Sunteți pe pagina 1din 10

Familia ortodoxa, Nr. 3 (62)/2014: Parintele Amfilohie de la Manastirea Diaconesti O inima arzand pentru Hristos este o inima vie!

Uneori cuvintele ne par greu de dus, alteori doar le privim cu oarece scepticism, ca si cum oricum nu pe noi ne-ar privi sau mai exista o multime de feluri de a intampina cuvantul lui Dumnezeu, fara insa ai da greutatea necesara transformarii vietii noastre launtrice. Toate acestea se intampla insa atunci cand nu incercam puterea Cuvantului in viata noastra, nerealizand ca tot Hristos este Cel care ne poarta jugul, numai noi sa vrem sa ni-l asumam. Cuvintele Parintelui Amfiiohie pot parea putin mai aspre pentru confortabila viata a omului secolului XXI, dar nu exista decat o singura poarta pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu, iar aceasta este Crucea. !.".# - Parinte, a inceput Postul Mare. Cum sa traim in aceasta perioada pentru a vedea si Invierea? - $a nu uitam ca Taina Invierii este precedata de Taina Rastignirii, adica de Taina Crucii, fara de care nu putem vorbi de nici o schimbare in viata noastra duhovniceasca. ici un pacat, absolut nici un pacat nu poate fi smuls din firea noastra fara osteneala si durere! Cu alte cuvinte, cine nu se sileste cat mai mult sa rastigneasca in el patimile, poftele cele stricatoare de suflet, necuratia din cuget, din vorbire si din purtare nu o sa ajunga la o inviere sufleteasca, nici la bucuria impartasirii din darurile dumnezeiesti ale "fintei Invieri. Pentru ca numai atunci cand noi suferim pentru adevar, pentru credinta noastra, abia atunci are loc o miscare launtrica de innoire, care aduce libertate in suflet. De aceea postul crestin are o semnificatie si un rost deosebit, caci prin aceasta asceza, prin aceasta rastignire in lumina #devarului a tot ceea ce este rau si patimas in noi, are loc o inviere sufleteasca, o pregustare a vietii vesnice la care indeamna "criptura $ si nu intr-o perspectiva eshatologica, ci chiar din timpul vietii acesteia. Sa nu ramanem numai la o simpla parere de rau psihologica - Auzim peste tot vorbindu-se despre pocainta, dar ne izbim la tot pasul de intelegeri gresite ale ei, de reducerea pocaintei la o simpla parere de

rau psihologica. Cum sa a ungem la acea pocainta care muta muntii pacatelor noastre? - Trebuie sa stim ca pocainta, asa cum spun "fintii %arinti, este starea fireasca a omului crestin, starea pe care "fintii au avut-o pana in ultima clipa a vietii lor, cand inca mai cautau & sa puna inceput pocaintei. %a inseamna atat schimbarea radicala a vietii intr-un anumit moment, cat si toata stradania noastra din fiecare clipa de a ne conforma viata cu viata lui Hristos. &eci pocainta adevarata nu e doar o simpla cainta, un simplu sentiment de vinovatie care, la urma urmei, se afla in fiecare om caruia ii pare rau pentru greselile lui. Cainta este, desigur, necesara, fara de ea nu se poate pleca in lucrarea pocaintei, dar este numai prima etapa a pocaintei. De aceea e important sa nu ramanem numai la cainta, adica doar la o simpla parere de rau psihologica, dupa cum spuneati, caci ea singura aduce doar intristarea pentru pacat, iar staruinta in intristare paralizeaza puterile sufletesti si duce la deznadejde ' nu la inviere! Toti oamenii, si crestinii, si paganii, si toti cei din iad se caiesc de ce au facut, dar singura cainta nu indreptea'a, singura cainta nu mantuieste( Pe cand pocainta presupune atat constiinta vinovatiei, parerea de rau pentru pacatele noastre, cat si stradania omului de-a se indrepta, de-a se ridica din caderea lui, de-a capata mila lui &umne'eu si de-a se sili sa nu mai duca un mod de viata in pacat, cu a)utorul $fintelor Taine, al $povedaniei si Impartasaniei. - !unteti duhovnic, si "oarte multi vin sa-si descarce su"letul sub epitrahil. !imtiti ca oamenii au aceasta pocainta despre care vorbiti? - Indiferent cum, ma bucur ca oamenii vin totusi sa se spovedeasca. (i vad in asta lucrarea lui Dumnezeu, pentru ca dracul n-o sa-l trimita niciodata pe om la marturisit* %ste adevarat ca ma)oritatea vin cam nepregatiti, cautand mai degraba de'legarea decat indreptarea de pacate. +ai mult se vaita, povestesc neca'urile, greutatile vietii, problemele de familie, vrand sa se descarce sufleteste( Cu alte cuvinte, cauta mangaiere, nu tamaduire. De aceea, orice duhovnic trebuie sa sfatuiasca si sa randuiasca pentru fiecare credincios canon, pravila de rugaciune, lectura duhovniceasca, prin care sa-l ridice la constiinta vietii in Hristos si sa-l trezeasca la adevarata pocainta. La nivelul gandului are loc prima ispita - Parinte, daca pana la urma, dupa o lupta mai mica sau mai mare, reusim sa izbandim asupra pacatelor trupesti, cum "acem sa izbandim si

asupra pacatelor mai subtiri, cu mintea, ale mandriei si udecatii aproapelui? - "a stiti ca si cele dintai, si cele din urma sunt la fel de grave $ si nu ajungem la pacatele trupesti daca nu le-am fi savarsit mai inainte pe cele pe care le-ati numit &mai subtiri). *a nivelul gandului are practic loc prima ispita. ,iciodata nu o sa savarsim un pacat al desfranarii daca mai intai n-am fost ispititi la nivelul gandului si al imaginatiei, si pe urma nu am ca'ut in toate etapele pacatului, de la momeala pana la savarsire si la patima, cu descura)arile care vin de aici. &eci trebuie sa le avem in vedere si pe unele, si pe celelalte. + nevoie sa citim, e nevoie sa intrebam $ mai ales astazi, cand vedem o neputinta din ce in ce mai mare in fata acestui razboi launtric, la care contribuie in mod cu totul si cu totul deosebit o tehnologie care a creat un univers al imaginilor, al sunetelor, ce provoaca o imprastiere care-* scoate pe Hristos din mintea omului si ii aduce fel de fel de imaginatii false, de instincte, de dorinte pacatoase, "oarte mult este -materiali'ata. gandirea omului de gri)ile veacului acestuia/ ce mananc, cu ce ma imbrac, ce muncesc, cum sa ma realizez lumeste.. . Toate acestea aduc o mare paguba sufleteasca in ceea ce priveste trezvia, grija pentru mantuire, atentia la &singurul lucru care trebuie- *uca ./012, la rosturile cele mai inalte ale vietii acesteia, la miscarile adanci ale sufletului. &e aceea este nevoie neaparat de consultarea unui duhovnic, evitarea oricaror &terapii) in afara 3isericii $ pentru ca tot ceea ce nu se desfasoara sub harul Duhului "fant nu duce la o tamaduire a sufletului. Precum nu e0ista mantuire decat in &omnul nostru Iisus 1ristos, la fel nici %l nu lucrea'a in afara de &uhul $fant in sufletul omului. &e aceea trebuie sa fim foarte atenti la ceea ce 2iserica, prin $fintii Parinti, iata, ne pune la indemana ca si pocainta, ca si lucrare launtrica, ca si cunoastere a miscarilor sufletesti/ ce e cugetul, ce e gandul, ce e duhul( 4edem ca in fiecare cuvant este o putere, o energie, e un duh pe carel transmitem. 4om vedea ca noi, de fapt, slujim anumitor duhuri cand rostim un lucru sau savarsim o actiune. 3i omul isi pune prea putin intrebarea/ Cine ma inspira pe mine sa raspund asa? Ce duh e in spatele actiunii mele? #e ce am nelinistea asta? Ce duh ma indeamna sa "iu asa, sa gandesc asta, sa-mi imaginez asta sau asta?$. Iata, vorbim de o incidenta a duhurilor la ni velul puterilor sufletesti 4 si despre lucrul acesta nu prea se spune in mass-media si nici nu prea se invata prin

scoli, de aceea e nevoie sa consulti un duhovnic, invatatura $fintilor Parinti si tot ceea ce 2iserica ne pune la dispo'itie in privinta asta. Daca de mii de ori te tranteste diavolul intr-un pacat, de mii de ori sa te ridici - Cum sa iesim din "ormalismul unei spovedanii in care, de multe ori, spunem aceleasi pacate? - Chiar daca noi savarsim aceleasi pacate, trebuie sa le marturisim, dar nu intr-o maniera in care sa se ajunga la formalism. + nevoie de fiecare data sa ne marturisim pacatul cu cainta si cu dorinta de indreptare, si vom vedea ca in sufletul nostru se produce o anumita miscare, pentru ca intotdeauna intr-o spovedanie facuta sincer $ chiar daca nu avem putinta indreptarii dintr-o patima 5,6 ' sufletul capata un castig. 7r, spovedania aceasta nu trebuie sa cada in formalism, in sensul de a te descuraja, zicand0 Eu si-asa nu pot sa ma izbavesc de patima !ricum nu mai am nici o scapare . u trebuie sa te sperie repetitia pacatului, ci trebuie sa te gandesti la puterea lui Dumnezeu, Care poate sa te scoata din toate. Tu sa fii sincer inaintea *ui si sa arati ca daca de mii de ori te tranteste diavolul intr-un anumit pacat, tu de mii de ori vrei sa te ridici! %entru ca atunci cand te spovedesti, arati ca totusi nu esti de acord cu pacatul, din moment ce il marturisesti cu cainta. Deci in inima ta apare o nadejde si o credinta ca Dumnezeu vrea si poate sa te izbaveasca, in urma insistentei cu care tu ceri indreptarea pentru o patima care te stapaneste, dar pe care nu mai esti in stare sa o biruiesti. #sadar, spovedania repetata iti da o nadejde in suflet ca Dumnezeu, Care stie cat te caiesti, este nu numai martorul cel mai intim al luptei tale, dar si Cel in masura sa te tamaduiasca de aceasta patima pana la iesirea sufletului din trup. ste nevoie de o tacere launtrica si de o retragere din cand in cand - Cum sa ne impartasim %cu "rica de #umnezeu, cu credinta si cu dragoste? - 5edeti, m-ati intrebat mai devreme despre pacatele mai subtiri sau despre lucrarea launtrica. Trebuie sa facem o legatura intre aceste doua intrebari. +ste nevoie sa consultam duhovnicul si "fintii %arinti in

privinta cercetarii personale, a distingerii pacatelor subtiri, a miscarilor sufletesti, a deosebirii duhurilor . (i mai este nevoie de o tacere launtrica si de o retragere din cand in cand. + nevoie de o lucrare duhovniceasca0 la o anumita ora, intr-un anumit loc, eu savarsesc lucrul acesta, pentru mine. Imi fac un timp pentru o cercetare launtrica0 -"e fapt, eu ce-am de gand? incotro ma indrept? #ana cand aman pocainta? . Pentru ca doar in retragere si in tacere omul poate sa ajunga la o cunoastere launtrica mai adanca si la o rugaciune mai staruitoare, prin care sa primeasca raspuns la intrebarile lui cele mai tainice. Astfel va dobandi intelegerea si simtamantul credintei, fricii si dragostei de &umne'eu. Cand spun0 &eu cred in Dumnezeu) nu inseamna, pur si simplu, ca accept ca +l exista, ci cred ca eu e$ist prin El si depind de El in fiecare fractiune de secunda $ iar aceasta credinta imi da mie un simtamant adanc al dependentei de Dumnezeu, din care dobandesc o anumita frica de Dumnezeu, anume ca eu prin %l e0ist, prin %l ma misc si catre %l ma indrept. &e asemenea, noi stim ca la ba'a oricarei actiuni divine este dragostea lui &umne'eu. Toata pedagogia *ui, indiferent cum o interpretam noi, are la temelie dragostea dumnezeiasca, numai si numai spre folosul omului. Cu aceasta dragoste ne apropiem de +l, pentru ca Il stim pe +l ca un %arinte iubitor de oameni, Care pe toate le pune la indemana noastra, dar cu atat mai mult cand $e daruieste pe $ine in $fanta %uharistie. #ctul suprem al iubirii "ale este acest "ange pe care *-a dat si Il da permanent pentru viata noastra, pentru rascumpararea noastra, pentru mantuirea noastra. Daca te bucuri cand cineva face un gest de dragoste pentru tine, cand iti ofera un mic cadou, ce bucurie putem trai cand primim Insusi "angele Dumnezeului nostru, Iubitului nostru, "tapanului nostru, 8antuitorului nostru!... Oamenii, cu cat se !ucura sau participa ia su"erintele celorlalti, cu atat "ormeaza o unitate de duh - Parinte, inima noastra este imbatranita si nu mai tresare la durerea aproapelui, "ie ca e vorba de cel de langa noi, "ie ca e vorba de cel a"lat la mii de &ilometri de aici$ Cum sa avem o inima vie? - Traindu-ne credinta! Credinta noastra nu e statica, credinta e un foc care mistuie tot ce-i rau in om si in )urul omului, si care aprinde tot ce-i bun si aduce la lumina tot ceea ce e frumos si sanatos. 7 inima arzand

pentru Hristos este o inima lucratoare, vie, care nu se da batuta, care incanta, bucura, linisteste, se sacrifica!, Credinta sa nu o priviti asa, numai ca o problema de sugestie* %a este un act viu. 7amenii cu credinta tare transforma in jurul lor, nu numai pe ei insisi. De aceea ei reprezinta o forta in comunitati si in societate, asa dupa cum si 3iserica este o forta vie, un &laborator) de transformare si transfigurare a oamenilor. Cu cat e mai activa 3iserica, cu atat are un rol mai mare si in societate! - 'a ce ne a uta participarea la bucuriile si la su"erintele celui de langa noi? - Tocmai la intarirea puterilor sufletesti* #tunci cand te bucuri sincer pentru fratele tau, pentru o reusita, pentru o fapta buna a lui, are loc o relatie sufleteasca anume intre tine si acea persoana, o daruire. +ste o energie care se varsa asupra lui, si de la el vine spre tine. Daca participi la necazurile lui, la suferintele lui, la fel, are loc o legatura sufleteasca intr-un duh anume. Hristos Insusi este prezent acolo, dupa cum a spus/ intrucat ati "acut unuia dintr-acesti "rati ai Mei prea mici, Mie Mi-ati "acut Matei ()*+,. &eci are loc o intarire si o primenire a puterilor sufletesti, are loc o unitate de duh. +ste o infratire duhovniceasca $ si oamenii, cu cat se bucura sau participa la suferintele celorlalti, cu atat formeaza o unitate de duh, care reprezinta o forta in societate, in 3iserica si peste tot. De asta unii se tem de forta credintei, care este lucratoare0 Porunca noua dau voua* sa va iubiti unii pe altiiIoan 67/78( %ste o iubire care transfigurea'a, care innoieste omul, care ridica pe trepte noi de gandire, de simtire, de manifestare, de putere( &eci iata ce inseamna sa participi la bucuria si suferinta celuilalt/ este o intarire sufleteasca si o unitate de duh, de gand, de ideal, de simtire. Departati-va de zgomotul si de agitatia lumii, ca sa intelegeti ce este adevarata linistire! - -inerii au nevoie de modele. Mai pot gasi in societatea noastra modele? - Chiar daca s-au mai rarit sau ni se pare noua lucrul acesta*#, totdeauna le vor gasi in $fintii Parinti, in istoria 2isericii si in istoria neamului nostru. 4eti vedea, daca o iubesti intr-adevar pe "fanta Teodora de la "ihla, daca-l iubesti pe 8ihai 4iteazul, daca iubesti "fantul si +roul, daca te gandesti la ei, atunci intri cu ei intr-o relatie nu numai de gand. "a stiti, in momentul in care m-am gandit la "fantul acela ' iar

cand ma rog, cu atat mai mult! $ la nivelul mintii intru intr-o relatie vie cu el. Deci iata, modelele sunt0 si "fintii sunt, si +roii sunt! %utem sa-i cautam $ si atunci, inflacarati, aprinsi de aceasta nu numai cugetare la ei, ci de aceasta putere pe care, intr-adevar, ne-o transmit "fintii, noi mergem pe cararile lor si dorim a le urma. #sa va fi pana la sfarsit0 dorinta de-a urma lui Hristos, dorinta de-a urma "fintilor, dorinta de a-ti lucra si tu talantii tai, dupa modelul unor +roi sau "finti, - Cum sa dobandim pacea su"leteasca intr-o lume atat de agitata si de preocupata de altele decat cele ale lui #umnezeu? - ici sa nu cautati sa dobanditi pacea in zgomot si in agitatie! "a nu mai incercam sa dobandim 9ugaciunea inimii in autobuz sau pacea inimii intr-o discoteca. %esiti din mi&locul lor si va osebiti, zice "omnul 9 Corinteni :/6;. 8ai reduceti zgomotul, mai retrageti-va din agitatie $ si veti vedea ca o sa va creasca pacea sufleteasca! Pana si un tanar care este iubitor de mu'ica din aceasta satanica, si el are nevoie de odihna, nu poate sa stea numai in bo0ele si in mu'ica aceea. $au un om care este pasionat de motoare si masini nu sta numai la volan, are nevoie si el de odihna. Asa este si cu pacea sufleteasca. Departati-va de zgomotul si de agitatia lumii, ca sa intelegeti ce este adevarata linistire! Cum n-ai sa poti sa dormi intr-o discoteca, tot la fel, intr-o lume agitata n-ai sa poti sa-ti odihnesti mintea. 4rei sa-ti odihnesti mintea: Iata, departeaza-te de zgomot!, #devaratul crestin nu co!oara singur de pe cruce, ci il co!oara altii - Ce apreciati astazi cel mai mult la neamul nostru, dincolo de neputintele lui? - Credinta lui. 2ineinteles, in forma in care se poate manifesta ea asta'i/ credinta tinerilor care iubesc curatia sufleteasca si intra in manastiri, desi au multe piedici; credinta mamelor, care, iata, nu abdica si nasc prunci, desi atatia oameni, de la doctori pana la rude, le spun sa avorteze; credinta dascalilor, care dau elevilor o educatie crestineasca, in ciuda normelor pagane si atee ce li se impun; credinta tuturor celor care se jertfesc pentru dainuirea valorilor noastre stramosesti intr-o lume a globalizarii si secularizarii.

Peste tot in tara asta sunt troite, cruci si icoane, ca marturie a trecutului nostru de credinta. Da, poate nu este o credinta atat de vie si de lucratoare, dar suntem totusi un popor credincios $ si cand vom fi mai incercati, vom deveni si mai credinciosi, pentru ca incercarea este proba de foc a credintei! - Cum sa-I urmam lui .ristos, noi, cei din lume, pana pe Cruce? - Asa cum ne indeamna %vanghelia/ "aca vrea cineva sa vina dupa 'ine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-'i urmeze 'ie(< +atei 6:/98. $i nu este o +vanghelie pentru cei din lume si alta pentru cei din manastiri! (i pentru mirean, si pentru calugar, totul incepe cu crucea si se sfarseste pe cruce. <ara cruce, crestinul nu are identitate* Imi aduc aminte de cuvantul acesta spus de +itropolitul Ierotheos al ,afpa=tosului/ )a nu te dai &os de pe cruce, ci sa fii dat &os de pe cruce(. #dica adevaratul crestin nu coboara singur de pe cruce, ci il coboara altii. Asta inseamna sa-ti duci crucea pana la capat0 sa nasti toti copiii pe care ti-i da Dumnezeu si sa ti-i cresti in dreapta-credinta, sa-ti rabzi sotul sau sotia, sa nu cartesti in boala, sa marturisesti #devarul, sa nu te lepezi de Hristos, toate sa le pazesti cu pretul vietii! Deci sa ne traim credinta, si atunci o sa iubim Crucea, pentru ca aceasta iubire a lui &umne'eu manifestata pana la moartea pe Cruce pentru noi a miscat si pietrele, a despicat si catapeteasma Templului vechi, a deschis mormintele, a cutremurat pamantul, stihiile s-au cutremurat in fata dragostei lui &umne'eu dusa pana la moarte pe Cruce* Cu atat mai mult omul trebuie sa se miste sufleteste, fiindca pentru el s-au petrecut toate acestea. Deci si noi, cu cat cugetam si cu cat lucram cele ale lui Dumnezeu, vom trai darurile 9astignirii si Invierii Domnului nostru lisus Hristos. $restinul, oriunde se a"la, tre!uie sa-si lucreze talantii pe care Dumnezeu i-a pus in el - Parinte, cum vedeti starea neamului nostru la momentul acesta?

- <oarte primejduita. +u vad neamul nostru acum primejduit in fiinta lui, in credinta lui, in unitatea lui, in cultura lui, in moralitatea lui, in familia lui, <oarte primejduit il vad! - Ce trebuie "acut pentru a iesi din situatia asta? - In toate directiile trebuie facut cate ceva. De aceea crestinul, oriunde se afla, trebuie sa-si lucreze talantii pe care Dumnezeu i-a pus in el si sa-si implineasca misiunea acolo unde este chemat . In acest fel, prin omul crestin, toate se vor revigora 4 si familia, si cultura4cu a)utorul lui &umne'eu. % nevoie de o reincrestinare a tuturor acestor domenii. Pentru ca in afara de Hristos, fara de Care nu putem face nimic, nu exista o adevarata cultura, o adevarata pace, o adevarata unitate, un adevarat bine, frumos sau progres. - Credeti ca este nevoie sa avem conducatori crestini la carma tarii? - &a. &ar conducatorii nu trebuie sa faca neaparat teologie, ci sa arate ca au constiinta ca locul pe care il ocupa si misiunea lor de conducatori peste oameni sunt niste talanti cu care &umne'eu Insusi i-a in'estrat, pentru care raspund, si sa-i lucre'e asa incat sa aiba in vedere destinul ultim al poporului pe care il conduc( &aca ne uitam in urma, vedem, de pilda, generatia lui =afencu, care nu a avut un crez personal, ci crezul neamului nostru. +i s-au straduit sa-si insuseasca adevarul adus in lume de Domnul nostru Iisus Hristos si au avut educatia curajului $ pentru ca, fara curaj, adevarul nu se poate marturisi. Dar nici marturisirea singura a adevarului nu mantuieste, ci o viata conforma cu cele marturisite mantuieste. Ca pot multi sa marturiseasca adevarul, dar nu au viata si nu au autoritate in cuvant $ de aceea si noi asta'i ne miscam mai greu, pentru pacatele si neputintele noastre. Deci este importanta marturisirea adevarului de credinta, dar importanta este mai ales conformarea vietii cu acest adevar. %entru asta ne trebuie un mare curaj intr-o lume care are alte conceptii. %i noi sa ducem mai departe acest spirit martiric Avem o istorie si o bogatie in >rtodo0ie cu care nu ne rusinam si de care nu ne indoim. Cei torturati pentru credinta lor au fost niste oameni care s-au bucurat in chinurile lor de trairea slavei biruintei dumnezeiesti. Dumnezeu i-a aratat biruitori! Crestinismul are la baza jertfa,

suferinta pentru #devar, si orice martiriu pentru #devar este nu numai mantuitor, ci si rascumparator, chiar pentru calai. %0perienta martirica din temnita a adus dovada ca diavolul poate fi biruit in aceeasi maniera ca a lui Hristos Domnul0 prin rastignirea de sine, nu prin razbunare. )a nu ne razbunati(%, au spus. Acesti oameni stiau /ilocaliile pe de rost. +i, pentru un petic din oul Testament ascuns in saltea, luau rangi, batai, carcera $ iar noi avem la indemana atata literatura bogata si frumoasa, atatea icoane, +i s-au jertfit, cum spunea %etre >utea, ca poporul roman sa aiba destin. %ai, ce facem cu el:!, Il ducem mai departe! ?nul cu steagul, unul cu ruga, unul cu lacrimi, unul cu crescutul copiilor, unul cu slujirea ' cu ce poate fiecare, > unitate in duhul acesta, cum a fost, iata, si atunci, sa dea &umne'eu sa fie si asta'i* Caci vedeti ce legi vin in tara0 nu mai ai voie sa vorbesti de una si de alta, nu mai poti sa-ti protejezi copilul, e foarte greu, De aceea, si noi sa ducem mai departe acest spirit martiric pentru pastrarea #devarului pe meleagurile noastre, spre stralucirea ?uminii lui 1ristos si in duhul fratietatii, cu mila si a)utorul lui &umne'eu, a Caruia este puterea si slava in veci. Amin* 8aterial realizat de 9aluca Tanaseanu Din revista <amilia ortodoxa, r. @ 5A26B2/.1

S-ar putea să vă placă și