmonara, vasculara, hepatica, renala, datorita diabetului sau maladiei SIDA.Vaccinul se recomanda si in cazul persoanelor care au un risc profesional de expunere la infectii (de exemplu personalul medical). Dat fiind faptul ca in unele tari s-au raportat cazuri de contractare a virusului gripei aviare de catre oameni, vaccinarea antigripala se recomanda si persoanelor expuse unui risc ridicat de imbolnavire datorita contactului direct cu pasari de curte sau salbatice. Vaccinul antigripal trebuie repetat an de an, deoarece virusii gripali se diversifica.

Care sunt grupele de risc pentru care se recomanda vaccinul? - Persoanele peste 60 de ani;

P g i n a | 25

- Pacientii cu imunitate scazuta datorita unor afectiuni cum ar fi SIDA sau bolile autoimune; - Pacientii cu afectiuni cardiace si pulmonare cronice; - Pacientii cu diabet zaharat; - Pacientii la care a fost indepartata splina; - Pacientii imobilizati la pat; - Pacientii cu afectiuni frecvente ale caii respiratorii; - Pacientii supusi chimioterapiei; - Persoanele cu risc profesional;

Vaccinarea antipneumococica La fel de importanta ca si vaccinarea antigripala este vaccinarea antipneumococica. Pneumococii sunt bacterii care pot provoca pneumonie. Vaccinul antipneumococic se recomanda persoanelor peste 60 de ani, sugarilor pana in 2 ani, precum si copiilor, adolescentilor si adultilor care sufera deja de o patologie grava.

Evolutie si complicatii
Bronsita acuta evolueaza de regula fara complicatii, cu sanse bune de vindecare la pacientii cu un sistem imunitar puternic, care in general nu au probleme de sanatate. Chiar si infectia secundara de etiologie bacteriana raspunde de cele mai multe ori pozitiv la tratamentul medicamentos. Complicatii Complicatiile bronsitei acute apar mai ales la oamenii batrani, cu imunitate scazuta, in cazul carora bronsita poate sa evolueze spre pneumonie sau sa se cronicizeze. Copiii mici sunt supusi riscului de a dezvolta bronhiolita, afectiune caracterizata de inflamarea celor mai mici unitati functionale ale aparatului respirator (alveolele), care se vindeca de obicei cu cicatrici la nivelul pulmonului. Aceste sclerozari pot determina mai tarziu boli pulmonare cronice, cum ar fi bronsita cronica sau bronhopneumonia obstructiva cronica (BPOC). O bronsita acuta care evolueaza normal nu ar trebui sa dureze mai mult de 8-10 zile. In caz contrar, se recomanda consultarea medicului, care va recomanda anumite investigatii paraclinice pentru a face diagnosticul diferentiat cu afectiuni mai grave.

Bronsita cronica
Introducere
Bronsita cronica este o afectiune de durata a cailor respiratorii, caracterizata de prezenta constanta a reflexului de tuse si a expectoratiei timp de minim 3 luni pe o perioada consecutiva de 2 ani. Principalul factor de risc al afectiunii il constituie fumatul. Bronsita cronica poate sa duca la bronsita obstructiva cronica, emfizem pulmonar sau carcinom bronsic. Prevalenta bolii este de trei ori mai mare in randul barbatilor fata de femei, iar riscul general de boala

P g i n a | 26

creste o data cu varsta. Tusea cronica poate fi declansata de diferite patologii, care, datorita faptului ca au o simptomatologie foarte asemanatoare, dar variaza din punct de vedere etiologic, sunt desemnate prin denumirea generica bronhopneumonii obstructive cronice ( BPOC - boli pulmonare /bronhopneumonii obstructive cronice). Bronsita cronica simpla, cu toate ca nu se caracterizeaza prin ingustarea bronhiilor, este inclusa in acest grup de afectiuni, deoarece poate duce la bronsita obstructiva cronica. Definitie Bronsita cronica este o afectiune in care simptomul caracteristic este reflexul constant de tuse, cu expectoratie, care se manifesta aproape zilnic, cel putin trei luni, doi ani consecutiv. Diagnosticul diferential cu alte afectiuni pulmonare (cum ar fi astmul bronsic sau emfizemul pulmonar) se face foarte simplu: bronsita cronica simpla provoaca daor tuse cu expectoratie, fara ingustarea bronhiilor si fara dispnee. Etiologie S-a constatat ca principala cauza a bronsitei cronice o reprezinta fumatul. Riscul de boala creste in functie de numarul de tigari fumate zilnic. 90 % din bolnavi sunt fumatori activi sau au fumat o perioada indelungata de timp. Fiecare al doilea fumator peste 40 de ani sufera de bronsita cronica. O alta cauza a bronsitei cronice este inhalarea frecventa de substante toxice, care patrund in sistemul respirator. Grupele de risc sunt minerii si lucratorii din fabrici, care sunt expusi regulat la fum, gaze si vapori. Bronsita cronica poate fi determinata si de o predispozitie genetica (hipersensibilitatea sistemului bronsic). Substantele toxice inhalate afecteaza tesutul pumonar, marind astfel riscul de infectie virala sau bacteriana. Agentii patogeni Agentii patogeni cei mai frecventi ai bronsitei cronice sunt bacteriile: - Haemophilus influenzae; - Streptococcus pneumoniae; Bronhopneumoniile obstructive cronice Tusea cronica poate fi declansata de diferite patologii, care, datorita faptului ca au o simptomatologie foarte asemanatoare, dar variaza din punct de vedere etiologic, sunt desemnate prin denumirea generica bronhopneumonii obstructive cronice ( BPOC - boli pulmonare /bronhopneumonii obstructive cronice). Termenul de obstructiv se refera la ingustarea lumenului cailor respiratorii, care cauzeaza dispnee. Bronsita cronica simpla, cu toate ca nu se caracterizeaza prin ingustarea bronhiilor, este inclusa in acest grup de afectiuni, deoarece poate duce la bronsita obstructiva cronica. Simptomatologie Simptomul principal al bronsitei cronice este tusea persistenta, cu expectoratie alba, vascoasa, care devine galben purulenta in infectii. Toaleta bronhiilor ( prin expectoratie) se face mai ales dimineata.

P g i n a | 27

Bronsita cronica evolueaza de obicei in trei stadii care indica deterioararea progresiva a starii de sanatate: Stadiul 1: forma simpla, vindecabila prin renuntarea la nicotina, caracterizata de tuse frecventa cu expectoratie alba ( galbena in caz de infectie bacteriana). Bronhiile nu sunt inca ingustate cronic, iar dispneea lipseste; Stadiul 2: afectiunea progreseaza spre bronsita obstructiva cronica, cu ingustarea bronhiilor. Dispneea si accesele de tuse apar mai ales in urma incordarii fizice. Capacitatea de efort scade considerabil; Stadiul 3: caracterizat de degradarea cronica a plamanilor prin aparitia unui emfizem pulmonar. Cresterea presiunii in vasele pulmonare suprasolicita inima si deterioreaza functia cardiaca (CPC - Cord pulmonar cronic).

Diagnostic
Diagnosticarea bronsitei cronice se face in principal pe baza simptomului caracteristic- tuse permanenta cu expectoratie alba, vascoasa, mai ales la fumatori. Examenele care se efectueaza sunt: Clinic - auscultatia pulmonara; - percutia pulmonara; - examinarea cailor aeriene; Paraclinic Analizele de sange evidentiaza eventualele complicatii ( prin infectii sau afectiuni asociate); Analiza functiei pulmonare prin spirometrie permite diferentierea de bolile pulmonare obstructive ( astmul, emfizemul pulmonar, bronsita obstructiva cronica) si restrictive (boli in care parenchimul pulmonar este distrus, iar tesutul de sustinere este modificat patologic prin depuneri de colagen); Radiografia pulmonara pentru excluderea altor patologii pulmonare ca tuberculoza sau cancerul pulmonar; Electrocardiograma (EKG) evidentiaza eventualele complicatii la nivelul inimii (cauzate de suprasolicitarea cordului datorita presiunii sangvine crescute din sistemul pulmonarcomplicatie mai putin frecventa in bronsita cronica simpla) sau la nivelul vaselor coronariene (boala coronariana);

P g i n a | 28

Tratament
Vindecarea bronsitei cronice este posibila doar in stadiile incipiente, cu evitarea absoluta a substantelor toxice declansatoare. Simptomatologia poate fi ameliorata prin diferite medicamente. Evitarea substantelor toxice declansatoare Diagnosticul de bronsita cronica impune renuntarea absoluta la nicotina. Cu toate acestea, foarte putini bolnavi reusesc sa renunte la fumat, cu toate ca exista pericolul de malignizare (cancer pulmonar- carcinom bronsic). Renuntarea completa la fumat duce, de regula, la disparitia tusei la 4 saptamani de la ultima tigara. Pacientii care sufera de bronsita cronica provocata de noxele din mediu, ar trebui sa isi schimbe resedinta intr-o regiune cu aer mai curat. Chiar vacantele la munte sau la mare amelioreaza simptomatologia. Tratamentul medicamentos in caz de infectii Mucolitice Medicamentele mucolitice (acetilcisteina, extractul de iedera) nu influenteaza in mod direct evolutia bronsitei acute, dar amelioreaza producerea masiva de secretie si infectiile acute. Antalgice si Antipiretice Medicamentele folosite pentru combaterea durerii si scaderea febrei sunt : paracetamol, acid acetilsalicilic, metamizol (algocalmin). Adminstrarea antipireticelor trebuie sa se faca cu discernamant, tinandu-se cont de faptul ca febra nu trebuie combatuta cu orice pret, deoarece ea reprezinta modul organismului de a lupta cu infectia. Antitusive In cazul in care tusea este seaca si suparatoare se poate administra un antitusiv de tipul codeinei sau noscapinului, insa doar pe termen scurt si in cazuri exceptionale, deoarece aceste medicamente suprima nu doar reflexul de tuse, ci si eliminarea naturala si intentionata a sputei. Folosirea abuziva a antitusivelor duce la acumularea sputei in bronhii, cu risc de pneumonie. Tratamentul de intretinere Bronsitele cronice necomplicate nu necesita tratament cu bronhodilatatoare si antiinflamatoare. Administrarea acestora se face doar in stadiile avansate, cand lumenul cailor respiratorii este ingustat.

Evolutie si complicatii

Complicatii Inhalarea constanta de fum de tigara, gaze, vapori si pulberi creste riscul de degradare a

P g i n a | 29

starii de sanatate, cu trecerea in stadiul 2 al bolii. Ingustarea bronhiilor provoaca dispnee si scaderea capacitatii de efort. Cresterea progresiva, in stadiul 3, a obstructiei cailor respiratorii duce la dilatare pulmonara (emfizem pulmonar). Emfizemul pulmonar poate determina cresterea presiunii sangvine in vasele pulmonare si, consecutiv, suprasolicitarea inimii si degradarea functiei cardiace. Prognostic Prognosticul bronsitei cronice simple este bun daca se sisteaza fumatul si inhalarea de substante toxice. Expunerea constanta la astfel de substante duce, dimpotriva, la degradarea grava a plamanilor si a cordului. Preventie Profilaxia bronsitei cronice presupune evitarea substantelor toxice, mai ales a fumului de tigara. 90% din bolnavii de bronsita sunt fumatori, pe cand nefumatorii se imbolnavesc foarte rar de bronsita cronica. Vaccinari Evitarea complicatiilor care se asociaza, de obicei, cu bronsita cronica, se face prin administrarea vaccinului antigripal si a celui pneumococic. Vaccinul antigripal Vaccinul antigripal trebuie repetat an de an, deoarece tulpinile virusului se diversifica foarte repede. El este eficient doar impotriva gripei (influenza) , nu si in formele simple de raceala. Vaccinul pneumococic Vaccinul pneumococic detemina producerea de anticorpi impotriva pneumococilorbacteriile care provoaca pneumonia. Vaccinul ar trebui administrat la fiecare sase ani, dar nu mai devreme, datorita efectelor secundare. Grupele de risc in cazul carora se recomanda in mod special vaccinarea pneumococica sunt astmaticii si bolnavii cu bronhopneumonii obstructive cronice.

Bronsiectazia