Sunteți pe pagina 1din 3

Explorarea functionala a analizatorului acustico-vestibular

I. Examenul auzului Examenul functiei auditive se face cu scopul stabilirii capacitatii auditive si a nivelului topografic al leziunii.In acest sens se practica urmatoarele examinari:

1. Acumetria fonica: Este explorarea functionala a capacitatii de auz folosindu-se vocea. Prin aceasta metoda se masoara distanta la care urechea percepe in clar vocea soptita. Asigurarea conditiior de examinare si pregatirea bolnavului: -bolnavul este dus intr-o incapere cu izolare fonica,este asezat pe un scaun in profil cu urechea de examinat spre directia de unde vine vocea examinatorului la distanta de 6 m. -se executa ortoscopie -urechea cealalalta se acopera cu mana Examinarea: -Examinatorul pronunta cu voce soptita cuvintele bisilabice de tonalitate oasa!noua,luna",de tonalitate inalta!trei,cinci". #aca persoana examinata nu aude,examinatorul se apropie progresiv si repeta cuvintele. $e noteaza distanta de unde persoana examinata repeta cuvintele. Interpretare: -%ocea soptita se aude in mod normal la distanta de 6 m. -%ocea de conversatie se aude in mod normal la &' m. -(and vocea nu se aude sub ) m vorbim de surditate accentuata. *bservatie: -Prin aceasta metoda nu se poate defini tipul de surditate ci numai gradul.

2. Acumetria instrumentala $e efectueaza o serie de probe cu diapazoanele pentru a face diagnosticul diferential intre surditate de tip transmisie si cea de tip perceptie. Pentru examinare ,diapazonul se pune in vibratie strangand intre police si index extremitatea libera a celor doua ramuri ale diapazonului si eliberandu-le brusc!ca o piscatura". #iapazonul pensat cu degetele se pune in vibratie in fata pavilionului urechii,pe mastoida!spatele urecii",pe vertex!crestetul capului". $e compara auditia pe cale obisnuita aeriana!timpanica" cu auditia pe cale osoasa si in acest fel se stabileste sediul leziunii si deci tipul de surditate.

3.

Examenul audiometric

Este o metoda moderna prin care se stabileste tipul de surditate si gradul deficientei auditive.$e efectueaza cu audiometrul prin care se inregistreaza grafic pierderile auditive pe frecvente din scara tonala. Audiometrele au posibilitatea de a inregistra pe cale aeriana intensitati pana la ))' decibeli . Astfel se obtin curbe audiometrice.

II.Examenul functiei de echilibru +unctia de echilibru se controleaza prin semne spontane vestibulare si probe provocate. 1. Semne spontane

a) Nistagmus spontan: este miscarea ritmica a globilor oculari care poate fi pe orizontala,pe verticala sau rotatorie. b) Proba bratelor intinse: persoana ezxaminata trebuie sa tina bratele intinse in pozitie fixa timp de doua minute cu ochii inchisi.In cazul unei ,alterari functionale ,bratele deviaza de partea labirintului in hipofunctie. c) Proba Romberg: cand bolnavul sta in pozitie verticala cu bratele lipite de corp si picioarele apropiate,cu ochii inchisi. Exista trei posibilitati: -capul nu deviaza -deviaza spre stanga - deviaza spre dreapta d) Proba mersului in stea (Weil-Babinsky): bolnavul legat la ochi si supravegheat face - pasi inainte si - pasi inapoi intr-o directie indicata. #aca exista o leziune labirintica,bolnavul in loc sa urmeze o linie dreapta va devia progresiv spre labirintul in hipofunctiune. 2. Semne provocate:

a) Proba calorica: se face prin irigatia timpanului cu apa calda la .' grade si apa rece &- gradesi se urmareste nistagmusul si celalalte reactii vestibulare. b) Proba rotatorie: bolnavul este asezat pe un scaun rotator care se invarteste cu )' turatii in &' sec. apoi se opreste brusc.$e masoara durata nistagmului care in mod normal este de )'-&' sec. c) Proba pneumatica: cerceteaza nistagmusul prin compresiunea si decompresiunea condusi de aer al labirintului membranos. d) Proba electrica: se face cu un curent continuu de intensitate mica. #oi electrozi inveliti in tifon se aplica unul pe tragus si al doilea pe celalalt tragus. /a trecerea curentului electric de la un pol la altul,la un individ normal se constata deviatia capului intotdeauna spre polul pozitiv.

Semne si simptome posibile in afectiuni ORL

HIPOAC !IA - tulburarea auditiei ce consta in scaderea acuitatii auditive !vocea soptita se aude sub - m". Poate fi cauzata de un dop de cerumen,otite,meningite. S "#I$A$EA - tulburarea auditiei in care persoana nu aude vocea soptita nici din apropierea urechii.$e poate instala lent sau brusc !in accidentele vasculare" la nivelul arterei auditive. CO%O!A - tulburare in care persoana nu distinge nici un sunet. Infectiile otice: -la nivelul pavilionului urecii -in conductul auditiv extern -urechea medie - otite Infectiile no&ocomiale: -la nivelul cavitatii nazale - rinite, furuncul0 -la nivelul sinusurilor - sinuzite. Infectiile faringoamigdaliene - faringoamigdalita Infectiile vegetatiilor adenoide - adenoidite Infectiile laringiene - laringite (orpi straini auriculari - hipoacuzie (orpi straini nazali - obstructie nazala, rinoree 1ulburari de echilibru apar in imbolnavirile acute ale canalelor semicirculare din labirint in cazul infectiilor, otice, rinofaringiene sau independent. $emnele sunt: verti , tulburari de echilibru, hipoacuzie, greturi si varsaturi la miscarile bruste ale capului, neliniste. "I'O"A(IA )epistaxis* - este hemoragia ce ia nastere in fosele nazale cauzata de o iritatie mecanica locala, leziuni ale vaselor mucoasei nazale sau traumatisme ale oaselor nazale. Apare in cazul unor boli generale: 21A, hemofilie, avitaminoza ( si 3. $emnele insotitoare sunt in functie de cantitatea de sange pierduta.