Povestea BOABELE DE CAFEA

O fata se vaita tatalui sau ca nimic nu-i iesea bine. Nu stia cum sa faca sa avanseze si ea in viata si se considera invinsa. Era obosita sa lupte fara sa obtina nici un rezultat. Avea impresia ca de fiecare data cand rezolva o problema, aparea alta. Tatal sau, bucatar, a dus-o la serviciul lui. A luat 3 oale si le-a pus cu apa la fiert. Cand a inceput sa fiarba apa, a pus morcovi intr-una, oua in alta si in ultima cafea. Le-a lasat sa fiarba fara sa spuna un cuvant si ii suradea fetei. Fata astepta cu nerabdare, intrebandu-se ce vroia sa faca tatal ei. Dupa 20 de minute tatal a stins focul. A scos oualele intr-un castron, a scos morcovii intr-o farfurie si la sfarsit a pus cafeaua intr-o ceasca. Privindu-si fiica a intrebat-o: - Ce vezi aici? - Oua, morcovi si cafea, a raspuns ea. I-a spus sa atinga morcovii. Ea i-a atins si a observat ca sunt moi. Apoi i-a cerut sa ia un ou si sa-l curate de coaja. Atunci ea a observat ca e foarte tare. Dupa care i-a cerut sa guste din cafea. Si ea a inceput sa rada si sa soarba lichidul parfumat. Surprinsa si intrigata l-a intrebat pe tatal sau: - Ce semnificatie au toate acestea, tata? Atunci el i-a explicat ca cele 3 elemente au infruntat aceeasi adversitate: apa fiarta. Doar ca au reactionat complet diferit: morcovii s-au inmuiat si au devenit usor de sfaramat, oualele au devenit foarte dure, in schimb, cafeauaa schimbat apa - Care din aceste elemente te crezi tu? Cand adversitatea bate la usa ta, cum razpunzi? si-a intrebat fata. Esti un morcov care pare tare, dar cand fatatlitatea si durerea te ating, te inmoi si iti pierzi taria? Esti un ou care incepe cu o inima maleabila, cu un spirit fluid, dar dupa o moarte in familie, o separare sau o despartire, devine dur si inflexibil? Pe dinafara nu te schimbi, dar pe dinauntru ai sufletul si inima amare! Sau esti o boaba de cafea? Cafeaua schimba apa fiarta, elementul care-i cauzeaza durerea. Cand apa ajunge la punctul maxim de fierbere, cafeaua lasa cea mai buna aroma si savoare.

Povestea Ursului imblanzit

La o gradina zoologica dintr-un oras isi ducea zilele un urs foarte mare si aratos. Cusca lui era insa foarte mica, pentru ca, vazandu-l cum arata, tuturor ingrijitorilor le era frica de el. Se temeau si pentru ca ursul era foarte agitat si nervos. Racnea, lovea cu labele si incerca mereu sa atace, asa ca toata lumea statea departe de el. Chiar si pe cei mai prietenosi ingrijitori ii speria cu cate un raget sau cu cate o laba in gratiile custii. Foarte curand nimeni nu se mai apropia de cusca ursului atat de manios. Ca sa-l hraneasca ii aruncau mancarea si plecau cat mai repede. Ursul era manios pentru ca nu i se dadea mancarea pe care si-ar fi dorit-o, iar cusca fiind atat de mica se invartea pe loc si facea mare galagie. S-a intamplat ca ingrijitorul care trebuia sa se ocupe de el a avut niste probleme familiale si ca sa fie sigur ca ursul cel nervos nu va face rau nimanui, a mutat cusca ursului intr-un loc dosnic si parasit unde nimeni nu-l putea vizita. Ursul a ajuns astfel singur. Intr-o zi, pentru ca la gradina zoologica erau aduse din ce in ce mai multe animale, administratorul sef a angajat si o ingrijitoare care era mare specialista in intelegerea animalelor. La inceput, timp de cateva zile ea a vizitat toate animalele si asa a ajuns si la bietul urs. L-a privit cum rage si se repezea cu labele in gratiile usii, apoi cum refuza mancarea pe care i-o oferea. Ingrijitoarea a inceput sa-l viziteze in mod regulat, sa-i vorbeasca linistit, iar ursul cel mare a devenit treptat mai ascultator, caci intelegea ca i se dorea binele. Timpul a trecut si a sosit ziua fericita cand ursul a fost mutat inre-un spatiu mai larg, plin de brazi, unde putea sa se plimbe impreuna cu alti ursi, sa stea intins la soare. La inceput s-a descurcat mai greu, dar treptat si-a facut noi prieteni, caci ingrijitoarea cea noua l-a ajutat. Ceilalti ingrijitori preziceau ca ursul va reveni la obiceiurile lui, dar acest lucru nu s-a intamplat caci golul din sufletul ursului disparuse. De atunci, ursul face tot felul de ghidusii si mormaie vesel, spre incantarea turistilor. S EXMATRICULM AGRESIVITATEA!!

CASA CELOR 1000 DE OGLINZI folclor japonez Cu mult timp n urm, ntr-un stuc, se gsea un loc cunoscut drept "Casa celor 1000 de oglinzi". Un celu mititel, vesel din fire, aflnd de acest loc, s-a hotrt s-l viziteze. Cnd a ajuns, srea fericit pe scri i a intrat n cas. S -a uitat pe hol cu urechiuele ridicate i dnd din coad. Spre marea sa surpriz, s -a trezit privind la ali 1000 de celui fericii, care ddeau din coad ca si el. A zmbit, si a primit napoi 1000 de zmbete, la fel de calde i prietenoase. Cnd a plecat, s -a gndit: "Este un loc minunat. M voi ntoarce s-l mai vizitez! In acelai sat, alt cine, care nu era la fel de fericit ca primul, s -a hotrt si el s viziteze casa. A urcat cu greu scrile, cu coada ntre picioare, i capul lsat. Cnd a vzut 1000 de cini neprietenoi uitndu-se la el, s-a speriat i s-a zbrlit pe spate, mrind. Cnd ceilali 1000 de cini au nceput si ei s mrie, a fugit speriat. O dat ieit afar, s-a gndit: "E un loc ngrozitor, nu m mai ntorc acolo niciodat". Morala: n via toate chipurile sunt oglinzi. Tu ce fel de reflexie vezi pe chipurile celor pe care-i ntlneti? O vorb romneasc neleapt spune c Dumnezeu nu lovete cu parul. Pedeapsa cea mai grea este urmarea propriei fapte i, fie c avem 20, 50 sau 80 de ani, cu toii tragem ponoasele faptelor i aciunilor noastre.

Copiii invata ceea ce traiesc

Dac un copil este criticat, inva s condamne. Dac un copil este tratat cu ostilitate , inva s se lupte. Dac un copil este ridiculizat, inva s fie timid. Dac un copil este tratat cu ingduin inva s aib rabdare. Dac un copil triete in ruine, inva s se simt vinovat. Dac un copil este incurajat, inva s fie increztor. Dac un copil este ludat, inva s preuiasc. Dac un copil triete in corectitudine, inva s fie drept. Dac un copil triete in siguran, inva s aib credin. Dac un copil este aprobat, inva s se plac pe el insui. Dac un copil triete in prietenie i acceptare, inva s gseasc dragostea

Hrtia mototolit
Caracterul meu impulsiv ma facea sa explodez la cea mai mica provocare.De cele mai multe ori, dupa unul din aceste "evenimente", ma simteam vinovata si rusinata si incercam sa o consolez pe cea care ramase ranita dupa cuvintele mele... Intr-o zi, un Prieten care m-a vazut prezentand scuze, dupa o asemenea explozie de furie, mi-a inmanat o coala de hartie si mi-a spus: "Mototoleste-o!" Mirat, L-am ascultat si am facut o minge din acea coala de hartie. Apoi mi-a spus: "Acum fa-o asa cum era inainte!" N-am reusit, fireste! Am incercat sa o intind cat mai bine, dar hartia ramanea sifonata. Atunci prietenul a adaugat: "Inima oamenilor este ca aceasta coala de hartie. Impresia pe care o lasi in acea inima pe care ai ranit-o va fi la fel de greu de sters precum de pe aceasta hartie. Chiar daca vom incerca sa corectam greseala, semnele vor ramanea. Uneori reactionam din instinct si fara sa ne gandim, "aruncam" cuvinte pline de ura si minciuna. Mai tarziu, cand revenim asupra celor spuse, ne pare rau. Dar nu putem da inapoi, nu putem sterge ceea ce a ramas intregistrat. Si lucrul cel mai trist este ca lasam rani si urme la multe inimi... Ceea ce este cu neputinta la oamnei este cu putinta la Dumnezeu! ...este oare greu?...sa iti ceri scuze?...sa admiti ca ai gresit? ...sa ierti si sa uiti? ...da este foarte greu... dar este cel mai omenesc lucru pe care ar trebui sa il facem fiecare dintre noi pana sa nu fie prea tarziu... Avem nevoie de iertare pentru a putea ierta!