Sunteți pe pagina 1din 101

Cezar Brzea

CULTURA CIVICA
Manual pentru nv(area la distan(
EDITURA TREI
1999
3
CUPRINS
I. DEMOCRATIA / 11
Modulul 1. Ce este democratia? / 12
Modulul 2. Evolutia ideii democratice / 15
Modulul 3. Democratia ca form de guvernare / 19
Modulul 4. Procesul de tran:itie la societatea democratic / 23
II. PRINCIPIILE DEMOCRATIEI MODERNE / 29
Modulul 5. Pluralismul / 30
Modulul 6. Statul de drept / 38
Modulul 7. Drepturile omului / 44
III. VALORILE DEMOCRATICE / 51
Modulul 8. Egalitatea / 52
Modulul 9. Libertatea / 57
Modulul 10. Dreptatea / 62
Modulul 11. Toleranta / 66
Modulul 12. Diversitatea / 70
IV. CETATENIA / 79
Modulul 13. Cettenii si cettenia / 80
Modulul 14. Sociali:area politic / 88
Modulul 15. Cultura civic / 93
Modulul 16. Societatea civil / 100
V. PERSPECTIVELE DEMOCRATIEI / 107
Modulul 17. Intre teorie si practic. idealul democratic
si limitele democratiei procedurale / 109
Anexa I. CONSTITUTIA ROMNIEI (1991) / 117
Anexa II. DECLARATIAUNIVERSALA ADREPTURILOR
OMULUI (O.N.U., 1948) / 175
Anexa III. CONVENTIA EUROPEANA A DREPTURILOR
OMULUI (Consiliul Europei, 1950) / 182
EDITORI
MARIUS CHIVU
SILVIU DRAGOMIR
VASILE DEM. ZAMFIRESCU
COPERTA
DAN STANCIU
Lucrare aparuta cu sprijinul
Comisiei Europene. Programul Tempus
EDITURATREI, 1999
ISBN 973-9419-35-6
INTRODUCERE
Asa cum era de asteptat, op(iunea pentru democra(ie si in-
stitu(ionalizarea ei n Romnia au dus la apari(ia unei cereri
imense de inIorma(ie si Iormare n acest domeniu. Cum majo-
ritatea actorilor sociali au Iost Iorma(i nainte de 1989, pe baza
altei paradigme politice, s-a ncercat sa se compenseze acest
decalaj printr-o inIuzie masiva de inIorma(ie privind cultura
democratiei. Au aparut astIel numeroase scrieri ale autorilor
romni si au Iost traduse lucrari de reIerin(a n materie, asa
cum este cartea lui Almond si Verba ,Cultura civica'. Sa ada-
ugam manualele scolare (ndeosebi dupa introducerea materiei
,Cultura civica') si cursurile universitare specializate si vom
avea imaginea unor eIorturi intense, n condi(ii n care oIerta
ramne nca departe de amploarea cererii.
Pe acest Iond de interes crescut pentru Iormarea n domeniul
culturii civice, cartea de Ia(a si propune sa aiba propria sa
identitate. Aceasta identitate este data de:
problematica abordata;
utilizatorii direc(i;
modul de organizare.
Problematica abordat acopera, n linii mari, cunostin(ele
minimale pe care un Iunc(ionar public trebuie sa le de(ina, in-
diIerent de Iormarea lui ini(iala. Aceste cunostin(e se reIera la
democra(ie si institu(iile democratice, la principiile si valorile
7 6
sa se asigure ca a nva(at temeinic con(inutul modulului prece-
dent. Aceste module au logica lor, astIel ca progresia de la unul
la altul nu trebuie sa se Iaca la ntmplare. Rezultatele la testele
de autoevaluare vor Ii corectate pe baza unei grile standard si
vor Ii comunicate si discutate cu beneIiciarii, att pe parcurs,
dupa Iiecare mare unitate de con(inut, ct si n Iinal. La sIr-
situl programului de pregatire, studen(ii vor prezenta un pro-
iect care sa valoriIice ansamblul competen(elor dobndite.
n sIrsit, anexele cursului oIera inIorma(ii utile pentru
completarea modulelor: textele integrale ale documentelor in-
terna(ionale de protec(ie a drepturilor omului si textul Consti-
tu(iei Romniei. Testele de autoevaluare vor Iace reIerire, pe
lnga cunostin(ele de baza cuprinse n module, la inIorma(iile
si sursele incluse n aceste anexe.
9
democra(iei, la ceta(enie si la viitorul democra(iei ca ideal si
metoda de guvernare. Pentru a evita paralelismele si a Iacilita
nva(area eIicienta, am selectat cunostin(ele de baza ale teoriei
si practicii democra(iei, Iara reIerire particulara la una sau alta
din institu(iile publice. Acest gen de abordari specializate poa-
te Ii gasit n alte cursuri, adiacente si complementare cursului
nostru.
Utili:atorii pre:umtivi sunt Iunc(ionarii publici care au o
Iormare ini(iala eterogena (de Iapt, orice tip de studii universi-
tare), dar beneIiciaza deja de o experien(a practica n adminis-
tra(ia publica. Din acest motiv, am pus accentul pe cunostin(e
minimale si pe o prezentare simpla, accesibile si specialistilor
cu alta pregatire ini(iala dect stiin(ele sociale. n unele cazuri,
date Iiind limitele noastre, nu am putut deIini sau aproIunda
unele concepte colaterale, pe care beneIiciarii vor trebui sa si
le clariIice prin consultarea unor dic(ionare de specialitate sau
prin discu(ii individuale cu tutorii care pun n aplicare acest
curs.
Organi:area si modul de pre:entare se preteaza la condi(i-
ile speciIice ale unui curs de invtare la distant. Organizarea
tematica urmeaza cinci axe principale, corespunzatoare mari-
lor unita(i tematice: Iunc(ionarea democra(iei ca sistem politic,
principiile democra(iei moderne, valorile democratice, ceta-
(enia si perspectivele democra(iei. n interiorul Iiecareia dintre
aceste unita(i tematice, exista un numar variabil de module. Fie-
care modul are autonomie pedagogica (obiective, con(inuturi
si teste de evaluare proprii) si o anumita pondere n conIigura-
(ia tematica globala. Studen(ii sunt invita(i sa nve(e temeinic
Iiecare modul si sa se asigure de acest lucru prin utilizarea unor
teste de autoevaluare care vor Ii accesibile separat, n comple-
tarea acestui curs. Dat Iiind Iaptul ca este vorba de studen(i
adul(i, suIicient de motiva(i si obisnui(i deja cu exigen(ele
muncii responsabile, nu am considerat ca este nevoie sa con-
trolam pe cale administrativa modul n care Iiecare beneIiciar
si completeaza testele de autoevaluare. n acest sens, se reco-
manda sa nu se treaca la modulul urmator Iara ca beneIiciarul
8
I
DEMOCRATIA
n aceasta prima parte a cursului nostru vom ncerca sa pre-
zentam cunostin(ele de baza despre democra(ie, n dubla sa
ipostaza de ideal si metoda de guvernare.
n mod concret, dupa studierea celor patru module care
compun aceasta prima parte (,Ce este democra(ia?', ,Evolu(ia
ideii democratice', ,Democra(ia ca Iorma de guvernare' si
,Procesul de tranzi(ie la societatea democratica'), cu ajutorul
textelor auxiliare prezentate n anexa, utilizatorii cursului vor
trebui sa Iaca dovada nva(arii urmatoarelor con(inuturi-cheie:
deIini(ia democra(iei;
originile istorice ale democra(iei;
etapele evolu(iei democratice;
principiile guvernarii democratice;
criteriile minimale ale democra(iei;
democra(ia directa si democra(ia reprezentativa;
democra(ia majorita(ii si democra(ia minorita(ii;
democra(ia guvernata si democra(ia guvernanta;
deIini(ia tranzi(iei democratice;
modele ale tranzi(iei de la dictatura la democra(ie;
etapele tranzi(iei postcomuniste.
11 10
toate acestea, spune Arblaster, Marea Britanie nu ndeplineste
n mod perIect criteriul ,guvernarii de catre popor'. n ultimii
40 de ani, guvernul britanic a reprezentat doar majoritatea sim-
pla a celor care au votat. Cum au Iost situa(ii de participare la
alegeri de 40 din electorat, rezulta ca restul de 60 nu s-au
pronun(at asupra guvernan(ilor. Principiul ,guvernarii de catre
popor' nu a Iunc(ionat deci dect pentru cei care au votat.
Chiar daca este un concept relativ, experien(a societa(ilor
moderne conIera totusi cuvntului ,democra(ie' un con(inut
destul de precis. Etimologic, ,democra(ia' vine de la cuvintele
grecesti ,demos' (popor) si ,kratos' (putere sau guvernare).
Din combinarea lor, a reiesit deIini(ia cea mai uzuala a demo-
cra(iei: ,guvernarea de catre popor'. Aceasta construc(ie prin
juxtapunerea a doi termeni autonomi a creat de la nceput o
ambiguitate Iunc(ionala, prezenta pna n zilele noastre. Pe de
o parte, ,demos' desemna ansamblul ceta(enilor care populau
un polis sau cetatea-stat. Pe de alta, ,kratos' putea nsemna
att ,putere' ct si ,guvernare', deci doua lucruri relativ diIe-
rite. AstIel nct existen(a ,demosului' nu nseamna neaparat
si putere. De exemplu, o democra(ie Iormala, n care poporul
pare sa de(ina puterea prin reprezentan(ii sai, poate masca de
Iapt o distribu(ie nedemocratica a puterii. Invers, ntr-o demo-
cra(ie unde un monarh conduce Iormal (cum este cazul monar-
hiilor constitu(ionale occidentale de astazi), puterea reala o
exercita de Iapt poporul.
Sensul modern al democra(iei s-a ndepartat mult si s-a ex-
tins n raport cu aceasta deIini(ie ini(iala, prin combinarea lui
,demos' si ,kratos'. Democra(ia se aplica astazi nu doar gu-
vernarii poporului de catre popor, ci ntregii sIere a deci:iilor
colective. Cum via(a noastra se desIasoara cel mai mult n Ior-
me colective de organizare (comunita(i, grupuri sociale, orga-
niza(ii, institu(ii), deciziile colective au devenit prevalente. Din
acest motiv, principiile vie(ii democratice s-au extins la orice
Iorma colectiva de organizare. n acest sens, la Iel ca n ,gu-
vernarea poporului de catre popor', vorbim de democra(ie n
13
Modulul 1. Ce este democratia?
Cuvntul ,democra(ie' este astazi Ioarte des Iolosit. El este
att de mult prezent n limbajul cotidian, nct pare ca toata lu-
mea subn(elege acelasi lucru: libertate, egalitate, pluralism,
guvernarea majorita(ii, drepturile omului, societatea civila. n
realitate, desi redusa de multe ori la aceste criterii particulare,
democra(ia nu este sinonima cu una sau alta din aceste carac-
teristici, considerate izolat. Asa cum vom vedea n acest mo-
dul, democra(ia nseamna toate aceste criterii laolalta si nca
ceva mai mult: un ideal si un proiect n permanenta construc-
(ie. Cu alte cuvinte, democra(ia nu este o chestiune de ,totul
sau nimic', ci un proces evolutiv, de apropiere treptata de acest
ideal.
Democra(ia este n acelasi timp o metod de guvernare si o
valoare. n prima ipostaza, o societate poate Ii considerata ca
democratica atunci cnd autoritatea publica este aleasa si ac-
ceptata de ceta(eni. Ca valoare sau ideal, democra(ia presupune
ca membrii unei societa(i devin stapni pe propriul lor destin.
Cum nici o societate nu a reusit sa realizeze n ntregime exi-
gen(ele celei de a doua ipostaze, a rezultat o aspira(ie perma-
nenta spre ndeplinirea democra(iei ca ideal. AstIel spus, chiar
daca o societate a atins criteriile minimale ale unei democra(ii,
aceasta nu nseamna nici ,sIrsitul istoriei' (Fukuyama) si nici
stagnarea proiectului de emancipare umana. Democra(ia nu
este un patrimoniu, o stare Iinala sau o achizi(ie deIinitiva. n
orice moment, datorita naturii Iiin(ei umane, exista riscul reve-
nirii vechilor demoni ai intoleran(ei si rasismului, ai autorita-
rismului si etatismului exacerbat.
ntre ideal si realitate a existat ntotdeauna un decalaj, ast-
Iel nct ceea ce numim ,societate democratica' este de Iapt o
stare relativa ntr-o evolu(ie perpetua. Chiar si societa(ile occi-
dentale, recunoscute ca Iiind etalonul guvernarii democratice,
au limitele lor n acest sens. Un exemplu este oIerit de Anthony
Arblaster (1998, p. 28). Este cazul Marii Britanii, de care ni-
meni nu se ndoieste ca nu ar Ii o societate democratica. Cu
12
Modulul 2. Evolutia ideii democratice
Nu numai cuvntul democra(ie vine din cultura greaca, dar
si primele experien(e si activita(i democratice. ncepnd cu
anul 594 .e.n., dupa mul(i ani de dispute ntre aristocra(i si po-
pula(ia saraca, dupa experien(e similare si n alte ceta(i-stat ale
lumii antice grecesti, Atena a instituit o noua Iorma de organi-
zare a vie(ii publice, numita democratie. ConIorm Constitu(iei
lui Solon, care a legiIerat pentru prima data democra(ia atenia-
na, puterea nu mai revenea exclusiv patriarhilor. Chiar daca
Iunc(iile publice mai importante erau de(inute n continuare de
clasa ce mai nalta, clasa de jos capata dreptul de a participa la
Adunare sau ,Ecclesia' si de a Iorma juriile care decideau att
asupra vinova(iei sau nevinova(iei, ct si asupra sentin(elor n
tribunale. ncepnd cu acest moment istoric (vezi n acest sens
descrierea Iacuta de Aristotel n ,Constitu(ia ateniana'), ,polis'-ul
sau cetatea-stat a devenit o entitate politica autonoma care se
autoguverneaza prin participare populara. ,Polis'-ul este deci o
societate politica (nu un stat democratic, n sens modern), care
Iacea posibila participarea direct a ceta(enilor pe doua cai. Pe
de o parte, orice atenian liber avea dreptul sa participe la deci-
ziile ceta(ii, n cadrul Adunarii sau ,Ecclesia' (corpul suveran
compus din ansamblul ceta(enilor care, n cazul unui oras
antic, nu depasea niciodata 50.000 de ceta(eni, cvorum-ul de
6.000 Iiind ntotdeauna obligatoriu). Pe de alta parte, toate
Iunc(iile legate de guvernare si administrarea legilor votate de
ceta(eni se ocupau nu prin competi(ie electorala, ci prin tragere
la sor(i. Se desemnau astIel aproximativ 6.000 de jura(i care
trebuiau sa reprezinte opinia populara n activitatea tribunale-
lor.
Dupa lungi dezbateri si controverse legate de dobndirea si
legitimarea puterii (monarh/cler, suveran/nobili), doua mo-
mente au marcat evolu(ia ideii democratice: ponderea data in-
dividului de catre ReIorma (Dumnezeu se adreseaza direct in-
dividului, Iara intermediari) si ,umanismul civic' al lui Ma-
chiavelli. O alta inIluen(a decisiva a Iost apari(ia liberalismu-
15
condi(iile n care deci:iile colective se bazeaza pe doua princi-
pii independente:
controlul popular asupra deciziilor colective;
egalitatea drepturilor n ce priveste exercitarea acestui
control colectiv.
Rezulta ca democra(ia nu se reIera doar la domeniul guver-
narii, ci la orice Iorma de decizie colectiva. Dat Iiind nsa Iap-
tul ca statul este cea mai inclusiva si cea mai vasta Iorma de
asocia(ie, to(i ceta(enii sunt interesa(i de modul n care se apli-
ca principiile democratice (controlul popular si egalitatea drep-
turilor) la nivelul statului.
n concluzie, aplicnd cele doua principii la Iorma de gu-
vernare numita democra(ie, putem spune ca un stat este demo-
cratic atunci cnd:
guvernarea este controlata de ceta(eni prin alegeri libere;
to(i adul(ii au dreptul de a vota si de a Ii alesi;
drepturile politice si civile sunt garantate legal.
Bibliografie
ARBLASTER, A. Democratia. Bucuresti, CEU Ed. Du
Style, 1998.
BEETHAM, D.; BOYLE, K. Democratie. Questions et repons-
es, Paris, UNESCO, 1995.
FINLEY, M. J. Democracy. Ancient and Modern, London,
Chatto and Windus, 1973.
HELD, D. The Foundations of Democracy, Cambridge,
Poliy Press, 1988.
LINDSAY, A. D. The Essentials of Democracy, London,
OxIord University Press, 1985.
LIVELY, J. Democracy, OxIord, Basil Blackwell, 1975.
MACPHERSON, C. B. The Real World of Democracy, OxIord,
Clarendon Press, 1966.
SARTORI, G. The Theory of Democracy Revisited, Chatham,
N.Y., Chatham House, 1987, 2 vol.
SPRANGERS, Th. A Reason and Democracy, Cambridge,
Polity Press, 1988.
14
umane. Este n acelasi timp o libertate-autonomie (absen(a con-
strngerilor, ndeosebi a celor rezultate din arbitrarul politic) si
libertatea-participare, care consta n implicarea guverna(ilor
la exercitarea puterii (ceea ce mpiedica instaurarea unei auto-
rita(i discre(ionare). n aceasta perspectiva, democra(ia este un
regim al liberttii politice, n care se garanteaza att autonomia
guverna(ilor, ct si asocierea lor la deciziile colective. Acest re-
gim este asigurat prin intermediul drepturilor politice, prin sis-
temul electoral si prin liberta(ile incluse n cadrul drepturilor
omului: libertatea de opinie, libertatea presei, libertatea de aso-
ciere etc. (vom reveni asupra lor n modulul destinat ,Dreptu-
rilor omului'). Aceasta etapa, centrata pe ideea de libertate,
marcheaza ntreaga istorie a ideii democratice ncepnd cu Re-
Iorma (sec. XVI), pna la IilosoIii iluministi din sec. XVIII (n
care opera cea mai reprezentativa este ,Contractul social' al
lui Rousseau) si ,Declara(ia drepturilor omului si ale ceta(ea-
nului' (17891791). Omul este liber prin natura sa, iar siste-
mul politic trebuie sa-i garanteze si sa-i perIec(ioneze aceasta
condi(ie naturala. Democra(ia nseamna subordonarea liberta(ii
politice Ia(a de libertatea civila sau personala a individului.
n cea de a doua Iaza, democra(ia este vazuta ca un instru-
ment al fustitiei sociale ceea ce implica deja extinderea ideii
democratice la raporturile economice si sociale. Dupa ce, n
prima Iaza, postulatul liberta(ii Iusese admis ca principiu Iun-
damental al societa(ii politice, primele eIecte ale revolu(iei in-
dustriale au pus o noua problema: cum sa se asigure egalitatea
n Ia(a prosperita(ii. Cu alte cuvinte, cum sa se mpiedice trans-
Iormarea liberta(ii ntr-un privilegiu doar pentru unii. Liberta-
tea nu este eIectiva dect atunci cnd permite accesul la servi-
cii sociale si cnd este coroborata cu echitatea si fustitia soci-
al. n ultima instan(a, nu are prea mare importan(a Iaptul ca
omul este liber sa gndeasca si sa se exprime daca situa(ia sa
economica l condamna la marginalizare sau excludere sociala.
Asa a aparut ideea de democra(ie sociala care pune n dis-
cu(ie problemele-cheie ale proprieta(ii, ale condi(iilor de mun-
ca, calita(ii vie(ii si securita(ii sociale. Ca sa devina autentica,
17
lui (Hobbes si Locke) si, mai ales, momentul de ruptura produs
de Revolutia France: (1789). ncepnd cu Revolu(ia Fran-
ceza, democra(ia nu mai este un simplu concept sau obiect de
dispute IilosoIice, ci o realitate politica. Principiile si exemplul
Revolu(iei Franceze au inspirat direct revoltele sclavilor din
Caraibe si America de Sud si au pus ntr-o noua perspectiva
problema puterii populare.
Una din schimbarile cele mai semniIicative a Iost depla-
sarea accentului de la micro-democra(ia statului-cetate atenian
(cu deriva(iile lui ulterioare n Roma antica si republicile italie-
ne) la statul-natiune. Democra(ia este aplicata la scara larga,
ceea ce a dus la adoptarea de noi principii (inexistente n de-
mocra(ia anterioara, Iondata exclusiv pe ideea participarii di-
recte):
repre:entarea, ca solu(ie la Iaptul ca statul-na(iune are o
popula(ie numeroasa, care nu poate participa direct n totali-
tatea sa;
sufragiul universal, respectiv dreptul Iiecarui ceta(ean de
a alege si de a Ii ales;
statul de drept, care garanteaza egalitatea tuturor ceta(eni-
lor n Ia(a legii;
pluralismul, att al partidelor si organiza(iilor politice, ct
si al institu(iilor civice;
separarea puterilor in stat.
Evolu(ia ideii democratice n epoca modern a avut trei
Iaze.
La nceput, ncepnd cu sec. XVIII, democra(ia a Iost vazu-
ta ca un mijloc al liberttii. n aceasta perspectiva, democra(ia
este n primul rnd un sistem de guvernare care tinde sa inclu-
da libertatea n rela(iile de conducere si supunere pe care orice
Iorma de societate structurata le impune. Autoritatea este indis-
pensabila, dar ea trebuie sa Iie compatibila cu libertatea guver-
na(ilor.
Evident, exista diverse interpretari politice ale cuvntului
libertate. Cea din care s-au inspirat Iondatorii democra(iei mo-
derne este libertatea ca prerogativa inerenta a oricarei Iiin(e
16
HERMET, G. Sociologie de la construction democratique.
Paris, Economica, 1986.
HUNTINGTON, S. The Third Wave. Democrati:ation in the
Late Twentieth Century, Norman, University oI Oklahoma
Press, 1990.
McLEAN, I. Mechanisms oI Democracy. In: D. Held, D.
Pollitt (eds.) New Forms of Democracy, London, Sage, 1986.
Modulul 3. Democratia ca form de guvernare
Punerea n practica a ideii democratice de catre institu(iile
politice depinde de sensul pe care l dam celor doi termeni con-
stitutivi ai democra(iei, respectiv poporul si guvernarea. n re-
alitate, ceea ce numim generic ,popor' nu are dect o valoare
simbolica pentru ca cei care participa eIectiv la deciziile colec-
tive sunt doar reprezentan(ii alesi sau desemna(i. Pe de alta
parte, desi democra(ia este deseori redusa la un sistem de gu-
vernamnt sau la o metoda de alegere a guvernarii, problema
centrala nu este mecanismul de luare a deciziei, ci rela(ia dintre
guvernan(i si guverna(i, dintre stat si societate, dintre elite si
ceta(eni. Analizele prea soIisticate ale sistemului de guvernare
risca sa piarda din vedere ,poporul', care dispare n meandrele
mecanismului de decizie colectiva. n aceeasi maniera simpli-
Iicatoare, centrarea exclusiva pe controlul popular poate duce
Iie la interpretarea pur statistica a ,poporului' (majoritatea im-
pune voin(a sa majorita(ii), Iie la utopia democra(iei directe.
n aceasta perspectiva, pentru a n(elege modul de Iunc(io-
nare a democra(iei moderne, este necesara clariIicarea rela(i-
ilor dintre:
democra(ia directa si democra(ia reprezentativa;
democra(ia majorita(ii si democra(ia minorita(ii;
democra(ia guvernanta si democra(ia guvernata.
19
democra(ia trebuie sa asigure o repartizare ct mai echitabila a
bunastarii si, n orice caz, sa protejeze individul de constrnge-
rile economice si sociale care i pot ngradi libertatea.
Cea de a treia etapa este si mai complexa si contradictorie,
caci ea vizeaza gestiunea cresterii si prosperittii. Rolul pu-
terii nu este doar de a garanta liberta(ile individului si de a asi-
gura o gestiune echitabila a saraciei, ci de a promova cresterea
economica si extinderea prosperita(ii pentru to(i. Este Iaza de-
mocratiilor industriali:ate, unde s-a realizat un nivel de trai
care satisIace nevoile minimale ale majorita(ii popula(iei, astIel
nct s-a ajuns la un grad mare de omogenitate si coeziune so-
ciala. Unii autori (Dahl, Huntington) o numesc democratie con-
simtit unde att puterea, ct si corpul electoral au un interes
comun: extinderea bunastarii si cresterea economica. Alternan-
(ele la guvernare nu se Iac pe considerente ideologice si nu re-
prezinta neaparat schimbari de regim. Pur si simplu, electo-
ratul este atras de un program de gestiune sau altul, de conse-
cin(ele prezumtive ale unei guvernari din perspectiva bunasta-
rii si cresterii economice.
Bibliografie
DAHL, R. Democracy and its Critics, New Haven, Yale
University Press, 1989.
DAVIES, J. K. Democracy and Classical Greece, London,
Fontana, 1978.
DUNN, J. (ed.) Democracy. the Unfinished Journey, OxIord,
OxIord University Press, 1992.
DUVERGER, M. Modern Democracies. Economic Power
versus Political Power, Illinois, The Dryclen Press, 1974.
FINLEY, M. I. Democracy. Ancient and Modern, New
Brunswick, Rutgers University Press, 1972.
GRAEME, D. (ed.) Democratic Theory and Practice,
Cambridge, Cambridge University Press, 1983.
HELD, D. Models of Democracy, OxIord, Polity Press,
1987.
18
b) Democra(ia majorit(ii yi democra(ia minorit(ii
Nici n democra(ia directa si nici n sistemele reprezentative
nu este posibila realizarea unanimita(ii. De aceea, una din re-
gulile opera(ionale ale democra(iei a Iost dintotdeauna echiva-
larea vointei poporului cu vointa maforittii. Ca urmare, s-a in-
stituit regula dupa care interesul general predomina Ia(a de in-
teresul particular, iar voin(a majorita(ii trebuie sa se impuna
asupra minorita(ii (aceasta regula a Iost aplicata cu stricte(e n-
deosebi de regimurile autoritare de tip colectivist). n aceasta
viziune, entita(ile se subordoneaza sistemului astIel nct mi-
noritatea sau opozi(ia (devia(ionistii, ereticii) nu mai erau con-
sidera(i ca Iacnd parte din ,popor'. Fie ca era vorba de un
grup social, cultural sau etnic, Iie de o clasa minoritara (in-
telectualii, burghezia, aristocra(ia), minoritatea nu era conside-
rata demna de a avea drepturi politice.
Democra(ia nu este nsa doar a majorita(ii, ci si a minorita-
(ii. ,Poporul' nu este doar cel care a ales guvernan(ii, ci si acea
parte a popula(iei care s-a opus alegerii acestora. ,Poporul'
apare astIel ca o entitate complexa, care presupune doua atri-
bute: consensul si diversitatea. Chiar si n cazul unor minori-
ta(i permanente (ex. minorita(ile etnice), trebuie sa se asigure
exercitarea drepturilor Iundamentale ale omului. AltIel spus,
democra(ia nu nseamna o distribu(ie pur statistica, ci un sis-
tem de valori imprtsit de toti cettenii (vom reveni asupra
acestui subiect n a doua parte a cursului).
Aceasta democratie politic, realizata prin comuniunea va-
lorilor democratice si egalitatea n drepturi a tuturor ceta(eni-
lor, trebuie sus(inuta nsa de o democratie social si economi-
c. Din pacate, ndeosebi n (arile n curs de dezvoltare, inega-
lita(ile sociale si economice limiteaza realizarea egalita(ii poli-
tice. Saracia, marginalizarea si excluderea sociala sunt incom-
patibile cu democra(ia autentica. n ultima instan(a, inegali-
tatea sociala si economica devine o Iorma de inegalitate politi-
ca. Doar dreptul de a vota, la c(iva ani odata, nu este suIicient
pentru ca ceta(eanul sa participe cu adevarat la treburile publi-
21
a) Democra(ia direct yi democra(ia reprezentativ
Cu excep(ia reIerendum-ului sau a plebiscitului, exercitarea
directa a voin(ei ntregului corp ceta(enesc nu este astazi posi-
bila dect la scara mica (comunita(i restrnse, (ari cu popula(ie
extrem de redusa, asa cum erau ceta(ile-stat din antichitate). n
acest caz, numit democratie direct, guverna(ii se identiIica cu
guvernan(ii si, la Iel ca n ,Ecclesia' ateniana, decid nemijlocit
asupra problemelor de interes general. Aceasta Iormula a Iost
recomandata de Rousseau n ,Contractul social' ca singura ca-
pabila sa garanteze libertatea tuturor ceta(enilor. Criticnd sis-
temul parlamentar englez, Rousseau spunea ca transIerul drep-
tului individual de autoguvernare, prin delegare sau reprezen-
tare, echivaleaza cu pierderea suveranita(ii populare.
Deoarece democra(ia directa este astazi impracticabila, Ior-
ma cea mai comuna de exercitare a voin(ei populare este de-
mocratia repre:entativ. Alesii poporului capata legitimitatea
data de voturile unei majorita(i si devin purtatorii sai de cuvnt
n raport cu institu(iile publice. Cel mai adesea, reprezentarea
nu se Iace direct, prin delegarea unui membru anonim al enti-
ta(ii numite ,popor', ci prin alegerea ntre reprezentan(ii unei
elite aIlate n competi(ie.
Desi teoretic reprezinta o mare parte a electoratului, alesii
nu de(in neaparat puterea eIectiva n societate. Dimensiunile
economica si Iinanciara au devenit att de importante, ndeo-
sebi prin impactul marilor companii asupra locurilor de munca
si nivelului de trai al electoratului, nct puterea reala a guver-
nan(ilor nu corespunde exact cu ponderea statistica a popula-
(iei care i-a ales. Cu alte cuvinte, democra(ia reprezentativa are
limitele sale att n ce priveste capacitatea de reprezentare a
voin(ei populare (prevalen(a criteriilor statistice, limitarea ale-
gerii la alternativele oIerite de elitele existente), ct si n ceea
ce priveste puterea reala a reprezentan(ilor poporului. Aceasta
dubla limitare arata Iaptul ca mecanismele democra(iei nu sunt
inIailibile si ca deIinirea democra(iei doar n termenii guverna-
rii este discutabila.
20
CORCORAN, P. E. ,The Limits oI Democratic Theory'. In: G.
Duncan (ed.) Democratic Theory and Practice, Cambridge,
Cambridge University Press, 1962.
TOCQUEVILLE, A. De la democratie en Amerique, Paris,
Gallimard, 1972.
HELD, D. (ed.) Prospects for Democracy, Cambridge,
Polity Press, 1993.
KELSEN, A. La democratie, sa nature, sa valeur, Paris,
Seuil, 1962.
LIJPHART, A. Democracies, New Haven, Yale University
Press, 1984.
Modulul 4. Procesul de tran:itie la societatea demo-
cratic
Termenul de ,tranzi(ie' este Iolosit n limbajul comun pen-
tru a desemna schimbarile care intervin pe parcursul vie(ii sau
al istoriei. Acest sens a Iost preluat n lucrarile de psihologie si
n stiin(ele sociale, unde tranzi(ia se reIera la ,o stare perma-
nenta de discontinuitate n via(a personala si colectiva' (Adams,
Hayes si Hopson; 1976). n acest sens, tranzi(ia presupune cel
pu(in trei elemente: schimbare, evolu(ie si succesiunea unor
etape de dezvoltare.
Schimbarile politice intervenite n anii `80 n America La-
tina si n anii `90 n Europa centrala si orientala au relansat ter-
menul de tranzi(ie ntr-un nou context. Tranzi(ia a capatat un
sens politic si istoric, Iiind asociat cu ceea ce DahrendorI a nu-
mit ,revolu(iile democratice'. Dincolo de evolu(ia ca atare,
trecnd prin stadii bine conturate (similar cu dezvoltarea psi-
hogenetica), tran:itia politic a devenit echivalentul schimb-
rilor de regim politic. Cum evolu(ia istorica nsemna de Iapt
generalizarea democra(iei ca model de guvernare, tranzi(ia a
Iost redusa la procesul de trecere de la totalitarism la demo-
cratie. ,Tarile n tranzi(ie' sunt acele (ari care au optat pentru
23
ce. Democra(ia reprezentativa presupune n egala masura ega-
litate politica, economica si sociala.
c) Democra(ia guvernat yi democra(ia guvernant
Prima Iorma de regim democratic a Iost democratia guver-
nat. Poporul era necesar pentru ca el era solicitat sa transeze
disputele electorale n care era angajata clasa politic. Aceasta
suveranitate nu este nsa dect aparenta: adeseori, deciziile
Iinale nu sunt cele anun(ate n programele electorale. Clasa po-
litica are propria sa ra(ionalitate si propriul sau sistem de deci-
zie, prin deliberare si negociere. ntre voin(a ini(iala a electo-
ratului (din care rezulta o anumita conIigura(ie a guvernarii) si
deciziile ulterioare ale clasei politice exista uneori diIeren(e
considerabile.
n cazul democratiei guvernante, clivajul dintre clasa poli-
tica si electorat este mai mic. Datorita unor partide cu o baza
populara considerabila, a asocierii popula(iei la deIinirea/eva-
luarea programelor politice si participarii ulterioare la deciziile
colective, guvernarea capata o sus(inere publica reala. ,Popo-
rul' nu mai este anonim si abstract ci se maniIesta n Iorme in-
stitu(ionale concrete: grupuri de inIluen(a, asocia(ii, cercuri de
opinie, cluburi de sus(inatori, partenariat social etc.
Bibliografie
ARON, R. Democratie et totalitarisme, Paris, Gallimard,
1965.
ANTOINE, P. et. al. Democratie aufourdhui, Paris, PUF,
1983.
ARBLASTER, A. Democratia, Bucuresti, CEU - Editura Du
Style, 1998.
BEETHAM, M.; BOYLE, K. Introducing Democracy, Paris,
UNESCO, 1995.
BOBBIO, N. The Future of Democracy, Cambridge, Polity
Press, 1987.
COHEN, J; ROGERS, J. On Democracy, New York, Penguin,
1983.
22
a) trecerea la democra(ie este urmarea unor n(elegeri n in-
teriorul elitei politice (Venezuela, Columbia, Uruguay, Spania);
b) democra(ia este impusa de sus n jos (Turcia, Brazilia,
Ecuador, Paraguay, Guatemala, Salvador, URSS, Bulgaria);
c) tranzi(ia se Iace prin reIorme care beneIiciaza de sprijin
popular, de jos n sus (Polonia, Cehoslovacia, Iosta Iugoslavie);
d) tranzi(ia se produce ca urmare a unei revolu(ii (Mexic,
Bolivia, Cuba, Nicaragua);
e) situa(ii mixte:
tranzi(ia prin pact si impunere cu Ior(a (Ungaria si Chile);
tranzi(ia prin revolu(ie si impunere (Portugalia, Grecia, Peru
si Romnia);
tranzi(ia prin pact si reIorma (Iosta RDG).
n cazul tran:itiilor postcomuniste, desi aten(ia generala a
Iost captata de evenimentele spectaculoase ale anului 1989,
trebuie precizat ca dezintegrarea comunismului ca sistem poli-
tic a nceput cu mult nainte. n acest sens, se pot demarca trei
etape:
25
o guvernare democratica, ceea ce presupune un vast proces de
schimbare sociala si culturala, numit ,proces de tran:itie'.
Acesta comporta trei repere:
un punct de plecare (dupa DahrendorI, tranzi(ia postco-
munista ncepe cu adoptarea noii Constitu(ii);
un proces de schimbare care angajeaza toate sectoarele
vie(ii sociale;
destina(ia tranzi(iei sau starea Iinala, care corespunde cu
atingerea standardelor minimale ale guvernarii democratice la
care ne-am reIerit n Modulul 1.
Desi ,revolu(iile' din 1989 au surprins prin concomiten(a si
o relativa interdependen(a, schimbarea de regim politic s-a produs
printr-o mare diversitate de cai si mijloace. Chiar si ,revolu(i-
ile' din 1989 au Iost Ioarte diverse: ,revolu(ia de catiIea' n
Cehoslovacia, ,revolu(ia cntata' n Estonia, ,revolu(ia televi-
zata' n Romnia, ,revolu(ia melancolica' n Ungaria, ,revo-
lu(ia de palat' n Bulgaria, ,revolu(ia prin implozie' n URSS
etc. ntr-o analiza globala a tranzi(iilor, Karl si Schmitter (1991)
au identiIicat patru modele ale tran:itiei de la dictatura la de-
mocra(ie:
a) pactul, unde elitele de la putere si din opozi(ie ajung la
un compromis;
b) impunerea, unde elitele recurg la Ior(a pentru a instaura
noul regim politic;
c) reforma, bazata pe o miscare de jos n sus, bine sus(inuta
de tehnocra(i, n Iavoarea unei schimbari politice si sociale;
d) revolutia, unde miscarea populara impune schimbarea prin
mijloace violente.
Asa cum rezulta din Iigura de mai jos, cele patru modele de
baza se preteaza la multiple combina(ii, asa cum a Iost de Iapt
si situa(ia reala a tranzi(iilor post-totalitare: compromis Ior(a,
elite miscare populara, ac(iuni externe revolta interna etc.
Aplicnd aceasta grila la situa(iile reale din America Latina,
Iosta URSS si Europa, Karl si Schmitter au stabilit urmatoarea
tipologie a tran:itiilor:
24
PACTUL Ungaria IMPUNEREA
Venezuela Chile Turcia URSS
Columbia Brazilia Bulgaria
Spania Ecuador Salvador
Uruguay Paraguay Guatemala
Argentina Portugalia
Peru
Grecia
Fosta RDG Romnia
Cehoslovacia Mexic
Polonia Bolivia
Fosta Iugoslavie Cuba
Uruguay
REFORMA REVOLUTIA
M
A
S
E
L
E
A
C
T
O
R
I
I
E
L
I
T
E
L
E
COMPROMISUL STRATEGIA FORTA
Ac(iune multilaterala Ac(iune unilaterala
Bibliografie
ADAMS, J. D.; HAYES, J.; HOPSON, B. Transition. Understan-
ding and Managing Personal Change, London, Martin Rober-
tson, 1976.
BRZEA, C. Les politiques educatives dans les pays en tran-
sition, Strasbourg, Les Presses du Conseil de l`Europe, 1994.
DAHRENDORF, R. Reflexions sur la revolution en Europe
(19891990). Paris, Seuil, 1991.
KARL, T. L.; SCHMITTER, Ph. C. Modes oI Transition in Latin
America, Southern and Eastern Europe. International Social
Science Journal, 1991, nr. 128, p. 269284.
McLEISH, E. A.; PHILLIPS, D. (eds.) Process of Transition in
Education Systems, OxIord, Symposium Books, 1998.
MUNGIU, A. Romania dup 1989. Bucuresti, Ed. Huma-
nitas, 1995.
O`DONNEL, G.; SCHMITTER, P.; WHITEHEAD, L. Transition
from Authoritarian Rule. Comparative Perspectives, Baltimore,
John Hopkins University Press, 1986.
PASTI, V. Romania in tran:itie. Cderea in viitor. Bucuresti,
Ed. Nemira, 1995.
SANDU, D. Sociologia tran:itiei, Bucuresti, Ed. StaII, 1996.
27
a) etapa poststalinist (anii `50`60); imediat dupa moartea
lui Stalin, a urmat o perioada de contestare a stalinismului ca
ideologie si metoda de guvernare;
b) etapa post-totalitar (anii `70`80) cnd, prin reIorme li-
mitate, s-a ncercat salvarea sistemului ,din interior'; rezulta-
tul a Iost contrariu, caci quasi-reIormele de tipul ,comunismu-
lui gulas' (Ungaria), a ,socialismului cu Ia(a umana' (Cehos-
lovacia), a ,reIormelor autolimitate' (Polonia) sau ,perestroi-
ka' (URSS) nu au Iacut dect sa grabeasca caderea sistemului
comunist;
c) etapa postcomunist (dupa 1989 n Europa centrala si
orientala, dupa 1991 n Iosta URSS) aceasta etapa vizeaza
eliminarea monopolului partidului unic si a economiei de co-
manda si nlocuirea lor cu pluralismul politic, respectul drep-
turilor omului, statul de drept si economia de pia(a.
Etapele si eIectele tranzi(iei sunt Ioarte diIerite de la o (ara
la alta: n Iunc(ie de situa(ia economica ini(iala, de gradul de
deschidere politica si de ,quasi-reIormele' din anii `80, de tra-
di(ii istorice, de cultura civica a popula(iei si de interesele elitei
politice. n linii mari, indiIerent de perIorman(e, de ritmul schim-
barilor si de credibilitatea externa, toate (arile n tranzi(ie trec
prin urmatoarele cinci etape ale tran:itiei postcomuniste:
a) ruptura politic, respectiv eliminarea monopolului parti-
dului unic si a ideologiei comuniste ca doctrina de stat;
b) de:agregarea vechiului sistem, ndeosebi prin desIiin(a-
rea structurilor dirijiste si a controlului totalitar al vie(ii publice;
c) nlocuirea vechilor structuri prin structuri noi (institu(ii,
legisla(ie, organiza(ii), inspirate din experien(a democra(iilor
occidentale;
d) stabili:area noului regim;
e) asigurarea capacittii de autoreglaf a noului sistem, prin
Iunc(ionarea pie(ei libere, a statului de drept, a pluralismului
politic si a societa(ii civile.
26
II
PRINCIPIILE DEMOCRATIEI MODERNE
Aceasta unitate tematica este dedicata principiilor democra-
(iei, n sensul modern al cuvntului. n cele trei module care
compun aceasta unitate tematica vom trata despre cele trei
principii democratice care au stat la baza constituirii Consiliu-
lui Europei, n 1949. Este vorba de:
pluralismul politic,
statul de drept,
respectul drepturilor omului.
Cum aceste principii sunt acceptate astazi drept criterii mi-
nimale ale democra(iei, consideram ca ele trebuie sa constituie
o componenta esen(iala a culturii civice.
n mod concret, ne asteptam ca, dupa studierea celor trei mo-
dule componente, studentul sa cunoasca urmatoarele aspecte:
deIini(ia si condi(iile pluralismului;
grupurile de interese: deIini(ie, clasiIicare si mod de ac(i-
une;
deIini(ia partidelor politice;
pluripartidismul;
organiza(iile alternative;
principiile statului de drept;
guvernarea constitu(ionala;
egalitatea n Ia(a legii;
controlul public al puterii (responsabilitatea guvernamen-
tala si justi(ia politica);
29 28
Ca valoare primordiala a democra(iei, pluralismul presupu-
ne urmatoarele condi(ii:
acceptarea diIeren(elor de opinie, a opozi(ei politice si a
solu(iilor alternative;
practica dialogului si a negocierii colective;
accesul tuturor grupurilor si organiza(iilor la luarea deci-
ziilor;
participarea activa a societa(ii civile;
pluripartidismul;
competi(ia deschisa ntre elitele si grupurile politice.
Unii autori (Madison, Tocqueville, Mill) au deIinit pluralis-
mul ca o metoda de prevenire a ,tiraniei majorita(ii'. Accep-
tnd ideea diversita(ii si a repartizarii echitabile a puterii de de-
cizie, se evita riscul ca majoritatea sa impuna n orice condi(ii
si n orice situa(ie propria sa voin(a. n ultima instan(a, plura-
lismul nseamna o ,guvernare mpartasita' (Dahl) si accesul
minorita(ilor la via(a publica. Democra(ia nu este doar pentru
o parte a popula(iei, ci pentru to(i ceta(enii, indiIerent de apar-
tenen(a lor politica, sociala, etnica sau conIesionala.
ntr-o societate pluralista, sistemul politic cuprinde trei ti-
puri de centre de deci:ie: grupurile de interese, partidele poli-
tice si organiza(iile alternative.
a) Grupurile de interese
Grupul de interese este o organiza(ie sociala care are ca
scop inIluen(area deciziilor politice. Pentru ca aceasta deIini(ie
sa opereze o distinc(ie ntre grupurile de interese si partidele
politice (distinc(ie greu de realizat, ndeosebi n cazul partide-
lor mici), trebuie precizat ca primele pot deveni partide doar n
momentul n care si desemneaza candida(i pentru alegeri.
Data Iiind marea varietate a situa(iilor, exista Ioarte multe
clasificri a grupurilor de interese:
Grupuri de aparare a unor avantafe si grupuri de aparare a
unei cau:e (Finer), pe care Eckstein le numeste grupuri de in-
terese si grupuri de atitudini; aceasta distinc(ie este totusi arbi-
trara caci presupune ca primul tip nu comporta aderen(a la anu-
31
corup(ia politica;
principiul separarii puterilor si autonomia justi(iei;
separarea puterilor n Iunc(ie de Iorma de guvernare;
drepturile omului ca drepturi naturale;
caracterul normativ si prescriptiv al drepturilor omului;
caracterul universal si indivizibil al drepturilor omului;
Declara(ia universala a drepturilor omului;
Conven(ia Europeana a drepturilor omului;
sistemul de protec(ie interna(ionala a drepturilor omului.
Modulul 5. Pluralismul
ntr-o exprimare concisa, pluralismul poate Ii deIinit ca dis-
persarea puterii n cadrul unei mari varieta(i de grupuri socia-
le. Spre deosebire de dictatura si regimurile autoritare, unde
puterea politica este concentrata n interiorul unei elite sau a
Statului-partid, democra(ia poate Iunc(iona doar n condi(iile
n care exista o pluralitate de centre de deci:ie politic. n
acest Iel, pluralismul a devenit una din condi(iile de baza ale
societa(ii democratice.
Din punct de vedere istoric, termenul de pluralism a Iost
asociat la nceputul secolului de o scoala de IilosoIie politica
reprezentata de Laski (,pluralismul') al carei scop era rela-
tivizarea puterii statului. Ulterior, n anii `50`60, pluralismul
a Iost orientat ndeosebi n raport cu elitele si clasa politica.
Reprezentantul principal al pluralismului modern este Dahl,
care a introdus o alternativa conceptuala, poliarhia (,polyar-
chy' sau opusul oligarhiei). Democra(ia este o stare ideala, un
proiect n curs de construc(ie, astIel nct situa(ia reala din so-
cieta(ile occidentale este de Iapt o poliarhie, o societate deschi-
s n care puterea este multipolara. n aceste condi(ii, decizia
politica se bazeaza pe un sistem de negociere colectiv, pe di-
alogul si interac(iunea diverselor Iorma(iuni politice, grupuri
de interese si organiza(ii participante la via(a publica.
30
Aceasta deIini(ie larga se poate aplica oricarei Iorme de
partizanat politic, Iie ca este vorba de asocia(iile partizane di-
nainte de instaurarea suIragiului universal (ex. GuelIii si Gibe-
linii n Italia medievala), Iie ca ne reIerim la partidele moderne
caracterizate prin programe de ac(iune, proIesionalism si parti-
cipare activa la via(a publica.
n general, n lucrarile de specialitate se accepta urmatoarea
deIini(ie data de La Palombara si Weiner: ,Partidele politice
presupun: 1) continuitate n organizare respectiv o organiza-
(ie a carei durata de via(a nu este dependenta de cea a liderilor
care o creeaza sau o conduc la un moment dat; 2) organizare
maniIesta si cvasi permanenta la nivel local, avnd comunicare
regulata si legaturi permanente cu structurile locale si na(iona-
le; 3) voin(a explicita a liderilor locali si na(ionali nu doar de a
inIluen(a puterea, ci de a o cuceri si exercita, singuri sau n co-
ali(ie cu al(ii; 4) n sIrsit, preocuparea de a ob(ine sprijin po-
pular, att n perioada electorala, ct si ntre alegeri'.
Partidele politice au o capacitate mare de influent social,
superioara posibilita(ilor ceta(eanului izolat sau ale unui grup
de interese. Ca organiza(ie sociala, partidele politice reunesc
pe to(i cei care subscriu la un program, o ideologie sau o plat-
Iorma politica, sunt dispusi sa ac(ioneze pentru o cauza comu-
na si sa respecte regulile vie(ii democratice.
Din perspectiva care ne intereseaza n acest context, cea a
pluralismului ca principiu Iundamental al democra(iei, partide-
le ndeplinesc urmatoarele functii:
orientarea alegtorilor, prin Iacilitarea op(iunilor electo-
rale pe baza unei oIerte de programe sau priorita(i de ac(iune
n cazul guvernarii;
sprifinul instantelor guvernamentale, prin sus(inere poli-
tica; chiar si partidele de opozi(ie participa la decizia colectiva,
prin amendarea guvernarii, propunerea de alternative si critica
puterii instituite;
educarea politic a electoratului, prin ac(iuni directe si
,lobby', programe de Iormare, campanii de inIormare si sensi-
bilizare etc.
33
mite valori, iar al doilea nu implica interese concrete, ceea ce
este discutabil;

Grupuri de interese economice (Iorma(iuni spontane si de


scurta durata) si grupuri de interese non-asociative (grupuri in-
Iormale constituite pe baza de rudenie, comuniune religioasa
etc.);

Grupuri de interese speciale (constituite exclusiv pentru


interesele propriilor membri, cum este cazul cu Organiza(ia
Studen(ilor AIricani sau Liga Fermierilor Germani) si grupuri
de interese publice (ex. Organiza(ia Greenpeace, Grupul Ralph
Nader);

Grupuri de interese unice (ex. uniunea oamenilor de aIa-


ceri italieni ,ConIindustria') si grupuri de interese multiple
(ex. Liga Femeilor Votante din SUA);

Grupurile de interese institutionale (constituite n cadrul


aparatului de stat pentru a sus(ine o cauza, pentru a apara insti-
tu(ia proprie sau pentru a ob(ine anumite avantaje) si grupuri
de interese asociative (organiza(ii voluntare, asocia(ii patrona-
le, grupuri civice etc.).
Grupurile de interese pot ac(iona Iie direct asupra unor per-
soane de decizie, Iie prin presiune indirect prin influentarea
opiniei publice de care trebuie sa (ina seama orice guvernant.
n acest scop, se Iolosesc cele mai diverse metode de persuasi-
une: campania de publicitate, dialogul, maniIestarile publice,
gesturile simbolice (de multe ori spectaculoase, pentru a capta
interesul public) etc.
b) Partidele politice
ConIorm unei deIini(ii celebre a lui Max Weber, partidele
sunt organiza(ii specializate care vizeaza cucerirea si conser-
varea puterii politice: ,Prin partide politice trebuie sa n(ele-
gem acele asocia(ii Iondate pe libera adeziune a participan(ilor
care are drept scop ob(inerea puterii pentru elitele care le re-
prezinta si a unor oportunita(i (ideale sau materiale) pentru mi-
litan(ii activi'.
32
(ie electorala prin excelen(a, sunt descentralizate si cu o slaba
omogenitate interna (ndeosebi n ce priveste disciplina de
vot). Exemplele clasice sunt partidele americane sau partidul
conservator britanic (creat n sec. XIX din notabili locali, n
condi(iile suIragiului limitat).
Partidele de mas au aparut o data cu largirea bazei electo-
rale si instituirea suIragiului universal. Originea lor este legata
de miscarea muncitoreasca europeana, ca o prelungire n plan
politic a conIlictelor sociale. Aceste partide sunt puternic cen-
tralizate si ierarhizate: ele au o baza larga de sus(inere, dar de-
pind Ioarte mult de elitele care le reprezinta. Din acest motiv,
aceste partide au ini(iat programe de Iormare civica si sociali-
zare a politica a electoratului (vezi n acest sens programele de
,constientizare' ale lui Paolo Freire, demersurile de ,cerceta-
re-ac(iune' ale lui Dolci sau interesul pentru educa(ia si eman-
ciparea adul(ilor prin alIabetizare Iunc(ionala si Iormare tip ,a
doua sansa'). Disciplina interna este asigurata printr-un aparat
birocratic capabil sa ncadreze si sa mobilizeze electoratul. Du-
verger Iace o distinc(ie ntre ,partidele de masa totalitare' (co-
muniste si Iasciste) si ,partidele de masa specializate', cum
sunt partidele socialiste. De Iapt, spune Duverger, partidele so-
cialiste sunt o Iorma mixta: ele au o baza populara, se centrea-
za pe protec(ie sociala si apararea intereselor celor saraci, dar
n acelasi timp sunt relativ descentralizate si promoveaza Ior-
marea unor elite alternative.
Pluripartidismul este expresia directa a pluralismului poli-
tic. ntr-un sistem pluripartid, nu att numarul Iorma(iunilor
politice conteaza (n primii ani de tranzi(ie, n Romnia au exis-
tat 200 de partide, n Bulgaria s-au nregistrat ini(ial peste 100,
iar n Ucraina aproape 300), ci potentialul lor de guvernare si
participarea la sistemul politic. n acest sens, Sartori considera
ca o Iorma eIicienta a pluripartidismului poate Ii sistemul plu-
ralist polari:at n care se coaguleaza doi poli politici puternici
si durabili, capabili n orice moment sa-si asume guvernarea.
De Iapt, existen(a a doi poli puternici nu exclude diversitatea si
complexitatea: Iiecare pol este constituit n realitate de o con-
35
ntr-o analiza mai nuan(ata, Merton distinge ntre:

functiile manifeste, care contribuie explicit la echilibrul


sistemului politic; este vorba de o contribu(ie explicita si dorita
de participan(ii la sistemul politic, care poate Ii exprimata sub
Iorma a trei Iunc(ii speciIice:
functia electoral (inIluen(area si captarea opiniei pu-
blice);
functia de control a guvernarii;
functia de dialog politic;

functiile latente sunt cele care ,nu sunt nici incluse, nici
dorite de participan(ii la sistemul politic' (Merton); este vorba
de:
personali:area masinriei politice, animate de controver-
sele politice;
asigurarea de schimburi de servicii sau functia de clien-
telism politic (care exista, chiar daca nu este acceptabila);
promovarea social si asigurarea mobilita(ii sociale (ex.
n cazul Iormarii noilor elite).
n sIrsit, ntr-o alta versiune (Charlot), exista trei functii
perene ale partidelor politice:
functia de legitimare-stabili:are;
functia de repre:entare a electoratului;
functia de critic social.
n ceea ce priveste tipologia partidelor politice, este de pre-
Ierat constituirea unei grile de analiza, dect o simpla descriere
a situa(iei existente (aceasta situa(ie poate Ii trecatoare sau de-
pendenta de condi(ii locale, strict particulare). O astIel de grila
a Iost propusa de Duverger, care distinge partidele de cadre de
partidele de mas.
Partidele de cadre se centreaza pe integrarea unor persona-
lita(i a caror inIluen(a poate Ii n beneIiciul partidului. Presti-
giul, averea sau charisma personala a unor elite devin o com-
ponenta importanta a patrimoniului moral si/sau material al
partidului (de ex., n Iinan(area campaniilor electorale). Acest
gen de partide a nceput sa predomine ndeosebi dupa genera-
lizarea guvernarii reprezentative. Partidele de cadre au o voca-
34
Iuzionarii diverselor grupuri de interese, reunite ntr-o organi-
za(ie mai puternica, pentru a rezolva probleme sociale pre-
sante: Amnesty International, Adunarea Interna(ionala Cresti-
na, Liga Interna(ionala a Femeilor pentru Pace si Libertate etc.
Organi:atiile teroriste sunt organiza(ii politice care doresc
sa schimbe guvernul prin mijloace violente (ex. Brigazile Ro-
sii n Italia, Miscarea Basca ,Patrie si Libertate', ,Armata
Corsica' etc.). AstIel de grupuri creeaza deliberat panica si te-
roare, care sa suscite reac(ia n Ior(a a autorita(ilor care, la rn-
dul sau, ar ampliIica nemul(umirile populare si ar crea condi(i-
ile Iavorabile unei revolte de propor(ii. De cele mai multe ori,
astIel de ac(iuni nu au asentimentul popula(iei, ceea ce Iace ca
eIectul sa Iie mai degraba teroarea si violen(a, dect sprijinul
si, n Iinal, rasturnarea puterii instituite.
Bibliografie
CHARLOT, J. Les partis politiques, Paris, A. Colin, 1985.
CONNOLLY, W. E. (ed.) The Bias of Pluralism, New York,
Atherton Press, 1969.
DAHL, R.A. Pluralist Democracy in the U. S., Chicago,
Rand Mc Nally, 1967.
DUVERGER, M. Les partis politiques, Paris, A. Colin, 1990.
ECKSTEIN, H. Pressure Groups Politics, London, Allen und
Unwin, 1970.
EHRLICH, S. Pluralism on and of Course, OxIord, Perga-
mon, 1982.
EPSTEIN, L. Political Parties in Western Democracies, New
York, Praeger, 1977.
LA PALOMBARA, J.; WEINER, M. (eds.) Political Parties and
Political Development, Princeton, N. J., Princeton University
Press, 1966.
MEYNAUD, J. Nouvelles etudes sur les groupes de pression,
Paris, A. Colin, 1982.
MICHELS, R. Political Parties, New York, Free Press, 1978.
OFFERLE, M. Les partis politiques, Paris, PUF, 1987.
37
stela(ie de partide sau de coali(ii mai mult sau mai pu(in con-
secvente. Acest ,pluralism polari:at' (Sartori) Iace ca, n Iapt,
guvernarea sa Iie asigurata de coali(ii centru-dreapta sau cen-
tru-stnga, astIel nct extremele ,pure' sa aiba greu acces la
guvernare. Aceasta polarizare comporta nsa si unele neajun-
suri notabile: reducerea competi(iei politice la guvernarea prin
alternan(a, polarizarea ntregii societa(i, dispari(ia diIeren(elor
ideologice dreapta-stnga. Din acest motiv, Sartori crede ca
solu(ia ar putea Ii sistemul pluralist moderat care Iunc(ioneaza
pe baza unor bipolarita(i de reIerin(a (doi poli majori de atrac-
(ie, organiza(i de regula sub Iorma de coali(ii opozabile), dar
presupune o diversitate mai mare a op(iunilor: un registru de 45
partide stabile si credibile, diIeren(iere mai degraba pragma-
tica dect ideologica, competi(ia centripeta a partidelor (prin
disputarea aceluiasi electorat, aIlat majoritar la centru). n acest
caz, eIicien(a jocului politic rezulta nu att din capacitatea de
a-si aIirma si impune propria identitate, ct din abilitatea de a
participa si constitui coalitii politice. Aceasta noua tendin(a a
sistemului politic nu exclude pluralismul si diversitatea, ci do-
reste sa previna consecin(ele instaurarii unui bipolarism dura-
bil, ceea ce ar diminua de Iapt pluripartidismul.
c) Organiza(iile alternative
Este vorba aici de Iorma(iuni politice constituite pe termen
scurt, ca o alternativa la grupurile de interese si partidele poli-
tice, pentru a rezolva anumite probleme speciIice. n aceasta
categorie pot Ii ncadrate trei tipuri de organiza(ii:

Asociatiile de vecintate constituite de reziden(ii unei lo-


calita(i n scopuri de aparare sau autogestiune. Aceste Iorme de
asociere sunt Ioarte Irecvente n S.U.A. n Romnia, Iormula
cea mai cunoscuta este cea a asociatiilor de locatari sau a aso-
ciatiilor de proprietari.

Coalitiile ad-hoc sunt constituite temporar, pentru a ras-


punde unor circumstan(e particulare. n unele cazuri, aceste
coali(ii sunt Iormate vremelnic de partidele politice n cursul
campaniilor electorale. n alte cazuri, coali(iile sunt rezultatul
36
si interna(ionala de protec(ie a drepturilor individuale (vezi
anexele la curs).
n esen(a, prevalen(a legii nseamna guvernare constitutio-
nal unde puterea autorita(ilor este limitata printr-o lege Iun-
damentala, respectiv Constitu(ia. ntr-o guvernare constitu(io-
nala, orice decizie trebuie luata pe baza legalita(ii, ceea ce ex-
clude sau reduce inIluen(a preIerin(elor arbitrare, a presiunilor
politice sau a opiniilor subiective. ntr-o guvernare constitu(io-
nala, orice ceta(ean este aparat n Ia(a arbitrarului si a abuzuri-
lor puterii. Mai mult, n Europa exista un tribunal suprana(ional,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului de pe lnga Consiliul
Europei, unde orice simplu ceta(ean poate depune plngeri si
ini(ia ac(iuni de judecata mpotriva statului de care apar(ine.
Existen(a unui text constitu(ional nu echivaleaza cu guver-
narea constitu(ionala. Marea majoritate a (arilor lumii au adop-
tat legi constitu(ionale proprii, dar practicile curente arata ca si
n aceste cazuri exista situa(ii de violare a prevederilor consti-
tu(ionale. Din contra, exista (ari care nu au o constitu(ie Iormala
(Marea Britanie si Israel), ceea ce nu le mpiedica sa practice
o guvernare constitu(ionala. Principalul criteriu care asigura
Iunc(ionarea guvernarii constitu(ionale este independenta tri-
bunalelor, care permite oricarui ceta(ean sa-si exercite drep-
turile sale Iundamentale, chiar si mpotriva propriei adminis-
tra(ii sau a puterii politice.
b) Egalitatea n fa(a legii
IndiIerent de Iunc(ii sau atribu(ii, indiIerent daca sunt alesi
sau numi(i, daca sunt guvernan(i sau guverna(i, to(i ceta(enii
trebuie sa respecte legea. Cum consecin(ele respectarii legii de
catre persoanele cu putere de decizie aIecteaza ntreaga socie-
tate sau un numar mare de ceta(eni, s-au introdus doua princi-
pii care sa asigure egalitatea tuturor n Ia(a legii:
responsabilitatea guvernamentala;
justi(ia politica.
Ambele sunt concepute ca o contrapondere a puterii sau ca
principii ale unui sistem de control public al puterii.
39
SARTORI, G. Parties and Party Systems, Cambridge,
Cambridge University Press, 1976, vol. I.
WEBER, M. Economie et societe, Paris, Plon, 1971, vol. I.
Modulul 6. Statul de drept
Nimeni nu este mai presus decat legea. Aceasta aser(iune
simpla rezuma esen(a uneia din principiile primordiale ale de-
mocra(iei, anume statul de drept (,the rule oI law', l`,Etat de
droit').
Consecin(ele practice ale acestei aser(iuni sunt urmatoarele:
prevalen(a legii n Ia(a oricarei puteri arbitrare;
egalitatea tuturor ceta(enilor n Ia(a legii;
autonomia justi(iei.
Este vorba de trei principii ale statului de drept care au Iost
Iormulate pentru prima data de Dicey n analiza Constitu(iei
britanice (1885): ,Aceasta nseamna, n primul rnd, suprema-
(ia absoluta sau predominan(a legilor n opozi(ie cu inIluen(a
puterii discre(ionare, ceea ce exclude existen(a arbitrarului, a
prerogativelor speciale si a autorita(ii absolute a guvernului.
Aceasta nseamna, de asemenea, egalitatea n Ia(a legii sau tra-
tamentul egal al tuturor claselor sociale n Ia(a legii. n sIrsit,
poate Ii vorba de o Iormula care exprima Iaptul ca legea consti-
tu(ionala, sau regulile care n alte (ari Iormeaza codul constitu-
(ional, nu sunt sursa, ci consecin(a drepturilor individuale, asa
cum sunt ele deIinite n justi(ie, astIel nct Constitu(ia sa Iie
rezultatul legilor (arii'.
a) Prevalen(a legii
Dincolo de lege ncepe Tirania spunea John Locke
(1690). Este o idee preluata din ,Magna Carta' (1215), care re-
apare constant n Constitu(ia americana, n Declara(ia Univer-
sala a Drepturilor Omului (1949), n toata legisla(ia na(ionala
38
instituirea infractiunii politice si a procedurii de sanc(io-
nare; spre deosebire de delictul comun care lezeaza doar inte-
resele unor persoane sau institu(ii, delictul politic este inIrac(i-
unea considerata extrem de periculoasa pentru stat (ex. cazuri-
le de tradare a intereselor na(ionale sau tentativele de destabili-
zare a ordinii publice prin ac(iuni violente), astIel nct execu-
tivul poate cere interven(ia excep(ionala a justi(iei; n aceste si-
tua(ii extreme, justi(ia politica devine un instrument al puterii.
O situa(ie particulara, prin amploarea consecin(elor si prin
prejudiciile aduse democra(iei, o reprezinta coruptia politic.
Nu este vorba aici de simple delicte electorale sau de situa(iile
de manipulare mediatica, ci de ,exploatarea unei Iunc(ii pu-
blice n scopul mboga(irii personale' (Charvin). Cazurile Ioarte
Irecvente, cunoscute de obicei n urma unor scandaluri publi-
ce, risca sa compromita nsasi credibilitatea democratiei si a
institu(iilor sale.
Unele condi(ii Iavorizeaza n mod direct corup(ia politica:
remunerarea Iunc(ionarilor si a responsabililor publici este
insuIicienta;
constituirea sectorului privat depinde n mod discre(ionar
de decizii personale ale Iunc(ionarilor publici;
sanc(iunile aplicate n cazurile identiIicate sunt slabe sau
insuIiciente.
c) Autonomia justi(iei
Aristotel spunea ca o guvernare este buna doar atunci cnd
instituie ,suprema(ia legilor, nu a oamenilor'. n acest sens,
Aristotel mpar(ea stiin(a politica n doua ramuri, stiin(a legis-
lativa si politica sau stiin(a ac(iunii. Aceasta idee a dublei ipos-
taze a omului, autor si executor al legilor, este la originea prin-
cipiului separrii puterilor, enun(at cu claritate de Montes-
quieu n sec. XVIII.
Evolu(ia democra(iei a consIin(it principiul separarii puteri-
lor, conIorm caruia guvernarea presupune de Iapt trei direc(ii
de ac(iune:
41
n ce priveste responsabilitatea guvernamental, aceasta
comporta trei aspecte particulare:
Responsabilitatea furidic, respectiv obligativitatea tuturor
titularilor de Iunc(ii oIiciale (elective sau nu), de a raspunde,
daca se solicita acest lucru, n Ia(a tribunalelor. Cu alte cuvinte,
justi(ia are dreptul sa ceara socoteala, la solicitarea ceta(enilor,
oricarei persoane care ocupa vremelnic o Iunc(ie publica, n le-
gatura cu legalitatea ac(iunilor sale.

Responsabilitatea politic, respectiv obliga(ia puterii exe-


cutive de a da socoteala parlamentului asupra rezultatelor gu-
vernarii si de a justiIica deciziile luate. Spre deosebire de res-
ponsabilitatea juridica, care este bine structurata (este posibila
trimiterea eIectiva si imediata n Ia(a justi(iei a persoanelor in-
criminate), responsabilitatea politica este mai complexa. Ad-
ministra(ia publica, armata, poli(ia si serviciile de securitate
sunt responsabile n Ia(a seIului executivului de care apar(in,
membru n guvern. Acesta, la rndul sau, raspunde n Ia(a par-
lamentului (singurul care Iace obiectul suIragiului universal)
care, la rndul sau, raspunde n Ia(a poporului prin mecanismul
electoral. Aceasta cale indirecta Iace ca responsabilitatea poli-
tica sa Iie exercitata pe termen lung, ceea ce poate amna sanc-
(ionarea prompta a celor vinova(i de ilegalita(i si abuzuri. n
plus, incriminarea politica este transIerata n lupta electorala,
unde orice membru al unui partid poate beneIicia de solidari-
tatea partinica a colegilor, ceea ce diminueaza capacitatea ope-
ra(ionala a responsabilita(ii politice.

Responsabilitatea financiar limiteaza ac(iunea de Iolosire


a bugetului doar n limitele si n condi(iile aprobate de parla-
ment.
n ce priveste fustitia politic, termen nca Ioarte controver-
sat (Lysons), este vorba de doua aspecte:
instituirea unei contraputeri, care sa limiteze puterea exe-
cutiva si cea legislativa (ex. responsabilitatea penala a membri-
lor executivului sau posibilitatea ridicarii imunita(ii parlamen-
tare);
40
cutive. n S.U.A., separa(ia puterilor se realizeaza ntr-o maniera
radicala, diversele componente ale guvernarii Iiind executate
de grupuri de persoane diIerite, Iara sa Iie posibil ca o persoana
sa Iie membra n diverse componente ale guvernarii n acelasi
timp. Spre deosebire de S.U.A., unde presedin(ia si congresul
sunt complet separate, n majoritatea (arilor europene Iunc(io-
neaza sistemul parlament cabinet, unde executivul si legisla-
tivul Iuzioneaza la vrI (ministrii pot Ii membri ai parlamentu-
lui si invers). Cazul extrem este n Marea Britanie, unde exista
o Iunc(ie oIiciala, Lordul Cancelar, care este membru n toate
cele trei puteri n acelasi timp (legislativ, executiv si judiciar).
Regimurile pre:identiale presupun separarea neta a puteri-
lor, Iara nici o interIeren(a ntre ele. Fiecare putere este aleasa
separat (presedintele si legislativul), iar executivul este numit
direct de presedinte, Iara controlul parlamentului. Guvernul nu
poate Ii rasturnat prin cenzura parlamentara, dar nici legisla-
tivul nu poate Ii dizolvat de presedinte. Alegerea directa prin
suIragiu universal att a presedintelui, ct si a parlamentului le
conIera ambelor o legitimitate puternica. n practica, presedin-
tele dispune de dreptul de veto legislativ, iar parlamentul este
consultat asupra numirilor n guvern.
Regimurile mixte sunt caracterizate prin existen(a unui pre-
sedinte ales prin suIragiu universal si a unui guvern responsa-
bil n Ia(a parlamentului ales tot prin alegeri generale (este si
cazul Romniei). Aceste regimuri semi-preziden(iale (Austria,
Irlanda, Islanda) conIera presedintelui doua Iunc(ii majore: de
reprezentare si de mediere ntre diversele centre de decizie, astIel
nct sa se respecte prevederile constitu(ionale. Aceste doua
Iunc(ii se regasesc si n Constitu(ia Romniei (vezi Anexa I).
Bibliografie
ANDREWS, W. G. Constitution and Constitutionalism,
Princeton, N. J., Van Nostrand, 1968.
BASTID, P. La Justice politique, Paris, PUF, 1982.
BEETHAM, D.; BOYLE, K. Democratie. Questions et re-
ponses. Paris, UNESCO, 1995.
43
puterea executiv (sau Guvernul si reprezentan(ii sai lo-
cali), Iormata din autorita(i publice numite; executivul elabo-
reaza si pune n aplicare politicile;
puterea legislativ (parlamentul sau adunarea parlamen-
tara), care elaboreaza legi si controleaza executivul; membrii
legislativului sunt alesi si dau socoteala n Ia(a electoratului si
a opiniei publice;
puterea furidic (tribunalele) urmareste aplicarea corecta
a legilor si intervine pentru a identiIica si condamna cazurile
de inIrac(iune.
Pentru ca orice persoana, indiIerent de Iunc(ie sau pozi(ie
politica, sa poata raspunde n Ia(a legii, regimurile democratice
garanteaza autonomia fustitiei. Aceasta autonomie rezulta din
separarea puterilor (cel care judeca este independent de cel
care Iace legile si de cel care le aplica) si din garantarea consti-
tu(ionala a autonomiei juridice. n acest sens, articolul 1 al
,Principiilor Iundamentale ale puterii judiciare' (O.N.U.) sti-
puleaza clar ca ,independen(a puterii judiciare trebuie garantata
de toate statele si consacrata de Constitu(ie si legisla(iile na(io-
nale'.
Desi separarea puterilor este o caracteristica deIinitorie a
oricarei guvernari democratice, exista o mare varietate de situ-
a(ii n Iunc(ie de Iorma de guvernare:
Regimurile parlamentare comporta un executiv dualist (un
seI al statului si un seI al guvernului) si responsabilitatea poli-
tica a executivului (guvernul) n Ia(a legislativului (parlamen-
tul). SeIul guvernului este responsabil n Ia(a parlamentului si
este numit printr-o ntreaga procedura de control: prezentarea
unui program de guvernare, audieri n comisiile de specialitate,
interpelari. n caz de dezacord, guvernul poate lua decizia
chestionarii ncrederii, iar parlamentul poate prezenta o mo(iu-
ne de cenzura. n unele (ari, ndeosebi n monarhiile parlamen-
tare (Marea Britanie, Belgia, Spania, Olanda), n Germania,
Fran(a si Italia, exista un sistem dualist al executivului: un seI
al statului (monarh, presedinte, cancelar) si un prim ministru.
n aceste cazuri, seIul statului are Ioarte pu(ine puteri exe-
42
rioare si superioare oricarei legisla(ii, ceea ce Iace ca ac(iunea
Statului sa Iie limitata n raport cu drepturile omului. Mai pre-
cis, nici o norma juridica sau putere executiva nu poate priva o
persoana de drepturile sale naturale. Mai mult chiar, conIorm
postulatului drepturilor naturale, legile trebuie sa existe pentru
a consacra si a proteja, sub amenin(area sanc(iunilor, drepturile
Iundamentale cu care Iiin(a umana este nzestrata.
n aceasta viziune liberala, ale carei origini le gasim la sto-
ici si la Aristotel (,Etica Nicomahica', cartea a V-a), la Hobbes
si Locke, la Rousseau si Hegel, drepturile omului rezulta dintr-o
suita de atribute sau valori perene ale Iiin(ei umane, precum li-
bertatea, dreptatea, egalitatea (vom reveni asupra acestora n
capitolul ,Valorile democra(iei').
Drepturile rezulta dintr-o combina(ie a acestor atribute spe-
ciIic umane pe care teoria politica moderna (ncepnd cu Hob-
bes) le considera drept piatra de temelie a statului liberal si a
guvernarii constitu(ionale. n acest sens, drepturile omului sunt
mai degraba un cod normativ, dect un concept cu un con(inut
si deIini(ii precise. Asa cum spune Freeden (1998, p. 34), con-
ceptul respectiv se preteaza mai degraba la o deIini(ie prescrip-
tiva, dect la una descriptiva: ,De aceea, un drept al omului
este o Iormula conceptuala, exprimata n Iorma lingvistica, ce
acorda prioritate anumitor atribute umane sau sociale conside-
rate esen(iale pentru Iunc(ionarea deplina a Iiin(ei umane; si
care e destinata sa serveasca ca ambalaj protector pentru aceste
atribute; si recurge la o ac(iune deliberata pentru asigurarea
unei astIel de protec(ii'.
Fiind un concept prescriptiv, un sistem de protec(ie, mobili-
zare si legitimare a caracteristicilor Iundamentale ale Iiin(ei
umane, drepturile omului au devenit un pilier important al ac-
(iunii politice. Utilizarea acestui concept n planul politicului
s-a Iacut ndeosebi cu ajutorul declaratiilor privind drepturile
omului. n momentul n care statele au optat pentru un regim
liberal, ele si-au asumat de facto respectarea drepturilor omu-
lui. De fure, exprimarea Iormala a acestui angajament se Iace
prin adoptarea la cel mai nalt nivel politic a ,Declara(iilor pri-
45
CHARVIN, R. De la responsabilite penale des ministres en
regime parlementaire franais, Paris, Dalloz, 1968.
DICEY, A. V. Introduction to the Study of the Law of the
Constitution, London, ECS, 1959.
GWYN, W. B. The Meaning of the Separation of Powers,
New Orleans, Tulane University Press, 1965.
LYSONS, D. Ethics and the Rule of Law, Cambridge, Cam-
bridge University Press, 1984.
MARCH, J, Decisions and Organi:ations, OxIord, Basil
Blackwell, 1988.
PADIOLEAU, J. LEtat au concret, Paris, PUF, 1982.
The Rule of Law in a Free Society, Geneva, International
Commission oI Jurists, 1960.
UNGER, R. M. Law in Modern Society, New York, Free
Press, 1976.
VILE, M. J. C. Constitutionalism and the Separation of
Powers, OxIord, OxIord University Press, 1967.
Modulul 7. Drepturile omului
Sintagma ,drepturile omului' pleaca de la sensul restrns al
cuvntului ,drept'; el desemneaza capacitatea unei persoane
de a Iace sau a nu Iace ceva, de a Ii ,ndrituita' sa aiba o anu-
mita conduita. Este un sens normativ, spre deosebire de sensul
juridic propriu-zis, dupa care dreptul reprezinta ansamblul le-
gilor sau al codurilor juridice. n limbaj juridic, acest sens res-
trns este numit drept subiectiv.
Teoria drepturilor fundamentale ale omului se bazeaza pe
acest sens restrns al dreptului subiectiv. Ea pleaca de la pre-
misa ca, indiIerent de originea sa, de situa(ia economica sau de
mediul sau cultural si social, omul este de(inatorul unor drep-
turi inerente condi(iei sale. Orice atingere sau ngradire a aces-
tor drepturi naturale ale omului risca sa aIecteze sau sa com-
promita nsasi esen(a Iiin(ei umane. Aceste drepturi sunt ante-
44
beri si egali n drepturi' (art. 1). Pentru prima data, sunt garan-
tate explicit o serie de drepturi Iundamentale, precum dreptul
la libertate, proprietate si opinie, libertatea presei si a constiin-
(ei, egalitatea n Ia(a legii. Versiunea legislativa a principiilor
,Declara(iei' sunt cuprinse ntr-o anexa cu valoare normativa,
intitulata ,Dispozi(ii Iundamentale garantate de Constitu(ie'.

,Declaratia universal a drepturilor omului' a Iost adop-


tata de O.N.U. n 1948 si reprezinta cel mai important instru-
ment de protec(ie interna(ionala a drepturilor omului. Spre de-
osebire de documentele legislative elaborate de parlamentul
britanic sau de documentele politice consecutive Revolu(iei
Franceze si Revolu(iei Americane, Declara(ia universala are un
dublu avantaj. Pe de o parte, ea considera ca drepturile se apli-
ca pentru orice persoana umana, indiIerent de locul de resedin-
(a. Ele sunt valabile pentru to(i indivizii, Iara nici o discrimina-
re geograIica, politica, economica, etnica, religioasa, lingvis-
tica sau culturala. Pe de alta parte, drepturile omului sunt indi-
vi:ibile, n sensul ca Iormeaza un cod unitar care trebuie apli-
cat ca atare, n integralitatea sa. Aceasta nseamna ca nimeni
nu are latitudinea de a alege unul sau altul dintre drepturi, sa le
aplice discriminatoriu sau n diIerite grade de realizare. Codul
drepturilor omului are propria sa ra(ionalitate, care este data de
un ansamblu de drepturi naturale ce deIinesc atributele esen-
(iale ale Iiin(ei umane.
Spre deosebire de declara(iile na(ionale precedente, care
aveau o putere legislativa intrinseca, Declara(ia universala nu
are caracter de obligativitate juridica. Avnd statutul de Decla-
ra(ie O.N.U., acest document nu poate obliga un stat sau altul
sa-l aplice. El are nsa o imensa valoare morala si politica, Iiind
sus(inut de societatea civila interna(ionala (Amnesty Interna-
tional, ,Medecins sans Irontieres', ,Human Rights Watch'
Miscarea Pugwash, Organiza(ia ,Helsinki Watch' etc.) si de
sistemul de sanc(ionare politica instituit de Na(iunile Unite
(hotarrile si recomandarile Consiliului de Securitate).
,Declara(ia' cuprinde drepturile civile si politice conven-
(ionale recunoscute de societatea occidentala: via(a, libertate,
47
vind drepturile omului' (n diversele lor versiuni istorice). Prin
intermediul ,Declara(iei', dreptul natural devine o lege scrisa
sau o lege pozitiva.
La rndul lor, constitu(iile na(ionale si legile specializate au
opera(inalizat de o maniera explicita principiul drepturilor na-
turale.
Primele momente ale codificrii drepturilor omului au Iost:

,Magna Carta' (1215), un act constitu(ional edictat n ur-


ma n(elegerii ntre regele englez Ioan Iara de Tara si baronii
rebeli exila(i n Fran(a. Pentru prima data apar aici statuate
doua principii ale drepturilor omului, respectiv principiul lega-
lita(ii si interzicerea arestarii arbitrare.

,The Petition of Rights' (1628), un document adoptat de


Parlamentul englez, n care se proclama inviolabilitatea domi-
ciliului si obligativitatea legalita(ii n aplicarea de noi taxe.

,Habeas Corpus Act' (1679), document legislativ al Par-


lamentului englez, prin care se solicita Cur(ii de Justi(ie sa ve-
riIice obligatoriu legalitatea deten(iei, pentru a evita orice abuz.

,The English Bill of Rights' (1689), care se opune pedep-


selor corporale exagerate si inutile, cernd utilizarea unor nor-
me de drept.

,Declaratia de independent' a Statelor Unite ale Ameri-


cii (1776), evoca explicit principiul dreptului natural: ,Decla-
ra(ia considera ca o realitate evidenta de la sine Iaptul ca oa-
menii se nasc egali; Creatorul lor i investeste cu anumite drep-
turi inalienabile, printre care dreptul la via(a, libertate si Ieri-
cire'. n 1787 a Iost adoptata Constitu(ia Americana care preia
aceste idei, iar amendamentele la aceasta Constitu(ie (,The
American Bill oI Rights', 1791) reprezinta de Iapt o versiune
a ,Declara(iei drepturilor omului'.

,Declaratia drepturilor omului si cetteanului' (1789),


desi nu a beneIiciat de aceeasi valoare legala ca textele prece-
dente, adoptate de instan(e legislative, a avut o importan(a co-
vrsitoare pentru istoria moderna. Este un document politic re-
zultat n urma Revolu(iei Franceze, care pune n primul plan
drepturile naturale ale omului: ,Oamenii se nasc si ramn li-
46
dreptul la libertatea reuniunii si de asociere, inclusiv dreptul
de a adera la sindicate,
dreptul de a se casatori si a Ionda o Iamilie,
egalitatea n drepturi si obliga(ii a celor doi so(i,
dreptul la respectul bunurilor proprii,
dreptul la educa(ie,
drepturile electorale,
dreptul de libera circula(ie si libertatea de a-si alege locul
de reziden(a,
dreptul de a parasi oricnd orice (ara, inclusiv propria (ara.
n plus, sunt incluse o serie de drepturi care decurg din in-
terdic(ii Ia(a de:
tortura si tratamentul inuman sau degradant,
pedeapsa cu moartea,
sclavajul, servitudinea si munca Ior(ata,
retroactivitatea legilor penale,
discriminarea n aplicarea drepturilor si liberta(ilor garan-
tate de ,Conven(ie',
expulzarea propriilor ceta(eni de catre un stat,
expulzarea colectiva a strainilor.
Ulterior, sistemul protectiei internationale a drepturilor
omului a Iost completat cu o serie de documente specializate:
Conven(ia O.N.U. privind Drepturile Femeilor (1953),
Conven(ia Sociala Europeana (1961, Consiliul Europei),
Conven(ia O.N.U. privind Drepturile Civile si Politice
(1966),
Conven(ia O.N.U. privind Drepturile Economice, Sociale
si Culturale (1966),
Conven(ia O.N.U. privind Eliminarea Discriminarii Rasi-
ale (1966),
Conven(ia O.N.U. privind Discriminarea Femeilor (1979),
Conven(ia O.N.U. privind Drepturile Copilului (1989),
Conven(ia Cadru pentru Protec(ia Minorita(ilor Na(ionale
(1995, Consiliul Europei).
Bibliografie
BURDEAU, G. Les libertes publiques, Paris, Colin, 1966.
49
securitate a persoanei, egalitate a demnita(ii, aplicare egala a
procedurilor legale, libertatea opiniei, a expresiei, a asocierii si
a reprezentarii. n plus, ,Declara(ia' con(ine si drepturi speci-
Iice problemelor societa(ii moderne (vezi n acest sens textul
integral al ,Declara(iei' n anexa la curs): protec(ia mpotriva
torturii si sadismului, mpotriva pedepselor inumane si degra-
dante, libertatea de a beneIicia de protec(ie si azil n cazul per-
secu(iei.
Alaturi de aceste drepturi civile si politice, ,Declara(ia' in-
clude a doua genera(ie de drepturi, legate de problematica so-
cieta(ii industrializate, respectiv drepturile economice, sociale
si culturale: dreptul la hrana, dreptul de a dispune de mbraca-
minte, de locuin(a, de sanatate, de securitate sociala, dreptul de
a munci, de a Ii remunerat corect si avantajos, dreptul la odih-
na si timp liber, de asociere n uniuni comerciale, dreptul la
educa(ie.

,Conventia European a Drepturilor Omului' este un tra-


tat adoptat n 1950 de (arile membre ale Consiliului Europei.
Spre deosebire de ,Declara(ia O.N.U.', ,Conven(ia Europea-
na' prevede obligativitatea statelor semnatare de a respecta
drepturile omului si instituie chiar un tribunal suprana(ional
(Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cu sediul la Stras-
burg), care protejeaza individul mpotriva statului de care apar-
(ine. Mai mult, ,Conven(ia Europeana' obliga guvernele state-
lor membre sa ntreprinda reIorme institu(ionale si juridice, astIel
nct legisla(ia na(ionala sa nu Iie n contradic(ie cu dispozi(iile
,Conven(iei'.
n mod concret, ,Conven(ia' se reIera la acelasi corp co-
mun de drepturi civile si politice incluse n ,Declara(ia univer-
sala':
dreptul la via(a,
dreptul la libertate si securitatea persoanei,
dreptul la o judecata echitabila sub aspect civil si penal,
dreptul la respectul vie(ii private si Iamiliale, a domiciliu-
lui si a coresponden(ei,
dreptul la libertatea expresiei (inclusiv libertatea presei),
48
III
VALORILE DEMOCRATICE
Ca ideal sau proiect uman, democra(ia presupune un sistem
de valori Iundamentale: egalitatea, libertatea, dreptatea, tole-
ranta si diversitatea. Aceste valori constituie, n ansamblul lor,
un cod moral al democra(iei de care trebuie sa (ina seama att
politicile, legisla(ia si reglementarile oIiciale, ct si conduitele
spontane din rela(iile cotidiene.
Dupa studierea celor cinci module care compun aceasta
unitate tematica, studentul va trebui sa dovedeasca, cu ajutorul
probelor de autoevaluare, stapnirea urmatoarelor con(inuturi:
tipuri de egalitate;
egalitatea persoanelor si inegalita(ile sociale;
egalitatea sanselor;
echitatea;
sensul moral si politic al liberta(ii;
ipostazele liberta(ii n via(a publica;
libertatea si autoritatea;
sIera publica si via(a privata;
libertatea si coeziunea sociala;
liberta(ile individuale si liberta(ile colective;
dreptatea ca ideal, virtute personala si stare sociala;
tipuri de dreptate;
atributele drepta(ii;
diIeren(ele dintre morala si drept;
sentimentul drepta(ii si judecata de valoare;
conceptul de toleran(a si evolu(ia lui;
51
CAMPBELL, T. et al. Human Rights. From Rhetoric to Reality,
OxIord, Blackwell, 1986.
COLLIARD, C. A. Libertes publiques, Paris, PUF, 1998.
DAVIES, P. (ed.) Human Rights, London, Routledge, 1988.
DONNELY, J. The Concept of Human Rights, London, Cromm
Helm, 1985.
FINNIS, J. Natural Law and Natural Rights, OxIord, OxIord
University Press, 1980.
FLATHMAN, R. E. The Practice of Rights, Cambridge, Cam-
bridge Univerity Press, 1976.
FREEDEN, M. Human Rights, Chicago, Univeristy oI Chi-
cago Press, 1982.
GEWIRTH, A. Human Rights, Chicago, University oI Chi-
cago Press, 1982.
KAMENKA, E; TAY, A. (ed.) Human Rights, London,
Edward Arnold, 1978.
MACFARLANE, L. J. The Theory and Practice of Human
Rights, Hounslow, Temple Smith, 1985.
MILNE, A. J. M. Human Rights and Human Diversity, Lon-
don, Macmillan, 1986
NICKEL, J.W. Making Sense of Human Rights, Berkeley,
Univerity oI CaliIornia Press, 1987.
PELLOUX, R. (dir.) Essais sur les droits de lhomme en
Europe, Torino, 1961.
* * * Philosophical Foudations of Human Rights, Paris,
UNESCO, 1986.
RICHTER, M. Natural Rights, London, Allen and Unwin,
1952.
SHAPIRO, I. The Evolution of Rights in Liberal Theory,
Cambridge, Cambridge University Press, 1986.
SUMNER, L.W. The Moral Foundation of Rights, OxIord,
OxIord University Press, 1989.
VINCENT, R. J. Human Rights and International Relations,
Cambridge, Cambridge University Press, 1986.
WALDRON, J. (ed.) Theories of Rights, OxIord, OxIord
University Press, 1984.
50
za, o aspira(ie sau un ideal (,mai multa egalitate'), dect o re-
alitate cotidiana. Este sensul nscris n ,Declara(ia universala a
drepturilor omului', conIorm careia to(i ceta(enii au drepturi si
obliga(ii civice egale.
Egalitatea real sau material, dupa care doi indivizi ar Ii
identici din punctul de vedere al competen(elor, averii, puterii
sau consumului. Acest sens se reIera la modul de distribu(ie a
bunurilor, unde aspira(ia spre egalitate nu a Iost posibila dect
n planul utopiei (vezi esecul egalizarii Ior(ate n regimurile
comuniste). De Iapt, aceasta aspira(ie nerealista la egalitate ab-
soluta nu Iace dect sa ampliIice inegalita(ile. Pe de o parte,
oamenii sunt att de diversi din punctul de vedere al condi(iilor
de via(a, al nevoilor si posibilita(ilor, nct orice tentativa de
distribuire identica a resurselor nu Iace dect sa mareasca ine-
galitatea si sa ndeparteze si mai mult idealul egalita(ii n drep-
turi politice. Pe de alta parte, democra(ia nu este posibila Iara
un anumit nivel al egalita(ii economice si sociale. Fara satisIa-
cerea unor standarde minime ale condi(iilor de trai, ceta(enii
sunt exclusi din via(a publica, ceea ce aIecteaza nu numai co-
eziunea sociala, dar chiar si principiul egalita(ii politice care
este la baza democra(iei.
Cu alte cuvinte, distinc(ia dintre ideal si realitate, dintre ega-
litatea politica si egalitatea social-economica, este doar relati-
va. Realizarea sufragiului universal si a egalittii in fata legii
(principalele criterii ale egalita(ii politice) este eIemera n con-
di(iile n care o mare parte a popula(iei nu are acces la inIor-
ma(ie, la decizie sau la consum. n acest Iel, inegalitatea si
marginalizarea social-economica devin, n ultima instan(a, o
Iorma de inegalitate politic.
Rezulta de aici ca, de Iapt, democra(ia presupune patru for-
me de egalitate:

egalitatea politic to(i ceta(enii adul(i au drepturi politi-


ce egale (ex. dreptul de a vota si de a Ii ales);

egalitatea furidic to(i ceta(enii sunt egali n Ia(a legii


(ideea centrala a guvernarii constitu(ionale);
53
toleran(a pasiva si toleran(a activa;
toleran(a si dreptul natural;
caracteristicile toleran(ei ca atitudine sociala;
comportamentul prosocial;
interpsihologia si toleran(a;
empatia si simpatia;
rela(ia dintre egalitate si diversitate;
diversitatea n natura si cultura;
unitatea n diversitate;
rela(ia dintre cultura si civiliza(ie;
diversitatea si identiIicarea culturala;
identita(ile individuale si identita(ile colective;
politicile de asimilare;
pluralismul si diversitatea;
Iormele pluralismului n societa(ile multiculturale.
Modulul 8. Egalitatea
n matematica si logica, egalitatea se reIera la caracteristi-
cile care se pot nlocui reciproc (ex. simetria termenilor unei
ecua(ii, analogia logica a doua clase care se con(in reciproc sau
identitatea a doua concepte care au aceeasi extensie seman-
tica).
Din punct de vedere politic si moral, exista doua tipuri de
egalitate:
Egalitatea formal sau de drept, conIorm careia legile tre-
buie sa se aplice la Iel pentru to(i ceta(enii, pe de o parte, si to(i
ceta(enii se bucura de aceleasi drepturi, pe de alta. ConIorm
dreptului natural
1
, oamenii sunt egali de la natura astIel nct
puterea are obliga(ia morala sa asigure un tratament politic
egal. n acest sens, egalitatea este mai degraba o valoare diIu-
52
1
Din punct de vedere juridic, dreptul natural este implicit naturii umane,
indiIerent de orice legisla(ie, spre deosebire de dreptul po:itiv, care rezulta
din legi scrise, create de oameni.
b) Egalitatea yanselor
Data Iiind relativitatea egalita(ii persoanelor, problema care
se pune n cazul regimurilor democratice este de a asigura de
Iapt o egalitate a sanselor. Acest principiu presupune asigura-
rea unor condi(ii sociale si politice care sa permita Iiecaruia
dezvoltarea darurilor sale naturale. n loc sa se Ior(eze o distri-
bu(ie sociala egala pentru persoane de Iapt inegale de la natura
(principiul drepta(ii comutative), societatea moderna a instituit
diIeren(ierea dupa merite (,meritocra(ia') sau principiul drep-
ta(ii distributive. ConIorm acestui principiu, devenit criteriu de
guvernare n societa(ile liberale, este inechitabil si ineIicient sa
Ior(am nivelarea societa(ii n condi(iile n care att oamenii ct
si condi(iile de via(a sunt inegale. Dreptatea distributiv presu-
pune ca oamenii inegali de la natura trebuie sa Iie trata(i diIe-
ren(iat: prin tipul de activitate, prin Iunc(ii si venituri. Pentru a
evita Iatalitatea reproducerii sociale (cei boga(i devin si mai
boga(i, iar cei saraci sunt condamna(i sa ramna saraci si n ge-
nera(iile urmatoare), democra(iile ncearca sa Iavorizeze mobi-
litatea sociala (promovarea n Iunc(ie de competen(e), prin ins-
truire sau structuri compensatorii pentru persoanele n diIicul-
tate (persoanele deIavorizate, somerii pe termen lung, Iamiliile
Iara adapost, emigran(ii, persoanele care traiesc sub nivelul sa-
raciei). n acest Iel, egalitatea sanselor se exercita n dublu
sens: pe de o parte, prin ncurajarea nzestrarii naturale a Iieca-
ruia, printr-un tratament social si cultural diIeren(iat; pe de
alta, prin asigurarea unui tratament compensatoriu sau de a
doua sansa pentru cei care, singuri, nu pot sa acceada la stan-
dardele minimale de munca si via(a. Prin protectie social si
multiplicarea oportunita(ilor de reusita individuala, societa(ile
democratice se straduiesc sa diminueze att inegalita(ile natu-
rale inerente, ct si consecin(ele neIaste ale competi(iei exage-
rate, ale stratiIicarii si excluderii sociale.
c) Echitatea
Prin nsasi natura sa, justi(ia este impersonala. Ea trateaza
toate persoanele n acelasi Iel, n spiritul si litera legii. Dat
Iiind nsa inegalitatea naturala a oamenilor si a condi(iilor so-
55

egalitatea social nici o persoana sau grup social nu tre-


buie sa de(ina privilegii sau sa Iie sanc(ionata prin lege datorita
apartenen(ei la o clasa sociala sau partid politic;

egalitatea economic to(i ceta(enii au dreptul la un mi-


nimum de condi(ii de trai, necesare nu doar pentru satisIacerea
nevoilor imediate, dar si pentru accesul la via(a civica.
Aceste distinc(ii ne sugereaza ca, n aplicarea sa concreta,
principiul egalita(ii este susceptibil de interpretari diIerite. Din
acest motiv, s-au introdus trei concepte adiacente care circum-
scriu sau relativizeaza termenul de egalitate. Este vorba de ega-
litatea persoanelor, egalitatea sanselor si echitatea.
a) Egalitatea persoanelor
Att n interpretarea sa crestina, ct si n versiunea laica, in-
trodusa de Revolu(ia Franceza, egalitatea oamenilor nseamna
egalitatea in drepturi. Fie ca se invoca principiul unicita(ii
(toate Iiin(ele umane au aceeasi demnitate, Iiind create de ace-
lasi Dumnezeu), Iie ca se aduce argumentul justi(iei umane,
egalitatea nseamna de Iapt participare egal la demnitatea
uman. Aceasta nu presupune ca oamenii sunt egali din toate
punctele de vedere, ci doar Iaptul ca societatea trebuie astIel
organizata si condusa nct sa nu mpiedice, pe criterii artiIi-
ciale (origine sociala, avere, sex, apartenen(a etnica, credin(a),
accesul la exercitarea drepturilor ceta(enesti.
DeIinita astIel, egalitatea persoanelor nu exclude doua Ior-
me de inegalitate:
inegalitatea natural, rezultata din dotarea diIerita a persoa-
nelor umane (talente, aptitudini, stare de sanatate, inteligen(a,
moralitate);
inegalitatea artificial, datorita condi(iilor sociale si tra-
tamentului inegal (Iunc(ii, recompense) n Iunc(ie de contribu-
(ia Iiecaruia la realizarea bunastarii; oamenii nu sunt egali nici
la nastere (dependen(a de posibilita(ile materiale ale Iamiliei)
si nici n Ia(a mor(ii (un copil european are o speran(a de via(a
de 75 de ani, iar un copil nascut ntr-o Iamilie aIricana, sub 50
de ani).
54
LE GRAND, J. The Strategy of Equality, London, Allen and
Unwin, 1982.
LENSKI, G. Power and Privilege. A Theory of Social Stra-
tification, New York, McGraw-Hill, 1966.
NOWAK, J. E.; ROTUNDA, R. D.; NELSON YOUNG, J. Constitu-
tional Law, St. Paul, West Publishing, 1986.
PASQUIER, C. Introduction a la theorie generale et a la phi-
losophie du droit, Neuchtel, Delachaux, 1962.
POLYVOU, P. G. The Equal Protection of the Law, London,
Dockworth, 1980.
TUMIN, M. La stratification sociale. Les formes et les fonc-
tions de linegalite, Gembloux, Duculot, 1971.
WEISS, P. La mobilite sociale, Paris, PUF, 1986.
Modulul 9. Libertatea
Problema liberta(ii a Iost abordata la trei niveluri diIerite.
La primul nivel, cel al limbajului comun, libertatea este o
caracteristica a ac(iunilor inten(ionate. A Ii liber, n acest caz,
nseamna a ac(iona conIorm propriei motiva(ii, Iara o constrn-
gere exterioara. La acest nivel de n(elegere, libertatea este atri-
butul subiectului responsabil, care decide sa ac(ioneze ntr-un
anumit Iel, n concordan(a cu un proiect sau un anumit scop. n
acest sens praxiologic, libertatea nseamna n primul rnd op-
(iuni si alegere: a mijloacelor adecvate scopurilor, a strategiei
eIicace, a alternativelor posibile etc.
n sensul moral si politic, cel de al doilea nivel, libertatea
desemneaza o exigen(a, o valoare, o aspira(ie, deci un nivel do-
rit al conduitei care nu exista nca n realitate. Ca urmare, dis-
cursul despre libertate nseamna aici reIlec(ia despre condi(iile
de realizare n via(a cotidiana, n istorie sau n activitatea insti-
tu(ionalizata. Spre deosebire de abordarea pragmatica, discur-
sul moral si politic nu consta n descrierea ac(iunilor conside-
rate libere (inten(ionate si motivate), ci n identiIicarea cailor
de eliberare si emancipare. n acest sens, libertatea devine con-
57
ciale, aplicarea stricta a drepturilor poate Ii ea nsasi sursa de
injusti(ie: ,summum jus, summa injuria'. Ca orice institu(ie
creata de oameni, dreptul este imperIect. Pentru a compensa li-
mitele Iunc(ionale ale justi(iei, democra(ia Iace apel la echi-
tate, ,adevarata justi(ie' care cere sa se aplice spiritul si nu li-
tera legilor. n numele unei fustitii ideale, echitatea invoca pre-
valenta dreptului natural Ia(a de dreptul po:itiv si ne reamin-
teste Iaptul ca justi(ia trateaza cazuri individuale, rezultate din
circumstan(e extrem de variate. Propunndu-si sa completeze
si sa umanizeze justi(ia, principiul echita(ii (ine cont de fustitia
uman. Spre deosebire de justi(ia institu(ionalizata, reprezen-
tata printr-o Iemeie legata la ochi care nu are voie sa vada per-
soanele judecate, echitatea da o sansa n plus celui care deja
este deIavorizat de la natura. Este ,justi(ia temperata de n(ele-
gere' (Aristotel) care ,are mila de cel slab, de vaduve si sa-
raci'. Daca justi(ia legata la ochi nu Iace apel dect la balan(a
mecanica, echitatea permite judecatorului sa ia n considera(ie
circumstan(ele atenuante sau agravante ale oricarei situa(ii. n
numele drepturilor omului, codul civil al statelor democratice
permite judecarea n Iunc(ie de circumstan(e. Evident, aceasta
nu nseamna anularea tratamentului egal n Ia(a legii, ci doar
umanizarea dreptului si atenuarea eIectelor implacabile ale
inegalita(ilor sociale si umane.
Bibliografie
BERGEL, E. E. Social Stratification, New York, McGraw
Hill, 1962.
BLAU, P. Inequality and Heterogeneity, New York, Free
Press, 1977.
BOUDON, R. Linegalite des chances, Paris, Hachette, 1985.
BOUDON, R. Tratat de sociologie, Bucuresti, Ed. Huma-
nitas, 1992.
DABIN, J. Philosophie de lordre furidique positif, Paris,
PUF, 1972.
EASTERLIN, R. A. Birth and Fortune, New York, Basic
Books, 1980.
GIROD, R. Inegalite, inegalites, Paris, PUF, 1977.
56
liberttile economice, care decurg ndeosebi din regimul
proprieta(ii: ini(iativa si proprietatea particulara sunt riguros
respectate n societa(ile democratice;
liberttile politice, care implica dreptul de participare la
deciziile colective (dreptul la expresie libera, asociere, vot
etc.); nici o persoana nu poate Ii supusa intimidarii, har(uieli-
lor, santajului si oricaror presiuni care sa aIecteze liberta(ile
politice.
Exercitarea liberta(ilor publice presupune doua condi(ii: pe
de o parte, acceptarea ideii ca persoana umana este autonom,
att n raport cu ceilal(i, ct si n rela(ie cu puterea; pe de alta,
instituirea unui sistem de protectie legal contra constrngeri-
lor care amenin(a aceasta autonomie. De Iapt, idealul democra-
tic poate Ii rezumat ca un proiect de emancipare a persoanei
umane. Toate ,Declara(iile' asupra drepturilor omului pleaca
de la postulatul ca oamenii se nasc si devin liberi (vezi Modu-
lul 7). Institu(iile politice nu trebuie sa ngradeasca aceasta li-
bertate naturala a Iiin(ei umane ci, din contra, sa o promoveze
si sa o dezvolte astIel nct libertatea unui individ sa nu res-
trnga sau sa amenin(e libertatea altcuiva. Pentru aceasta, cel
mai bun sistem de protec(ie este asocierea tuturor persoanelor
la deci:ia public, care este principiul Iundamental al demo-
cra(iei. AstIel conceputa, democra(ia este un sistem de protec-
(ie a liberta(ilor care conciliaza ordinea si autonomia, solidari-
tatea si ini(iativa personala, libertatea si egalitatea.
Spre deosebire de libertatea metaIizica, libertatea civila
este o Iorma concreta de participare la via(a publica. Societatea
democratica, prin sistemul sau de protec(ie legala a liberta(ilor
civile, ncearca sa armonizeze libertatea si autoritatea, sIera
publica si via(a privata, libertatea si coeziunea sociala, liberta-
(ile individuale si cele colective. n ultima analiza, guvernarea
constitu(ionala comporta un echilibru sensibil ntre aceste co-
ordonate aparent opozabile.
a) Libertatea yi autoritatea
Sistemul democratic este astIel conceput, nct autoritatea
si libertatea sa se limiteze reciproc. Pe de o parte, autoritatea
59
textuala, astIel nct se vorbeste mai degraba de libertti: civi-
le, politice, economice si sociale. Aceste liberta(i nu exprima
att libertatea de a Iace sau a nu Iace ceva (sensul pragmatic),
ct dreptul de a ntreprinde sau nu o ac(iune. Pentru a avea o
anumita conduita, nu este suIicienta inten(ia sau motiva(ia
individuala, ci trebuie ca societatea si institu(iile sale abilitate
sa accepte aceasta ac(iune n virtutea unor drepturi sau criterii
publice. Vorbim n acest caz de libertti publice si nu doar de
libertate, n general.
Cel de al treilea nivel, mai ndepartat de contextul nostru,
este sensul ontologic. Libertatea este un mod de a Ii astIel nct
demersul pe aceasta tema cauta raspunsuri la ntrebarea: cum
trebuie construita realitatea, astIel nct sa ne asigure libertatea
de ac(iune si gndire? Sau: cum trebuie sa Iie aceasta realitate
pentru ca omul sa devina responsabilul propriilor acte? Cum
trebuie organizata realitatea astIel nct sa permita un demers
de emancipare morala si publica?
Evident, problematica abordata de acest modul se plaseaza
la cel de al doilea nivel de interpretare. Spre deosebire de drep-
tatea absolut de care vorbesc metaIizicienii sau de libertatea
de actiune din sensul comun, libertatea morala si politica este
deIinita prin enun(uri contextualizate:
prin definitia negativ, dupa care libertatea este absen(a
constrngerii;
prin definitia la plural, conIorm careia exista tot attea li-
berta(i cte constrngeri; este sensul Iolosit de IilosoIii greci,
dupa care a Ii liber nseamna a te bucura de institu(iile ,Polis'-
ului (omul liber este contrariul sclavului).
De obicei, desi libertatea este considerata o valoare indis-
pensabila a democra(iei, se Ioloseste cu predilec(ie pluralul (li-
berttile civile sau liberttile publice) pentru a sugera diver-
sele ipostaze ale liberta(ii n via(a publica. Avem astIel:
libertti personale, care se bazeaza pe dreptul Iiecarui in-
divid la securitatea propriei persoane, a locuin(ei, a corespon-
den(ei, pe scurt, dreptul Iiecaruia la propria via(a personala
(,privacy');
58
participare comporta Iorme de organizare sociala, asa cum sunt
comunita(ile, organiza(iile ad-hoc, grupurile de interese sau
partidele politice. Mai mult chiar, cercetarile de sociologie po-
litica (Street) au demonstrat ca gradul de coeziune sociala este
direct propor(ional cu oportunita(ile de exprimare a liberta(ilor
publice.
d) Libert(ile individuale yi libert(ile colective
Liberta(ile publice sunt liberta(i individuale, dar Iorma lor
de maniIestare este colectiva. Cu alte cuvinte, desi evolu(ia
conceptului si analizele teoretice s-au centrat pe liberta(ile in-
dividuale, n realitate nu exista liberta(i individuale ca atare,
,pure' sau extrase din contextul lor, ci doar Iorme colective de
maniIestare. Liberta(ile personale nu pot Ii disociate de liber-
ta(ile politice, sociale si economice. Cnd vorbim de liberta(i
politice sau civile Iolosim pluralul tocmai pentru a evoca
aceasta maniera pluralista si colectiva de coexisten(a a liberta-
(ilor individuale. AltIel spus, guvernarea constitu(ionala garan-
teaza liberta(ile individuale, dar numai n raport cu liberta(ile
tuturor ceta(enilor. Liberta(ile individuale sunt acceptabile doar
n masura n care interac(ioneaza si sunt coroborate cu liberta-
(ile colective.
Bibliografie
BURDEAU, G. Les Libertes publiques, Paris, A. Colin, 1966.
COLLIARD, C. A. Les libertes publiques, Paris, Fayard, 1969.
COMMAGER, H. S. Mafority Rule and Minority Rights, New
York, Smith, 1950.
CORWIN, E. S. Liberty against Government. the Rise,
Flowering and Decline of a Famous Judicial Concept, Baton
Rouge, Louisiana State University Press, 1978.
FRIEDRICH, C. J. Limited Government. A Comparison, En-
glewood CliIIs, Prentice-Hall, 1974.
MILL, J. S. On Liberty, Harmondsworth, Penguin, 1980.
O`HIGGINS, P. Cases and Materials on Civil Liberties,
London, Sweet and Maxwell, 1980.
61
guvernan(ilor nu este discre(ionara, astIel nct sa mpiedice
realizarea practica a drepturilor si liberta(ilor personale. Att
prin justi(ie, ct si prin sistemul electoral sau prin controlul
exercitat de societatea civila (Iorma cea mai bine structurata de
maniIestare a liberta(ilor publice), puterea este supusa unui con-
trol permanent. n orice moment, autoritatea trebuie sa dea so-
coteala pentru actele sale, iar guvernan(ii stiu ca orice abuz
poate Ii sanc(ionat pe cale legala sau electorala. Pe de alta
parte, libertatea individului nu este nelimitata. Orice persoana
responsabila pentru conduita sa se autolimiteaza astIel nct li-
bertatea sa sa nu devina sursa de constrngere n exercitarea li-
berta(ilor altor ceta(eni, la Iel de liberi si autonomi. Cu alte cu-
vinte, ordinea social se bazeaza pe interdependen(a si interac-
(iunea liberta(ilor individuale, garantate de statul de drept.
b) Sfera public yi via(a privat
Via(a sociala comporta un spa(iu civic comun, n care coe-
xista interesele individuale si interesele generale. Institu(iile pu-
blice trebuie sa apere n acelasi timp ordinea publica si via(a
personala a Iiecarui ceta(ean. Codul civil prevede cu precizie
limitele de toleran(a dincolo de care institu(iile publice au dreptul
sa intervina n via(a personala sau n intimitatea unui individ.
De regula, criteriul care permite imixtiunea statului n sIera
privata este amenin(area la ordinea publica si constrngerea li-
berta(ilor civile ale altor persoane.
c) Libertatea yi coeziunea social
Via(a sociala nu se reduce la suma liberta(ilor individuale.
Societatea nu rezulta din juxtapunerea unor segmente autono-
me si egoiste, care beneIiciaza de liberta(i, protec(ie sociala si
dreptul la via(a privata. Din contra, societatea democratica pre-
supune participare, responsabilitate comuna si solidaritate.
Exercitarea drepturilor omului, care sunt drepturi individuale
prin excelen(a, nu nseamna atomizarea societa(ii si transIor-
marea ei ntr-o masa de indivizi izola(i. Drepturile omului sunt
astIel concepute nct punerea lor n aplicare presupune parti-
cipare civic, deci interes si implicare n via(a publica. Aceasta
60
celor care respecta regulile si si ndeplinesc riguros ndatoriri-
le). Aceste trei sensuri au n comun ideea de rigoare rational,
data de aplicarea consecventa a unor norme, de o stare echita-
bila sau de rectitudinea unei conduite.
La Iel ca n matematica, rectitudinea, rigoarea, echilibrul,
obiectivitatea si propor(ionalitatea sunt caracteristici valabile
si pentru via(a sociala. Inspirndu-se din similitudinea acestor
criterii, Aristotel a identiIicat trei forme de dreptate, recunos-
cute ca valabile si n dreptul modern: dreptatea comutativa,
dreptatea distributiva si dreptatea corectiva.
a) Dreptatea comutativ se aplica n cazul schimburilor si
a contractelor. Ea presupune egalitatea n drepturi a contrac-
tan(ilor si echivalen(a bunurilor schimbate. Este un tip de drep-
tate bazat pe principiul echivalentei si a egalittii de statut a
persoanelor participante.
b) Dreptatea distributiv rezulta din reparti(ia valorilor
sociale si a responsabilita(ilor n Iunc(ie de situa(iile-tip si de
ierarhii. Aceasta Iorma de justi(ie este Iondata pe propor(iona-
litatea situa(iilor si principiul egalittii sanselor (vezi Modulul
8). Dat Iiind Iaptul ca oamenii sunt inegali, iar contribu(ia lor
este si mai inegala, este echitabil si eIicient ca recompensele sa
Iie diIeren(iate. n acest Iel, dreptatea distributiva instituie o
egalitate proportional sau o ecua(ie cu patru termeni: daca
avem doi candida(i si doua note (recompense), candidatul bun
va primi nota buna iar candidatul slab, nota slaba.
c) Dreptatea corectiv intervine pentru a rectiIica o ne-
dreptate sau o eroare. Aceasta Iorma de dreptate ,de a doua
sansa' se exprima prin dreptul de apel contra abuzurilor sau
greselilor justi(iei, prin recursul la lege mpotriva propriilor au-
torita(i publice (conIorm principiului statului de drept).
Din aceste trei Iorme clasice ale drepta(ii decurg trei atribu-
te ale drepttii. ideea de egalitate, ideea de merit si ideea de
impartialitate.
Cu alte cuvinte, dreptatea are n vedere egalitatea n drep-
turi a tuturor persoanelor. Aceasta egalitate nu reproduce ine-
galita(ile naturale ale oamenilor, printr-un tratament de omoge-
nizare Ior(ata. Mai degraba, prin diIeren(ierea recompenselor
63
PATEMAN, C. Participation and Democratic Theory, Cam-
bridge, Cambridge University Press, 1970.
RIVERO, J. Libertes publiques, Paris, Fayard, 1969.
STREET, H. Freedom, the Individual and the Law, Har-
mondsworth, Penguin, 1989.
Modulul 10. Dreptatea
Dreptatea este un termen revendicat n acelasi timp de jus-
ti(ie, morala si politica. Toate aceste abordari pleaca de la un
sens comun dupa care dreptatea este situa(ia n care sunt res-
pectate drepturile sau regulile. Aceasta accep(iune si are ori-
ginea n cuvntul grec ,dike' care desemna n acelasi timp jus-
ti(ie, echitate, repara(ie si judecata.
Problema drepta(ii apare n momentul n care o persoana in-
tra n raport cu o alta persoana (n acest sens, metaIora balan(ei
exprima perIect principiul drepta(ii ca raport ntre doua par(i).
n aceasta perspectiva, IilosoIia politica s-a concentrat nde-
lung asupra dilemei daca omul este ,bun' ca atare sau devine
,rau' doar n raport cu semenii sai. Apari(ia proprieta(ii si ex-
tinderea nevoilor sociale au dus la instaurarea autorita(ii paciIi-
catoare a statului. Cum statul, la rndul sau, este Iormat din oa-
meni cu aceleasi interese si ambi(ii, a Iost nevoie de un alt me-
diator, care sa limiteze puterea autorita(ilor publice. Asa au
aparut guvernarea constitu(ionala si statul de drept. Ideea de
dreptate a evoluat astIel de la dreptul celui mai puternic la in-
staurarea puterii dreptului.
Dreptatea este legata de o anumita ordine social, care Ii-
xeaza reguli sau criterii de conduita, care este creata si exerci-
tata de autorita(ile publice. Aceasta ordine de drept con(ine
propriile mijloace de constrngere care Ior(eaza respectarea re-
gulilor instituite.
AstIel deIinita, dreptatea desemneaza n acelasi timp un ideal
universal (corolar al egalita(ii), o stare de fapt (o anumita or-
dine sociala aparata de justi(ie) si o virtute personal (calitatea
62
coroborata cu ,philia' (sentimentul de bunavoin(a reciproca
ntre persoane). Dreptatea instituie o masura comuna (legea),
iar caritatea inspira n(elegerea individuala a situa(iilor.
Ca ideal si aspira(ie universala, dreptatea este n raport
strns cu dreptul natural. n momentul n care rela(iile dintre
oameni au nceput sa Iie reglementate de o institu(ie speciali-
zata (justi(ia), raporturile de Ior(a au Iost nlocuite cu raportul
de drept. Aceasta institu(ionalizare a drepta(ii nu trebuie sa se
Iaca prin ignorarea Iondului moral propriu-zis. CodiIicarea
drepta(ii n raport cu o anumita ordine sociala nu trebuie sa ne
Iaca sa uitam esen(a sa, care (ine de un proiect uman si de o
valoare perena a omenirii.
Bibliografie
ARISTOTEL, Etica nicomahic, Bucuresti, Editura Stiin(iIica
si Enciclopedica, 1988.
CHARVIN, R. Justice et politique. Evolution de leurs rap-
ports, Paris, Colin, 1968.
DWORKIN, R. M. Taking Rights Seriously, London,
Duckworth, 1978.
HOBHOUSE, I. T. The Elements of Social Justice, London,
Allen and Unwin, 1977.
JANKELEVITCH, V. Traite des vertus, Paris, Bordas, 1949.
KIRCHHEIMER, O. Political Justice. The Use of Legal Proce-
dure for Political Ends, Princeton, N. J., Princeton University
Press, 1980.
PLAMENATZ, J. Man and Society, London, Longman, 1990.
RAWLES, J. Theory of Justice, OxIord, OxIord University
Press, 1972.
RODEWALD, C. (ed.) Democracy, Ideas and Realities,
London, Dent, 1991.
SUMNER, L. W. The Moral Foundations of Rights, OxIord,
OxIord University Press, 1989.
65
sociale n Iunc(ie de merite si contribu(ii, se asigura o egalitate
de sanse mai realista si mai eIicace dect nivelarea si egalitatea
impusa. n sIrsit, dreptatea presupune egalitatea tuturor ceta-
(enilor n Ia(a legii, ceea ce permite interven(ia drepta(ii corec-
tive ca mecanism de descurajare a abuzurilor si nedrepta(ilor.
Desi apropiate, morala si dreptul au viziuni diIerite asupra
drepta(ii:
morala depaseste cadrul social (ea se aplica la individ sau
la rela(iile omului cu Dumnezeu );
morala ia n considerare att actele propriu-zise, ct si in-
ten(iile si dorin(ele, chiar si cele ascunse;
morala se adreseaza doar persoanelor Iizice, singurele do-
tate cu constiin(a, pe cnd dreptul ia n considerare si grupurile
si comunita(ile sociale;
cu excep(ia moralei pozitive inspirate de cuvntul revelat
(comandamentele biblice), sursa moralei este n interior, n
constiin(a individuala a Iiecaruia; din contra, regulile dreptului
sunt impuse din exterior, n urma unor conven(ii sociale;
morala nu opereaza cu constrngeri directe sau sanc(iuni
propriu-zise; execu(ia Ior(ata a unui precept moral ar elimina
tocmai ceea ce este mai important, anume caracterul constient
si asumat al actelor morale.
Dreptatea este o valoare complex, care nu poate Ii deIinita
doar prin mijloacele dreptului pozitiv. Judecata privind justi(ia
sau injusti(ia unei situa(ii nu releva doar de procedura judicia-
ra ca atare. Dincolo de rela(ia juridica, care stabileste vinova(ia
sau nevinova(ia n raport cu anumite acte sau inten(ii, dreptatea
implica rela(ii extralegale, Ienomene de constiin(a individuala
sau opinia publica. AltIel spus, dreptatea presupune o fudecat
de valoare care depaseste evident posibilita(ile si obiectivele
dreptului pozitiv. n aceasta perspectiva, este injust si inaccep-
tabil ceea ce este inuman, care aduce prejudicii unei categorii
de Iiin(e umane sau care pedepseste pe nedrept sau dispropor-
(ionat.
n acest Iel, ca sentiment, dreptatea se conIunda cu umanis-
mul, caritatea si solidaritatea. De altIel, Aristotel a anticipat
acest raport, aIirmnd ca dreptatea strict matematica trebuie
64
expresia scepticismului si a relativismului moral sau ontologic.
Este sensul pe care l da Locke n ,Tratatul asupra toleran(ei'
(16851686), unde toleran(a exprima nencrederea n aprio-
risme nnascute, n certitudini si repere imuabile. Toleran(a re-
Ilecta astIel constiin(a noastra asupra limitelor umane.
n sensul modern, toleran(a decurge din drepturile si liber-
ta(ile garantate de ,Declara(ia universala'. Dat Iiind Iaptul ca
drepturile si liberttile omului sunt indivizibile, ele au valoare
opera(ionala doar ca un cod unitar, inteligibil numai n ntregul
sau. Ca urmare, toleran(a nu este asociata doar cu libertatea, ci
este un corolar al tuturor drepturilor si liberta(ilor care deIinesc
condi(ia umana: dreptul la via(a, la demnitate, proprietate, pro-
tec(ia legii, tratament echitabil, la libertatea reuniunii si a ex-
presiei, la diIeren(a si alteritate, la prezum(ia de nevinova(ie, la
azil si circula(ie libera etc.
Ca atitudine social, ca mod de a Ii n societate, toleran(a a
Iost codiIicata prin urmatoarele caracteristici:
respectul diversita(ii si alterita(ii;
respectul liberta(ii de alegere;
solidaritate;
dialog social;
responsabilitate comuna;
capacitatea de a se transpune n situa(ia altora (empatia).
Cercetarile de psihologie social au dezvoltat un ntreg
domeniu de studiu care legitimeaza si explica toleran(a ca ati-
tudine cotidiana. Trei direc(ii de cercetare sunt interesante n
mod special. Ele ncearca sa explice mecanismele si constrn-
gerile toleran(ei ca Ienomen psihosocial. Aceste tendin(e sunt:
comportamentul prosocial, interpsihologia si empatia/simpa-
tia.
a) Comportamentul prosocial
Dupa Macauly si Berkowitz (1970), comportamentul pro-
social este comportamentul orientat spre consecin(e pozitive,
astIel nct beneIiciaza de aprobarea si ncurajarea societa(ii.
Exista trei tipuri majore de comportament social pozitiv:
afutorarea semenilor (,helping behavior');
67
Modulul 11. Toleranta
Toleran(a este opusul discriminrii. Chiar daca o persoana,
institu(ie sau grup social nu este de acord sau are interese con-
trare comportamentului altor persoane, institu(ii sau grupuri
sociale, acestea trebuie admise ca atare. Ele nu trebuie interzi-
se, combatute sau mpiedicate sa-si exercite dreptul lor natural
de a exista, care rezulta din diversitatea umanita(ii si a vie(ii.
Toleran(a este n acelasi timp o valoare sau un ideal si o ati-
tudine social. n ambele ipostaze, vorbim de tolerant pasiv
atunci cnd diIeren(ele nu sunt respinse, ci sunt acceptate sa
existe de la sine, printr-un comportament de ,laisser-Iaire'. Se
vorbeste de tolerant activ n cazul n care nu ne mul(umim
sa admitem dreptul la diIeren(a, ci militam si ntreprindem ac-
(iuni concrete pentru protejarea diIeren(elor.
Termenul de ,toleran(a' a aparut n sec. XVI n timpul raz-
boaielor religioase, ntr-un context de intoleran(a maxima. La
nceput, el a avut un sens peiorativ, Iiind sinonim cu indiIeren-
(a Ia(a de dogmele religioase si acceptarea ereziilor. ncepnd
cu sec. XVIII, toleran(a a Iost opusa Ianatismului, Iiind consi-
derata un atribut al liberttii de expresie. Fiecare subiect este
liber sa creada si sa Iaca orice, cu condi(ia ca libertatea sa sa
nu ngradeasca sau sa lezeze libertatea altor persoane. Toleran-
(a este deci o valoare care decurge din dreptul Iiecaruia de a Ii
liber, ntr-o societate permisiva, care oIera oportunita(i de ma-
niIestare si dezvoltare pentru to(i indivizii si grupurile sociale.
Apelul la convie(uire si toleran(a este nsa mai vechi. n
crestinism, el merge pna la dragostea altruista Ia(a de aproa-
pele nostru, exprimata prin una din cele doua comandamente
esen(iale ale ,Noului Testament': ,trateaza-i pe ceilal(i ca pe
tine nsu(i'. Sau, n versiunea populara a enun(ului negativ: ,sa
nu Iaci altuia ceea ce (ie nu-(i place' n acest sens, toleran(a
este consecin(a unicita(ii Iiecarei Iiin(e umane.
n versiunea care a Iost instituita n sec. XVIII (toleran(a
este consecin(a liberta(ii), toleran(a se preta la unele ambigui-
ta(i morale. Plecnd de la premisa ca nu exista adevar absolut
si, ca urmare, toate opiniile au aceeasi valoare, toleran(a era
66
c) Empatia yi simpatia
Toleran(a este Iavorizata de situa(iile de comunicare bazate
pe rezonan(a aIectiva, n(elegere reciproca si cordialitate. Asa
cum spunea SI. Augustin: ,nu cunoastem pe nimeni dect prin
prietenie'. ntr-o comunitate animata de prejudeca(i si exclu-
dere reciproca, de animozita(i si ura mocnita, de violen(e des-
chise si conIlicte interetnice, este evident ca nu se poate vorbi
de toleran(a.
Toleran(a comporta o hermeneutic social similara cu pro-
iec(ia aIectiva din empatie si comunicarea simpatic. Prima si
are originea n rela(ia dintre creator si opera de arta. Lipps
(1906) a numit-o ,contagiune aIectiva' (,EinIhlung'), termen
tradus n engleza de Titchener prin ,empathy' sau empatie.
Pentru a n(elege opera de arta, interpretul sau observatorul tre-
buie sa Iaca un efort de transpo:itie, astIel nct sa desciIreze
inten(iile creatorului. La Iel ca n raportul interpret opera de
arta creator, toleran(a presupune un demers de n(elegere a
,celuilalt': acesta este tot o persoana umana, cu acelasi statut
civic, cu deIecte si calita(i, la Iel ca toata lumea; ,celalalt' nu
este ,strainul', ,barbarul', ,veneticul' sau ,minoritarul', ci o
persoana identica cu mine, cu aceleasi drepturi si liberta(i. For-
ma cea mai avansata a acestei comuniuni interpersonale este
comunicarea simpatic. Dupa Max Scheler, simpatia transcen-
de aIectivitatea. Ea nu se bazeaza doar pe analogie si reciproci-
tate, ci presupune deja implicare existen(iala, comuniune si so-
lidaritate. Daca empatia poate provoca compatimire si n(ele-
gere, simpatia nseamna deja ac(iune comuna si suprapunerea
intereselor. n contextul nostru, empatia este sursa toleratei pa-
sive, iar simpatia ar Ii la originea tolerantei active.
Bibliografie
ALLPORT, G. W. The Nature of Prefudice, Reading, Addi-
son-Wesley, 1954.
EMERY, F.; THORSRUD, E. Democracy at Work, Leiden, M.
NijhoII, 1976.
HOFFMAN, M. L. Empathy. Its Development and Prosocial
Implications. Lincoln, University oI Nebraska Press, 1977.
69
altruismul;
toleranta.
Comportamentul prosocial este generat de trei tipuri de mo-
tiva(ii:
motivatia normativ comportamentul social corespunde
standardelor ceta(enesti si este orientat n direc(ia normelor ac-
ceptate de societate;
responsabilitatea social atitudinea altruista, toleranta
si de ntr-ajutorare decurge din sentimentul responsabilita(ii,
din ideea ca Iiecare are anumite obliga(ii Ia(a de ceilal(i si Ia(a
de societate;
responsabilitatea comportamentul prosocial este recom-
pensat printr-o atitudine similara, ceea ce Iace ca grupurile si
comunita(ile sa Iie mai n(elegatoare Ia(a de ceilal(i, mai per-
misive si mai deschise la cooperare.
b) Interpsihologia
Desi psihologia este prin excelen(a o stiin(a a diIeren(elor,
cercetarile din ultimele decenii au pus accentul pe interac(iuni
si aIinita(i reciproce. S-a constatat astIel ca, n poIida unei
varieta(i nelimitate a tipurilor, conduitelor si personalita(ilor,
indivizii au Ioarte multe elemente n comun. Aceasta comuna-
litate interindividuala a Iost explicata prin doua ipoteze com-
plet opuse:
similaritatea sau omologia psihic, care ar Ii expresia va-
lorilor comune, a condi(iei umane n general (drepturile Iunda-
mentale ale omului ar Ii n acest Iel codul civic si politic care
garanteaza aceasta egalitate de statut a tuturor oamenilor);
complementaritatea indivi:ilor, n cadrul unei specii ca-
racterizate, ca orice maniIestare a vie(ii, prin diversitate si ete-
rogenitate.
n ambele versiuni, toleran(a este expresia aIinita(ilor si in-
terac(iunilor interpersonale. n aceasta viziune, intoleranta apare
atunci cnd cele doua condi(ii (constiin(a similarita(ii si com-
plementaritatea Iunc(ionala) nu sunt pe deplin asigurate: este
cazul inegalita(ii de statut social, al prejudeca(ilor, al lipsei de
cultura civica sau al manipularii politice.
68
telor (posibila doar n cazul utopiilor sau a regimurilor totalita-
re), ci egalitatea statutului social si civic (egalitatea n Ia(a le-
gii, egalitatea n drepturi, egalitatea oportunita(ilor). n acest
Iel, dreptatea distributiva reuseste sa concilieze egalitatea si di-
versitatea, n sensul preconizat de sloganul la care ne-am reIerit.
Diversitatea este un atribut intrinsec al naturii si culturii. n
cazul naturii, diversitatea speciilor si varietatea exemplarelor
asigura echilibrul Iunc(ional, nsasi modul de maniIestare a
vie(ii. n ceea ce priveste cultura, Iara diversitate ea ar Ii golita
de orice con(inut. Valorile, credin(ele, simbolurile, atitudinile,
mentalita(ile, obiceiurile, moravurile, normele etice sunt ele-
mente ale culturii care diIeren(iaza persoanele, grupurile soci-
ale, comunita(ile si na(iunile. Chiar daca exista un nucleu mo-
ral comun, oamenii se deosebesc n Iunc(ie de elementele de
cultura cu care se identiIica.
n viata social, n momentul ntlnirilor interindividuale,
aceste diIeren(e naturale si culturale sunt ampliIicate. Se pune
n acest caz o dubla ntrebare:
pna unde poate Ii admisa diversitatea persoanelor, gru-
purilor si comunita(ilor Iara sa se piarda coe:iunea social?
cum coexista identittile individuale cu identittile colec-
tive?
Prima ntrebare reia de Iapt vechiul principiu al unittii in
diversitate. Unitatea rezulta, pe de o parte, dintr-un corp co-
mun de norme, valori, conduite sau simboluri, valabile pentru
toata umanitatea, n ansamblul sau; pe de alta parte, aceste ele-
mente ale culturii se transmit de la o genera(ie la alta, sub Ior-
ma de patrimoniu comun, Iara sa Iie nevoie ca de Iiecare data
sa Iie redescoperit sau cucerit. Mircea Mali(a numeste civili:a-
tie acel corp comun de cunostin(e, valori si tehnici care conIera
dimensiunea universal a existen(ei umane. Daca civiliza(ia uneste
si conIera continuitatea necesara a istoriei, cultura diIeren(iaza
si particularizeaza. Ea este exclusivista si alimenteaza identita-
(ile si alteritatea. Culturile nu exista dect la plural, ntr-o mare
diversitate.
Istoria civiliza(iilor a aratat ca unitatea si coeziunea sociala
se pot realiza doar n jurul unui proiect comun. Fie ca este vorba
71
MACAULY, J. R.; BERKOWITZ, L. (eds.) Altruism and Helping
Behavior, New York, Academic Press, 1970.
MOSCOVICI, S. Lage des foules, Paris, Fayard, 1981.
NECULAU, A. (coord.), Psihologie social. Aspecte contem-
porane, Iasi, Ed. Polirom, 1996.
NISBETT, R. E.; ROSS, L. Human Inference. Staged and
Shortcomings of Social Judgement, Englewood CliIIs, Prenti-
ce-Hall, 1980
PEREZ, J. A.; MUGNY, G. Influences sociales. La theorie de
lelaboration du conflit, Neuchtel, Delachaux et Niestle, 1993.
SCHELER, M. Nature et formes de la sympathie, Paris, Payot,
1974.
Modulul 12. Diversitatea
Toti egali, toti diferiti este sloganul sub egida caruia s-a des-
Iasurat Campania contra rasismului, xenoIobiei, antisemitis-
mului si intoleran(ei, organizata de Consiliul Europei n anii `90.
Acest enun( subn(elege o contradic(ie, care ar rezulta din
incompatibilitatea reciproca dintre egalitate si diversitate. Asa
cum am vazut, egalitatea presupune simetria par(ilor aIlate n
echilibru. Echivalentul acestei Iorme de echilibru mecanic este
dreptatea comutativa, o Iorma cantitativa de dreptate bazata pe
ideea de egalitate a persoanelor. n aceasta ipostaza, egalitatea
tuturor nseamna identitatea sau omogenitatea dupa un anumit
criteriu (este modelul patului lui Procust).
Sloganul de mai sus si ideea diversita(ii n general implica
nsa ceea ce am numit dreptatea distributiv. Este o Iorma ca-
litativa de echilibru care se realizeaza prin distribu(ie propor-
(ionala, echitate si egalitatea sanselor. Cum diversitatea este
principiul de baza al vie(ii si organizarii sociale, dreptatea dis-
tributiva ncearca sa asigure un tratament echitabil tuturor,
printr-o egalitate n drepturi si prin accesul liber la sansele de
reusita, n Iunc(ie de aspira(iile, capacita(ile si contribu(ia Iie-
caruia. Dreptatea distributiva nu-si propune egalitatea rezulta-
70
Dupa Mc Call si Simmonds, ca Iorme de maniIestare a diver-
sita(ii culturale, identita(ile pot Ii sursa unor conflicte sociale:
datorita sensului diIerit dat aceleiasi identita(i;
ca rezultat al tentativei de a-si impune propria identitate;
prin excluderea intoleranta a identita(ilor alternative.
ConIorm unei deIini(ii simple (Smith, 1991), identita(ile
sunt acele Iorme ale culturii pe care o persoana, grup social sau
comunitate si le atribuie sau prin care doreste sa Iie recunos-
cut. Identificarea are deci doua laturi: una de atribuire (asuma-
rea unui simbol sau element al culturii ca Iiind o componenta
a propriului eu) si alta de categori:are (revendicarea aparte-
nen(ei la o anumita categorie identitara). n cazul n care iden-
tiIicarea ia Iorme colective (ex. apartenen(a la o anumita co-
munitate proIesionala, la un clan sau la un partid politic), se
vorbeste de identitti colective. n acest caz, ca si n situa(ia
identita(ilor personale (construirea eului n raport cu anumite
elemente ale culturii prin care persoana doreste sa Iie recunos-
cuta), ntlnim acelasi dublu proces: de atribuire si diIeren(ie-
re. n ceea ce priveste asimilarea sau atribuirea, nu exista pro-
bleme deosebite. Pot nsa apare situa(ii conIlictuale n cazul di-
Ieren(ierii n raport cu alte identita(i colective. n acest caz,
identiIicarea colectiva poate lua Iorma diIeren(ierii contra altei
identita(i colective.
Un alt aspect legat de raportul identita(ii individuale/iden-
tita(i colective este situa(ia identittii impuse sau a identita(ii
induse din exterior. n acest caz, individul preia o identitate co-
lectiva printr-un proces de identificare formal (ex. na(ionali-
tatea), Iara discernamnt, pe baza unei identita(i ntmplatoare
(ex. mprejurarea de a te naste pe un anumit teritoriu). Fara ca
nou-nascutul sa poata Ii consultat, el primeste automat o iden-
titate colectiva.
Identita(ile colective reprezinta o entitate superioara iden-
tita(ilor individuale ale persoanelor participante. Formele co-
lective de apartenen(a/atribuire sunt de obicei coagulate n
jurul unui ideal, a unei credin(e, idei sau a unei cauze. De multe
ori, identita(ile colective au un scop deIensiv: ele securizeaza
n jurul unei cauze amenin(ate de o identitate dominanta. n
73
de proiectul autoritar al monarhului, Iie de varianta spirituala a
coeziunii ntru credin(a, proiectul a Iost cel care a legitimat un
anumit tip de societate si a mobilizat subiec(ii, enoriasii sau ce-
ta(enii pentru o cauza comuna. n cazul democra(iei, proiectul
este egalitatea demnita(ii umane, realizata prin guvernarea
pentru si de catre popor. Codul moral care legitimeaza acest tip
de unitate civica este dreptul natural si Declara(ia universala a
drepturilor omului. ConIorm acestui cod, Iiecare ceta(ean este
titularul unor drepturi constitu(ionale care decurg din condi(ia
de Iiin(a umana unica n esen(a sa. Drepturile unui individ nu
trebuie sa intre n contradic(ie sau sa aIecteze drepturile altui
individ, titular al acelorasi drepturi. Coeziunea sociala rezulta
din aceasta interdependen(a a drepturilor Iiecarui ceta(ean si
din limitarea lor reciproca.
O Iorma interesanta de autolimitare este rela(ia dintre drep-
turile individuale si drepturile colective. Din ce n ce mai ac-
centuat, unele comunita(i revendica drepturi colective, care se
aplica unui grup de indivizi (ex. o minoritate etnica sau un grup
proIesional). Acest mod de abordare nu exclude principiul de
baza al drepturilor omului, care sunt de Iapt drepturi individu-
ale exercitate n Iorme colective. Cum via(a sociala presupune
doar Iorme colective de existen(a (grupuri, comunita(i, asocia-
(ii, organiza(ii, institu(ii), rezulta ca drepturile colective sunt n
realitate tot drepturi individuale, dar contextualizate n Iunc(ie
de domeniul public de reIerin(a.
Cea de a doua ntrebare aduce n primul plan problema con-
troversata a identittilor. O persoana, un grup social sau o co-
munitate pot avea mai multe identita(i n acelasi timp, anumite
roluri sociale, anumite stiluri de via(a, apartenen(a la o cate-
gorie proIesionala sau la o comunitate culturala. De exemplu, o
persoana poate sa-si asume simultan o identitate etnica (membru
al unui grup etnic), una proIesionala (exercitarea unei anumite
meserii), una lingvistica (ca vorbitor al unei anumite limbi), o
identitate sexuala, o identitate Iamiliala, una politica, alta teri-
toriala etc. Acest proces de identiIicare cu anumite aspecte ale
culturii, ea nsasi extrem de diversiIicata, accentueaza diIe-
ren(ele si varietatea indivizilor, grupurilor si comunita(ilor.
72
litica, economica si culturala, pe baza principiului demnita(ii
egale.
Istoria moderna a cunoscut doua tipuri de politic privind
grupurile minoritare: asimilarea si pluralismul.
a) Asimilarea nseamna de Iapt anularea diIeren(elor. Este
un proces de omogenizare n care cultura dominanta si impu-
ne limba, obiceiurile, valorile, mentalita(ile si credin(ele. ReIe-
rindu-se la situa(ia societa(ilor moderne create prin imigra(ie
voluntara (S.U.A. si Australia), Gordon a identiIicat sapte gra-
de de asimilare, valabile pentru orice tip de societate:
asimilarea cultural (,aculturarea'), prin care se reali-
zeaza adoptarea Iormala a modelului cultural dominant;
asimilarea structural, prin participarea si integrarea n
institu(iile, organiza(iile sau cercurile de putere ale societa(ii
gazda; dupa Gordon, acesta este momentul decisiv, cnd elitele
minorita(ii se solidarizeaza cu elitele majorita(ii, ntr-un sistem
de cogestiune a puterii; accesul la decizie si putere (economi-
ca, politica) a elitelor minoritare grabeste pierderea identita(ii
colective a grupului minoritar de provenien(a;
asimilarea marital, prin casatorii mixte;
asimilarea psihologic, care se maniIesta prin identiIica-
rea cu grupul dominant; grupul minoritar nceteaza sa existe ca
identitate colectiva, cel pu(in pentru persoanele asimilate;
asimilarea comportamental, prin mimetism comporta-
mental;
asimilarea civic, caracterizata prin absen(a conIlictelor
de putere sau de interese ntre grupul minoritar si grupul majo-
ritar.
Ca politic public, asimilarea nu mai este practicata nici
macar n statele Iormate prin emigra(ie. Chiar si n Statele Unite,
exemplul clasic de ,creuzet multietnic' (,melting pot'), alaturi
de asimilarea noilor valuri de imigran(i n jurul unei noi iden-
tita(i, persista mari enclave de diversitate culturala care-si pas-
treaza identitatea colectiva. n acest Iel, n S.U.A. exista de
Iapt un model mixt, de asimilare si pluralism n acelasi timp
(,multiculturalismul rezidual').
75
general, exista trei mari forte centripete n jurul carora se Ior-
meaza identita(ile colective: traditiile culturale, fortele politice
si confesiunile.
Problema identita(ii colective se pune ndeosebi n legatura
cu existen(a unui grup minoritar. Este situa(ia tipica n care
grupul minoritar Iace apel la o identitate colectiva (etnica, cul-
turala, politica sau sociala) ntr-un dublu scop: pentru a asigu-
ra coeziunea interna a grupului, pe de o parte, pentru a apara
grupul minoritar de domina(ia altor identita(i colective, promo-
vate de grupul majoritar, pe de alta.
Cnd vorbim de ,grup minoritar', se impun doua precizari.
Mai nti, minoritatea nu este exclusiv etnica. Exista minorita(i
culturale, sociale, religioase, proIesionale etc. Toate aceste mi-
norita(i, la Iel ca speciile de animale pe cale de dispari(ie, bene-
Iiciaza de o protec(ie na(ionala si interna(ionala particulara (de
exemplu, n Rusia exista peste o suta de limbi minoritare ame-
nin(ate cu dispari(ia ), ceea ce Iace ca, n multe situa(ii, proble-
matica minorita(ilor sa preocupe mai mult opinia publica. A
doua precizare se reIera la rela(ia minoritate majoritate. Aceasta
rela(ie nu este una pur matematica (o minoritate nu este ntot-
deauna inIerioara statistic), ci este un raport contextuali:at. Nu
exista persoana sau grup care sa Iie ,minoritate' dupa toate
criteriile si n toate mprejurarile. Sunt Irecvente cazurile n
care o minoritate etnica de(ine de Iapt controlul economic (ex.
AIrica de Sud).
Drepturile omului ac(ioneaza ca un cod moral si civic care
instituie diversitatea, toleran(a, egalitatea si libertatea ca prin-
cipii de convie(uire n societtile multiculturale. Datorita mo-
bilita(ii persoanelor si comunita(ilor, a migra(iilor si a urbani-
zarii, a intensiIicarii schimburilor si comunica(iilor, societa(ile
moderne sunt intens multiculturale. Situa(ia nu este cu totul
noua: marile metropole coloniale sau regiunile cu popula(ie
mixta au Iost dintotdeauna multiculturale. Se apreciaza ca
aproximativ 30 din popula(ia actuala a statelor occidentale
provine din emigra(ie. Ceea ce este nou, este asumarea consti-
enta a apararii drepturilor minorita(ilor de catre majoritatea po-
74
rea institu(ionala si culturala sunt recunoscute oIicial, iar gru-
purile etnice sunt concentrate n enclave teritoriale bine contu-
rate, unde identita(ile colective au puternice radacini istorice si
culturale.
Pluralismul inegalitar este o Iorma anacronica de gestiu-
ne politica a diversita(ii culturale. Spre deosebire de politica de
asimilare si pluralism egalitar, unde stratiIicarile sociale si ine-
galita(ile economice sunt atenuate de o bunastare comuna m-
partasita att de majoritari ct si de minoritari, ,pluralismul
inegalitar' promoveaza separarea structurala pe Iondul unui
acces limitat la putere si prosperitate. Pluralismul exista, dar
ntr-o Iorma inechitabila. Din acest motiv, n locul consensului
si legitimarii reciproce din pluralismul egalitar, guvernarea
inegalitara recurge la coerci(ie si impunerea voin(ei dominante.
Acolo unde bunastarea este limitata, grupul majoritar este ten-
tat sa recurga la Ior(a pentru a o de(ine n mod exclusiv.
Bibliografie
BRAUDEL, F. Grammaire des civilisations, Paris, Flamma-
rion, 1993.
BRISLIN, R. Cross cultural Encounters, New York, Perga-
mon, 1981.
CAMILLERI, C. Strategies identitaires, Paris, PUF, 1950.
CAMILLERI, C. (coord.) Differences et cultures en Europe,
Strasbourg, Les Editions du Conseil de l`Europe, 1995.
DADSI, D. Particularisme et universalisme. la problematique
des identites, Strasbourg, Les Editions du Conseil de l`Europe,
1995.
DAVIS, F. J. Minority Dominant Relations. A Sociological
Analysis, Arlington, AHM, 1978.
ELIAS, N. La civilisation des moeurs, Paris, Flammarion,
1993.
GEERTZ, C. The Interpretation of Cultures, New York, Basic
Books, 1973.
GORDON, M. M. Assimilation in American Life. OxIord,
OxIord University Press, 1964.
77
b) Pluralismul este de Iapt expresia politica a diversita(ii
culturale. Persoana umana se construieste prin proiec(ie iden-
titara n raport cu aceasta diversitate, astIel nct societa(ile
moderne devin multiculturale, multietnice, multirasiale, pluri-
lingve. Pluralismul este versantul politic al mozaicului cultu-
ral. Persoanele, grupurile si comunita(ile care se deIinesc ele
nsele ca diIerite Ia(a de tendin(ele sau modelele majoritare, au
dreptul sa-si exprime aceasta op(iune, sa se organizeze n jurul
unor criterii liber consim(ite, sa ntreprinda ac(iuni sistematice
pentru conservarea si conIirmarea acestor diIeren(e. Societatea
pluralista este de Iapt locul public de maniIestare si aIirmare a
diIeren(elor.
Dupa acelasi autor citat mai sus (Gordon), exista doua tipuri
principale de pluralism:
Pluralismul egalitar, n care grupurile etnice doresc si
ob(in egalitatea n drepturi, dar ramn separate de grupul ma-
joritar. DiIeren(ele sunt ncurajate si acceptate, dar pe baza
unor principii de coexisten(a. Grupurile etnice participa la
via(a publica, au o contribu(ie economica si civica importanta,
dar se maniIesta ca grupuri de interese. Este un sistem de ,di-
Ieren(e competitive', care Iunc(ioneaza pe principiul statului
de drept. Gordon identiIica doua Iorme particulare de plura-
lism egalitar:
pluralismul cultural, speciIic Statelor Unite, unde grupu-
rile etnice continua sa-si exprime identitatea culturala, n poIi-
da unor puternice presiuni asimilatoare; dat Iiind dimensiunile
societa(ii americane, care Iunc(ioneaza pe baza unor standarde
civice comune, asimilarea nu mai este eIectiva la nivel micro-
social; modul de via(a pluralist este mpartasit de to(i ceta(enii,
ceea ce nu mpiedica supravie(uirea identita(ilor colective de
origine (etnice, conIesionale, lingvistice);
pluralismul corporatist este cel care Iunc(ioneaza n Ca-
nada si unele (ari europene (Elve(ia, Belgia, Irlanda de Nord).
Unita(ile etnice sunt recunoscute Iormal de autorita(ile publice
pna ntr-acolo nct puterea politica este distribuita n conIor-
mitate cu ponderea numerica a acestor grupuri etnice. Separa-
76
IV
CETATENIA
Prin ,ceta(enie' se n(elege statutul politic si juridic al ce-
ta(eanului titular de drepturi recunoscute de statul de care apar-
(ine. Pentru ca sa Iie capabil sa-si exercite acest statut, ceta(ea-
nul trebuie sa aiba un corp minimum de competen(e sociale si
politice, numit cultur civic.
Rela(ia dintre statutul politic si juridic, pe de o parte, cul-
tura civica, pe de alta, este una din problemelecheie ale socie-
ta(ii democratice. De Iapt, democra(ia nu exista Iara ceta(eni,
iar ceta(enii nu se maniIesta ca atare dect n condi(iile n care
sunt capabili sa-si asume anumite drepturi si responsabilita(i,
sa contribuie deci la realizarea rolului colectiv numit cettenie.
n aceasta perspectiva, con(inutul modulelor care urmeaza
poate aduce unele clariIicari importante n privin(a democra(iei
ca realitate cotidiana. n mod concret, studentul este solicitat
sa-si nsuseasca urmatoarele con(inuturi:
rela(ia dintre ceta(enie si na(ionalitate;
elementele componente ale ceta(eniei;
evolu(ia ceta(eniei;
multiculturalitatea si ceta(enia multipla;
tradi(ia liberala si tradi(ia republicana n abordarea ceta(e-
niei;
deIini(ia ceta(eniei dupa Marshall;
socializarea si socializarea politica;
etapele socializarii politice;
procesul de socializare politica;
79
HERSKOVITS, M. Cultural Relativism. Perspectives in Cultu-
ral Pluralism, New York, Random House, 1972.
KYMLICKA, W. Multicultural citi:enship. A Liberal Theory
of Minority Rights, OxIord, Clarendon Press, 1996.
MALITA, M. Zece mii de culturi, o singur civili:atie. Bu-
curesti, Ed. Nemira. 1998.
McCALL, G. J. I.; SIMMONS, J. L. Identities and Actions,
New York, Free Press, 1978.
MICHAUD, G. Identites collectives et relations interculturelles,
Bruxelles, Editions Complex, 1978.
MUCCIELLI, A., LIdentite, Paris, PUF, 1986.
PHILLIPS, A. Democracy and Difference, Cambridge, Polity
Press, 1993.
SMITH, A. National Identity, OxIord, Reno, 1991.
YETMAN, N. R.; HOY, STEELE, C. (eds.) Mafority and
Minority, Boston, Allyn and Bacon, 1982.
YOUNG, M. Justice and the Politics of Difference, Prince-
ton, Princeton University Press, 1993.
78
te drepturi sunt recunoscute si garantate de statul respectiv pe
baza unei conven(ii civice implicite: n schimbul dreptului de
a Ii ceta(ean, individul este loial ordinii sociale si se angajeaza
sa participe la via(a publica (ca alegator, contribuabil, membru
al unei Iorma(iuni politice sau al societa(ii civile);
un anumit nivel de cultur civic, reprezentat de compe-
ten(ele necesare pentru exercitarea statutului de ceta(ean;
un mod de viat, respectiv un tip de conduita si anumite
rela(ii sociale rezultate din practica cotidiana a ceta(eniei.
Cum societatea politica este diIerita de la o epoca la alta,
ceta(enia a avut un caracter evolutiv. La origine, ceta(enia avea
o Iunc(ie religioasa. Ceta(eanul avea dreptul sa participe la ce-
remoniile de cult dedicate zeului protector al Ceta(ii. Dupa ce
regii au disparut din cettile grecesti (cu excep(ia Spartei), pu-
terea a Iost preluata de o oligarhie a marilor proprietari. Aces-
tia au constituit o adunare deliberativa ai carei membri de(i-
neau monopolul judiciar, Iiind singurii care cunosteau legile. O
data cu reIormele constitu(ionale ale lui Solon si, mai ales,
Clisthene (a doua jumatate a sec. VI .e.n.), legea este cunoscu-
ta de to(i locuitorii liberi ai ,Polis'-ului care devin membri ai
,Ecclesia' (adunarea populara). Acesta este momentul de nce-
put al ceta(eniei ca Iorma de participare directa la deciziile co-
lective. Ceta(enia era un drept al ceta(eanului liber, transmis
din tata n Iiu, pe baza apartenen(ei la Cetateastat.
Roma antic a preluat multe din elementele culturii grecesti,
ntre care si ceta(enia republicana. ncepnd cu sec. V .e.n.,
odata cu instaurarea Republicii romane, puterea este de(inuta
de patricieni si sacerdo(i (marii proprietari si aristocra(ii), sin-
gurii care cunosteau secretul legilor si-l aplicau prin procedu-
ra judiciara. Acest drept de judecata se transmitea oral, din tata
n Iiu, Iiind conservat si mostenit ca un bun de Iamilie. Dupa
aproximativ doua secole de lupte sociale, plebeii (ceta(enii Iara
drepturi) capata accesul la cunoasterea legilor (cele 12 tabele
romane). Roma republicana, att prin dimensiunile sale, ct si
prin administra(ia sa suprana(ionala, nu a devenit nsa nicio-
data o democra(ie similara cu ,Polis'-urile grecesti. Att siste-
mul electoral al comitatelor, ct si puterea decizionala a Sena-
81
socializarea politica directa si indirecta;
deIini(ia culturii civice (Amond si Verba);
componentele culturii civice;
competen(ele civice minimale si maximale;
matricea de analiza a culturii civice;
tipuri de cultura civica;
deIini(ia societa(ii civile;
evolu(ia societa(ii civile ca idee politica;
societatea civila ca alternativa si contraputere;
societatea civila si tranzi(ia postcomunista.
Modulul 13. Cettenii si cettenia
Cuvntul englez ,citizenship' (tradus n Iranceza prin ,ci-
toyennete') are n limba romna doua sensuri: cettenie si na-
tionalitate. Limba germana, Ioarte sensibila la nuan(e, Ioloses-
te cuvntul ,Brgerlichkeit' ca echivalent al lui ,citizenship'
(apartenen(a la o anumita societate politica), dar adauga ime-
diat doua sensuri derivate: ,Brgersturm' desemneaza statutul
de burghez (capacitatea de a Iace parte din clasa de mijloc) si
,Staatsangehrigkeit' cu sensul de na(ionalitate.
n lucrarile de specialitate, ceta(enia desemneaza mai mult
dect simpla apartenen(a recunoscuta n pasapoarte sau alte
acte de identitate. Cum apartenen(a la o societate politica n-
seamna nu doar recunoasterea sa oIiciala, ci si dreptul de a par-
ticipa la via(a civica, cei mai mul(i dintre autorii care s-au ocu-
pat de aceasta chestiune Iolosesc o deIini(ie care integreaza trei
termeni cheie: apartenenta, loialitatea si participarea. n spiri-
tul acestei deIini(ii, ceta(enia nseamna dreptul pe care o socie-
tate politica l conIera membrilor sai de a participa la via(a pu-
blica.
Din aceasta deIini(ie, rezulta ca ceta(enia comporta trei
componente:
statutul politic si furidic al ceta(eanului, titular al dreptu-
rilor civice care rezulta din apartenen(a la un anumit stat; aces-
80
electorii reprezentau cam 50.000 de persoane (Ia(a de 3
milioane ceta(eni pasivi si 4 milioane ceta(eni activi); ei aveau
o contribu(ie economica substan(iala (minimum echivalentul
recompensei pentru 10 zile de lucru), ceea ce le dadea dreptul
sa aleaga deputa(ii, judecatorii si adunarile regionale.
Toata epoca modern a asociat ceta(enia de na(ionalitate si
de apartenen(a la un Stat-na(iune. Ceta(enia era o calitate juri-
dica ntemeiata pe locul nasterii sau pe legea sngelui. La Iel
ca n ceta(ile antice, apartenen(a si loialitatea erau considerate
atribute esen(iale ale ceta(eniei.
Odata cu dezvoltarea societtilor multiculturale (ndeosebi
n urma colonizarilor, a migra(iilor si a deschiderii Irontierelor)
si apari(ia cetteniilor supranationale (ex. ceta(enia europea-
na), rela(ia dintre teritoriu si ceta(enie s-a relativizat. Transmi-
terea parentala si ,dreptul pamntului' nu mai sunt obligatorii.
Ceta(enia se poate ob(ine si prin naturalizare sau aIiliere. Mai
mult, ndeosebi n limbajul Consiliului Europei, se vorbeste as-
tazi de cettenie multipl. Cum ceta(enia se deIineste prin spa-
(iul public de reIerin(a, aceeasi persoana poate sa-si asume n
acelasi timp o ceta(enie locala, o ceta(enie regionala, o ceta(e-
nie na(ionala si o ceta(enie europeana. Aceasta relativizare ex-
trema a ceta(eniei, valabila ndeosebi n cazul Uniunii Europe-
ne, arata clar Iaptul ca ceta(enia este mai mult o construc(ie
mintala, o reprezentare personala a drepturilor si responsabili-
ta(ilor, dect un cadru normativ exterior, circumscris unui teri-
toriu strict delimitat.
Majoritatea deIini(iilor moderne ale ceta(eniei includ o ca-
racteristica obligatorie: participarea. Ceta(enia este un con-
tract istoric ntre stat si ceta(eni, care conIera titularilor dreptul
de a participa la via(a publica.
Aceasta deIini(ie, acceptata aproape unanim, ascunde nsa
o contradic(ie de Iond care, dupa Heater, erodeaza idealul ce-
ta(enesc. Este contradic(ia dintre ,tradi(ia liberala' si ,tradi(ia
republicana'.
Traditia liberal se centreaza pe drepturile si liberta(ile in-
dividului. Ceta(enia este un statut politic realizat ncepnd cu
sec. XVII, prin emanciparea treptata a individului Ia(a de pute-
83
tului (Iormat exclusiv din patricieni), au redus considerabil drep-
turile ceta(enilor plebei. Cuceririle teritoriale si ncorporarea
de noi popula(ii duc la diluarea progresiva a ceta(eniei romane.
ntr-o prima etapa, n anul 88 .e.n., toata popula(ia Italiei pri-
meste ceta(enia romana si beneIiciaza de protec(ia asigurata de
dreptul roman; popula(ia din alte provincii se supun dreptului
latin, un drept inIerior, limitat la dreptul civil. n aceste condi(ii
de largire a masei de ceta(eni romani (aproape un milion), a de-
venit practic imposibil sa se organizeze alegeri de magistra(i.
ncepnd cu Tiberiu, magistra(ii sunt numi(i direct de Senat,
singurele alegeri eIectuate Iiind cele municipale. Aceasta evo-
lu(ie culmineaza cu acordarea ceta(eniei romane de catre Cara-
calla, n anul 212 e.n., pentru toate provinciile imperiului. Sunt
exclusi, evident, sclavii, Iemeile si barbarii instala(i pe terito-
riul Imperiului. Aceasta extindere a teritoriului de reIerin(a a li-
mitat ceta(enia la exercitarea dreptului public si privat roman
si la alegerea magistra(ilor municipali.
n Evul Mediu, exista doar subiec(i ai monarhului si locui-
tori ai unui teritoriu. Cuvntul ,ceta(ean', ca atare, reapare
doar n contextul Revolutiei France:e si al Declaratiei drep-
turilor omului si cetteanului (1789). Drepturile omului sunt
considerate ca anterioare si superioare oricarei organizari sta-
tale, astIel nct ceta(enia este un atribut al tuturor Iiin(elor
umane. n practica nsa, una din primele legi consecutive Re-
volu(iei Franceze, anume legea suIragiului universal (22 de-
cembrie 1789), a revenit la criteriul averii ca arbitru al ceta(e-
niei. Aceasta lege spune ca to(i ceta(enii sunt egali, dar unii
sunt mai egali dect al(ii, astIel nct se delimiteaza trei cate-
gorii de ceta(eni:
ceta(enii pasivi sunt cei exclusi de la exercitarea dreptu-
lui electoral; ei au dreptul la protec(ia persoanei, a proprieta(ii
si a liberta(ii, dar nu pot vota;
ceta(enii activi sunt cei a caror contribu(ie economica di-
recta echivaleaza cu minimum valoarea a trei zile de munca;
ntruni(i n adunari populare, ei aleg municipalita(ile si elec-
torii;
82
activita(ile n serviciul public nu trebuie neaparat recom-
pensate; spiritul comunitar nseamna solidaritate, voluntariat si
activita(i Iilantropice.
n ultima analiza, tradi(ia liberala si tradi(ia republicana nu
sunt att de diIerite cum par la prima vedere. Ele au n comun
cel pu(in trei trasaturi:
ambele deIinesc ceta(enia ca participarea la o comunitate
politica, posibila prin calitatea de membru al acelei comunita(i;
ambele deIinesc ceta(enia ca un statut juridic care regle-
menteaza raporturile individului cu statul sau rela(iile dintre
ceta(eni si grupurile sociale;
ambele deIinesc acest statut pe baza principiilor drepturi-
lor naturale.
DiIeren(ele sunt date de entitatea politica de reIerin(a: indi-
vidul n cazul ceta(eniei liberale, comunitatea, n cazul ceta(e-
niei clasice.
ntr-o deIini(ie larg citata, Marshall (1950) ncearca sa com-
bine cele doua tradi(ii n jurul a trei concepte de baza: aparte-
nenta (la o comunitate politica), drepturile si responsabilitti-
le. Rezulta astIel o deIini(ie ,mixta' care (ine seama att de deIi-
ni(ia clasica, ct si de cea liberala: ,Ceta(enia este un statut ga-
rantat tuturor celor care sunt membri cu drepturi depline ai
unei comunita(i. To(i cei care beneIiciaza de acest statut sunt
egali n ce priveste respectarea drepturilor si responsabilita(ilor
care decurg din statutul respectiv'.
Atributul principal al ceta(eniei este participarea la via(a
publica. IndiIerent de comunitatea politica de reIerin(a (ceta-
tea-stat, republica suprana(ionala, statul-na(iune sau statul multi-
cultural), ceta(enia consta n dreptul si virtutea de a participa,
ca membru cu prerogative depline, la deciziile colective ale co-
munita(ii. n lumea antica greceasca, ceta(enia se identiIica cu
statutul privilegiat al grupului conducator n statul-cetate. n
statul modern, ceta(enia presupune drepturi si responsabilita(i
mult mai ample. Marshall vorbeste n acest sens de o ,coeziu-
ne interna' a ceta(enilor care rezulta din trei componente inter-
dependente (Marshall, 1950, p. 1011):
85
rea autoritara a statului. Aceasta viziune liberala a ceta(eniei se
caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
ceta(enia este un statut relativ; acest statut este realizat n
mod diIerit de diverse persoane, n locuri si momente diIerite;
ceta(enia presupune ca to(i indivizii sunt egali n drepturi;
realitatea nu este dect o aproxima(ie imperIecta a acestui
ideal;
ceta(enia comporta o tensiune Iunc(ionala ntre individ si
stat; n realitate, aceasta rela(ie are o baza contractuala mult
mai pasnica dect lasa sa se n(eleaga ideea de lupta si conIlict
social;
sistemul drepturilor si liberta(ilor civice protejeaza indi-
vizii, astIel nct acestia nu au nevoie sa le invoce n Iiecare si-
tua(ie cotidiana; bunii ceta(eni se maniIesta doar n situa(ii elec-
torale sau ca platitori de impozite.
Traditia republican si are originea n ceta(enia clasica
(greaca si romana), n IilosoIia politica a Renasterii (n special
Machiavelli), n gndirea lui Rousseau si idealismul politic
american. Cuvntul-cheie al acestei viziuni este ,virtutea civi-
ca'. Spre deosebire de individualismul liberal, care a evoluat
ca o atitudine impotriva statului, ceta(enia clasica a aparut ca
un statut special, cu care de(inatorii se mndreau. Acest statut
a coincis cu abolirea tiraniei exercitata de patriarhi, patricieni
sau monarhi si instaurarea republicii.
Spre deosebire de tradi(ia liberala, unde ceta(enia se bazea-
za pe drepturile dobndite de predecesori, ceta(enia legitimata
prin tradi(ia republicana este motivata doar prin virtutea civica
sau prin serviciile publice pe care o persoana este capabila sa
le ndeplineasca. Din aceste compara(ii rezulta patru trasaturi
ale ceta(eniei n viziune republicana:
rela(iile dintre ceta(eni sunt la Iel de importante ca rela(i-
ile dintre ceta(eni si stat; ceta(enia nseamna via(a comunitara
si responsabilitate comuna;
ceta(enia presupune loialitate Ia(a de propria (ara;
ceta(enia nseamna un bun echilibru ntre drepturi si res-
ponsabilita(i;
84
Bibliografie
BANFIELD, E. (ed.) Civility and Citi:enship in Liberal De-
mocratic Societies, New York, Paragon House, 1992.
BARBALET, J. M. Cettenia, Bucuresti, Ed. Du Style, 1998.
BIRNBAUM, P. Sur la citoyennete. LAnnee sociologique,
1996, vol. 46, nr. 1, p. 5785.
CLARKE, B. Citi:enship, London, Pluto Press, 1994.
COLAS, D.; EMERI, C; ZYLBERBERG, J. (eds.) La citoyennete
entre la nation et la societe, Paris, PUF, 1991.
GARDNER, J. P. (ed.) Citi:enship . The White Paper, London,
The Institute Ior Citizenship Studies, 1997.
GEOFF, A. (ed.) Citi:enship, London, Laurence and Wishart,
1991.
GRELL, J. La citoyennete au cours des temps. n Dialogues,
1994, nr. 1, pp. 911.
HEATER, D. Citi:enship . The Civic Idea in World History,
Politics and Education, London, Longman, 1990.
HEATER, D. Tensions in the Citizenship Ideal. n: E. Baglin
Jones and N. Jones (eds.) Education for Citi:enship, London,
Kogan Page, 1992, p. 1934.
HOWE, P. A Community oI Europeans. Journal of Common
Market Studies, 1995, vol. 33, nr. 1, pp. 2746.
MARSHALL, T. H. Citi:enship and Social Class, Cambridge,
Cambridge University Press, 1950.
MARSHALL, T. H. Class, Citi:enship and Social Develop-
ment, Chicago, University oI Chicago Press, 1977.
MOUFFE, Ch. (ed.) Dimensions of Radical Democracy. Plu-
ralism, Citi:enship, Community, London, Verso, 1992.
PAINTER, J. Spaces oI Citizenship. An Introduction. Poli-
tical Geography, 1995, vol. 14, nr. 2, pp. 1434.
SCHNAPPER, D. La Communaute des citoyens, Paris, Galli-
mard, 1992.
SPINNER, J. The Boundaries of Citi:enship. Race, Ethnicity
and the Liberal State, Baltimore, J. Hopkins University Press,
1994.
TURNER, B.; HAMILTON, P. (eds.) Citi:enship. Critical Con-
cepts, London, Routledge, 1994.
87
dimensiunea civic, rezultata din drepturile si liberta(ile
conIerite individului (este interpretarea liberala a ceta(eniei la
care ne-am reIerit mai sus);
dimensiunea politic se reIera la participarea la exercita-
rea puterii politice (ndeosebi prin accesul la decizia colec-
tiva);
dimensiunea social se reIera la repartizarea bunastarii si
a pozi(iilor sociale.
ndeosebi cea de a treia componenta reIeritoare la dreptul la
bunastare si la activita(ile publice (,welIare rights'), a Iost sur-
sa unor dezbateri extrem de controversate. Ceea ce s-a reprosat
modelului lui Marshall a Iost ndeosebi incompatibilitatea
celor trei componente, construite prin adi(ionarea a trei etape
din evolu(ia ceta(eniei. n plus, spune de exemplu Barbalet
(1978, p. 43), cele trei dimensiuni sunt reciproc incompatibile
pentru ca au un con(inut diIerit.
Ceea ce trebuie re(inut din aceste controverse este Iaptul ca
ceta(enia, ca si democra(ia, este un ideal. Omenirea se apropie
de acest ideal n mod constant, parcurgnd mai multe etape.
Dupa dobndirea drepturilor civice si politice, puterea a Iost
dispersata n cadrul mai multor centre de decizie si au aparut
chiar Iocare de contraputere. Unul dintre acestea, spune Mar-
shall, este miscarea sindicala, singura capabila sa ob(ina garan-
tarea drepturilor sociale si economice. n acest Iel, chiar daca
nu elimina stratiIicarea si inegalita(ile sociale, ceta(enia asigu-
ra o mai buna coeziune si participarea mai echitabila la decizi-
ile publice si la distribuirea bunastarii.
Departe de a oIeri o solu(ie acceptabila pentru toata lumea,
modelul tridimensional al lui Marshall are meritul de a atrage
aten(ia asupra interdependen(ei drepturilor civile, politice si
sociale. Egalitatea n drepturi ramne un ideal ndepartat att
timp ct de(inatorii de drepturi civile si politice nu au un nivel
minim de bunastare care sa le permita eIectiv participarea la
via(a publica. n acest Iel, statutul de ceta(ean trebuie comple-
tat cu o condi(ie esen(iala: asigurarea unor standarde minime
ale condi(iilor de via(a si de munca.
86
politi:area, care consta ntr-o simpla sensibilizare Ia(a de
lumea politica (mediul nconjurator este perceput n ipostaza
sa politica);
personali:area, prin care lumea politica este asimilata cu
o personalitate inIluenta (ex. Presedintele (arii sau un lider po-
litic carismatic);
ideali:area, prin construirea unor sentimente pozitive sau
negative n raport cu aceasta personalitate;
institutionali:area presupune deja o largire considerabila
a perspectivei, n sensul ca interpretarea realita(ilor politice nu
mai este strict subiectiva sau limitata la proiec(iile personale
(Ia(a de o personalitate sau un eveniment), ci are un caracter
durabil, caci presupune Iolosirea unor repere institu(ionale si
reIerin(a la sistemul politic.
Interesant este Iaptul ca aceste etape au putut Ii aplicate si
la adul(i, unde gradul de socializare politica a Iost asociat cu
nivelul de cultur civic. Socializarea politica a Iost astIel in-
terpretata ca un proces de formare a competentelor cettenesti
(vezi n acest sens modulul reIeritor la ,Cultura civica'). Fie-
care individ este expus la sau cauta inten(ionat diverse mijloa-
ce de socializare politica. Ceea ce este important, spun Crick si
Porter ntr-o carte celebra, este ca societa(ile democratice sa
creeze condi(iile de nva(are sistematica a acestor competen(e
de catre to(i indivizii. Democratia participativ nu se poate
exercita Iara competente politice minime (,political literacy').
n cazul persoanelor care se nasc si traiesc ntr-o societate
democratica, socializarea politica se Iace spontan si gradual,
prin asimilarea naturala a codurilor si experien(elor democrati-
ce. Dupa datele Iurnizate de Percheron (1993), pna la vrsta
de 7 ani, copilul nu are judeca(i politice proprii, astIel nct
preia automat op(iunile sau ideile adul(ilor cu care este n con-
tact Irecvent. ncepnd cu vrsta de 7 ani, copilul devine auto-
nom, desi pastreaza rela(ii de cooperare cu adul(ii. Regulile ac-
ceptate pna acum Iara discernamnt sunt reevaluate din pro-
priul punct de vedere. La 1112 ani, ,vrsta criticismului', co-
pilul este capabil sa evalueze critic, sa argumenteze si sa asimi-
leze selectiv opiniile si ideile celorlal(i. ncepnd cu vrsta de
89
Modulul 14. Sociali:area politic
Dic(ionarele de specialitate deIinesc sociali:area, n general,
ca procesul prin care o persoana nva(a si si apropie experien-
(ele socio-culturale, le asimileaza si le Ioloseste n raport cu
mediul socio-cultural n care traieste. AstIel deIinita, socializa-
rea se apropie de concepte asemanatoare, dar diIerite, precum
integrarea sociala, adaptarea la mediu, conIormitatea, supune-
rea n Ia(a regulilor sociale, aculturarea Ior(ata (Mucchielli,
1972, p. 33).
Pe toata durata vie(ii sale, individul se straduieste sa-si
adapteze personalitatea n Iunc(ie de societatea n care traieste.
Aceasta idee si are originea la Aristotel (,Politica'), care spu-
nea ca omul este prin natura sa o Iiin(a sociala. Mai mult, omul
depinde de deciziile celorlal(i, cu care mparte comunitatea po-
litica. Prin aceasta, omul este un ,animal politic' (zoon politi-
kon), superior oricarei Iorme de socializare a speciilor animale
(albinele, Iurnicile, cocorii). Instrumentul principal al sociali-
zarii politice, dupa Aristotel, este limbajul articulat, care Iace
posibila aprecierea Iiecarei persoane n compara(ie cu ceilal(i
sau n raport cu anumite norme sociale.
Aceasta ipoteza a omului ca Iiin(a politica, dependenta de
un anumit context social si cultural a devenit ulterior o impor-
tanta tema de dezbatere a IilosoIiei politice. ntre altele, ea a
generat dilema legata de starea naturala a omului: pe de o parte,
omul era considerat o fiint individual, preocupata doar de
autoconservare (Hobbes si Locke), ceea ce Iavorizeaza com-
peti(ia Iara limite (,bellum omnium contra omnes'); pe de alta,
n tradi(ia lui Aristotel, omul este o fiint social, astIel nct
socialul exista naintea individului.
ncepnd cu anii `50, cu primele studii consacrate identi-
Iicarii partizane, sociali:area politic a devenit un obiect con-
stant de cercetare. Unii autori, sub inIluen(a psihologiei geneti-
ce a lui Kohlberg, au studiat etapele sociali:rii politice n co-
pilarie. AstIel, Easton si Dennis au identiIicat patru etape ale
socializarii politice, ntre 7 si 14 ani:
88
vidul, agentii de sociali:are, componenta social dominant si
componenta social periferic.
n centrul acestui proces se aIla individul cu personalitatea
sa (motiva(ii, competen(e, atitudini, opinii, caracteristici perso-
nale, mentalita(i etc.). Agen(ii de socializare sunt institu(iile,
organiza(iile sau structurile capabile de inIluen(a sociala (scoa-
la, Iamilia, media, biserica, armata, ONG-urile etc.). Compo-
nenta sociala dominanta este componenta politica, capabila sa
impuna ideile si valorile dominante. Componenta sociala peri-
Ierica este acea structura sau organiza(ie cu o semniIica(ie per-
sonala pentru subiect. Desi nu decide asupra conIigura(iei po-
litice si nu de(ine puterea, acest tip de organiza(ii, rela(ii soci-
ale sau comunita(i este important n mod subiectiv, pentru per-
soana n curs de socializare. O astIel de componenta periIerica
poate Ii, de exemplu, experien(a Iavorizanta sau tradi(ia unei
Iamilii, grup social sau comunita(i de proximitate.
Interac(iunile acestor Iactori produc o multitudine de inIlu-
en(e ntre:
individ si agen(ii de socializare;
agen(ii de socializare ntre ei;
componenta sociala dominanta si agen(ii de socializare;
componenta periIerica si agen(ii de socializare.
Un rol important n procesul de socializare politica l au
agentii de sociali:are. Dekker si Meyenberg (1991, p. 3940)
au realizat un tabel interesant care cuprinde 7 tipuri de agen(i,
carora le corespund tot attea categorii de persoane/grupuri si
institu(ii/organiza(ii:
91
1213 ani, copilul este din ce n ce mai pu(in dependent aIec-
tiv de mediul sau Iamilial si percepe mai bine diIeren(ele (de
opinie, de identitate, de statut social). Un vocabular politic mi-
nim (institu(iile politice, valorile democratice) a nceput sa se
Iormeze nca de la vrsta de 10 ani.
Cea mai Irecventa explica(ie a socializarii politice are n ve-
dere interac(iunea dintre mediul politic si personalitatea subiec-
tului. Teoriile psihanalitice, de exemplu, au accentuat rolul
experien(elor din prima copilarie si ecoul lor n conduitele ul-
terioare (esen(a socializarii politice ar Ii astIel aIectiva). Teori-
ile personaliste au dat prioritate Iactorilor predispozan(i sau
asa numitelor ,trasaturi personale': sentimentul de depen-
den(a, insecuritatea aIectiva, nevoia de protec(ie si dependen(a
de reguli exterioare. Si n acest caz, prioritatea se da Iactorilor
aIectivi. Teoriile psihogenetice pun pe primul plan rela(iile
dintre individ (considerat un organism activ, n permanenta ex-
pansiune) si mediul sau. Centrul aten(iei este aici echilibrul
ntre personalitatea n Iormare si mediul socio-cultural. Socie-
tatea politica ar Ii o Iorma de organizare a mediului socio-cul-
tural, cu care subiectul interac(ioneaza prin moduri operatorii
de tip cognitiv si socio-aIectiv. Aceasta interac(iune se nva(a
pe parcursul unor stadii evolutive. Teoriile sociale, pe de alta
parte, dau prioritate Iactorilor externi, care impun anumite
conduite. Socializarea politica consta n nva(area unor roluri
sociale care deIinesc statutul de ceta(eni (alegatori, membri ai
unei comunita(i politice, persoana publica). Personalitatea este
ca o oglinda n care se reIlecta sistemul social, n totalitatea lui.
n aceasta viziune, socializarea politica ar Ii un proces pasiv, de
asimilare a unor roluri preexistente, la care subiectul nu contri-
buie dect n momentul n care stapneste perIect codurile pre-
supuse de rolurile respective.
Ceea ce se poate reprosa, pe rnd, Iiecareia dintre aceste in-
terpretari este caracterul unilateral. n realitate, socializarea po-
litica este mai complexa, astIel nct este greu de redus la una
sau alta din aceste explica(ii par(iale. Din acest motiv, cei mai
mul(i autori nclina n ultimul timp spre explica(ii polivalente.
Dintre acestea, am re(inut modelul interactionist al lui Pawel-
ka, care ni se pare cel mai complet. Pawelka spune ca sociali-
zarea politica rezulta din interac(iunea a patru Iactori: indi-
90
Agentii de sociali:are Persoane sau grupuri Echivalentul in planul
politic institutiilor si organi:atiilor
1. Grupuri primare. bunicii, parin(ii, Ira(ii, mediul social
Familia surorile, vecinii
2. Sistemul educativ. proIesori procesul educativ
Scoala si universitatea colegi institu(ii de Iormare
3. Biserica preo(ii servicii de cult
4. Media prezentatorii TV
actorii cinematograIia
ziaristii radioul
CLAUSSEN, B.; WASMUND, K. (Hrsg.) Handbuch der politis-
chen So:ialisation, Braunschweig, Pedersen, 1982.
CRICK, B.; PORTER, A. Political Education and Political Li-
teracy, London, Longman, 1968.
DEKKER, A.; MEYENBERG, R. (eds.) Politics and the Young
Generation Political Sociali:ation in Eastern, Central and
Western Europe, Oldenburg, Druckzentrum der Universitt,
1991.
EASTON, D.; DENNIS, J. Children in the Political System.
Origins of Political Legitimacy, New York, McGraw-Hill, 1969.
LANGTON, K. P. Political Sociali:ation, OxIord, OxIord
University Press, 1989.
MUCCHIELLI, R. La socialisation de l`individu. n: Ency-
clopedie de la psychologie. Psychologie sociale, Paris, Nathan,
1972, vol. V, p. 3340.
PAWELKA, P. Politische So:ialisation, Wiesbaden, Akade-
mische VerlagsgesellschaIt, 1977.
PERCHERON, T. La socialisation politique, Paris, A. Colin,
1993.
RENSHON, S. A. (ed.) Handbook of Political Sociali:ation.
Theory and Practice, New York, The Free Press, 1977.
STACEY, A. Political Sociali:ation in Western Society, Lon-
don, Eduard Arnold, 1998.
Modulul 15. Cultura civic
Pentru a-si pune n valoare statutul de ceta(ean, omul are
nevoie de competentele civice necesare. Aceste competen(e nu
se ob(in doar prin calitatea legala, recunoscuta de statul de care
apar(ine, ci si prin achizi(ii culturale si comportamente adec-
vate. n acest Iel, ceta(eanul devine constient de rolul sau, n-
va(a sa interac(ioneze cu puterea politica si este capabil de o
participare responsabila la activita(ile publice.
Aceste competen(e necesare participarii la societatea politi-
ca, pe care ceta(eanul le nva(a pe toata durata vie(ii, reprezin-
93
n sIrsit, trebuie precizat ca agen(ii de socializare politica
pot exercita doua tipuri de inIluen(e:
sociali:area politic direct, atunci cnd experien(ele do-
bndite (cunostin(e, atitudini, deprinderi, metode de lucru) au
o natura politica intrinseca;
sociali:area politic indirect, atunci cnd astIel de achi-
zi(ii nu au o natura politica propriu-zisa.
Bibliografie
ACKERMAN, P. Politische So:ialisation, Opladen, West
Deutscher Verlag, 1974.
BRENNAN, T. Political Education and Democracy, Cam-
bridge, Cambridge University Press, 1981.
92
Iormatorii de opinie presa scrisa
animatorii muzica usoara
Internet-ul
reclamele comerciale
publicitatea politica
5. Prieteni si camarazi prietenii subculturile
tovarasii loisir
experien(ele de vacan(a
6. Via(a activa patronul procesul muncii
(pia(a muncii) managerii somajul
Iormatorii contractul de munca
liderii de sindicat compania
Iormarea continua
sindicatele
concuren(a
7. Sistemul politic Iunc(ionarii publici partidele politice
liderii politici organiza(iile politice
politicienii alesi serviciile de inIormare
politica
presedintele grupurile de interese
primul ministru serviciul militar
judecatorii campania electorala
membrii Iamiliei regale evenimentele politice
sondajele de opinie
o lista de 4000 termeni, mul(i dintre acestia Iiind cuvinte uzu-
ale ale ceta(eniei, Iolosite zilnic n ziare sau la TV.
DiIicultatea acestor liste eteroclite este ca nu Iac diIeren(e
n Iunc(ie de proIesiune, zona culturala sau nivel de instruire.
Pentru a contracara astIel de probleme, unii autori propun stan-
darde minime si maxime ale culturii civice. Este si cazul lui
Veldhuis care propune un ,minimum package' si un ,maxi-
mum package' al competen(elor ceta(enesti. Lista minimal
cuprinde urmatoarele competen(e:

cunostinte despre
democra(ie (deIini(ie)
ceta(enie democratica
Iunc(ionarea democra(iei
inIluen(a societa(ii asupra indivizilor
decizia politica
sistemul legislativ
drepturile si ndatoririle ceta(enilor
rolul partidelor politice si a grupurilor de interese
participarea la deciziile colective
problemele politice curente

atitudini
interesul pentru problemele publice
identitatea na(ionala
atitudinea Ia(a de guvernarea constitu(ionala
ncrederea n sistemul politic si institu(iile sale
loialitatea
toleran(a
respectul Ia(a de ceilal(i
n(elegerea empatica
asimilarea valorilor ceta(eniei europene

deprinderi intelectuale (diIerite de simplele cunostin(e


despre democra(ie)
Iolosirea media ca sursa de inIormare politica
abordarea critica a inIorma(iei politice, a opiniilor si po-
liticilor
deprinderi de comunicare (capacitatea de argumentare, de
ascultare, de dialog)
95
ta cultura civic. ntr-o carte celebra, Almond si Verba (1996)
au deIinit cultura civica drept cultura politic a democratiei.
Fiecare societate si genereaza tipul de cultura politica de care
are nevoie. Asa dupa cum exista o cultura economica si una re-
ligioasa, tot asa avem o cultura politica care desemneaza an-
samblul cunostin(elor, atitudinilor si deprinderilor pe care se
bazeaza via(a politica. Spre deosebire de deIini(iile ,globali-
zante' ale antropologilor (,cultura este ansamblul credin(elor,
cunostin(elor, normelor, obiceiurilor, simbolurilor si a tuturor
aptitudinilor si competen(elor nva(ate' Taylor), Almond si
Verba considera cultura ca un ansamblu de dimensiuni. Cultu-
ra civica ar reprezenta acea parte a culturii implicate n exerci-
tarea ceta(eniei.
AstIel deIinita, cultura civica comporta, la rndul sau, trei
componente (sau direc(ii de ac(iune):
dimensiunea afectiv, respectiv perceperea rela(iilor din-
tre indivizi n termeni de interIeren(e, trairi, proiec(ii, compro-
misuri, conIlicte sau acte de violen(a;
dimensiunea cognitiv, realizata prin cunostin(ele indivi-
dului despre sistemul politic, actorii si structurile sale;
dimensiunea evaluativ, respectiv capacitatea de judecata
asupra eIicien(ei sistemului politic sau asupra manierei n care
acesta si-a realizat obiectivele.
Ulterior, al(i autori (Dekker si Portengen) au aproIundat
aceasta analiza, ndepartndu-ne de schema tridimensionala a
lui Almond si Verba. A aparut astIel o noua direc(ie de studiu,
care nu se limiteaza la identiIicarea unor dimensiuni, ci ncear-
ca sa realizeze inventare ct mai detaliate ale competentelor
care compun cultura civica. Aceste inventare de competen(e au
Iost Iolosite att n elaborarea de curricula pentru ,citizenship
education' (educa(ie pentru ceta(enie, care depaseste cadrul
scolar al educa(iei civice ), ct si n Iormarea Iormatorilor si
educa(ia continua a adul(ilor. n urma cu zece ani, Hirsch (,Cul-
tural Literacy: What Every American Needs to Know') a reali-
zat un inventar al conceptelor pe care Iiecare ceta(ean ameri-
can trebuie sa le cunoasca si sa le Ioloseasca. Rezultatul a Iost
94
sensibilitatea Ia(a de problemele sociale (ex. situa(ia gru-
purilor minoritare)
egalitatea sanselor si echitatea
consecin(ele sociale ale inIormatizarii societa(ii
diIeren(ele n securitatea sociala, bunastare, educa(ie, sa-
natate
securitatea na(ionala si interna(ionala

dimensiunea economic
Iunc(ionarea economiei de pia(a
promovarea integrarii europene
ameliorarea si actualizarea caliIicarilor proIesionale
integrarea grupurilor minoritare n procesele economice
(discriminarea pozitiva)
pia(a comuna europeana
somajul
principiile legisla(iei muncii
aspectele ecologice ale economiei globale
consecin(ele sociale ale integrarii si socializarii
drepturile consumatorului
Evident, aceasta grila poate Ii Iolosita n structurarea unui
curs sau a unui manual de cultura civica.
Revenind la Almond si Verba, trebuie precizat ca schema
lor de analiza a culturii civice este Ioarte simpla. Ei Iolosesc o
matrice 3 4 unde pe verticala sunt incluse elementele sis-
temului politic, iar pe orizontala, tipurile de cultura politica:
Elementele de pe vertical sunt sistemul politic (n general),
aspectele de ,input', aspectele de ,output' si atitudinea Ia(a de
sine ca actor politic (Almond si Verba, 1996, p. 47):
Ce cunostin(e exista n legatura cu sistemul politic, n gene-
ral? Ce atitudini, opinii si judeca(i are popula(ia Ia(a de institu-
97
rezolvarea non-violenta a conIlictelor
asumarea responsabilita(ilor
capacitatea de judecata
gndirea critica
capacitatea de a Iace alegeri ntre mai multe posibilita(i

competente de participare
capacitatea de a inIluen(a deciziile si politicile (ex. prin
peti(ionare, ,lobby', demonstra(ii)
capacitatea de a constitui coali(ii
capacitatea de participare activa (ca membru al unei orga-
niza(ii, al unui partid politic sau grup de interese)
n ce priveste ,maximum package', Veldhuis propune o
lista cu patru dimensiuni:

dimensiunea politic si furidic


conceptul de democra(ie
conceptul de ceta(enie democratica
structurile politice si procesele de luare a deciziei
participarea politica si Iormele ei
societatea civila
problemele politice prioritare ale lumii contemporane
rela(iile si organiza(iile interna(ionale
rolul media
sistemul juridic
construirea bugetului public

dimensiunea cultural
rolul inIorma(iilor si al media
experien(ele interculturale
patrimoniul cultural
valorile perene
istoria na(ionala
combaterea rasismului si a discriminarii
conservarea mediului nconjurator

dimensiunea social
combaterea izolarii si a excluderii sociale
apararea drepturilor omului
coeziunea sociala
96
Sistemul Elemente de Elemente de Sinele ca
general ,input' ,output' participant activ
Parohiala 0 0 0 0
Dependenta 1 0 1 0
Participativa 1 1 1 1
prescriu modul n care ceta(enii trebuie sa se comporte ntr-o
democra(ie. n cultura civica, orientarile politice participa-
tive se combina si nu nlocuiesc orientarile politice dependente
si parohiale. Indivizii devin participan(i la procesul politic, nsa
ei nu renun(a la orientarile lor ca dependen(i sau parohiali.'
Bibliografie
ALMOND, G. A.; VERBA, S. Cultura civic. Atitudini politice
si democratie in cinci natiuni, Bucuresti, CEU Press Ed. Du
Style, 1996.
BRZEA, C. Education for Democratic Citi:enship, Strasbourg,
Council oI Europe, 1996.
DEKKER, A.; PORTENGEN, R. National and European Citi-
:enship. Conception, Institutionali:ation and Competencies.
Leiden, Leiden University, 1997.
FRIEDRICH, C. Man and His Government, New York, McGraw
Hill, 1963.
GIDDENS, A. Modernity and Self-Identity. Self and Society in
the Late Modern Age, StanIord, StanIord University Press,
1991.
INGLEHART, R. Culture Shift in Advanced Industrial Society,
Princeton, Princeton University Press, 1990.
MEEHAN, E. Citizenship and Identity. n: J. Holiday (ed.)
Fundamentals in British Politics, Basingstoke, Macmillan,
1999.
ROCHE, M. Rethinking Citi:enship, Cambridge, Polity
Press, 1992.
SCHUMPETER, J. Capitalism, Socialism and Democracy,
London, Allen and Unwin, 1976.
SOMMERS, M. Citizenship and the Place oI the Public Sphere:
Law, Community and Political Culture in the Transition to De-
mocracy. American Sociological Review, 1993, vol. 58, p. 322.
VELDHUIS, R. Education for Democratic Citi:enship. Di-
mensions of Citi:enship, Core Competencies, Jariables and
International Activities, Strasburg, Council oI Europe, 1997.
99
(iile politice, mecanismele de decizie, repartizarea puterii, sis-
temul judiciar, guvernarea constitu(ionala?
Ce cunostin(e, atitudini, sentimente si opinii exista n ra-
port cu resursele (input), cu actorii si programele politice, cu
institu(iile care intra n joc n conceperea si punerea n aplicare
a unei politici?
Care sunt rezultatele, deciziile si consecin(ele proceselor
politice (,output')?
Cum se percep ceta(enii pe ei nsisi, ca membri sau actori
ai sistemului politic?
Pe ori:ontal, matricea cuprinde trei tipuri de cultura poli-
tica:
Cultura politic parohial este descentralizata dar nu are
roluri specializate; seIia de trib, seIia de clan, samanul sau ma-
gicianul sunt roluri politico-economico-religioase diIuze. Este
vorba aici de cultura politica a societa(ilor tribale si a comuni-
ta(ilor tradi(ionale.
Cultura politic dependent este caracterizata prin rezul-
tate precise, nsa lipsesc cu desavrsire resursele prealabile si
reprezentarea sociala a actorului-participant. Subiectul este con-
stient de autoritatea guvernamentala specializata, nsa are o re-
la(ie pasiva, de dependen(a, Ia(a de sistemul politic. Este mo-
delul prevalent n sistemele politice centralizate si autoritare.
Cultura politic participativ este speciIica democra(iilor
parlamentare. Membrii societa(ii tind sa Iie n mod explicit ori-
enta(i catre sistem, n general, si participa att la organizarea
proceselor (,input'), ct si la luarea deciziilor (,output'). Ce-
ta(enii si asuma constient rolul de actori sociali, implicndu-se
activ n via(a publica.
n general, sistemele politice sunt mai eIicace atunci cnd
sunt congruente cu tipul de cultura politica corespunzator. Cele
trei tipuri de cultura politica nu sunt nsa ,pure' si nu se exclud
reciproc. Cultura civica ,ideala' este de Iapt o cultura politica
mixta, care Ioloseste caracteristici sau conduite provenind din
toate cele trei tipuri de baza. Asa cum aIirma Almond si Verba
(1996, p. 5960): ,Cultura civica nu este cultura politica de-
scrisa de obicei n manualele de educa(ie civica, acelea care
98
rac(iunii dintre stat si sectorul economic, pe de o parte, dintre
stat si structurile vie(ii asociative, pe de alta'. Din aceasta de-
Iini(ie, acceptata de cei mai mul(i specialisti, rezulta ca socie-
tatea civila cuprinde:

sfera vietii private (Iamilia);

sfera vietii asociative (ndeosebi asocia(iile voluntare:


ONG-uri, Iunda(ii, asocia(ii proIesionale si civice);

sfera miscrilor sociale (grupuri de presiune, miscari con-


testatare-ecologiste, paciIiste, Ieministe, antirasiste);

sfera vietii comunitare (comunita(i etnice, corpora(ii, con-


Irerii, comunita(i religioase);

sfera vietii sindicale (sindicatele);

sfera comunicrii publice (mass-media).


Toate aceste componente ale societa(ii civile si desIasoara
activitatea pe baza urmatoarelor principii:

competi(ia (legea cererii si oIertei);

independen(a mijloacelor de comunicare n masa (presa


scrisa si presa vizuala);

recursul la surse autonome de expertiza (elitele, intelectu-


alii independen(i, centrele non-guvernamentale de cercetare si
inIormare);

asocierea libera, pe baza de autoguvernare.


Societatea civila nu se conIunda cu toata via(a sociala din
aIara administra(iei publice si a activita(ilor economice. Cu
alte cuvinte, societatea civila nu este:

societatea politic (,polity' n engleza), respectiv partide-


le si institu(iile politice (ex. parlamentul);

societatea economic, care cuprinde organiza(ii de pro-


duc(ie si distribu(ie a bunurilor (Iirme, companii, cooperative
sau corpora(ii care au ca scop producerea de proIit).
Cu toate acestea, societatea civila interac(ioneaza continuu
att cu societatea politica, ct si cu societatea economica:

mul(i lideri sau Iorma(iuni politice si au originea n socie-


tatea civila;

gestiunea unor organiza(ii sau institu(ii economice se Iace


sub Iorma de parteneriat (ex. Guvern patronat sindicat).
101
Modulul 16. Societatea civil
Societatea civila este expresia directa a pluralismului si o
componenta indispensabila a democra(iei. Avem deci de a Iace
n acelasi timp cu o idee politic si o realitate social.
Aceasta dubla ipostaza se regaseste n majoritatea deIini(i-
ilor. AstIel, dupa Patrick (1996, p. 6) democratia se deIineste
prin doua atribute indispensabile, respectiv guvernarea consti-
tu(ionala si societatea civila: ,Democra(ia este un sistem poli-
tic institu(ionalizat sub Iorma statului de drept. Ea presupune
existen(a unei societa(i civile autonome, n cadrul careia indi-
vizii se organizeaza n mod voluntar n grupuri cu Iinalita(i au-
todeterminate, n vederea unei ac(iuni comune n cadrul orga-
niza(iilor sau partidelor politice, astIel nct sa se constituie,
prin alegeri libere, un sistem reprezentativ de guvernare'. n ce
priveste societatea civil, considerata ca un indicator principal
al guvernarii democratice, ea este deIinita n Ielul urmator:
,Societatea civila este re(eaua complexa de asocia(ii voluntare
constituite n mod liber, diIerita si separata de institu(iile gu-
vernamentale oIiciale, ac(ionnd independent sau n parteneriat
cu structurile statului. Desi separata de stat, societatea civila se
supune legilor. Ea reprezinta un domeniu public constituit din
persoane private'.
Aceasta deIini(ie include de Iapt doua Ia(ete sau doua sen-
suri comune ale societa(ii civile:

definitia po:itiv accentueaza ideea de a avea mai multe


centre de decizie ntr-o societate democratica (pluralismul) si
nevoia de a rezolva n comun problemele sociale, prin via(a a-
sociativa, organizare a eIorturilor n Iorme colective (organiza-
(ii, asocia(ii, grupuri de presiune), ceea ce conIera mai multa
Ior(a si protec(ie dect ac(iunea individului izolat;

definitia negativ pune accentul pe ipostaza de contrapu-


tere n raport cu statul; societatea civila apare astIel ca o meto-
da de limitare a puterii oIiciale, n acelasi Iel ca statul de drept
si principiul separarii puterilor.
ntr-o versiune mai larga, pe care o regasim la Lijphart,
Sartori si Hermet, societatea civila este deIinita ca ,sIera inte-
100
Cetatea lui Dumnezeu sau comunitatea credinciosilor si Ceta-
tea terestra, care doreste sa se detaseze de credin(a, dar nu Iace
altceva dect sa se nIunde n mocirla pacatului.
Cel care a introdus ideea de limitare juridica a puterii a Iost
Locke. Societatea civila nu se mai bazeaza doar pe dreptul la
asociere, ca la Aristotel, ci presupune n mod decisiv garanta-
rea dreptului la proprietate. Dupa Locke, societatea civila este
de Iapt o asocia(ie de indivizi a caror putere colectiva rezulta
din suma proprieta(ilor lor, astIel nct devine superioara pute-
rii prin(ului absolut.
Conceptul politic de societate civila (,brgerliche Gesel-
lschaIt') si are nsa originea n scrierile lui Hegel (,Principiile
IilosoIiei dreptului'). Statul nu este o emana(ie sau o Ior(a ex-
terioara, ci o parte componenta a ordinii sociale. El nu se opu-
ne individului ci, dimpotriva, i asigura condi(iile de emanci-
pare. Societatea civila este spa(iul public de ntlnire a statului
si individului, locul unde se maniIesta tensiunea Iundamentala
ntre Unu si Multiplu, ntre entitate si totalitate. Spre deosebire
de Aristotel, la care socialul era anterior si superior individu-
lui, societatea civila a lui Hegel este o comuniune de indivizi
puternici si autonomi, carora statul le garanteaza doua drepturi
Iundamentale: proprietatea si libertatea. Societatea civila nu
exista dect prin Ior(a economica, politica si civica a unor
,burghezi' care se comporta ca buni ceta(eni. ntre stat si socie-
tatea civila a ,burghezilor' nu exista conIlicte, ci o interdepen-
den(a bazata pe un contract social. Prin capacitatea colectiva
de decizie a membrilor sai, societatea civila este o contraputere
care controleaza puterea instituita. Cum interesul este reciproc
(ordinea sociala este o precondi(ie a bunastarii si invers), rela-
(iile dintre putere si ceta(eni sunt reglate pe baza legilor, ceea
ce asigura suprema(ia dreptului Ia(a de voin(a izolata a oricarui
membru al comunita(ii.
Aceasta rela(ie simpla (,societatea mpotriva statului'),
speciIica liberalismului, a dominat ideile politice ale sec. XIX
si nceputul sec XX. Pe masura ce economia de pia(a s-a con-
solidat, ceta(enii au avut nevoie sa-si apere drepturile att Ia(a
de stat, ct si n raport cu institu(iile politice (devenite prea pu-
103
n concluzie, deIini(ia moderna a societa(ii civile ca reali-
tate social are n vedere o dubla triada:

societatea civila societatea politica societatea eco-


nomica;

sectorul asociativ sectorul privat sectorul public.


Ca idee politic, societatea civila a avut o evolu(ie intere-
santa. Dincolo nsa de diversele interpretari sau sisteme de re-
Ierin(a, societatea civila a Iost n(eleasa ca un spa(iu politic n
care ceta(enii liberi se prevaleaza de drepturile lor pentru a se
exprima ca un corp social autonom, independent de puterea
statului.
La Aristotel, ,societatea civila' era Iorma de maniIestare a
omului ca Iiin(a sociala. To(i oamenii care traiesc n ,Polis'
sau comunitatea politica sunt uni(i printr-un tip de asociere
(,Koinonia') Iondata pe principiul drepta(ii (,dike'). Aristotel
(,Politica') pune astIel bazele vie(ii asociative si deIineste so-
cietatea civila prin patru atribute:

convie(uirea pasnica a civililor (n opozi(ie cu predilec(ia


pentru rezolvarea pe cale armata a problemelor sociale de catre
militari);

egalitatea n drepturi a tuturor ceta(enilor, Iiecare Iiind n


acelasi timp guvernat si guvernant (Iiecare contribuie la guver-
nare, prin participare directa, si poate ajunge la putere, prin
alegeri);

proximitatea, data de interac(iunea Irecventa a membrilor,


unui spa(iu uman att de restrns ca Cetatea-stat;

superioritatea comunita(ii, a puterii sale de inIluen(a, Ia(a


de ac(iunile izolate ale indivizilor.
Termenul ca atare provine nsa din latina (,civilis societas'),
iar interpretarea moderna, n sensul statului de drept, a Iost
data de Cicero. Acesta a subliniat ideea de multiplicitate a cen-
trelor de decizie care, la un moment dat, se potrivea Ioarte bine
cu situa(ia Imperiului Roman.
O direc(ie interesanta este inaugurata de IilosoIia medieva-
la, reprezentata de SI. Augustin (De civitate Dei). Pentru el,
datorita pacatului originar, ,Cetatea terestra' este expresia au-
tonomiei raului. Ca urmare, apare un nou dualism, cel dintre
102
COLAS, D. Genealogia fanatismului si a societtii civile,
Bucuresti, Ed. Nemira, 1998.
GELLNER, E. La societe civile dans une perspective his-
torique. Revue internationale des sciences sociales, 1991, nr.
129, pp. 526544.
GELLNER, E. Conditiile liberttii. Societatea civil si rivalii
ei. Iasi, Ed. Polirom, 1998.
GEREMEK, B. Civil Society. Then and Now. Journal of
Democracy, 1991, vol. 3, nr. 1.
HEGEL, G. H. Principiile filosofiei dreptului, Bucuresti, Ed.
IRI, 1996.
HERMET, G. Sociologie de la construction democratique,
Paris, Economica, 1986.
HILL, D. Citi:ens and Cities, Hemel Hempstead, Harvester
Wheatshead, 1994.
LIJPHART, A. Democracy in Plural Societies, New Haven,
Yale University Press, 1977.
LOCKE, J. Al doilea tratat despre carmuire. Scrisoare
despre tolerat, Bucuresti, Ed. Nemira, 1999.
NICHOLLS, D. Three Jarieties of Pluralism, London,
Macmillan, 1974.
PATRICK, J. J. Principles oI Democracy Ior the Education oI
Citizens. n: J. J. Patrick and L. A. Pinhey (eds.) Resources on
Civic Education for Democracy. Bloomington, 1996.
SARTORI, G. The Theory of Democracy Revisited, Chatham,
N. J., Chatham House Publishers, 1987.
TOURAINE, A. Qu-est-ce que cest la democratie?, Paris, Fa-
yard, 1994.
105
ternice si egoiste), sau Ia(a de sectorul economic (devenit mult
prea inIluent).
O data cu ntarirea democra(iilor constitu(ionale n (arile in-
dustrializate, societatea civila a nceput sa Iie considerata o stare
naturala, un patrimoniu, o problema care nu merita o aten(ie
speciala. Conceptul parea chiar uitat, pna cnd a reaparut n
centrul aten(iei n cursul evenimentelor politice din 1968 si a
razboiului din Vietnam. El a Iost alimentat de noi idei si expe-
rien(e, care au reiterat Ior(a de contraputere a societa(ii civile.
Majoritatea miscarilor contestatare si a teoriilor critice au Iost
ini(iate de centre de opo:itie si critic social din interiorul so-
cieta(ii civile. n regimurile comuniste, asa cum arata Gere-
mek, diziden(a politica si miscarile civice (n special dupa
adoptarea Declara(iei de la Helsinki) au constituit Ienomenul
social si cultural din care s-a dezvoltat ulterior societatea civi-
la. Nu n ultimul rnd, aceste Iocare de opozi(ie si critica ,din
interior' (uneori chiar nauntrul partidului comunist) au dus la
erodarea puterii absolute si la ,revolu(iile' din 1989.
n perioada de tran:itie postcomunist, constituirea si con-
solidarea societa(ii civile este o condi(ie primordiala pentru
trecerea la democra(ie. n Iunc(ie de condi(iile speciIice, de
cultura civica a popula(iei si de gradul de toleran(a al puterii in-
stituite, Iiecare (ara se straduieste sa ncurajeze societatea civi-
la ca un partener important la conducerea colectiva. Acest pro-
ces este lung si diIicil. El este, deocamdata, ncetinit de trei
Iactori care descurajeaza sau ngradesc Ior(a societa(ii civile:

clivajele care exista ntre societatea civila, societatea eco-


nomica si societatea politica;

puterea exagerata a sectorului public n raport cu sectorul


privat si sectorul asociativ;

lipsa unei moralita(i minime a vie(ii publice, care sa Iaca


posibil si eIicient controlul civic al puterii politice.
Bibliografie
ARISTOTEL, A. Democracy in Plural Societies, New Haven,
Yale University Press, 1977.
AUGUSTIN, De civitate Dei, Bucuresti, Ed. Stiin(iIica, 1998.
104
V
PERSPECTIVELE DEMOCRATIEI
,Democra(ia nu este o Iorma perIecta de guvernare, dar este
cea mai buna de pna acum'. Aceste cuvinte celebre apar(in lui
Winston Churchill si ele exprima un punct de vedere larg ras-
pndit.
ntr-adevar, desi nu rezolva toate problemele sociale, este
accesibila doar unei treimi din statele lumii si con(ine nume-
roase contradic(ii interne, democra(ia ramne una din marile
inven(ii ale min(ii omenesti. O data cu introducerea suIragiului
universal, a statului de drept si a societa(ii civile, beneIiciile
ob(inute de pe urma revolu(iei industriale si a modernita(ii au
Iost repartizate mai echitabil, iar valorile perene ale democra-
(iei (libertatea, dreptatea, egalitatea, toleran(a si diversitatea) au
Iost transpuse ntr-un sistem politic pluralist si deschis.
Tranzi(iile post-totalitare din America Latina si Iostul ,la-
gar' comunist au readus nsa n discu(ie o veche dilema. Dat
Iiind Iaptul ca oamenii cauta permanent noi Iorme de organi-
zare a vie(ii colective, se pune ntrebarea daca nu cumva evo-
lu(ia actuala va duce la inventarea unei noi metode de guver-
nare, mai bine adaptate la condi(iile postmoderne. Este expre-
sia ,noului pesimism' provocat de generalizarea monotona a
democra(iei sau de ceea ce Huntington a numit ,revolu(ia de-
mocratica', proprie sIrsitului de secol. n lipsa polarita(ii ide-
ologice care a ntre(inut ideea democra(iei n opozi(ie cu totali-
tarismul Ialimentar, lumea a intrat ntr-o Iaza de conIlicte cul-
turale care angajeaza entita(i identitare de tip conIesional
107 106
sa-i cunoasca modul de Iunc(ionare, dar si limitele si inconsec-
ven(ele. Democra(ia nu este o dogma sau o noua limba de
lemn, ci un sistem de reguli care trebuie nva(ate si perIec(io-
nate.
Modulul care urmeaza vine n spijinul acestui demers. Ca
urmare, asteptarile noastre se reIera la urmatoarele con(inuturi,
asupra carora studentul trebuie sa-si ndrepte aten(ia cu priori-
tate:
tensiunea dintre democra(ia ca proiect si realitatea sociala;
decalajul dintre democra(ia politica, democra(ia sociala si
democra(ia economica;
nevoia de autodepasire a proiectului democratic, n con-
di(iile societa(ii de consum;
aplicarea standardelor democratice la ,noile democra(ii';
democra(ia si starea de saracie;
erodarea virtu(ii democratice n ,democra(iile vechi';
reversibilitatea procesului democratic.
Modulul 17. Intre teorie si practic. idealul democratic
si limitele democratiei procedurale
Daca ne reIerim strict la etimologia cuvntului ,democra-
(ie', observam ca ,guvernarea de catre popor' este mai mult o
metaIora dect o realitate. Aceasta Iace de altIel pe Giovanni
Sartori sa scrie, ntr-o carte celebra, ca ,democra(ia este un ter-
men pompos pe care-l dam unui lucru care nu exista'.
Desigur, aceasta remarca este prea severa. n primul rnd,
pentru ca se ignora Iaptul, pe care l-am subliniat deseori pe
parcursul analizei noastre, ca democra(ia presupune n acelasi
timp o valoare si un mod de guvernare. Ca valoare, democra(ia
este un proiect n continua construc(ie, un ideal spre care vor
aspira nca multe genera(ii de acum nainte. Ca realitate soci-
al, democra(ia comporta un mod de guvernare inspirat din de-
mocra(ia antica, dar Ia(a de care s-a ndepartat n mod evident.
ntre proiect si realitate exista astIel o tensiune permanenta, un
109
(dupa exemplul razboaielor religioase din Balcani). Fara sa in-
tram n proIunzimea analizei, sa spunem doar ca Huntington
pleaca aici de la supozi(ia Ialsa ca politica este determinata de
cultura, ceea ce nu a Iost nca conIirmat de istorie.
Pe acelasi plan, de construc(ie speculativa bazata pe o pre-
zum(ie superIiciala, se situeaza optimismul vi:ionar al lui Fu-
kuyama. Pu(in timp dupa prabusirea spectaculoasa a comunis-
mului sovietic, n atmosIera de euIorie victorioasa care a ur-
mat, Fukuyama declara ca acest eveniment echivaleaza cu
sIrsitul istoriei. Generalizarea democra(iei ca sistem politic,
ca urmare a ,revolu(iei liberale mondiale', este ultima Iaza de
evolu(ie a speciei umane. Aceasta etapa va dura probabil nca
Ioarte mult, desi Fukuyama nu precizeaza daca generalizarea
democra(iei liberale nseamna si sIrsitul suIerin(elor umane, a
nedrepta(ilor, a violen(elor si Irustrarilor.
Att pesimismul vizionar al lui Huntington, ct si optimis-
mul glorios al lui Fukuyama trebuie luate drept ceea ce sunt,
adica opinii sau idei despre viitorul democra(iei, printre attea
altele. Ele exprima nsa o atitudine generala si o preocupare
speciIica sIrsitului de secol, cnd oamenii se ntreaba pe buna
dreptate daca democra(ia este un proiect perpetuu, inerent con-
di(iei umane, sau un Ienomen perisabil care, ntr-un moment
sau altul, va avea un sIrsit, ca orice inven(ie sau produs al gn-
dirii umane.
n cele ce urmeaza, ne vom concentra asupra acestor doua
scenarii: democratia peren si democratia ca etap bine cir-
cumscris ntr-o evolu(ie care transcende experien(a democra-
tica a omenirii. Date Iiind limitele analizei noastre, nu vom n-
cerca sa transam aceasta disputa, care probabil nici nu poate Ii
rezolvata n stadiul actual al cunoasterii noastre. Vom ncerca
nsa sa oIerim ct mai multe repere, pentru ca cei ce Iolosesc
acest curs sa aiba o mai mare sensibilitate pentru problematica
democra(iei. Fie ca este o construc(ie incompleta sau se prezin-
ta ca un proiect Iinit, ceea ce este sigur este Iaptul ca genera(i-
ile actuale de studen(i, tineri sau adul(i angaja(i ntr-o Iormare
continua, vor trai ntr-o societate democratica si ntr-o lume
care aspira la mai multa democra(ie. Pentru aceasta, ei trebuie
108
Din punct de vedere economic, asistam astazi la o spectacu-
loasa schimbare de paradigma. Dupa ce, n jurul anului 1900,
a Iost generalizat suIragiul universal, statele industrializate au
reusit, ntre 1930 si 1950, consolidarea Statului-providen(a. Este
un tip de societate Iondat pe doua idei principale:

teoria keynesiana a deIicitului care, la rndul, sau se ba-


zeaza pe trei pre:umtii economice:
consumul duce neaparat la consumul de capital si la in-
vesti(ii;
economisirea este deIavorabila prosperita(ii economice;
deIicitele guvernamentale stimuleaza economia;

modelul Statului-providen(a sau Statul bunastarii (,Wel-


Iare State'), inventat de Bismark pentru a descuraja revendica-
rile politice propriu-zise ale muncitorilor germani; daca Key-
nes punea pe primul plan dinamismul economic asigurat de
pia(a libera, Statul bunastarii acorda prioritate rolului guvernu-
lui n redistribuirea boga(iei, placnd de la doua pre:umtii so-
ciale:
guvernul poate regla echitatea sociala prin distribuirea ve-
niturilor (impozitare, alocare bugetara, protec(ie sociala);
Iiecare ceta(ean are nevoie de un salariu sau un venit mi-
nimal, care sa-i garanteze cel pu(in subzisten(a.
Din combinarea pie(ei libere si a Statului bunastarii a rezul-
tat o politica economica care a reusit, pna la crizele petrolului
din anii `70, sa asigure un echilibru acceptabil al democra(iei
politice, democra(iei economice si democra(iei sociale.
AmpliIicarea aspira(iilor si intensiIicarea consumului, con-
Iruntate cu limitele Iizice ale redistribiurii prin Statul provi-
den(a, au Iacut ca echilibrul sa Iie amenin(at. Trei Ienomene au
Iacut sa se clatine vechile certitudini ale bunastarii echitabile si
societa(ii de consum: recesiunea economica, somajul pe ter-
men lung si polarizarea sociala.
Solu(ia, evident, nu este rentorcearea la viziunea jacobina
preconizata de Platon (,Republica', cartea VIII, 557) ntr-un
pasaj celebru: ,Democra(ia apare atunci cnd saracii cstiga
victoria asupra boga(ilor, masacreaza pe unii dintre acestia, n-
chid pe al(ii si mpart egal cu cei care ramn att guvernarea,
111
decalaj care decurge din diIeren(ele inerente dintre construc(ia
simbolica si realitatea pe care o reIlecta.
n al doilea rnd, chiar idealul democratic a evoluat, astIel
nct asteptarile noastre Ia(a de democra(ie sunt cu totul altele
dect n Polis-ul grecesc, n republicile medievale italiene sau
n orasele hanseatice din nordul Europei. Dincolo de criteriile
intrinseci ale democratiei, pe care le-am descris ntr-un modul
anterior ca standarde minimale (suIragiul universal, egalitatea
n drepturi, separarea puterilor, pluralismul si reprezentarea de-
mocratica), ceea ce a contat a Iost nu numai atrac(ia pentru
ideea de democra(ie, ci si efectele economice si culturale ale
modului de via(a numit democra(ie. De Iapt, democra(ia poli-
tica s-a coroborat ntotdeauna cu democra(ia economica (adu-
catoare de bunastare), cu democra(ia sociala (care garanteaza
echitatea) si cu democra(ia culturala (sursa a pluralismului iden-
titar si a drepturilor culturale). n acest Iel, democra(ia a Iost
apreciata si recep(ionata nu doar prin generozitatea virtu(ilor
pe care le propune ca proiect, ci si prin consecin(ele directe
asupra condi(iilor de via(a.
Aceste tensiuni primordiale ntre ideal si realitate, pe de o
parte, ntre democra(ia politica si democra(ia sociala si econo-
mica, pe de alta, marcheaza n mod cert dezvoltarile actuale
privind viitorul democratiei. Chiar daca nimeni nu se mai n-
doieste astazi de credibilitatea si superioritatea democra(iei ca
regim politic, ntrebarile care se pun vizeaza eIicien(a ei ca
doctrin universal (sistem politic realizat sau n curs de con-
struc(ie n majoritatea (arilor lumii) si metod de guvernare
pentru o societate tot mai complexa si problematica.
n lipsa competi(iei ideologice cu totalitarismul, democra(ia
este obligata la un eIort de autodepsire. Ea nu se mai compara
cu asa-zisele ,democra(ii populare', ci cu propriile perIorman-
(e si cu propriul ideal. n aceasta perspectiva, democra(ia tre-
buie sa raspunda la trei provocari:
aspira(ia la prosperitate si progres continuu;
exigen(ele echita(ii si democra(iei sociale;
consecven(a n raport cu propriile criterii, aplicate diIe-
ren(iat la ,noile democra(ii'.
110
sau cel mult un proces de democratizare. Or, asa cum se obser-
va n majoritatea ,noilor democra(ii', democratizarea nu echi-
valeaza cu existen(a unei democra(ii consolidate.
Aceasta situa(ie este complexa si se aIla n centrul dezbate-
rilor privind perspectivele universale ale democra(iei. Ea a pro-
vocat numeroase dispute, centrate asupra a trei chestiuni:
raportul teorie practica n cazul concret al democra(iei;
problema ,democra(iilor periIerice' sau a democra(iei ac-
cesibile (arilor sarace;
incertitudinile inerente ale democra(iei.
Ca orice constructie simbolic, idealul democratic se con-
cretizeaza n Iorme sociale imperIecte. Bobbio (1987) spune n
acest sens ca trebuie sa distingem n permanen(a ntre demo-
cratia formal (democra(ia ca valoare si proiect) si democratia
substantial sau procedural. Prima este un vehicul al progre-
sului, o aspira(ie permanenta, cea de-a doua este ansamblul de
institu(ii si reguli ale jocului politic care exprima starea de Iapt,
sau realizarea concreta a proiectului democratic, la un anumit
moment dat si n anumite circumstan(e. Aceasta relativizare a
proiectului democratic se Iace nsa n condi(iile n care s-au
ndeplinit deja standardele minimale ale democra(iei. n nici un
caz, asa cum spune Hermet (1993, pag. 26), nu trebuie admisa
o democra(ie duplicitara, cu doua Ia(ete, una valabila pentru
metropole si alta pentru periIerie. Sau, asa cum aIirma Jeane
Kirkpatrick n ,Dictatorship and Double Standards', democra-
(ia nu trebuie sa nsemne compromisuri si jumata(i de masura,
standarde duble sau ,Ilexibile', n Iunc(ie de interesele occi-
dentale.
Alt subiect interesant este cel al reversibilittii. Majoritatea
(arilor lumii aspira la o tranzi(ie de la regimuri autoritare la de-
mocra(ie. Unii autori (Hermet, Revel sau Linz) si-au pus nsa
ntrebarea daca nu poate exista si o tranzi(ie n sens invers, asa
cum s-a ntmplat n Iond n zona de ocupa(ie sovietica, dupa
cel de-al doilea razboi mondial.
Cu excep(ia unor situa(ii nca neclare (alipirea Hong-Kong-
ului la China comunista) sau a democra(iilor Iragile, este greu
de presupus ca democra(iile occidentale pot Ii expuse la un
113
ct si Iunc(iile publice'. Acest citat ne arata nca o data ca pro-
blemele democra(iei contemporane nu pot Ii solu(ionate prin
ntoarcerea la surse sau prin recursul la antici.
Pierderea vechilor certitudini economice a dus la apari(ia
unor decalaje ntre democra(ia economica si democra(ia socia-
la. n condi(iile n care ceta(eanul si pierde ipostaza sa Iunda-
mentala de producator si consumator (Keynes), el nu mai parti-
cipa direct la mecanismele active ale Statului providen(a. El
trebuie preluat, cel pu(in temporar, de sistemul de protec(ie so-
ciala. Situa(ia devine nca si mai preocupanta, din perspectiva
coeziunii sociale, atunci cnd ceta(enii au doar drepturi Iorma-
le pe care nu le pot exercita eIectiv datorita unor constrngeri
sociale sau economice: somajul, absen(a unei locuin(e stabile,
analIabetismul, saracia, pierderea temporara a liberta(ii.
Decalajele dintre democra(ia politica, pe de o parte, demo-
cra(ia sociala si economica, pe de alta, sunt si mai evidente n
ca:ul trilor srace si al ,noilor democra(ii'. Aceasta proble-
ma este pusa Ioarte bine de Sartori (1991, pag. 471), care se n-
treaba daca democra(ia poate Ii instaurata prin imita(ie sau ,re-
democratizare', Iara sa existe acel nivel al bunastarii, vizibil n
societa(ile occidentale. Raspunsul este ca se poate ncerca im-
portul de democra(ie ntr-o (ara saraca, se pot chiar adapta une-
le exigen(e ale guvernarii democratice, dar perIorman(ele nu
sunt aceleasi, att n planul politic, ct si n cel economic si so-
cial.
Dupa ,revolu(ia garoaIelor' din 1974, peste 30 de (ari lati-
no-americane si europene s-au angajat ntr-un proces de demo-
crati:are sau de tranzi(ie de la dictatura la democra(ie. Acest
proces presupune o construc(ie lenta, plina de contradic(ii, n
care vechile si noile structuri coexista, uneori ntr-o Iorma con-
Ilictuala. n unele cazuri, s-au ncercat ,democra(ii originale',
sau s-a recurs la ,cea de-a treia cale', prin care puterea autori-
tara ncearca sa introduca unele elemente democratice (alege-
rile libere sau tolerarea opozi(iei politice), ndeosebi ca urmare
a unor presiuni externe. De obicei, din aceste jumata(i de ma-
sura nu rezulta dect hibrizi exotici (numi(i ,dictablandas' sau
,democraduras' n America Latina, ,democratura' n AIrica),
112
pria condi(ie, ndeosebi prin cautarea unui nou echilibru ntre
democra(ia politica, democra(ia sociala si democra(ia economica.
Bibliografie
ARON, R. Democratie et Totalitarisme, Paris, Gallimard,
1965.
BOBBIO, N. The Future of Democracy, Cambridge, Polity,
1987.
CROZIER, M.; HUNTINGTON, S. P.; WATANUKI, J. The Crisis of
Democracy, New York, New York University Press, 1975.
DAHL, R. A. Democracy and Its Critics, New Haven, Yale
University Press, 1989.
DIAMOND, L.; LINZ, J.; LIPSET, S. M. (eds.) Democracy in
Developing Countries, Boulder, Lynne Rienner, 1989, 4 vol.
HERMET, G. Les desenchantements de la liberte, Paris,
Fayard, 1993.
HERMET, G. Culture et democratie, Paris, A. Michel, 1993.
HOWE, I. (ed.) Beyond the Welfare State, New York, Shaken
Books, 1982.
HUNTINGTON, S. P. The Third Wave. Democrati:ation in the
Late Twentieth Century, Norman, University oI Oklahoma
Press, 1993.
LEFORT, C. LInvention democratique, Paris, Fayard, 1981.
LINIGER GOUMAZ, M. La democrature. Dictature camou-
flee, democratie truquee, Paris, L`Harmattan, 1992.
LINZ, J. The Breakdown of Democratic Regimes, Baltimore,
The Johns Hopkins Press, 1978.
LINZ, J.; STEPAN, A. Problems of Democratic Transition and
Consolidation. Southern Europe, South America and Post-Co-
mmunist Europe, Baltimore, The Johns Hopkins University
Press, 1995.
MAINWARING, S. et al. Issues in Democratic Consolidations.
The New South American Democracies in Comparative Per-
spective, Notre Dame, University oI Notre Dame Press, 1992.
PRZEWORSKI, A. Democracy and the Market, Cambridge,
Cambridge University Press, 1992.
REVEL, J.F. Le Regain democratique, Paris, Fayard, 1992.
115
proces similar. Amenin(arile cu care sunt conIruntate democra-
(iile mature provin mai degraba din alte direc(ii. Se pot identi-
Iica n acest sens doua surse:
erodarea virtu(ii democratice;
instalarea legitimita(ii prin consim(amnt si acceptare pa-
siva.
Pentru ceta(enii occidentali nascu(i ntr-o societate libera,
democra(ia pare un bun de consum, un patrimoniu mostenit de
la genera(iile precedente, la care au dreptul n mod natural. Ei
nu mai Iac eIorturi nici sa o cucereasca, nici sa o perIec(ioneze
si nici macar sa o n(eleaga, pentru ca democra(ia apare ca o
condi(ie normala a existen(ei lor. Aceasta atitudine de consum,
dublata uneori de apatie si indiIerentism civic, este sus(inuta si
de exemplele negative Iurnizate de clasa politica (cazuri de
egoism, corup(ie si oportunism), care contribuie si mai mult la
erodarea virtu(ii democratice. Democra(ia risca n acest Iel sa
se reduca la acte de rutina (reIlexe electorale periodice, plata
automata a impozitelor) sau la un ritual politic pe care Bellah
l-a numit ,religie civic'.
La Iel de preocupanta este si legitimarea pasiv. De Iapt,
Ior(a democra(iei nu rezida att n masa de sus(inatori, ct n va-
lorile pe care acestia le mpartasesc. Din ce n ce mai mult, dat
Iiind Iaptul ca democra(ia se exprima printr-un mod de via(a
conIortabil, ea este perceputa doar prin eIectele sale n plan
material. Riscul n acest caz este ca ceta(enii consumatori sa
accepte democra(ia asa cum este, Iara sa ncerce sa o amelio-
reze si sa duca mai departe mplinirea idealului democratic
promovat de genera(iile anterioare.
Aceste contradictii interne ale democra(iei nu trebuie nsa
interpretate nici ca stagnarea proiectului si nici ca Iaza ultima
a evolu(iei democratice, asa cum s-au grabit unii sa aIirme.
Este Ioarte posibil ca democra(ia sa Iie cel mai mult apreciata
de cei care o descopera pentru prima data. Este posibil, de ase-
menea, ca ,noile democra(ii' sa oIere experien(e inedite care
sa mboga(easca teoria politica. Ceea ce este nsa cel mai im-
portant este ca democra(ia sa ncerce sa-si mbunata(easca pro-
114
ANEXA I
CONSTITU|IA ROMNIEI (1991)
TITLUL I
Principii generale
ARTICOLUL 1
Statul roman (1) Romnia este stat na(ional, suveran si
independent, unitar si indivizibil.
(2) Forma de guvernamnt a statului ro-
mn este republica.
(3) Romnia este stat de drept, democratic
si social, n care demnitatea omului, drep-
turile si liberta(ile ceta(enilor, libera dez-
voltare a personalita(ii umane, dreptatea
si pluralismul politic reprezinta valori su-
preme si sunt garantate.
ARTICOLUL 2
Suveranitatea (1) Suveranitatea na(ionala apar(ine po-
porului romn, care o exercita prin orga-
nele sale reprezentative si prin reIeren-
dum.
(2) Nici un grup si nici o persoana nu pot
exercita suveranitatea n nume propriu.
ARTICOLUL 3
Teritoriul (1) Teritoriul Romniei este inalienabil.
117
SARTORI, G. Repenser la democratie: mauvais regimes et
mauvaises politiques. Revue internationale des sciences socia-
les, 1991, nr. 129, pag. 465480.
SCHMITTER, Dangers and Dilemmas oI Democracy. Journal
of Democracy, 1994, vol. 5, nr. 2, pp. 5774.
VANHAVEN, T. The Process of Democrati:ation, New York,
Crane Russak, 1990.
116
norita(ilor na(ionale trebuie sa Iie conIor-
me cu principiile de egalitate si de nedis-
criminare n raport cu ceilal(i ceta(eni
romni.
ARTICOLUL 7
Romanii din Statul sprijina ntarirea legaturilor cu ro-
strintate mnii din aIara Irontierelor (arii si ac(io-
neaza pentru pastrarea, dezvoltarea si
exprimarea identita(ii lor etnice, cultu-
rale, lingvistice si religioase, cu respecta-
rea legisla(iei statului ai caror ceta(eni
sunt.
ARTICOLUL 8
Pluralismul si (1) Pluralismul n societatea romneasca
partidele politice este o condi(ie si o garan(ie a democra(iei
constitu(ionale.
(2) Partidele politice se constituie si si
desIasoara activitatea n condi(iile legii.
Ele contribuie la deIinirea si la expri-
marea voin(ei politice a ceta(enilor, res-
pectnd suveranitatea na(ionala, integri-
tatea teritoriala, ordinea de drept si prin-
cipiile democra(iei.
ARTICOLUL 9
Sindicatele Sindicatele se constituie si si desIasoara
activitatea potrivit cu statutele lor, n con-
di(iile legii. Ele contribuie la apararea
drepturilor si la promovarea intereselor
proIesionale, economice si sociale ale sa-
laria(ilor.
ARTICOLUL 10
Relatii Romnia ntre(ine si dezvolta rela(ii pas-
internationale nice cu toate statele si, n acest cadru, re-
119
(2) Frontierele (arii sunt consIin(ite prin
lege organica, cu respectarea principiilor
si a celorlalte norme general admise ale
dreptului interna(ional.
(3) Teritoriul este organizat, sub aspect
administrativ, n comune, orase si jude(e.
n condi(iile legii, unele orase sunt decla-
rate municipii.
(4) Pe teritoriul statului romn nu pot Ii
stramutate sau colonizate popula(ii straine.
ARTICOLUL 4
Unitatea poporului (1) Statul are ca Iundament unitatea po-
si egalitatea intre porului romn.
cetteni (2) Romnia este patria comuna si indivi-
zibila a tuturor ceta(enilor sai, Iara deose-
bire de rasa, de na(ionalitate, de origine
etnica, de limba, de religie, de sex, de opi-
nie, de apartenen(a politica, de avere sau
de origine sociala.
ARTICOLUL 5
Cettenia (1) Ceta(enia romna se dobndeste, se pas-
treaza sau se pierde n condi(iile prevazu-
te de legea organica.
(2) Ceta(enia romna nu poate Ii retrasa
aceluia care a dobndit-o prin nastere.
ARTICOLUL 6
Dreptul la identitate (1) Statul recunoaste si garanteaza per-
soanelor apar(innd minorita(ilor na(io-
nale dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si
la exprimarea identita(ii lor etnice, cultu-
rale, lingvistice si religioase.
(2) Masurile de protec(ie luate de stat
pentru pastrarea, dezvoltarea si exprima-
rea identita(ii persoanelor apar(innd mi-
118
TITLUL II
Drepturile, liberttile si indatoririle fundamentale
CAPITOLUL I
Dispozi(ii comune
ARTICOLUL 15
Universalitatea (1) Ceta(enii beneIiciaza de drepturile si de
liberta(ile consacrate prin Constitu(ie si
prin alte legi si au obliga(iile prevazute de
acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu
excep(ia legii penale mai Iavorabile.
ARTICOLUL 16
Egalitatea in (1) Ceta(enii sunt egali n Ia(a legii si a au-
drepturi torita(ilor publice, Iara privilegii si Iara
discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Func(iile si demnita(ile publice, civile
sau militare, pot Ii ocupate de persoanele
care au numai ceta(enia romna si domi-
ciliu n (ara.
ARTICOLUL 17
Cettenii romani Ceta(enii romni se bucura n strainatate
in strintate de protec(ia statului romn si trebuie sa-si
ndeplineasca obliga(iile, cu excep(ia ace-
lora ce nu sunt compatibile cu absen(a lor
n (ara.
ARTICOLUL 18
Cettenii strini (1) Ceta(enii straini si apatrizii care locu-
si apatri:ii iesc n Romnia se bucura de protec(ia ge-
nerala a persoanelor si a averilor, garanta-
ta de Constitu(ie si de alte legi.
121
la(ii de buna vecinatate, ntemeiate pe principiile si pe celelalte
norme general admise ale dreptului interna(ional.
ARTICOLUL 11
Dreptul interna- (1) Statul romn se obliga sa ndeplineas-
tional si dreptul ca ntocmai si cu buna-credin(a obliga(i-
intern ile ce-i revin din tratatele la care este
parte.
(2) Tratatele ratiIicate de Parlament, po-
trivit legii, Iac parte din dreptul intern.
ARTICOLUL 12
Simboluri nationale (1) Drapelul Romniei este tricolor; culo-
rile sunt asezate vertical, n ordinea urma-
toare ncepnd de la lance: albastru, gal-
ben, rosu.
(2) Ziua na(ionala a Romniei este 1 De-
cembrie.
(3) Imnul na(ional al Romniei este ,Des-
teapta-te romne'.
(4) Stema (arii si sigiliul statului sunt sta-
bilite prin legi organice.
ARTICOLUL 13
Limba oficial n Romnia, limba oIiciala este limba ro-
mna.
ARTICOLUL 14
Capitala Capitala Romniei este municipiul Bucu-
resti.
120
CAPITOLUL II
Drepturile si liberta(ile Iundamentale
ARTICOLUL 22
Dreptul la viat (1) Dreptul la via(a, precum si dreptul la
si la integritate integritate Iizica si psihica ale persoanei
fi:ic si psihic sunt garantate
(2) Nimeni nu poate Ii supus torturii si
nici unui Iel de pedeapsa sau de tratament
inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisa.
ARTICOLUL 23
Libertatea (1) Libertatea individuala si siguran(a per-
individual soanei sunt inviolabile.
(2) Perchezi(ionarea, re(inerea sau aresta-
rea unei persoane sunt permise numai n
cazurile si cu procedura prevazuta de lege.
(3) Re(inerea nu poate depasi 24 de ore.
(4) Arestarea se Iace n temeiul unui man-
dat emis de magistrat, pentru o durata de
cel mult 30 de zile. Asupra legalita(ii man-
datului, arestatul se poate plnge judeca-
torului, care este obligat sa se pronun(e
prin hotarre motivata. Prelungirea ares-
tarii se aproba numai de instan(a de jude-
cata.
(5) Celui re(inut sau arestat i se aduc de
ndata la cunostin(a, n limba pe care o n-
(elege, motivele re(inerii sau ale arestarii,
iar nvinuirea, n cel mai scurt termen; n-
vinuirea se aduce la cunostin(a numai n
prezen(a unui avocat, ales sau numit din
oIiciu.
(6) Eliberarea celui re(inut sau arestat este
obligatorie, daca motivele acestor masuri
au disparut.
123
(2) Dreptul de azil se acorda si se retrage
n condi(iile legii, cu respectarea tratate-
lor si a conven(iilor interna(ionale la care
Romnia este parte.
ARTICOLUL 19
Extrdarea (1) Ceta(eanul romn nu poate Ii extradat
si expul:area sau expulzat din Romnia.
(2) Ceta(enii straini si apatrizii pot Ii ex-
trada(i numai n baza unei conven(ii inter-
na(ionale sau n condi(ii de reciprocitate.
(3) Expulzarea sau extradarea se hotaras-
te de justi(ie.
ARTICOLUL 20
Tratatele interna- (1) Dispozi(iile constitu(ionale privind drep-
tionale privind turile si liberta(ile ceta(enilor vor Ii inter-
drepturile omului pretate si aplicate n concordan(a cu De-
clara(ia Universala a Drepturilor Omului,
cu pactele si cu celelalte tratate la care
Romnia este parte.
(2) Daca exista neconcordan(a ntre pac-
tele si tratatele privitoare la drepturile
Iundamentale ale omului, la care Rom-
nia este parte, si legile interne, au priori-
tate reglementarile interna(ionale.
ARTICOLUL 21
Accesul liber (1) Orice persoana se poate adresa justi-
la fustitie (iei pentru apararea drepturilor, a liberta-
(ilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ngradi exercita-
rea acestui drept.
122
ne n domiciliul ori n resedin(a unei per-
soane Iara nvoirea acesteia.
(2) De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege n urmatoarele si-
tua(ii:
a) pentru executarea unui mandat de ares-
tare sau a unei hotarri judecatoresti;
b) pentru nlaturarea unei primejdii pri-
vind via(a, integritatea Iizica sau bunurile
unei persoane;
c) pentru apararea siguran(ei na(ionale sau
a ordinii publice;
d) pentru prevenirea raspndirii unei epi-
demii.
(3) Perchezi(iile pot Ii ordonate exclusiv de
magistrat si pot Ii eIectuate numai n Ior-
mele prevazute de lege.
(4) Perchezi(iile n timpul nop(ii sunt in-
terzise, aIara de cazul delictului Ilagrant.
ARTICOLUL 28
Secretul Secretul scrisorilor, al telegramelor, al
corespondentei altor trimiteri postale, al convorbirilor te-
leIonice si al celorlalte mijloace legale de
comunicare este inviolabil.
ARTICOLUL 29
Libertatea (1) Libertatea gndirii si a opiniilor, pre-
constiintei cum si libertatea credin(elor religioase nu
pot Ii ngradite sub nici o Iorma. Nimeni
nu poate Ii constrns sa adopte o opinie
ori sa adere la o credin(a religioasa, con-
trare convingerilor sale.
(2) Libertatea constiin(ei este garantata;
ea trebuie sa se maniIeste n spirit de tole-
ran(a si de respect reciproc.
125
(7) Persoana arestata preventiv are drep-
tul sa ceara punerea sa n libertate provi-
zorie, sub control judiciar sau pe cau(iune.
(8) Pna la ramnerea deIinitiva a hotar-
rii judecatoresti de condamnare, persoana
este considerata nevinovata.
(9) Nici o pedeapsa nu poate Ii stabilita
sau aplicata dect n condi(iile si n ter-
menii legii.
ARTICOLUL 24
Dreptul la aprare (1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) n tot cursul procesului, par(ile au dreptul
sa Iie asistate de un avocat, ales sau numit
din oIiciu.
ARTICOLUL 25
Libera circulatie (1) Dreptul la libera circula(ie, n (ara si
n strainatate, este garantat. Legea stabi-
leste condi(iile exercitarii acestui drept.
(2) Fiecarui ceta(ean i este asigurat drep-
tul de a-si stabili domiciliul sau resedin(a
n orice localitate din (ara, de a emigra,
precum si de a reveni n (ara.
ARTICOLUL 26
Jiata intim, (1) Autorita(ile publice respecta si ocro-
familial si privat tesc via(a intima, Iamiliala si privata.
(2) Persoana Iizica are dreptul sa dispuna
de ea nsasi, daca nu ncalca drepturile si
liberta(ile altora, ordinea publica sau bu-
nele moravuri.
ARTICOLUL 27
Inviolabilitatea (1) Domiciliul si resedin(a sunt inviola-
domiciliului bile. Nimeni nu poate patrunde sau ram-
124
siune, la ura na(ionala, rasiala, de clasa
sau religioasa, incitarea la discriminare,
la separatism teritorial sau la violen(a
publica, precum si maniIestarile obscene,
contrare bunelor moravuri.
(8) Raspunderea civila pentru inIorma(ia
sau pentru crea(ia adusa la cunostin(a
publica revine editorului sau realizatoru-
lui, autorului, organizatorului maniIesta-
rii artistice, proprietarului mijlocului de
multiplicare, al postului de radio sau de
televiziune, n condi(iile legii. Delictele
de presa se stabilesc prin lege.
ARTICOLUL 31
Dreptul (1) Dreptul persoanei de a avea acces la
la informatie orice inIorma(ie de interes public nu
poate Ii ngradit.
(2) Autorita(ile publice, potrivit compe-
ten(elor ce le revin, sunt obligate sa asi-
gure inIormarea corecta a ceta(enilor asu-
pra treburilor publice si asupra probleme-
lor de interes personal.
(3) Dreptul la inIorma(ie nu trebuie sa
prejudicieze masurile de protec(ie a tine-
rilor sau siguran(a na(ionala.
(4) Mijloacele de inIormare n masa, pu-
blice si private, sunt obligate sa asigure
inIormarea corecta a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio si de tele-
viziune sunt autonome. Ele trebuie sa ga-
ranteze grupurilor sociale si politice im-
portante exercitarea dreptului la antena.
Organizarea acestor servicii si controlul
parlamentar asupra activita(ii lor se regle-
menteaza prin lege organica.
127
(3) Cultele religioase sunt libere si se or-
ganizeaza potrivit statutelor proprii, n
condi(iile legii.
(4) n rela(iile dintre culte sunt interzise
orice Iorme, mijloace, acte sau ac(iuni de
nvrajbire religioasa.
(5) Cultele religioase sunt autonome Ia(a
de stat si se bucura de sprijinul acestuia,
inclusiv prin nlesnirea asisten(ei religi-
oase n armata, n spitale, n penitenciare,
n azile si n orIelinate.
(6) Parin(ii sau tutorii au dreptul de a asi-
gura, potrivit propriilor convingeri, edu-
ca(ia copiilor minori a caror raspundere le
revine.
ARTICOLUL 30
Libertatea (1) Libertatea de exprimare a gndurilor,
de exprimare a opiniilor sau a credin(elor si libertatea
crea(iilor de orice Iel, prin viu grai, prin
scris, prin imagini, prin sunete sau prin
alte mijloace de comunicare n public,
sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice Iel este interzisa.
(3) Libertatea presei implica si libertatea
de a nIiin(a publica(ii.
(4) Nici o publica(ie nu poate Ii supri-
mata.
(5) Legea poate impune mijloacelor de
comunicare n masa obliga(ia de a Iace
publica sursa Iinan(arii.
(6) Libertatea de exprimare nu poate pre-
judicia demnitatea, onoarea, via(a parti-
culara a persoanei si nici dreptul la pro-
pria imagine.
(7) Sunt interzise de lege deIaimarea (arii
si a na(iunii, ndemnul la razboi de agre-
126
re, controlul exercitarii proIesiilor medi-
cale si a activita(ilor paramedicale, pre-
cum si alte masuri de protec(ie a sanata(ii
Iizice si mentale a persoanei se stabilesc
potrivit legii.
ARTICOLUL 34
Dreptul de vot (1) Ceta(enii au drept de vot de la vrsta
de 18 ani, mplini(i pna n ziua alegerilor
inclusiv.
(2) Nu au drept de vot debilii sau aliena(ii
mintal, pusi sub interdic(ie, si nici per-
soanele condamnate, prin hotarre jude-
catoreasca deIinitiva, la pierderea dreptu-
rilor electorale.
ARTICOLUL 35
Dreptul de a fi ales (1) Au dreptul de a Ii alesi ceta(enii cu
drept de vot care ndeplinesc condi(iile
prevazute n articolul 16 alineatul (3),
daca nu le este interzisa asocierea n par-
tide politice, potrivit articolului 37 aline-
atul (3).
(2) Candida(ii trebuie sa Ii mplinit, pna
n ziua alegerilor inclusiv, vrsta de cel
pu(in 23 de ani, pentru a Ii alesi n Came-
ra Deputa(ilor sau n organele locale, si
vrsta de cel pu(in 35 de ani, pentru a Ii
alesi n Senat sau n Iunc(ia de Presedinte
al Romniei.
ARTICOLUL 36
Libertatea Mitingurile, demonstra(iile, procesiunile
intrunirilor sau orice alte ntruniri sunt libere si se pot
organiza si desIasura numai n mod pas-
nic, Iara nici un Iel de arme.
129
ARTICOLUL 32
Dreptul (1) Dreptul la nva(atura este asigurat prin
la invttur nva(amntul general obligatoriu, prin n-
va(amntul liceal si prin cel proIesional,
prin nva(amntul superior, precum si
prin alte Iorme de instruc(ie si de perIec-
(ionare
(2) nva(amntul de toate gradele se des-
Iasoara n limba romna. n condi(iile le-
gii, nva(amntul se poate desIasura si n-
tr-o limba de circula(ie interna(ionala.
(3) Dreptul persoanelor apar(innd mino-
rita(ilor na(ionale de a nva(a limba lor
materna si dreptul de a putea Ii instruite
n aceasta limba sunt garantate; modalita-
(ile de exercitare a acestor drepturi se sta-
bilesc prin lege.
(4) nva(amntul de stat este gratuit, po-
trivit legii.
(5) Institu(iile de nva(amnt, inclusiv cele
particulare, se nIiin(eaza si si desIasoara
activitatea n condi(iile legii.
(6) Autonomia universitara este garantata.
(7) Statul asigura libertatea nva(amntu-
lui religios, potrivit cerin(elor speciIice
Iiecarui cult. n scolile de stat, nva(a-
mntul religios este organizat si garantat
prin lege.
ARTICOLUL 33
Dreptul la (1) Dreptul la ocrotirea sanata(ii este ga-
ocrotirea snttii rantat.
(2) Statul este obligat sa ia masuri pentru
asigurarea igienei si a sanata(ii publice.
(3) Organizarea asisten(ei medicale si a
sistemului de asigurari sociale pentru
boala, accidente, maternitate si recupera-
128
(5) Dreptul la negocieri colective n ma-
terie de munca si caracterul obligatoriu al
conven(iilor colective sunt garantate.
ARTICOLUL 39
Inter:icerea (1) Munca Ior(ata este interzisa.
muncii fortate (2) Nu constituie munca Ior(ata:
a) serviciul cu caracter militar sau activi-
ta(ile desIasurate n locul acestuia de cei
care, potrivit legii, nu presteaza serviciul
militar obligatoriu din motive religioase;
b) munca unei persoane condamnate, pres-
tata n condi(ii normale, n perioada de
deten(ie sau de libertate condi(ionata;
c) presta(iile impuse n situa(ia creata de
calamita(i ori de alt pericol, precum si
cele care Iac parte din obliga(iile civile
normale stabilite de lege.
ARTICOLUL 40
Dreptul la grev (1) Salaria(ii au dreptul la greva pentru
apararea intereselor proIesionale, econo-
mice si sociale.
(2) Legea stabileste condi(iile si limitele
exercitarii acestui drept, precum si garan-
(iile necesare asigurarii serviciilor esen(i-
ale pentru societate.
ARTICOLUL 41
Protectia (1) Dreptul de proprietate, precum si cre-
propriettii private an(ele asupra statului, sunt garantate.
Con(inutul si limitele acestor drepturi
sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este ocrotita n
mod egal de lege, indiIerent de titular.
Ceta(enii straini si apatrizii nu pot dobn-
131
ARTICOLUL 37
Dreptul de asociere (1) Ceta(enii se pot asocia liber n partide
politice, n sindicate si n alte Iorme de
asociere.
(2) Partidele sau organiza(iile care, prin
scopurile ori prin activitatea lor, militeaza
mpotriva pluralismului politic, a princi-
piilor statului de drept ori a suveranita(ii,
a integrita(ii sau a independen(ei Rom-
niei sunt neconstitu(ionale.
(3) Nu pot Iace parte din partide politice
judecatorii Cur(ii Constitu(ionale, avoca-
(ii poporului, magistra(ii, membrii activi
ai armatei, poli(istii si alte categorii de
Iunc(ionari publici stabilite prin lege or-
ganica.
(4) Asocia(iile cu caracter secret sunt in-
terzise.
ARTICOLUL 38
Munca si protectia (1) Dreptul la munca nu poate Ii ngradit.
social a muncii Alegerea proIesiei si alegerea locului de
munca sunt libere.
(2) Salaria(ii au dreptul la protec(ia soci-
ala a muncii. Masurile de protec(ie pri-
vesc securitatea si igiena muncii, regimul
de munca al Iemeilor si al tinerilor, insti-
tuirea unui salariu minim pe economie,
repaosul saptamnal, concediul de odihna
platit, prestarea muncii n condi(ii grele,
precum si alte situa(ii speciIice.
(3) Durata normala a zilei de lucru este,
n medie, de cel mult 8 ore.
(4) La munca egala, Iemeile au salariu
egal cu barba(ii.
130
de natura sa asigure ceta(enilor un nivel
de trai decent.
(2) Ceta(enii au dreptul la pensie, la con-
cediu de maternitate platit, la asisten(a
medicala n unita(ile sanitare de stat, la
ajutor de somaj si la alte Iorme de asis-
ten(a sociala prevazute de lege.
ARTICOLUL 44
Familia (1) Familia se ntemeiaza pe casatoria li-
ber consim(ita ntre so(i, pe egalitatea
acestora si pe dreptul si ndatorirea parin-
(ilor de a asigura cresterea, educa(ia si in-
struirea copiilor.
(2) Condi(iile de ncheiere, de desIacere
si de nulitate a casatoriei se stabilesc prin
lege. Casatoria religioasa poate Ii celebra-
ta numai dupa casatoria civila.
(3) Copiii din aIara casatoriei sunt egali
n Ia(a legii cu cei din casatorie.
ARTICOLUL 45
Protectia copiilor (1) Copiii si tinerii se bucura de un regim
si a tinerilor special de protec(ie si de asisten(a n rea-
lizarea drepturilor lor.
(2) Statul acorda aloca(ii de stat pentru
copii si ajutor pentru ngrijirea copilului
bolnav si handicapat. Alte Iorme de pro-
tec(ie sociala a copiilor si a tinerilor se
stabilesc prin lege.
(3) Exploatarea minorilor, Iolosirea lor n
activita(i care le-ar dauna sanata(ii, mora-
lita(ii sau care le-ar pune n primejdie via-
(a ori dezvoltarea normala sunt interzise.
(4) Minorii sub vrsta de 15 ani nu pot Ii
angaja(i ca salaria(i.
133
di dreptul de proprietate asupra terenuri-
lor.
(3) Nimeni nu poate Ii expropriat dect
pentru o cauza de utilitate publica, stabili-
ta potrivit legii, cu dreapta si prealabila
despagubire.
(4) Pentru lucrari de interes general, auto-
ritatea publica poate Iolosi subsolul ori-
carei proprieta(i imobiliare, cu obliga(ia
de a despagubi proprietarul pentru daune-
le aduse solului, planta(iilor sau construc-
(iilor, precum si pentru alte daune impu-
tabile autorita(ii.
(5) Despagubirile prevazute n alineatele
(3) si (4) se stabilesc de comun acord cu
proprietarul sau, n caz de divergen(a,
prin justi(ie.
(6) Dreptul de proprietate obliga la res-
pectarea sarcinilor privind protec(ia me-
diului si asigurarea bunei vecinata(i, pre-
cum si la respectarea celorlalte sarcini care,
potrivit legii sau obiceiului, revin propri-
etarului.
(7) Averea dobndita licit nu poate Ii con-
Iiscata. Caracterul licit al dobndirii se pre-
zuma.
(8) Bunurile destinate, Iolosite sau rezul-
tate din inIrac(iuni ori contraven(ii pot Ii
conIiscate numai n condi(iile legii.
ARTICOLUL 42
Dreptul la Dreptul la mostenire este garantat.
mostenire
ARTICOLUL 43
Nivelul de trai (1) Statul este obligat sa ia masuri de dez-
voltare economica si de protec(ie sociala,
132
(3) Statul raspunde patrimonial, potrivit
legii, pentru prejudiciile cauzate prin ero-
rile judiciare savrsite n procesele penale.
ARTICOLUL 49
Restrangerea (1) Exerci(iul unor drepturi sau al unor
exercitiului unor liberta(i poate Ii restrns numai prin lege
drepturi sau al si numai daca se impune, dupa caz, pen-
unor libertti tru: apararea siguran(ei na(ionale, a ordi-
nii, a sanata(ii ori a moralei publice, a
drepturilor si a liberta(ilor ceta(enilor;
desIasurarea instruc(iei penale; preveni-
rea consecin(elor unei calamita(i naturale
ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrngerea trebuie sa Iie propor(io-
nala cu situa(ia care a determinat-o si nu
poate atinge existen(a dreptului sau a li-
berta(ii.
CAPITOLUL III
ndatoririle Iundamentale
ARTICOLUL 50
Fidelitatea fat (1) Fidelitatea Ia(a de (ara este sacra.
de tar (2) Ceta(enii carora le sunt ncredin(ate
Iunc(ii publice, precum si militarii, ras-
pund de ndeplinirea cu credin(a a obliga-
(iilor ce le revin si, n acest scop, vor de-
pune juramntul cerut de lege.
ARTICOLUL 51
Respectarea Con- Respectarea Constitu(iei, a suprema(iei
stitutiei si a legilor sale si a legilor este obligatorie.
135
(5) Autorita(ile publice au obliga(ia sa
contribuie la asigurarea condi(iilor pentru
participarea libera a tinerilor la via(a po-
litica, sociala, economica, culturala si
sportiva a (arii.
ARTICOLUL 46
Protectia Persoanele handicapate se bucura de pro-
persoanelor tec(ie speciala. Statul asigura realizarea
handicapate unei politici na(ionale de prevenire, de
tratament, de readaptare, de nva(amnt,
de instruire si de integrare sociala a han-
dicapa(ilor, respectnd drepturile si nda-
toririle ce revin parin(ilor si tutorilor.
ARTICOLUL 47
Dreptul (1) Ceta(enii au dreptul sa se adreseze au-
de petitionare torita(ilor publice prin peti(ii Iormulate
numai n numele semnatarilor.
(2) Organiza(iile legal constituite au drep-
tul sa adreseze peti(ii exclusiv n numele
colectivelor pe care le reprezinta.
(3) Exercitarea dreptului de peti(ionare este
scutita de taxa.
(4) Autorita(ile publice au obliga(ia sa ras-
punda la peti(ii n termenele si n condi(i-
ile stabilite potrivit legii.
ARTICOLUL 48
Dreptul persoanei (1) Persoana vatamata ntr-un drept al sau
vtmate de o de o autoritate publica, printr-un act ad-
autoritate public ministrativ sau prin nesolu(ionarea n ter-
menul legal a unei cereri, este ndrepta(ita
sa ob(ina recunoasterea dreptului pretins,
anularea actului si repararea pagubei.
(2) Condi(iile si limitele exercitarii aces-
tui drept se stabilesc prin lege organica.
134
ganizarea si Iunc(ionarea institu(iei Avo-
catului Poporului se stabilesc prin lege
organica.
(2) Avocatul Poporului nu poate ndeplini
nici o alta Iunc(iei publica sau privata.
ARTICOLUL 56
Exercitarea (1) Avocatul Poporului si exercita atribu-
atributiilor (iile din oIiciu sau la cererea persoanelor
lezate n drepturile si n liberta(ile lor, n
limitele stabilite de lege.
(2) Autorita(ile publice sunt obligate sa
asigure Avocatului Poporului sprijinul
necesar n exercitarea atribu(iilor sale.
ARTICOLUL 57
Raportul in fata Avocatul Poporului prezinta celor doua
Parlamentului Camere ale Parlamentului rapoarte, anual
sau la cererea acestora. Rapoartele pot
con(ine recomandari privind legisla(ia
sau masuri de alta natura, pentru ocroti-
rea drepturilor si a liberta(ilor ceta(enilor.
TITLUL III
Autorittile publice
CAPITOLUL I
Parlamentul
Sec(iunea 1
Organi:area si functionarea
ARTICOLUL 58
Rolul si structura (1) Parlamentul este organul reprezenta-
tiv suprem al poporului romn si unica
autoritate legiuitoare a (arii.
137
ARTICOLUL 52
Aprarea trii (1) Ceta(enii au dreptul si obliga(ia sa apere
Romnia.
(2) Serviciul militar este obligatoriu pen-
tru barba(ii, ceta(eni romni, care au m-
plinit vrsta de 20 de ani, cu excep(ia ca-
zurilor prevazute de lege.
(3) Pentru pregatirea n cadrul serviciului
militar activ, ceta(enii pot Ii ncorpora(i
pna la vrsta de 35 de ani.
ARTICOLUL 53
Contributii (1) Ceta(enii au obliga(ia sa contribuie, prin
financiare impozite si prin taxe, la cheltuielile pu-
blice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie sa
asigure asezarea justa a sarcinilor Iiscale.
(3) Orice alte presta(ii sunt interzise, n
aIara celor stabilite prin lege, n situa(ii
excep(ionale.
ARTICOLUL 54
Exercitarea drep- Ceta(enii romni, ceta(enii straini si apa-
turilor si a liber- trizii trebuie sa-si exercite drepturile si
ttilor liberta(ile constitu(ionale cu buna-credin-
(a, Iara sa ncalce drepturile si liberta(ile
celorlal(i.
CAPITOLUL IV
Avocatul Poporului
ARTICOLUL 55
Numirea si rolul (1) Avocatul Poporului este numit de Se-
nat, pe o durata de 4 ani, pentru apararea
drepturilor si a liberta(ilor ceta(enilor. Or-
136
(5) Proiectele de legi sau propunerile le-
gislative nscrise pe ordinea de zi a Parla-
mentului precedent si continua procedu-
ra n noul Parlament.
ARTICOLUL 61
Organi:area intern (1) Organizarea si Iunc(ionarea Iiecarei Ca-
mere se stabilesc prin regulament propriu.
Resursele Iinanciare ale camerelor sunt
prevazute n bugetele aprobate de aces-
tea.
(2) Fiecare Camera si alege un birou per-
manent. Presedintele Camerei Deputa(i-
lor si presedintele Senatului se aleg pe
durata mandatului Camerelor. Ceilal(i
membri ai birourilor permanente sunt alesi
la nceputul Iiecarei sesiuni. Membrii bi-
rourilor permanente pot Ii revoca(i nain-
te de expirarea mandatului.
(3) Deputa(ii si senatorii se pot organiza
n grupuri parlamentare, potrivit regula-
mentului Iiecarei Camere.
(4) Fiecare Camera si constituie comisii
parlamentare si poate institui comisii de
ancheta sau alte comisii speciale. Came-
rele si pot constitui comisii comune.
(5) Birourile permanente si comisiile par-
lamentare se alcatuiesc potrivit conIigu-
ra(iei politice a Iiecarei Camere.
ARTICOLUL 62
Sedinte comune (1) Camera Deputa(ilor si Senatul lucrea-
za n sedin(e separate si n sedin(e comu-
ne. n sedin(ele comune, lucrarile se des-
Iasoara potrivit unui regulament adoptat
cu votul majorita(ii deputa(ilor si senato-
rilor.
139
(2) Parlamentul este alcatuit din camera
Deputa(ilor si Senat.
ARTICOLUL 59
Alegerea Camerelor (1) Camera Deputa(ilor si Senatul sunt alese
prin vot universal, egal, direct, secret si
liber exprimat, potrivit legii electorale.
(2) Organiza(iile ceta(enilor apar(innd mi-
norita(ilor na(ionale, care nu ntrunesc n
alegeri numarul de voturi pentru a Ii re-
prezentate n Parlament, au dreptul la cte
un loc de deputat, n condi(iile legii elec-
torale. Ceta(enii unei minorita(i na(ionale
pot Ii reprezenta(i numai de o singura or-
ganiza(ie.
(3) Numarul deputa(ilor si al senatorilor
se stabileste prin legea electorala, n ra-
port cu popula(ia (arii.
ARTICOLUL 60
Durata mandatului (1) Camera Deputa(ilor si Senatul sunt alese
pentru un mandat de 4 ani, care poate Ii
prelungit, prin lege organica, n caz de
razboi sau de catastroIa.
(2) Alegerile pentru Camera Deputa(ilor
si pentru Senat se desIasoara n cel mult 3
luni de la expirarea mandatului sau de la
dizolvarea Parlamentului.
(3) Parlamentul nou ales se ntruneste, la
convocarea presedintelui Romniei, n
cel mult 20 de zile de la alegeri.
(4) Mandatul Camerelor se prelungeste
pna la ntrunirea legala a noului Parla-
ment. n aceasta perioada nu poate Ii re-
vizuita Constitu(ia si nu pot Ii adoptate,
modiIicate sau abrogate legi organice.
138
ARTICOLUL 64
Actele furidice Camera Deputa(ilor si Senatul adopta legi,
si cvorumul legal hotarri si mo(iuni, n prezen(a majorita(ii
membrilor.
ARTICOLUL 65
Caracterul public (1) Sedin(ele celor doua Camere sunt pu-
al sedintelor blice.
(2) Camerele pot hotar ca anumite sedin-
(e sa Iie secrete.
Sec(iunea a 2-a
Statutul deputatilor si al senatorilor
ARTICOLUL 66
Mandatul (1) n exercitarea mandatului, deputa(ii si
repre:entativ senatorii sunt n serviciul poporului.
(2) Orice mandat imperativ este nul.
ARTICOLUL 67
Mandatul deputa- (1) Deputa(ii si senatorii intra n exerci(iul
tilor si al mandatului la data ntrunirii legale a Ca-
senatorilor merei din care Iac parte, sub condi(ia va-
lidarii.
(2) Calitatea de deputat sau de senator n-
ceteaza la data ntrunirii legale a Camere-
lor nou alese sau n caz de demisie, de
pierdere a drepturilor electorale, de in-
compatibilitate ori de deces.
ARTICOLUL 68
Incompatibilitti (1) Nimeni nu poate Ii, n acelasi timp,
deputat si senator.
(2) Calitatea de deputat sau de senator
este incompatibila cu exercitarea oricarei
141
(2) Camerele se ntrunesc n sedin(a co-
muna pentru:
a) primirea mesajului Presedintelui Rom-
niei;
b) aprobarea bugetului de stat si a bugetu-
lui asigurarilor sociale de stat;
c) declararea mobilizarii generale sau par-
(iale;
d) declararea starii de razboi;
e) suspendarea sau ncetarea ostilita(ilor
militare;
I) examinarea rapoartelor Consiliului Su-
prem de Aparare a Tarii si ale Cur(ii de
Conturi;
g) numirea, la propunerea Presedintelui Ro-
mniei, a directorului Serviciului Romn
de InIorma(ii si exercitarea controlului
asupra activita(ii acestui serviciu;
h) ndeplinirea altor atribu(ii care, potrivit
Constitu(iei sau regulamentului, se exer-
cita n sedin(a comuna.
ARTICOLUL 63
Sesiuni (1) Camera Deputa(ilor si Senatul se n-
trunesc n doua sesiuni ordinare pe an.
Prima sesiune ncepe n luna Iebruarie si
nu poate depasi sIrsitul lunii iunie. A
doua sesiune ncepe n luna septembrie si
nu poate depasi sIrsitul lunii decembrie.
(2) Camera Deputa(ilor si Senatul se n-
trunesc si n sesiuni extraordinare, la ce-
rerea Presedintelui Romniei, a biroului
permanent al Iiecarei Camere ori a cel
pu(in o treime din numarul deputa(ilor
sau al senatorilor.
(3) Convocarea Camerelor se Iace de pre-
sedin(ii acestora.
140
Sec(iunea a 3-a
Legiferarea
ARTICOLUL 72
Categorii de legi (1) Parlamentul adopta legi constitu(iona-
le, legi organice si legi ordinare.
(2) Legile constitu(ionale sunt cele de re-
vizuire a Constitu(iei.
(3) Prin lege organica se reglementeaza:
a) sistemul electoral;
b) organizarea si Iunc(ionarea partidelor
politice;
c) organizarea si desIasurarea reIerendu-
mului;
d) organizarea Guvernului si a Consiliu-
lui Suprem de Aparare a Tarii;
e) regimul starii de asediu si al celei de
urgen(a;
I) inIrac(iunile, pedepsele si regimul exe-
cutarii acestora;
g) acordarea amnistiei sau a gra(ierii co-
lective;
h) organizarea si Iunc(ionarea Consiliului
Superior al Magistraturii, a instan(elor ju-
decatoresti, a Ministerului Public si a
Cur(ii de Conturi;
i) statutul Iunc(ionarilor publici;
j) contenciosul administrativ;
k) regimul juridic general al proprieta(ii
si al mostenirii;
l) regimul general privind raporturile de
munca, sindicatele si protec(ia sociala;
m) organizarea generala a nva(amntului;
n) regimul general al cultelor;
o) organizarea administra(iei locale, a te-
ritoriului, precum si regimul general pri-
vind autonomia locala;
143
Iunc(ii publice de autoritate, cu excep(ia
celei de membru al Guvernului.
(3) Alte incompatibilita(i se stabilesc prin
lege organica.
ARTICOLUL 69
Imunitatea (1) Deputatul sau senatorul nu poate Ii re-
parlamentar (inut, arestat, perchezi(ionat sau trimis n
judecata, penala ori contraven(ionala, Iara
ncuviin(area camerei din care Iace parte,
dupa ascultarea sa. Competen(a de jude-
cata apar(ine Cur(ii Supreme de Justi(ie.
(2) n caz de inIrac(iune Ilagranta, depu-
tatul sau senatorul poate Ii re(inut si su-
pus perchezi(iei. Ministrul justi(iei va in-
Iorma nentrziat pe presedintele Came-
rei asupra re(inerii si a perchezi(iei. n ca-
zul n care Camera sesizata constata ca nu
exista temei pentru re(inere, va dispune
imediat revocarea acestei masuri.
ARTICOLUL 70
Independenta Deputa(ii si senatorii nu pot Ii trasi la ras-
opiniilor pundere juridica pentru voturile sau pen-
tru opiniile politice exprimate n exercita-
rea mandatului.
ARTICOLUL 71
Indemni:atia si Deputa(ii si senatorii primesc o indemni-
celelalte drepturi za(ie lunara. Cuantumul indemniza(iei si
celelalte drepturi se stabilesc prin lege.
142
(2) Legile ordinare si hotarrile se adopta
cu votul majorita(ii membrilor prezen(i
din Iiecare Camera.
(3) La cererea Guvernului sau din proprie
ini(iativa, Parlamentul poate adopta pro-
iecte de legi sau propuneri legislative cu
procedura de urgen(a, stabilita potrivit re-
gulamentului Iiecarei Camere.
ARTICOLUL 75
Trimiterea pro- Proiectele de legi sau propunerile legisla-
iectelor de legi si tive adoptate de una din Camere se trimit
a propunerilor celeilalte Camere a Parlamentului. Daca
legislative de la aceasta din urma respinge proiectul de lege
o Camer la sau propunerea legislativa, ele se trimit,
cealalt pentru o noua dezbatere, Camerei care le-a
adoptat. O noua respingere este deIinitiva.
ARTICOLUL 76
Medierea (1) Daca una din Camere adopta un pro-
iect de lege sau o propunere legislativa
ntr-o redactare diIerita de cea aprobata
de cealalta Camera, presedin(ii Camere-
lor vor ini(ia, prin intermediul unei comi-
sii paritare, procedura de mediere.
(2) n cazul n care comisia nu ajunge la
un acord sau daca una din Camere nu
aproba raportul comisiei de mediere, tex-
tele aIlate n divergen(a se supun dezbate-
rii Camerei Deputa(ilor si Senatului, n
sedin(a comuna, care vor adopta textul
deIinitiv cu votul majorita(ii prevazute la
articolul 74 alineatele (1) sau (2).
ARTICOLUL 77
Promulgarea legii (1) Legea se trimite, spre promulgare,
Presedintelui Romniei. Promulgarea le-
145
p) modul de stabilire a zonei economice
exclusive;
r) celelalte domenii pentru care, n Con-
stitu(ie, se prevede adoptarea de legi or-
ganice.
ARTICOLUL 73
Initiativa legislativ (1) Ini(iativa legislativa apar(ine Guver-
nului, deputa(ilor, senatorilor, precum si
unui numar de cel pu(in 250.000 de ceta-
(eni cu drept de vot. Ceta(enii care si ma-
niIesta dreptul la ini(iativa legislativa tre-
buie sa provina din cel pu(in un sIert din
jude(ele (arii, iar n Iiecare din aceste ju-
de(e sau n municipiul Bucuresti trebuie
sa Iie nregistrate cel pu(in 10.000 de
semnaturi n sprijinul acestei ini(iative.
(2) Nu pot Iace obiectul ini(iativei legis-
lative a ceta(enilor problemele Iiscale,
cele cu caracter interna(ional, amnistia si
gra(ierea.
(3) Guvernul si exercita ini(iativa legis-
lativa prin transmiterea proiectului de le-
ge catre una dintre Camere.
(4) Deputa(ii, senatorii si ceta(enii care
exercita dreptul la ini(iativa legislativa
pot prezenta propuneri legislative numai
n Iorma ceruta pentru proiectele de legi.
(5) Propunerile legislative se supun nti
adoptarii n Camera n care au Iost pre-
zentate.
ARTICOLUL 74
Adoptarea legilor (1) Legile organice si hotarrile privind
si a hotrarilor regulamentele Camerelor se adopta cu
votul majorita(ii membrilor Iiecarei Ca-
mere.
144
(ionale, al unita(ii si al integrita(ii teritori-
ale a (arii.
(2) Presedintele Romniei vegheaza la
respectarea Constitu(iei si la buna Iunc-
(ionare a autorita(ilor publice. n acest
scop, presedintele exercita Iunc(ia de me-
diere ntre puterile statului, precum si
ntre stat si societate.
ARTICOLUL 81
Alegerea (1) Presedintele Romniei este ales prin
Presedintelui vot universal, egal, direct, secret si liber
exprimat.
(2) Este declarat ales candidatul care a n-
trunit, n primul tur de scrutin, majorita-
tea de voturi ale alegatorilor nscrisi n
listele electorale.
(3) n cazul n care nici unul dintre candi-
da(i nu a ntrunit aceasta majoritate, se or-
ganizeaza al doilea tur de scrutin, ntre
primii doi candida(i stabili(i n ordinea
numarului de voturi ob(inute n primul
tur. Este declarat ales candidatul care a
ob(inut cel mai mare numar de voturi.
(4) Nici o persoana nu poate ndeplini
Iunc(ia de presedinte al Romniei dect
pentru cel mult doua mandate. Acestea
pot Ii si succesive.
ARTICOLUL 82
Jalidarea manda- (1) Rezultatul alegerilor pentru Iunc(ia de
tului si depunerea Presedinte al Romniei este validat de
furmantului Curtea Constitu(ionala.
(2) Candidatul a carei alegere a Iost vali-
data depune n Ia(a Camerei Deputa(ilor
si a Senatului, n sedin(a comuna, urma-
torul juramnt: ,Jur sa-mi daruiesc toata
147
gii se Iace n termen de cel mult 20 de zile
de la primire.
(2) nainte de promulgare, Presedintele poate
cere Parlamentului, o singura data, reexa-
minarea legii.
(3) Daca Presedintele a cerut reexamina-
rea legii ori daca s-a cerut veriIicarea
constitu(ionalita(ii ei, promulgarea legii
se Iace n cel mult 10 zile de la primirea
legii adoptate dupa reexaminare sau de la
primirea deciziei Cur(ii Constitu(ionale, prin
care i s-a conIirmat constitu(ionalitatea.
ARTICOLUL 78
Intrarea in vigoare Legea se publica n Monitorul OIicial al
a legii Romniei si intra n vigoare la data pu-
blicarii sau la data prevazuta n textul ei.
ARTICOLUL 79
Consiliul Legislativ (1) Consiliul Legislativ este organ con-
sultativ de specialitate al Parlamentului,
care avizeaza proiectele de acte normati-
ve n vederea sistematizarii, uniIicarii si
coordonarii ntregii legisla(ii. El (ine evi-
den(a oIiciala a legisla(iei Romniei.
(2) nIiin(area, organizarea si Iunc(iona-
rea Consiliului Legislativ se stabilesc
prin lege organica.
CAPITOLUL II
Presedintele Romaniei
ARTICOLUL 80
Alegerea (1) Presedintele Romniei reprezinta statul
Presedintelui romn si este garantul independen(ei na-
146
data ramnerii deIinitive a hotarrii de
condamnare.
ARTICOLUL 85
Numirea (1) Presedintele Romniei desemneaza un
Guvernului candidat pentru Iunc(ia de prim-ministru
si numeste Guvernul pe baza votului de
ncredere acordat Parlamentului.
(2) n caz de remaniere guvernamentala
sau de vacan(a a postului, Presedintele re-
voca si numeste, la propunerea primu-
lui-ministru, pe unii membrii ai Guvernului.
ARTICOLUL 86
Consultarea Presedintele Romniei poate consulta
Guvernului Guvernul cu privire la probleme urgen(e
si de importan(a deosebita.
ARTICOLUL 87
Participarea la (1) Presedintele Romniei poate lua parte
sedintele la sedin(ele Guvernului n care se dezbat
Guvernului probleme de interes na(ional privind poli-
tica externa, apararea (arii, asigurarea or-
dinii publice si, la cererea primului-mi-
nistru, n alte situa(ii.
(2) Presedintele Romniei prezideaza se-
din(ele Guvernului la care participa.
ARTICOLUL 88
Mesafe Presedintele Romniei adreseaza Parla-
mentului mesaje cu privire la principalele
probleme politice ale na(iunii.
ARTICOLUL 89
Di:olvarea (1) Dupa consultarea presedin(ilor celor
Parlamentului doua Camere si a liderilor grupurilor par-
lamentare, presedintele Romniei poate
149
puterea si priceperea pentru propasirea
spirituala si materiala a poporului romn,
sa respect Constitu(ia si legile (arii, sa
apar democra(ia, drepturile si liberta(ile
Iundamentale ale ceta(enilor, suveranita-
tea, independen(a, unitatea si integritatea
teritoriala a Romniei. Asa sa-mi ajute
Dumnezeu!'
ARTICOLUL 83
Durata mandatului (1) Mandatul presedintelui Romniei este
de 4 ani si se exercita de la data depunerii
juramntului.
(2) Presedintele Romniei si exercita man-
datul pna la depunerea juramntului de
Presedintele nou ales.
(3) Mandatul presedintelui Romniei poate
Ii prelungit, prin lege organica, n caz de
razboi sau de catastroIa.
ARTICOLUL 84
Incompatibilitti (1) n timpul mandatului, Presedintele Ro-
si imunitti mniei nu poate Ii membru al unui partid
si nu poate ndeplini nici o alta Iunc(ie
publica sau privata.
(2) Presedintele Romniei se bucura de
imunitate. Prevederile articolului 70 se apli-
ca n mod corespunzator.
(3) Camera Deputa(ilor si Senatul, n se-
din(a comuna, pot hotar punerea sub
acuzare a Presedintelui Romniei pentru
nalta tradare, cu votul a cel pu(in doua
treimi din numarul deputa(ilor si senato-
rilor. Competen(a de judecata apar(ine
Cur(ii Supreme de Justi(ie, n condi(iile
legii. Presedintele este demis de drept la
148
de presedinte al Consiliului Suprem de
Aparare a Tarii.
(2) El poate declara, cu aprobarea preala-
bila a Parlamentului, mobilizarea par(iala
sau generala a Ior(elor armate. Numai n
cazuri excep(ionale, hotarrea Presedin-
telui se supune ulterior aprobarii Parla-
mentului, n cel mult 5 zile de la adoptare.
(3) n caz de agresiune armata ndreptata
mpotriva (arii, Presedintele Romniei ia
masuri pentru respingerea agresiunii si le
aduce nentrziat la cunostin(a Parlamen-
tului, printr-un mesaj. Daca Parlamentul
nu se aIla n sesiune, el se convoca de
drept n 24 de ore de la declansarea agre-
siunii.
ARTICOLUL 93
Msuri exceptionale (1) Presedintele Romniei instituie, potri-
vit legii, starea de asediu sau starea de ur-
gen(a, n ntreaga (ara ori n unele locali-
ta(i, si solicita Parlamentului ncuviin(a-
rea masurii adoptate, n cel mult 5 zile de
la luarea acesteia.
(2) Daca Parlamentul nu se aIla n sesiu-
ne, el se convoaca de drept n cel mult 48
de ore de la instituirea starii de asediu sau
a starii de urgen(a si Iunc(ioneaza pe toata
durata acestora.
ARTICOLUL 94
Alte atributii Presedintele Romniei ndeplineste si ur-
matoarele atribu(ii:
a) conIera decora(ii si titluri de onoare;
b) acorda gradele de maresal, de general
si de amiral;
151
sa dizolve parlamentul, daca acesta nu a
acordat votul de ncredere pentru Iorma-
rea Guvernului n termen de 60 de zile de
la prima solicitare si numai dupa respin-
gerea a cel pu(in doua solicitari de nves-
titura.
(2) n cursul unui an, Parlamentul poate Ii
dizolvat o singura data.
(3) Parlamentul nu poate Ii dizolvat n ul-
timele sase luni ale mandatului Presedin-
telui Romniei si nici n timpul starii de
asediu sau al starii de urgen(a.
ARTICOLUL 90
Referendumul Presedintele Romniei, dupa consultarea
Parlamentului, poate cere poporului sa-si
exprime, prin reIerendum, voin(a cu pri-
vire la probleme de interes na(ional.
ARTICOLUL 91
Atributii in (1) Presedintele ncheie tratate interna(io-
domeniul politicii nale n numele Romniei, negociate de
externe Guvern, si le supune spre ratiIicare Parla-
mentului, n termen de 60 de zile.
(2) Presedintele, la propunerea Guvernu-
lui, acrediteaza si recheama reprezentan-
(ii diplomatici ai Romniei si aproba nIi-
in(area, desIiin(area sau schimbarea ran-
gului misiunilor diplomatice.
(3) Reprezentan(ii diplomatici ai altor state
sunt acredita(i pe lnga Presedintele Ro-
mniei.
ARTICOLUL 92
Atributii in (1) Presedintele Romniei este comandan-
domeniul aprrii tul Ior(elor armate si ndeplineste Iunc(ia
150
ARTICOLUL 97
Interimatul functiei (1) Daca Iunc(ia de presedinte devine va-
canta ori daca Presedintele este suspendat
din Iunc(ie sau daca se aIla n imposibili-
tate temporara de a-si exercita atribu(iile,
interimatul se asigura, n ordine, de pre-
sedintele Senatului sau de presedintele
Camerei Deputa(ilor.
(2) Atribu(iile prevazute la articolele 8890
nu pot Ii exercitate pe durata interimatu-
lui Iunc(iei preziden(iale.
ARTICOLUL 98
Rspunderea Daca persoana care asigura interimatul
presedintelui Iunc(iei de Presedinte al Romniei savr-
interimar seste Iapte grave, prin care se ncalca pre-
vederile Constitu(iei, se aplica articolul
95 si articolul 97.
ARTICOLUL 99
Actele Presedintelui (1) n exercitarea atribu(iilor sale, Prese-
dintele Romniei emite decrete care se
publica n Monitorul OIicial al Romniei.
Nepublicarea atrage inexisten(a decretului.
(2) Decretele emise de Presedintele Ro-
mniei n exercitarea atribu(iilor sale pre-
vazute n articolul 91 alineatele (1) si (2),
articolul 92 alineatele (2) si (3), articolul
93 alineatul (1) si articolul 94 literele a),
b) si d) se contrasemneaza de primul-mi-
nistru.
ARTICOLUL 100
Indemni:atia si Indemniza(ia si celelalte drepturi ale Pre-
celelalte drepturi sedintelui Romniei se stabilesc prin lege.
153
c) numeste n Iunc(ii publice, n condi(iile
prevazute de lege;
d) acorda gra(ierea individuala.
ARTICOLUL 95
Suspendarea din (1) n cazul savrsirii unor Iapte grave prin
functie care ncalca prevederile Constitu(iei, Pre-
sedintele Romniei poate Ii suspendat din
Iunc(ie de Camera Deputa(ilor si de Se-
nat, n sedin(a comuna, cu votul majorita-
(ii deputa(ilor si senatorilor, dupa consul-
tarea Cur(ii Constitu(ionale. Presedintele
poate da Parlamentului explica(ii cu pri-
vire la Iaptele ce i se imputa.
(2) Propunerea de suspendare din Iunc(ie
poate Ii ini(iata de cel pu(in o treime din
numarul deputa(ilor si senatorilor si se
aduce, nentrziat, la cunostin(a Presedin-
telui.
(3) Daca propunerea de suspendare din
Iunc(ie este aprobata, n cel mult 30 de
zile se organizeaza un reIerendum pentru
demiterea Presedintelui.
ARTICOLUL 96
Jacanta functiei (1) Vacan(a Iunc(iei de Presedinte al Ro-
mniei intervine n caz de demisie, de de-
mitere din Iunc(ie, de imposibilitate deIi-
nitiva a exercitarii atribu(iilor sau de de-
ces.
(2) n termen de trei luni de la data la care
a intervenit vacan(a Iunc(iei de Presedinte
al Romniei, Guvernul va organiza alegeri
pentru un nou Presedinte.
152
dual, n Ia(a Presedintelui Romniei, jura-
mntul de la articolul 82.
(2) Guvernul n ntregul sau si Iiecare mem-
bru n parte si exercita mandatul, ncepnd
de la data depunerii juramntului.
ARTICOLUL 104
Incompatibilitti (1) Func(ia de membru al Guvernului este
incompatibila cu exercitarea altei Iunc(ii
publice de autoritate, cu excep(ia celei de
deputat sau de senator. De asemenea, ea
este incompatibila cu exercitarea unei
Iunc(ii de reprezentare proIesionala sala-
rizate n cadrul organiza(iilor cu scop co-
mercial.
(2) Alte incompatibilita(i se stabilesc prin
lege organica.
ARTICOLUL 105
Incetarea functiei Func(ia de membru al Guvernului nce-
de membru al teaza n urma demisiei, a revocarii, a
Guvernului pierderii drepturilor electorale, a starii de
incompatibilitate, a decesului, precum si
n alte cazuri prevazute de lege.
ARTICOLUL 106
Primul-ministru (1) Primul-ministru conduce Guvernul si
coordoneaza activitatea membrilor aces-
tuia, respectnd atribu(iile ce le revin. De
asemenea, prezinta Camerei Deputa(ilor
sau Senatului rapoarte si declara(ii cu pri-
vire la politica Guvernului, care se dezbat
cu prioritate.
(2) Daca primul-ministru se aIla ntr-una
din situa(iile prevazute la articolul 105
sau este n imposibilitate de a-si exercita
atribu(iile, Presedintele Romniei va de-
155
CAPITOLUL III
Guvernul
ARTICOLUL 101
Rolul si structura (1) Guvernul, potrivit programului sau de
guvernare acceptat de Parlament, asigura
realizarea politicii interne si externe a (a-
rii si exercita conducerea generala a ad-
ministra(iei publice.
(2) n ndeplinirea atribu(iilor sale, Gu-
vernul coopereaza cu organismele sociale
interesate.
(3) Guvernul este alcatuit din prim-minis-
tru, ministri si al(i membri stabili(i prin
lege organica.
ARTICOLUL 102
Investitura (1) Presedintele Romniei desemneaza un
candidat pentru Iunc(ia de prim-ministru,
n urma consultarii partidului care are ma-
joritatea absoluta n Parlament ori, daca
nu exista o asemenea majoritate, a parti-
delor reprezentate n Parlament.
(2) Candidatul pentru Iunc(ia de prim-mi-
nistru va cere, n termen de 10 zile de la
desemnare, votul de ncredere al Parlamen-
tului asupra programului si a ntregii liste
a Guvernului.
(3) Programul si lista Guvernului se dez-
bat de Camera Deputa(ilor si de Senat, n
sedin(a comuna. Parlamentul acorda n-
credere Guvernului cu votul majorita(ii
deputa(ilor si senatorilor.
ARTICOLUL 103
Jurmantul de (1) Primul-ministru, ministrii si ceilal(i
credint membri ai Guvernului vor depune indivi-
154
(2) Numai Camera Deputa(ilor, Senatul si
Presedintele Romniei au dreptul sa ceara
urmarirea penala a membrilor Guvernului
pentru Iaptele savrsite n exerci(iul Iunc-
(iei lor. Daca s-a cerut urmarirea penala,
Presedintele Romniei poate dispune sus-
pendarea acestora din Iunc(ie. Trimiterea
n judecata a unui membru al Guvernului
atrage suspendarea lui din Iunc(ie. Com-
peten(a de judecata apar(ine Cur(ii Supre-
me de Justi(ie.
(3) Cazurile de raspundere si pedepsele
aplicabile membrilor Guvernului sunt re-
glementate printr-o lege privind responsa-
bilitatea ministeriala.
ARTICOLUL 109
Incetarea (1) Guvernul si exercita mandatul pna
mandatului la data validarii alegerilor parlamentare
generale.
(2) Guvernul este demis la data retragerii
de Parlament a ncrederii acordate sau
daca primul-ministru se aIla ntr-una din
situa(iile prevazute n articolul 105 ori
este n imposibilitatea de a-si exercita
atribu(iile mai mult de 45 de zile.
(3) n situa(iile prevazute n alineatul (2)
sunt aplicabile prevederile articolului 102.
(4) Guvernul al carui mandat a ncetat po-
trivit alineatelor (1) si (2) ndeplineste
numai actele necesare pentru administra-
rea treburilor publice, pna la depunerea
juramntului de membrii noului Guvern.
157
semna un alt membru al Guvernului ca
prim-ministru interimar, pentru a ndeplini
atribu(iile primului-ministru, pna la Ior-
marea noului Guvern. Interimatul, pe peri-
oada imposibilita(ii exercitarii atribu(iilor,
nceteaza daca primul-ministru si reia
activitatea n Guvern.
(3) Prevederile alineatului (2) se aplica n
mod corespunzator si celorlal(i membri ai
Guvernului, la propunerea primului-mi-
nistru, pentru o perioada de cel mult 45
de zile.
ARTICOLUL 107
Actele Guvernului (1) Guvernul adopta hotarri si ordonan(e.
(2) Hotarrile se emit pentru organizarea
executarii legilor.
(3) Ordonan(ele se emit n temeiul unei
legi speciale de abilitare, n limitele si n
condi(iile prevazute de aceasta.
(4) Hotarrile si ordonan(ele adoptate de
Guvern se semneaza de primul-ministru,
se contrasemneaza de ministrii care au
obliga(ia punerii lor n executare si se pu-
blica n Monitorul OIicial al Romniei.
Nepublicarea atrage inexisten(a hotarrii
sau a ordonan(ei. Hotarrile care au ca-
racter militar se comunica numai institu-
(iilor interesate.
ARTICOLUL 108
Rspunderea (1) Guvernul raspunde politic numai n Ia(a
membrilor Parlamentului pentru ntreaga sa activi-
Guvernului tate. Fiecare membru al Guvernului ras-
punde politic solidar cu ceilal(i membri
pentru activitatea Guvernului si pentru
actele acestuia.
156
deputa(ilor si senatorilor si se comunica
Guvernului la data depunerii.
(3) Mo(iunea de cenzura se dezbate dupa
3 zile de la data cnd a Iost prezentata n
sedin(a comuna a celor doua Camere.
(4) Daca mo(iunea de cenzura a Iost res-
pinsa, deputa(ii si senatorii care au sem-
nat-o nu mai pot ini(ia, n aceeasi sesiune,
o noua mo(iune de cenzura, cu excep(ia
cazului n care Guvernul si angajeaza
raspunderea potrivit articolului 113.
ARTICOLUL 113
Angafarea rs- (1) Guvernul si poate angaja raspunderea
punderii n Ia(a Camerei Deputa(ilor si a Senatului,
Guvernului n sedin(a comuna, asupra unui program,
a unei declara(ii de politica generala sau a
unui proiect de lege.
(2) Guvernul este demis daca o mo(iune
de cenzura, depusa n termen de 3 zile de
la prezentarea programului, a declara(iei
de politica generala sau a proiectului de
lege, a Iost votata n condi(iile articolului
112.
(3) Daca Guvernul nu a Iost demis potrivit
alineatului (2), proiectul de lege prezentat
se considera adoptat, iar programul sau
declara(ia de politica generala devine
obligatorie pentru Guvern.
(4) n cazul n care Presedintele Rom-
niei cere reexaminarea legii adoptate po-
trivit alineatului (3), dezbaterea acesteia
se va Iace n sedin(a comuna a celor doua
Camere.
159
CAPITOLUL IV
Raporturile Parlamentului cu Guvernul
ARTICOLUL 110
Informarea (1) Guvernul si celelalte organe ale admi-
Parlamentului nistra(iei publice, n cadrul controlului
parlamentar al activita(ii lor, sunt obligate
sa prezinte inIorma(iile si documentele
cerute de Camera Deputa(ilor, de Senat
sau de comisiile parlamentare, prin inter-
mediul presedin(ilor acestora. n cazul n
care o ini(iativa legislativa implica modi-
Iicarea prevederilor bugetului de stat sau
a bugetului asigurarilor sociale de stat,
solicitarea inIormarii este obligatorie.
(2) Membrii Guvernului au acces la lu-
crarile Parlamentului. Daca li se solicita
prezen(a, participarea lor este obligatorie.
ARTICOLUL 111
Intrebri si (1) Guvernul si Iiecare dintre membrii sai
interpelri sunt obliga(i sa raspunda la ntrebarile
sau la interpelarile Iormulate de deputa(i
sau de senatori.
(2) Camera Deputa(ilor sau Senatul poate
adopta o mo(iune prin care sa-si exprime
pozi(ia cu privire la problema ce a Iacut
obiectul interpelarii.
ARTICOLUL 112
Motiunea de (1) Camera Deputa(ilor si Senatul, n se-
cen:ur din(a comuna, pot retrage ncrederea
acordata Guvernului prin adoptarea unei
mo(iuni de cenzura, cu votul majorita(ii
deputa(ilor si senatorilor.
(2) Mo(iunea de cenzura poate Ii ini(iata
de cel pu(in o patrime din numarul total al
158
(2) Alte organe de specialitate se pot or-
ganiza n subordinea Guvernului ori a mi-
nisterelor sau ca autorita(i administrative
autonome.
ARTICOLUL 116
Infiintarea (1) Ministerele se nIiin(eaza, se organi-
zeaza si Iunc(ioneaza potrivit legii.
(2) Guvernul si ministerele, cu avizul Cur(ii
de Conturi, pot nIiin(a organe de specia-
litate, n subordinea lor, numai daca legea
le recunoaste aceasta competen(a.
(3) Autorita(ile administrative autonome
se pot nIiin(a prin lege organica.
ARTICOLUL 117
Fortele armate (1) Armata este subordonata exclusiv vo-
in(ei poporului pentru garantarea suvera-
nita(ii, a independen(ei si a unita(ii statu-
lui, a integrita(ii teritoriale a (arii si a de-
mocra(iei constitu(ionale.
(2) Structura sistemului na(ional de apa-
rare, organizarea armatei, pregatirea po-
pula(iei, a economiei si a teritoriului pen-
tru aparare, precum si statutul cadrelor
militare, se stabilesc prin lege organica.
(3) Prevederile alineatelor (1) si (2) se
aplica, n mod corespunzator, poli(iei si
serviciilor de inIorma(ii ale statului, pre-
cum si celorlalte componente ale Ior(elor
armate.
(4) Organizarea de activita(i militare sau
paramilitare n aIara unei autorita(i statale
este interzisa.
(5) Pe teritoriul Romniei nu pot intra sau
trece trupe straine dect n condi(iile sta-
bilite de lege.
161
ARTICOLUL 114
Delegarea (1) Parlamentul poate adopta o lege spe-
legislativ ciala de abilitare a Guvernului pentru a
emite ordonan(e n domenii care nu Iac
obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, n mod
obligatoriu, domeniul si data pna la care
se pot emite ordonan(e.
(3) Daca legea de abilitare o cere, ordo-
nan(ele se supun aprobarii Parlamentului,
potrivit procedurii legislative, pna la m-
plinirea termenului de abilitare. Nerespec-
tarea termenului atrage ncetarea eIecte-
lor ordonan(ei.
(4) n cazuri excep(ionale, Guvernul poa-
te adopta ordonan(e de urgen(a. Acestea
intra n vigoare numai dupa depunerea lor
spre aprobare la Parlament. Daca Parla-
mentul nu se aIla n sesiune, el se con-
voaca n mod obligatoriu.
(5) Aprobarea sau respingerea ordonan(e-
lor se Iace printr-o lege n care vor Ii cu-
prinse si ordonan(ele ale caror eIecte au
ncetat potrivit alineatului (3).
CAPITOLULV
Administratia public
Sec(iunea 1
Administratia public central de specialitate
ARTICOLUL 115
Structura (1) Ministerele se organizeaza numai n
subordinea Guvernului.
160
(2) Consiliul jude(ean este ales si Iunc(io-
neaza n condi(iile legii.
ARTICOLUL 122
Prefectul (1) Guvernul numeste cte un preIect n
Iiecare jude( si n municipiul Bucuresti.
(2) PreIectul este reprezentantul Guver-
nului pe plan local si conduce serviciile
publice descentralizate ale ministerelor si
ale celorlalte organe centrale, din unita(i-
le administrativ-teritoriale.
(3) Atribu(iile preIectului se stabilesc po-
trivit legii.
(4) PreIectul poate ataca, n Ia(a instan(ei
de contencios administrativ, un act al
consiliului jude(ean, al celui local sau al
primarului, n cazul n care considera ac-
tul ilegal. Actul atacat este suspendat de
drept.
CAPITOLULVI
Autoritatea fudectoreasc
Sec(iunea 1
Instantele fudectoresti
ARTICOLUL 123
Infptuirea fustitiei (1) Justi(ia se nIaptuieste n numele legii.
(2) Judecatorii sunt independen(i si se su-
pun numai legii.
ARTICOLUL 124
Statutul (1) Judecatorii numi(i de Presedintele Ro-
fudectorilor mniei sunt inamovibili, potrivit legii.
Presedintele si ceilal(i judecatori ai Cur(ii
Supreme de Justi(ie sunt numi(i pe o peri-
163
ARTICOLUL 118
Consiliul Suprem Consiliul Suprem de Aparare a Tarii or-
de Aprare a Trii ganizeaza si coordoneaza unitar activita-
(ile care privesc apararea (arii si siguran(a
na(ionala.
Sec(iunea a 2-a
Administratia public local
ARTICOLUL 119
Principii de ba: Administra(ia publica din unita(ile admi-
nistrativ-teritoriale se ntemeiaza pe prin-
cipiul autonomiei locale si pe cel al des-
centralizarii serviciilor publice.
ARTICOLUL 120
Autoritti comunale (1) Autorita(ile administra(iei publice, prin
si orsenesti care se realizeaza autonomia locala n co-
mune si n orase, sunt consiliile locale
alese si primarii alesi, n condi(iile legii.
(2) Consiliile locale si primarii Iunc(ionea-
za, n condi(iile legii, ca autorita(i admi-
nistrative autonome si rezolva treburile
publice din comune si din orase.
(3) Autorita(ile prevazute la alineatul (1)
se pot constitui si n subdiviziunile admi-
nistrativ-teritoriale ale municipiilor.
ARTICOLUL 121
Consiliul fudetean (1) Consiliul jude(ean este autoritatea ad-
ministra(iei publice pentru coordonarea
activita(ii consiliilor comunale si orase-
nesti, n vederea realizarii serviciilor pu-
blice de interes jude(ean.
162
ARTICOLUL 128
Folosirea cilor mpotriva hotarrilor judecatoresti, par(ile
de atac interesate si Ministerul Public pot exercita
caile de atac, n condi(iile legii.
ARTICOLUL 129
Politia instantelor Instan(ele judecatoresti dispun de poli(ia
pusa n serviciul lor.
Sec(iunea a 2-a
Ministerul Public
ARTICOLUL 130
Rolul Ministerului (1) n activitatea judiciara, Ministerul Pu-
Public blic reprezinta interesele generale ale so-
cieta(ii si apara ordinea de drept, precum
si drepturile si liberta(ile ceta(enilor.
(2) Ministerul Public si exercita atribu(i-
ile prin procurori constitui(i n parchete,
n condi(iile legii.
ARTICOLUL 131
Statutul (1) Procurorii si desIasoara activitatea po
procurorilor trivit principiului legalita(ii, al impar(iali-
ta(ii si al controlului ierarhic, sub autori-
tatea ministrului justi(iei.
(2) Func(ia de procuror este incompatibi-
la cu orice alta Iunc(ie publica sau priva-
ta, cu excep(ia Iunc(iilor didactice din n-
va(amntul superior.
165
oada de 6 ani. Ei pot Ii renvesti(i n Iunc-
(ie. Promovarea, transIerul si sanc(iona-
rea judecatorilor pot Ii dispuse numai de
Consiliul Superior al Magistraturii, n
condi(iile legii.
(2) Func(ia de judecator este incompati-
bila cu orice alta Iunc(ie publica sau pri-
vata, cu excep(ia Iunc(iilor didactice din
nva(amntul superior.
ARTICOLUL 125
Instantele (1) Justi(ia se realizeaza prin Curtea Su-
fudectoresti prema de Justi(ie si prin celelalte instan(e
judecatoresti stabilite de lege.
(2) Este interzisa nIiin(area de instan(e
extraordinare.
(3) Competen(a si procedura de judecata
sunt stabilite de lege.
ARTICOLUL 126
Caracterul public Sedin(ele de judecata sunt publice, aIara
al de:baterilor de cazurile prevazute de lege.
ARTICOLUL 127
Dreptul la interpret (1) Procedura judiciara se desIasoara n
limba romna.
(2) Ceta(enii apar(innd minorita(ilor na-
(ionale, precum si persoanele care nu n-
(eleg sau nu vorbesc limba romna au
dreptul de a lua cunostin(a de toate actele
si lucrarile dosarului, de a vorbi n instan-
(a si de a pune concluzii, prin interpret; n
procesele penale acest drept este asigurat
n mod gratuit.
164
d) exploatarea resurselor naturale, n con-
cordan(a cu interesul na(ional;
e) reIacerea si ocrotirea mediului ncon-
jurator, precum si men(inerea echilibrului
ecologic;
I) crearea condi(iilor necesare pentru cres-
terea calita(ii vie(ii.
ARTICOLUL 135
Proprietatea (1) Statul ocroteste proprietatea.
(2) Proprietatea este publica sau privata.
(3) Proprietatea publica apar(ine statului
sau unita(ilor administrativ-teritoriale.
(4) Boga(iile de orice natura ale subsolu-
lui, caile de comunica(ii, spa(iul aerian,
apele cu poten(ial energetic valoriIicabil
si acelea ce pot Ii Iolosite n interes pu-
blic, plajele, marea teritoriala, resursele
naturale ale zonei economice si ale plato-
ului continental, precum si alte bunuri
stabilite de lege, Iac obiectul exclusiv al
proprieta(ii publice.
(5) Bunurile proprietate publica sunt ina-
lienabile. n condi(iile legii, ele pot Ii date
n administrare regiilor autonome ori in-
stitu(iilor publice sau pot Ii concesionate
ori nchiriate.
(6) Proprietatea privata este, n condi(iile
legii, inviolabila.
ARTICOLUL 136
Sistemul financiar (1) Formarea, administrarea, ntrebuin(a-
rea si controlul resurselor Iinanciare ale
statului, ale unita(ilor administrativ-teri-
toriale si ale institu(iilor publice sunt re-
glementate prin lege.
167
Sec(iunea a 3-a
Consiliul Superior al Magistraturii
ARTICOLUL 132
Competenta Consiliul Superior al Magistraturii este
alcatuit din magistra(i alesi, pentru o du-
rata de 4 ani, de Camera Deputa(ilor si de
Senat, n sedin(a comuna.
ARTICOLUL 133
Atributii (1) Consiliul Superior al Magistraturii pro-
pune presedintelui Romniei numirea n
Iunc(ie a judecatorilor si a procurorilor,
cu excep(ia celor stagiari, n condi(iile le-
gii. n acest caz, lucrarile sunt prezidate,
Iara drept de vot, de ministrul justi(iei.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii n-
deplineste rolul de consiliu de disciplina
al judecatorilor. n acest caz, lucrarile
sunt prezidate de presedintele Cur(ii Su-
preme de Justi(ie.
TITLUL IV
Economia si finantele publice
ARTICOLUL 134
Economia (1) Economia Romniei este economie de
pia(a.
(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comer(ului, protec(ia concu-
ren(ei loiale, crearea cadrului Iavorabil
pentru valoriIicarea tuturor Iactorilor de
produc(ie;
b) protejarea intereselor na(ionale n acti-
vitatea economica, Iinanciara si valutara;
c) stimularea cercetarii stiin(iIice na(ionale;
166
n condi(iile legii, Curtea exercita si atri-
bu(ii jurisdic(ionale.
(2) Curtea de Conturi prezinta anual Par-
lamentului un raport asupra conturilor de
gestiune ale bugetului public na(ional din
exerci(iul bugetar expirat, cuprinznd si
neregulile constatate.
(3) La cererea Camerei Deputa(ilor sau a
Senatului, Curtea de Conturi controleaza
modul de gestionare a resurselor publice
si raporteaza despre cele constatate.
(4) Membrii Cur(ii de Conturi, numi(i de
Parlament, sunt independen(i si inamovi-
bili, potrivit legii. Ei sunt supusi incom-
patibilita(ilor prevazute de lege pentru ju-
decatori.
TITLUL V
Curtea Constitutional
ARTICOLUL 140
Structura (1) Curtea Constitu(ionala se compune din
noua judecatori, numi(i pentru un mandat
de 9 ani, care nu poate Ii prelungit sau
nnoit.
(2) Trei judecatori sunt numi(i de Camera
Deputa(ilor, trei de Senat si trei de Prese-
dintele Romniei.
(3) Judecatorii Cur(ii Constitu(ionale aleg,
prin vot secret, presedintele acesteia, pen-
tru o perioada de 3 ani.
(4) Curtea Constitu(ionala se nnoieste cu
o treime din judecatorii ei, din 3 n 3 ani,
n condi(iile prevazute de legea organica
a Cur(ii.
169
(2) Moneda na(ionala este leul, iar subdi-
viziunea acestuia, banul.
ARTICOLUL 137
Bugetul public (1) Bugetul public na(ional cuprinde bu-
national getul de stat, bugetul asigurarilor sociale
de stat si bugetele locale ale comunelor,
ale oraselor si ale jude(elor.
(2) Guvernul elaboreaza anual proiectul
bugetului de stat si cel al asigurarilor so-
ciale de stat, pe care le supune, separat,
aprobarii Parlamentului.
(3) Daca legea bugetului de stat si legea
bugetului asigurarilor sociale de stat nu
au Iost adoptate cu cel pu(in 3 zile nainte
de expirarea exerci(iului bugetar, se apli-
ca n continuare bugetul de stat si bugetul
asigurarilor sociale de stat ale anului pre-
cedent, pna la adoptarea noilor bugete.
(4) Bugetele locale se elaboreaza, se apro-
ba si se executa n condi(iile legii.
(5) Nici o cheltuiala bugetara nu poate Ii
aprobata Iara stabilirea sursei de Iinan(are.
ARTICOLUL 138
Impo:ite, taxe (1) Taxele si orice alte venituri ale bugetu-
lui de stat si ale bugetului asigurarilor so-
ciale de stat se stabilesc numai prin lege.
(2) Impozitele si taxele locale se stabilesc
de consiliile locale sau jude(e, n limitele
si n condi(iile legii.
ARTICOLUL 139
Curtea de Conturi (1) Curtea de Conturi exercita controlul
asupra modului de Iormare, de adminis-
trare si de ntrebuin(are a resurselor Iinan-
ciare ale statului si ale sectorului public.
168
c) hotaraste asupra excep(iilor ridicate n
Ia(a instan(elor judecatoresti privind ne-
constitu(ionalitatea legilor si a ordonan(e-
lor;
d) vegheaza la respectarea procedurii pentru
alegerea presedintelui Romniei si con-
Iirma rezultatele suIragiului;
e) constata existen(a mprejurarilor care
justiIica interimatul n exercitarea Iunc(i-
ei de Presedinte al Romniei si comunica
cele constatate Parlamentului si Guvernu-
lui;
I) da aviz consultativ pentru propunerea
de suspendare din Iunc(ie a Presedintelui
Romniei;
g) vegheaza la respectarea procedurii pentru
organizarea si desIasurarea reIerendumu-
lui si conIirma rezultatele acestuia;
h) veriIica ndeplinirea condi(iilor pentru
exercitarea ini(iativei legislative de catre
ceta(eni;
i) hotaraste asupra contesta(iilor care au
ca obiect constitu(ionalitatea unui partid
politic.
ARTICOLUL 145
Deci:iile Curtii (1) n cazurile de neconstitu(ionalitate con-
Constitutionale statate potrivit articolului 144 literele a)
si b), legea sau regulamentul se trimite
spre reexaminare. Daca legea este adop-
tata n aceeasi Iorma, cu o majoritate de
cel pu(in doua treimi din numarul mem-
brilor Iiecarei Camere, obiec(ia de necon-
stitu(ionalitate este nlaturata, iar promul-
garea devine obligatorie.
(2) Deciziile Cur(ii Constitu(ionale sunt
obligatorii si au putere numai pentru vi-
171
ARTICOLUL 141
Conditii pentru Judecatorii Cur(ii Constitu(ionale trebuie
numire sa aiba o pregatire juridica superioara,
nalta competen(a proIesionala si o vechi-
me de cel pu(in 18 ani n activitatea juri-
dica sau n nva(amntul juridic superior.
ARTICOLUL 142
Incompatibilitti Func(ia de judecator al Cur(ii Constitu(io-
nale este incompatibila cu oricare alta
Iunc(ie publica sau privata, cu excep(ia
Iunc(iilor didactice din nva(amntul juri-
dic superior.
ARTICOLUL 143
Independenta si Judecatorii Cur(ii Constitu(ionale sunt in-
inamovibilitatea dependen(i n exercitarea mandatului lor
si inamovibili pe durata acestuia.
ARTICOLUL 144
Atributii Curtea Constitu(ionala are urmatoarele
atribu(ii:
a) se pronun(a asupra constitu(ionalita(ii
legilor, nainte de promulgarea acestora,
la sesizarea Presedintelui Romniei, a
unuia dintre presedin(ii celor doua Came-
re, a guvernului, a Cur(ii Supreme de Jus-
ti(ie, a unui numar de cel pu(in 50 de depu-
ta(i sau de cel pu(in 25 de senatori, pre-
cum si, din oIiciu, asupra ini(iativelor de
revizuire a Constitu(iei;
b) se pronun(a asupra constitu(ionalita(ii
regulamentelor Parlamentului, la sesiza-
rea unuia dintre presedin(ii celor doua
Camere, a unui grup parlamentar sau a
unui numar de cel pu(in 50 de deputa(i
sau de cel pu(in 25 de senatori;
170
ARTICOLUL 148
Limitele revi:uirii (1) Dispozi(iile prezentei Constitu(ii pri-
vind caracterul na(ional, independent,
unitar si indivizibil al statului romn, Ior-
ma republicana de guvernamnt integrita-
tea teritoriului, independen(a justi(iei, plu-
ralismul politic si limba oIiciala nu pot
Iorma obiectul revizuirii.
(2) De asemenea, nici o revizuire nu poa-
te Ii Iacuta daca are ca rezultat suprima-
rea drepturilor si liberta(ilor Iundamen-
tale ale ceta(enilor sau a garan(iilor aces-
tora.
(3) Constitu(ia nu poate Ii revizuita pe dura-
ta starii de asediu sau a starii de urgen(a si
nici n timp de razboi.
TITLULVII
Dispo:itii finale si tran:itorii
ARTICOLUL 149
Intrarea in vigoare Prezenta Constitu(ie intra n vigoare la
data aprobarii ei prin reIerendum. La ace-
easi data, Constitu(ia din 21 August 1965
este si ramne n ntregime abrogata.
ARTICOLUL 150
Conflictul temporal (1) Legile si toate celelalte acte normative
de legi ramn n vigoare, n masura n care ele nu
contravin prezentei Constitu(ii.
(2) Consiliul Legislativ, n termen de 12
luni de la data intrarii n vigoare a legii
sale de organizare, va examina conIormi-
tatea legisla(iei cu prezenta Constitu(ie si
173
itor. Ele se publica n Monitorul OIicial al
Romniei.
TITLULVI
Revi:uirea Constitutiei
ARTICOLUL 146
Initiativa revi:uirii (1) Revizuirea Constitu(iei poate Ii ini(ia-
ta de Presedintele Romniei la propune-
rea Guvernului, de cel pu(in o patrime din
numarul deputa(ilor sau al senatorilor,
precum si de cel pu(in 500.000 de ceta-
(eni cu drept de vot.
(2) Ceta(enii care ini(iaza revizuirea Con-
stitu(iei trebuie sa provina din cel pu(in
jumatate din jude(ele (arii, iar n Iiecare
din aceste jude(e sau n municipiul Bucu-
resti trebuie sa Iie nregistrate cel pu(in
20.000 de semnaturi n sprijinul acestei
ini(iative.
ARTICOLUL 147
Procedura de (1) Proiectul sau propunerea de revizuire
revi:uire trebuie adoptata de Camera Deputa(ilor si
de Senat, cu o majoritate de cel pu(in
doua treimi din numarul membrilor Iieca-
rei Camere.
(2) Daca prin procedura de mediere nu se
ajunge la un acord, Camera Deputa(ilor si
Senatul, n sedin(a comuna, hotarasc cu
votul a cel pu(in trei patrimi din numarul
deputa(ilor si senatorilor.
(3) Revizuirea este deIinitiva dupa apro-
barea ei prin reIerendum, organizat n cel
mult 30 de zile de la data adoptarii pro-
iectului sau a propunerii de revizuire.
172
ANEXA II
DECLARA|IA UNIVERSALA
A DREPTURILOR OMULUI (O.N.U., 1948)
ARTICOLUL 1
Toate Iiin(ele umane se nasc libere si egale n demnitate si
n drepturi. Ele sunt nzestrate cu ra(iune si constiin(a si trebuie
sa se comporte unele Ia(a de altele n spiritul Iraternita(ii.
ARTICOLUL 2
Fiecare se poate prevala de toate drepturile si liberta(ile
proclamate n prezenta Declara(ie, Iara nici un Iel de deosebire
ca, de pilda, deosebirea de rasa, culoare, sex, limba, religie,
opinie politica sau orice alta opinie, de origine na(ionala sau
sociala, avere, nastere sau orice alte mprejurari. n aIara de
aceasta, nu se va Iace nici deosebire dupa statutul politic, juri-
dic sau interna(ional al (arii sau teritoriului de care (ine o per-
soana, Iie ca aceasta (ara sau teritoriu sunt dependente, sub tu-
tele, neautonome sau supuse vreunei alte limitari de suverani-
tate.
ARTICOLUL 3
Orice Iiin(a umana are dreptul la via(a, la libertate si la se-
curitatea persoanei sale.
ARTICOLUL 4
Nimeni nu va Ii (inut n sclavie, nici n servitute; sclavia si
comer(ul de sclavi sunt interzise sub toate Iormele lor.
175
va Iace Parlamentului sau, dupa caz, Gu-
vernului, propuneri corespunzatoare.
ARTICOLUL 151
Institutiile existente (1) Institu(iile republicii, existente la data
intrarii n vigoare a prezentei Constitu(ii,
ramn n Iunc(ie pna la constituirea ce-
lor noi.
(2) Noua Curte Suprema de Justi(ie va Ii
numita, n condi(iile legii, de camera De-
puta(ilor si de Senat, n sedin(a comuna,
la propunerea Presedintelui Romniei, n
termen de 6 luni de la intrarea n vigoare
a prezentei Constitu(ii.
ARTICOLUL 152
Institutiile viitoare (1) n termen de 6 luni de la data intrarii
n vigoare a Constitu(iei, se nIiin(eaza
Curtea Constitu(ionala si Curtea de Con-
turi.
(2) Judecatorii primei Cur(i Constitu(io-
nale sunt numi(i pentru o perioada de 3,
de 6 si, respectiv, de 9 ani. Presedintele
Romniei, Camera Deputa(ilor si Senatul
desemneaza cte un judecator pentru Iie-
care perioada.
174
2. Nimeni nu va Ii condamnat pentru ac(iuni care nu con-
stituiau, n momentul cnd au Iost comise, un act cu caracter
penal, conIorm dreptului interna(ional sau na(ional.
De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsa mai grea
dect aceea care era aplicabila n momentul cnd a Iost savrsit
actul cu caracter penal.
ARTICOLUL 12
Nimeni nu va Ii supus la imixtiuni arbitrare n via(a sa per-
sonala, n Iamilia sa, n domiciliul sau n coresponden(a sa, nici
la atingeri aduse onoarei si reputa(iei sale. Orice persoana are
dreptul la protec(ia legii mpotriva unor asemenea imixtiuni
sau atingeri.
ARTICOLUL 13
1. Orice persoana are dreptul de a circula n mod liber si de
a-si alege resedin(a n interiorul grani(elor unui stat.
2. Orice persoana are dreptul de a parasi orice (ara, inclusiv
a sa, si de a reveni n (ara sa.
ARTICOLUL 14
1. n caz de persecu(ie, orice persoana are dreptul sa caute
azil si sa beneIicieze de azil n alte (ari.
2. Acest drept nu poate Ii invocat n caz de urmarire ce
rezulta n mod real dintr-o crima de drept comun sau din ac(i-
uni contrare scopurilor si principiilor Organiza(iei Na(iunilor
Unite.
ARTICOLUL 15
1. Orice persoana are dreptul la o ceta(enie.
2. Nimeni nu poate Ii lipsit n mod arbitrar de ceta(enia sa
sau de dreptul de a-si schimba ceta(enia.
ARTICOLUL 16
1. Cu ncepere de la mplinirea vrstei legale, barbatul si Ie-
meia, Iara nici o restric(ie n ce priveste rasa, na(ionalitatea sau
religia, au dreptul sa se casatoreasca si sa-si ntemeieze o Iami-
177
ARTICOLUL 5
Nimeni nu va Ii supus la torturi, nici la pedepse sau trata-
mente crude, inumane sau degradante.
ARTICOLUL 6
Fiecare om are dreptul sa i se recunoasca pretutindeni per-
sonalitatea juridica.
ARTICOLUL 7
To(i oamenii sunt egali n Ia(a legii si au, Iara nici o deose-
bire, dreptul la o egala protec(ie a legii. To(i oamenii au drep-
tul la o protec(ie egala mpotriva oricarei discriminari care ar
viola prezenta declara(ie si mpotriva oricarei provocari la o
asemenea discriminare.
ARTICOLUL 8
Orice persoana are dreptul la satisIac(ia eIectiva din partea
instan(elor juridice na(ionale competente mpotriva actelor
care violeaza drepturile Iundamentale ce-i sunt recunoscute
prin Constitu(ie sau lege.
ARTICOLUL 9
Nimeni nu trebuie sa Iie arestat, de(inut sau exilat n mod
arbitrar.
ARTICOLUL 10
Orice persoana are dreptul n deplina egalitate de a Ii audi-
ata n mod echitabil si public de catre un tribunal independent
si impar(ial, care va hotar Iie asupra drepturilor si obliga(iilor
sale, Iie asupra temeiniciei oricarei acuzari n materie penala
ndreptata mpotriva sa.
ARTICOLUL 11
1. Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter
penal are dreptul sa Iie presupusa nevinovata pna cnd vino-
va(ia sa va Ii stabilita n mod legal n cursul unui proces public,
n care i-au Iost asigurate toate garan(iile necesare apararii sale.
176
2. Orice persoana are dreptul de acces egal la Iunc(iile pu-
blice din (ara sa.
3. Voin(a poporului trebuie sa constituie baza puterii de stat;
aceasta voin(a trebuie sa Iie exprimata prin alegeri neIalsiIi-
cate, care sa aiba loc n mod periodic, prin suIragiul universal,
egal si exprimat prin vot secret sau urmnd o procedura echi-
valenta care sa asigure libertatea votului.
ARTICOLUL 22
Orice persoana, n calitatea sa de membru al societa(ii, are
dreptul la securitate sociala; ea este ndrepta(ita ca prin eIortul
na(ional si colaborarea interna(ionala, (inndu-se seama de or-
ganizarea si resursele Iiecarei (ari, sa ob(ina realizarea dreptu-
rilor economice, sociale si culturale indispensabile pentru dem-
nitatea sa si libera dezvoltare a personalita(ii sale.
ARTICOLUL 23
1. Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a
muncii sale, la condi(ii echitabile si satisIacatoare de munca,
precum si la ocrotirea mpotriva somajului.
2. To(i oamenii, Iara nici o discriminare, au dreptul la sala-
riu egal pentru munca egala.
3. Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echi-
tabila si satisIacatoare, care sa-i asigure att lui, ct si Iamiliei
sale o existen(a conIorma cu demnitatea umana si completata,
la nevoie, prin alte mijloace de protec(ie sociala.
4. Orice persoana are dreptul de a ntemeia sindicate si de a
se aIilia la sindicate pentru apararea intereselor sale.
ARTICOLUL 24
Orice persoana are dreptul la odihna si recreere, inclusiv la
o limitare rezonabila a zilei de munca si la concedii periodice,
platite.
ARTICOLUL 25
1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure
sanatatea si bunastarea lui si a Iamiliei sale, cuprinznd hrana,
179
lie. Ei au drepturi egale la contractarea casatoriei, n decursul
casatoriei si la desIacerea ei.
2. Casatoria nu poate Ii ncheiata dect cu consim(amntul
liber si deplin al viitorilor so(i.
3. Familia constituie elementul natural si Iundamental al
societa(ii si are dreptul la ocrotire din partea societa(ii si a sta-
tului.
ARTICOLUL 17
1. Orice persoana are dreptul la proprietate att singura, ct
si n asocia(ie cu al(ii.
2. Nimeni nu poate Ii lipsit n mod arbitrar de proprietatea sa.
ARTICOLUL 18
Orice om are dreptul la libertatea gndirii, de constiin(a si
religie, acest drept include libertatea de a-si schimba religia
sau convingerea, precum si libertatea de a-si maniIesta religia
sau convingerea, singur sau mpreuna cu al(ii, att n mod pu-
blic, ct si privat, prin educa(ie, practici religioase, cult si nde-
plinirea riturilor.
ARTICOLUL 19
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii.
Acest drept include libertatea de a avea opinii Iara imixtiune
din aIara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a ras-
pndi inIorma(ii si idei prin orice mijloace si independent de
Irontierele de stat.
ARTICOLUL 20
1. Orice persoana are dreptul la libertatea de ntrunire si de
asociere pasnica.
2. Nimeni nu poate Ii silit sa Iaca parte dintr-o asocia(ie.
ARTICOLUL 21
1. Orice persoana are dreptul sa ia parte la conducerea tre-
burilor publice ale (arii sale Iie direct, Iie prin reprezentan(i li-
ber alesi.
178
ARTICOLUL 29
1. Orice persoana are ndatoriri Ia(a de colectivitate, deoa-
rece numai n cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera si
deplina a personalita(ii sale.
2. n exercitarea drepturilor si liberta(ilor sale, Iiecare om
nu este supus dect numai ngradirii stabilite prin lege, exclu-
siv n scopul de a asigura cuvenita recunoastere si respectarea
drepturilor si liberta(ilor altora si ca sa Iie satisIacute justele
cerin(e ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale ntr-o
societate democratica.
3. Aceste drepturi si liberta(i nu vor putea Ii n nici un caz
exercitate contrar scopurilor si principiilor Organiza(iei Na(iu-
nilor Unite.
ARTICOLUL 30
Nici o dispozi(ie a prezentei declara(ii nu poate Ii interpre-
tata ca implicnd pentru vreun stat, grupare sau persoana drep-
tul de a se deda la vreo activitate sau de a savrsi vreun act n-
dreptat spre desIiin(area unor drepturi sau liberta(i enun(ate n
prezenta Declara(ie.
181
mbracamintea, locuin(a, ngrijirea medicala, precum si servi-
ciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare n caz de so-
maj, boala, invaliditate, vaduvie, batrne(e sau, n celelalte ca-
zuri, de pierdere a mijloacelor de subzisten(a, n urma unor m-
prejurari independente de voin(a sa.
2. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire deosebite.
To(i copiii, Iie ca sunt nascu(i n cadrul unei casatorii sau n
aIara acesteia, se bucura de aceeasi protec(ie sociala.
ARTICOLUL 26
1. Orice persoana are dreptul la educa(ie. nva(amntul tre-
buie sa Iie gratuit, cel pu(in n ceea ce priveste nva(amntul
elementar si general. nva(amntul tehnic si proIesional trebuie
sa Iie la ndemna tuturor, iar nva(amntul superior trebuie sa
Iie de asemenea egal, accesibil tuturor, pe baza de merit.
2. nva(amntul trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina
a personalita(ii umane si ntarirea respectului Ia(a de drepturile
omului si liberta(ile Iundamentale. El trebuie sa promoveze
n(elegerea, toleran(a, prietenia ntre toate popoarele si toate
gruparile rasiale sau religioase, precum si dezvoltarea Organi-
za(iei Na(iunilor Unite pentru men(inerea pacii.
3. Parin(ii au dreptul de prioritate n alegerea Ielului de n-
va(amnt pentru copiii lor minori.
ARTICOLUL 27
1. Orice persoana are dreptul de a lua parte n mod liber la
via(a culturala a colectivita(ii, de a se bucura de activita(ile ar-
tistice si de a participa la progresul stiin(iIic si la bineIacerile
lui.
2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale si
materiale care decurg din orice lucrare stiin(iIica, literara sau
artistica al carei autor este.
ARTICOLUL 28
Orice persoana are dreptul la o ornduire sociala si inter-
na(ionala n care drepturile si liberta(ile expuse n prezenta
Declara(ie pot Ii pe deplin nIaptuite.
180
Articolul 1
naltele Par(i contractante recunosc oricarei persoane rele-
vnd de jurisdic(ia lor drepturile si liberta(ile deIinite la Titlul
I al prezentei Conven(ii.
TITLUL I
Articolul 2
1. Dreptul la via(a al oricarei persoane este protejat prin lege.
Moartea nu poate Ii cauzata inten(ionat nimanui, cu excep(ia
executarii unei sentin(e capitale pronun(ate de un tribunal n
cazul n care un delict este pedepsit ca atare prin lege.
2. Cauzarea mor(ii nu este considerata ca o violare a aces-
tui articol n cazul n care ea rezulta din recursul inevitabil la
Ior(a:
a) pentru a asigura apararea persoanei contra unei violen(e
ilegale;
b) pentru a eIectua o arestare sau pentru a mpiedica evada-
rea unei persoane de(inute legal;
c) pentru a reprima, n conIormitate cu legea, o subversiune
sau o insurec(ie.
Articolul 3
Nimeni nu poate Ii supus torturii, pedepselor si tratamente-
lor inumane sau degradante.
Articolul 4
1. Nimeni nu poate Ii (inut n sclavie sau servitute.
2. Nimeni nu poate Ii constrns sa execute munca Ior(ata
sau obligatorie.
3. Nu este considerata ,munca Ior(ata sau obligatorie' n
sensul acestui articol:
a) orice munca solicitata legal de la o persoana n deten(ie,
n condi(iile prevazute de art. 5 al prezentei Conven(ii, sau n
cursul punerii n libertate condi(ionata;
183
ANEXA III
CONVEN|IA EUROPEANA
A DREPTURILOR OMULUI
(CONSILIUL EUROPEI, 1950)
Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,
Considernd Declara(ia Universala a Drepturilor Omului
proclamata de Adunarea Generala a Na(iunilor Unite la data de
10 decembrie 1948;
Considernd ca aceasta declara(ie tinde sa asigure recu-
noasterea si aplicarea universala si eIicace a drepturilor pe care
le cuprinde;
Considernd ca scopul Consiliului Europei este de a realiza
o unitate mai strnsa a membrilor sai si ca unul din mijloacele
de a ob(ine acest lucru este garantarea si dezvoltarea drepturi-
lor si liberta(ilor Iundamentale ale omului;
ReaIirmnd proIundul lor atasament Ia(a de aceste liberta(i
Iundamentale care constituie premisele justi(iei si pacii lumii,
a caror men(inere se bazeaza, pe de o parte, pe un regim politic
cu adevarat democratic, pe o concep(ie comuna si respectul co-
mun al drepturilor omului, pe de alta;
Ca reprezentan(i ai statelor europene animate de acelasi spi-
rit si avnd un patrimoniu comun al idealurilor si tradi(iilor po-
litice, al respectului liberta(ii si a prevalen(ei legalita(i, suntem
hotar(i sa ntreprindem masurile adecvate ca sa asiguram ga-
rantarea colectiva a drepturilor enun(ate n Declara(ia univer-
sala.
Am convenit asupra celor ce urmeaza:
182
3. Orice persoana arestata sau de(inuta n condi(iile preva-
zute la paragraIul 1. c. al prezentului articol, trebuie ct mai re-
pede tradusa n Ia(a unui judecator sau un alt magistrat abilitat
de lege sa exercite Iunc(iile judiciare si are dreptul de a Ii jude-
cat ntr-un termen ra(ional sau eliberat pe perioada procedurii.
Punerea n libertate poate Ii condi(ionata de o garan(ie care
asigura compararea interesatului n audien(a.
4. Orice persoana privata de libertate prin arestare sau de-
ten(ie are dreptul de a introduce recurs n Ia(a tribunalului, ast-
Iel nct acesta sa statueze asupra legalita(ii deten(iei si sa dis-
puna eliberarea daca deten(ia se dovedeste ilegala.
5. Orice persoana care este victima a unei arestari sau de-
ten(ii n condi(ii contrare dispozi(iilor acestui articol are drep-
tul la repara(ie.
Articolul 6
1. Orice persoana are dreptul de ascultare atenta a cauzei sale,
n mod public si ntr-un termen acceptabil, de catre un tribunal
independent si impar(ial, stabilit de lege, care va decide Iie
asupra contestarilor privind drepturile si obliga(iile civile ale
persoanei, Iie asupra juste(ei acuza(iei penale care i se adresea-
za. Judecata trebuie sa Iie Iacuta publica, dar accesul n sala de
audien(a poate Ii interzis presei sau publicului n timpul unei
par(i sau a ntregului proces: n interesul moralita(ii, a ordinei
publice sau a securita(ii na(ionale a unei societa(i democratice,
sau atunci cnd acest lucru este impus de interesele minorilor
sau de nevoia de a proteja via(a privata a par(ilor la proces, sau
n cazul n care tribunalul considera ca circumstan(ele speciale
de publicitate ar Ii de natura sa aduca prejudicii intereselor jus-
ti(iei.
2. Orice persoana acuzata de o inIrac(iune este presupusa
inocenta pna cnd culpabilitatea sa a Iost stabilita legal.
3. Orice acuzat are dreptul:
a) sa Iie inIormat, n cel mai scurt termen, ntr-o limba pe
care o n(elege si ct mai detailat, asupra naturii si cauzei acu-
za(iei care i se aduce;
185
b) orice serviciu cu caracter militar sau, n cazul constrn-
gerilor de constiin(a n (arile n care acestea sunt recunoscute
ca legitime, un serviciu alternativ n locul serviciului militar
obligatoriu;
c) orice serviciu necesar n cazurile de criza sau de calami-
ta(i care amenin(a via(a sau bunastarea comunita(ii;
d) orice munca sau serviciu care Iace parte din obliga(iile
civice legale.
Articolul 5
1. Orice persoana are dreptul la libertate si siguran(a. Nimeni
nu poate Ii privat de libertatea sa, aIara de cazurile urmatoare
si de situa(iile legale:
a) daca este de(inuta legal, n urma condamnarii pronun(ate
de un tribunal competent;
b) daca a Iacut obiectul unei arestari sau a unei deten(ii le-
gale pentru nesupunerea la o soma(ie emisa conIorm legii de
un tribunal sau pentru a executa o obliga(ie prevazuta de lege;
c) daca a Iost arestata si de(inuta pentru a Ii supusa autori-
ta(ii judiciare competente, n cazul n care exista un motiv
plauzibil de a banui ca a comis o inIrac(iune sau cnd exista
motive ra(ionale de a o mpiedica sa comita o inIrac(iune sau
sa Iuga dupa comiterea acesteia;
d) daca este vorba de deten(ia legala a unui minor, decisa
ntr-o situa(ie de educa(ie supravegheata, sau de deten(ia sa
legala n vederea prezentarii n Ia(a autorita(ii competente;
e) daca este vorba de deten(ia legala a unei persoane sus-
ceptibile de a propaga o maladie contagioasa, a unui alienat, a
unui alcoolic, toxicoman sau vagabond;
I) daca este vorba de arestarea sau de deten(ia legala a unei
persoane pentru a o mpiedica de a patrunde nepermis ntr-un
teritoriu, sau contra careia este n curs o procedura de expulza-
re sau de extradare.
2. Orice persoana arestata trebuie sa Iie inIormata, n cel
mai scurt termen si ntr-o limba pe care o n(elege, de motivele
arestarii sale si despre orice acuza(ie care i se aduce.
184
Articolul 9
1. Orice persoana are dreptul la libertatea de gndire, con-
stiin(a si religie; acest drept presupune libertatea de a-si schim-
ba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si mani-
Iesta religia sau convingerea n mod individual sau colectiv, n
public sau n particular, n cadrul cultului, al educa(iei, n prac-
ticile si desIasurarea riturilor.
2. Libertatea de a-si maniIesta religia si convingerile nu
poate Iace obiectul altor restric(ii dect cele care, Iiind preva-
zute de lege, constituie masuri necesare n cadrul societa(ii de-
mocratice, pentru securitatea publica, protec(ia ordinii, a sana-
ta(ii si a moralei publice, sau protec(ia drepturilor si liberta(ilor
altora.
Articolul 10
1. Orice persoana are dreptul la libertatea expresiei. Acest
drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau
comunica inIorma(ii sau idei Iara sa existe ingerin(e din partea
autorita(ilor publice si Iara restric(ii de Irontiera. Prezentul ar-
ticol nu va mpiedica Statele sa supuna ntreprinderile de ra-
dioIuziune, de cinema sau de televiziune la regimul autoriza-
(iei de Iunc(ionare.
2. Exercitarea acestor liberta(i, care presupun obliga(ii si
responsabilita(i, poate Ii supusa anumitor Iormalita(i, condi(ii,
restric(ii sau sanc(iuni prevazute de lege care, ntr-o societate
democratica, constituie masuri necesare securita(ii na(ionale,
integrita(ii teritoriale sau siguran(ei publice, apararii ordinii si
prevenirii crimei, protec(iei sanata(ii si moralei, protec(iei re-
puta(iei sau a drepturilor tuturor, pentru a mpiedica divulgarea
de inIorma(ii conIiden(iale sau pentru a garanta autoritatea si
impar(ialitatea puterii judiciare.
Articolul 11
1. Orice persoana are dreptul la libertatea de reuniune pas-
nica si la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a Ionda, m-
preuna cu al(ii, sindicate si de a se aIilia la sindicate pentru
a-si apara interesele.
187
b) sa dispuna de timpul si Iacilita(ile necesare pregatirii
propriei aparari;
c) sa se apere singur sau sa beneIicieze de asisten(a unui
aparator la alegerea sa si, daca nu are mijloacele pentru a-si re-
munera aparatorul, sa poata Ii asistat gratuit printr-un avocat
din oIiciu, atunci cnd interesele justi(iei o cer;
d) sa interogheze sau sa decida interogarea martorilor acu-
zarii si sa ob(ina convocarea si interogarea martorilor apararii
n aceleasi condi(ii ca martorii acuzarii;
e) sa beneIicieze gratuit de un interpret, daca nu n(elege
sau nu vorbeste limba utilizata n audien(a.
Articolul 7
1. Nimeni nu poate Ii condamnat pentru o ac(iune sau o
omisiune care, n momentul n care a Iost comisa, nu constitu-
ia o inIrac(iune conIorm legisla(iei na(ionale sau interna(iona-
le. De asemenea, nu se aplica o pedeapsa mai grava dect cea
care a Iost aplicata n momentul n care inIrac(iunea a Iost co-
misa.
2. Acest articol nu aIecteaza judecarea si pedepsirea unei
persoane vinovate de o ac(iune sau de o omisiune care, n mo-
mentul n care a Iost comisa, era criminala n conIormitate cu
principiile generale ale dreptului recunoscut de na(iunile civili-
zate.
Articolul 8
1. Orice persoana are dreptul la respectul vie(ii sale private
si Iamiliale, a domiciliului sau si a coresponden(ei sale.
2. Autoritatea publica nu trebuie sa se amestece n exercita-
rea acestui drept dect n masura n care aceasta ingerin(a este
prevazuta de lege si constituie o interven(ie care, ntr-o socie-
tate democratica, este necesara pentru securitatea na(ionala, si-
guran(a publica, asigurarea bunastarii economice a (arii, a apa-
rarii ordinii si prevenirii inIrac(iunilor penale, protec(iei sana-
ta(ii si moralei, sau protec(iei drepturilor si liberta(ilor celor-
lal(i.
186
2. Dispozi(ia precedenta nu autorizeaza nici o derogare de
la articolul 2, cu excep(ia cazului de deces ca urmare a unor
acte licite de razboi, si nici de la articolele 3, 4 (paragraIul 1)
si 7.
3. Orice nalta Parte contractanta care exercita acest drept
de derogare va inIorma pe deplin Secretarul General al Consi-
liului Europei asupra masurilor luate si asupra motivelor care
au stat la baza lor. Aceasta nalta Parte contractanta trebuie de
asemenea sa inIormeze Secretarul General al Consiliului Euro-
pei asupra datei la care aceste masuri au ncetat sa Iie n vigoa-
re si de la care dispozi(iile Conven(iei reintra n aplicare inte-
grala.
Articolul 16
Oricare din dispozi(iile articolelor 10, 11 si 14 nu poate Ii
considerata ca o interdic(ie asupra naltelor Par(i contractante
de a impuse restric(ii n activitatea politica a strainilor.
Articolul 17
Oricare din dispozi(iile prezentei Conven(ii nu poate Ii
interpretata ca implicnd pentru un Stat, un grup sau un indi-
vid, dreptul de a ntreprinde o activitate sau un act viznd anu-
larea drepturilor si liberta(ilor recunoscute de prezenta Con-
ven(ie sau de a impune limitari la aceste drepturi si liberta(i
mai mari dect cele prevazute de Conven(ie.
Articolul 18
Restric(iile care, n termenii prezentei Conven(ii, sunt aduse
drepturilor si liberta(ilor nu pot Ii aplicate dect n scopul pen-
tru care aceste restric(ii sau Iost prevazute.
TITLUL II
Articolul 19
n scopul de a asigura respectul angajamentelor care rezulta
pentru naltele Par(i contractante ale prezentei Conven(ii se
instituie:
189
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate Iace obiectul altor
restric(ii dect cele care, Iiind prevazute de lege, ntr-o socie-
tate democratica reprezinta masuri necesare pentru securitatea
na(ionala, siguran(a publica, apararea ordinii si prevenirii cri-
mei, protec(ia sanata(ii si moralei, sau protejarea drepturilor si
liberta(ilor tuturora. Prezentul articol nu interzice sa se impuna
restric(ii legitime n exercitarea acestor drepturi de catre mem-
brii Ior(elor armate, ai poli(iei si administra(iei de stat.
Articolul 12
ncepnd de la vrsta adecvata, barbatul si Iemeia au drep-
tul sa se casatoreasca si sa Iondeze o Iamilie conIorm legilor
na(ionale care reglementeaza acest drept.
Articolul 13
Orice persoana ale carei drepturi si liberta(i, recunoscute
prin prezenta Conven(ie, sunt violate are dreptul la acordarea
unui recurs eIectiv n Ia(a unei instan(e na(ionale cnd violarea
respectiva a Iost comisa de persoane ac(ionnd n exercitarea
unor Iunc(ii oIiciale.
Articolul 14
BeneIicierea de drepturile si liberta(ile recunoscute de
aceasta Conven(ie trebuie sa se Iaca Iara nici o discriminare pe
baza de sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau alte
Ieluri de opinii, origine na(ionala sau sociala, apartenen(a la o
minoritate na(ionala, avere, dreptul nasterii sau oricare alta m-
prejurare.
Articolul 15
1. n caz de razboi sau n Ia(a oricarui pericol public ame-
nin(nd via(a na(iunii, oricare din naltele Par(i contractante
poate lua masuri care le deroga de la obliga(iile prevazute prin
prezenta Conven(ie, n masura stricta n care situa(ia o cere si
cu condi(ia ca aceste masuri sa nu Iie n contradic(ie cu alte
obliga(ii decurgnd din dreptul interna(ional.
188
b) sesizarea Cur(ii conIorm articolului 48 a;
c) adoptarea regulamentului interior conIorm articolului 36.
Articolul 21
1. Membrii Comisiei sunt alesi de catre Comitetul de Mi-
nistri cu majoritatea absoluta a voturilor, dintr-o lista nominala
propusa de Biroul Adunarii Consultative; Iiecare grup de re-
prezentan(i ai nal(ilor Par(i contractante n cadrul Adunarii
Consultative prezinta trei candida(i dintre care cel pu(in doi
vor Ii de na(ionalitatea sa.
2. n masura n care este aplicabila, aceeasi procedura va Ii
urmata pentru a completa Comisia n cazul n care alte State
vor deveni ulterior Par(i ale prezentei Conven(ii sau pentru
ocuparea locurilor devenite vacante.
3. Candida(ii vor trebui sa beneIicieze de cea mai nalta con-
sidera(ie morala, sa reuneasca condi(iile cerute pentru exerci-
tarea naltelor Iunc(ii judiciare sau sa Iie personalita(i recunos-
cute pentru competen(ele lor n materie de drept na(ional si in-
terna(ional.
Articolul 22
1. Membrii Comisiei sunt alesi pentru o durata de sase ani.
Ei sunt reeligibili. Cu toate acestea, n ceea ce priveste mem-
brii desemna(i la prima alegere, calitatea de membru al celor
sapte se va ncheia la capatul a trei ani.
2. Membrii ai caror Iunc(ii se termina la sIrsitul perioadei
ini(iale de trei ani sunt desemna(i prin tragere la sor(i eIectuata
de Secretarul General al Consiliului Europei imediat dupa ce a
avut loc prima alegere.
3. Pentru a asigura, n masura posibilului, rennoirea unei ju-
mata(i a Comisiei la Iiecare trei ani, Comitetul Ministrilor poa-
te, nainte de a proceda la orice alegere ulterioara, sa decida
daca unul sau mai multe mandate ale membrilor de ales vor
avea o alta durata dect sase ani, Iara ca aceasta durata sa poata
totusi depasi noua ani sau sa Iie inIerioara a trei ani.
191
a) o Comisie Europeana a Drepturilor Omului, numita n
continuare ,Comisia';
b) o Curte Europeana a Drepturilor Omului, numita n con-
tinuare ,Curtea'.
TITLUL III
Articolul 20
1. Comisia se compune dintr-un numar de membri egal ce-
lui al naltelor Par(i contractante. Comisia nu poate cuprinde
mai mult de un reprezentant al Iiecarui Stat.
2. Comisia lucreaza n sedin(e plenare. Ea se poate nsa
constitui n interiorul sau camere compuse Iiecare din cte
sapte membri. Camerele pot examina solicitarile introduse prin
aplicarea articolului 25 al prezentei Conven(ii care pot Ii
tratate pe baza jurispruden(ei stabilite sau care nu ridica pro-
bleme grave n ce priveste interpretarea sau aplicarea Conven-
(iei. n aceste limite si sub rezerva paragraIului 5 al prezentu-
lui articol, camerele exercita toate competen(ele ncredin(ate
Comisiei prin prezenta Conven(ie.
Membrul Comisiei ales ca nalta Parte contractanta mpo-
triva caruia a Iost introdusa o plngere are dreptul de a Iace
parte din camera nsarcinata sa se ocupe de aceasta plngere.
3. Comisia poate sa-si constituie n interiorul sau comitete,
compuse Iiecare din cel pu(in trei membri, avnd puterea de a
declara n unanimitate caracterul incompatibil sau sa scoata de
pe rol o plngere introdusa n aplicarea articolului 25, atunci
cnd o astIel de decizie poata Ii luata Iara sa Iie nevoie de o
examinare mai ampla.
4. O camera sau un comitet poate, n deplinatatea compe-
ten(elor, sa transIere cazul reuniunii plenare a Comisiei, care la
rndul sau poate sa se sesizeze asupra oricarei plngeri ncre-
din(ate unei camere sau unui comitet.
5. Doar Comisia plenara poate sa exercite urmatoarele com-
peten(e:
a) examinarea solicitarilor introduse n aplicarea articolului
24;
190
cipiilor de drept interna(ional general recunoscute si ntr-un
termen de sase luni de la data deciziei interne deIinitive.
Articolul 27
1. Comisia nu ia n considera(ie nici o plngere introdusa
prin aplicarea articolului 25 n cazurile cnd:
a) este anonima;
b) este n esen(a sa aceeasi cu o plngere care a mai Iost
examinata de Comisie sau care a Iost deja supusa unei alte
instan(e interna(ionale de ancheta sau daca ea nu con(ine Iapte
noi.
2. Comisia declara inacceptabila orice solicitare introdusa
prin aplicarea articolului 25 daca apreciaza ca plngerea res-
pectiva este incompatibila cu dispozi(iile acestei Conven(ii,
cnd este evident neIondata sau abuziva.
3. Comisia respinge orice solicitare pe care o considera in-
acceptabila prin aplicarea articolului 26.
Articolul 28
1. n cazul n care Comisia a re(inut o solicitare:
a) n scopul stabilirii Iaptelor, ea procedeaza la un examen
contradictoriu al cererii cu participarea reprezentan(ilor tuturor
par(ilor si, daca este nevoie, la o ancheta la eIicacitatea careia
Statele interesate trebuie sa asigure toate Iacilita(ile necesare,
dupa un schimb de vederi cu Comisia;
b) ea se pune n acelasi timp la dispozi(ia interesa(ilor n ve-
derea ajungerii la o reglementare amiabila a chestiunii, pe baza
respectarii drepturilor omului, asa cum se stipuleaza n Con-
ven(ia de Ia(a.
2. Daca ajunge sa ob(ina o reglementare pe cale amiabila,
Comisia elaboreaza un raport care se transmite Statelor intere-
sate, Comitetului de Ministri, precum si Secretarului General
al Consiliului Europei, n vederea publicarii. Acest raport se li-
miteaza la o descriere succinta a Iaptelor si a solu(iei adoptate.
193
Articolul 23
Membrii Comisiei participa cu titlu individual. Pe durata
exercitarii mandatului lor, ei nu pot asuma Iunc(ii incompati-
bile cu exigen(ele independen(ei, impar(ialita(ii si disponibili-
ta(ii inerente statutului lor.
Articolul 24
Orice Parte contractanta poate sesiza Comisia, prin inter-
mediul Secretarului General al Consiliului Europei, n legatura
cu orice abatere de la dispozi(iunile prezentei Conven(ii pe
care Partea respectiva considera ca pot Ii imputabile altei Par(i
contractante.
Articolul 25
1. Comisia poate Ii sesizata n legatura cu o plngere adre-
sata Secretarului General al Consiliului Europei de catre orice
persoana Iizica, orice organiza(ie nonguvernamentala sau orice
grup de particulari care se pretind victime ale unei violari de
catre una din naltele Par(i contractante a drepturilor recunos-
cute prin prezenta Conven(ie, n cazul n care nalta Parte in-
criminata a recunoscut oIicial competen(a Conven(iei n acest
domeniu. naltele Par(i contractante care au subscris la o astIel
de declara(ie oIiciala se angajeaza sa nu mpiedice prin nici un
Iel de masura exercitarea eIicace a acestor drepturi.
2. Aceste declara(ii pot Ii Iacute pentru o durata determi-
nata.
3. Ele sunt remise Secretarului General al Consiliului Euro-
pei, care le transmite n copie naltelor Par(i contractante si le
asigura publicarea.
4. Comisia nu va exercita competen(a care i este atribuita
de prezentul articol dect atunci cnd cel pu(in sase membri
din nalta Parte contractanta vor adera la declara(ia prevazuta
n paragraIele precedente.
Articolul 26
Comisia nu poate Ii sesizata dect dupa ce s-au epuizat
caile interne de recurs, asa cum este prevazut conIorm prin-
192
2. Raportul este transmis Comitetului de Ministri; el este
comunicat si Statelor interesate, care nu au Iacultatea de a-l
publica.
3. Odata cu raportul, Comisia poate transmite Comitetului
de Ministri si propuneri adecvate.
Articolul 32
1. Daca, n termen de trei luni de la transmiterea la Comi-
tetul de Ministri a raportului Comisiei, rolul nu este deIerit
Cur(ii prin aplicarea articolului 48 al prezentei Conven(ii, Co-
mitetul de Ministri poate decide, pe baza votului majoritar al
doua treimi din reprezentan(ii cu drept de participare n Comi-
tet, asupra Iaptului daca a avut loc sau nu o violare a Conven(iei.
2. n cazul aIirmativ, Comitetul de Ministri Iixeaza un ter-
men n care nalta Parte interesata trebuie sa ia masurile care
decurg din horarrea Comitetului de Ministri.
3. n situa(ia n care nalta Parte interesata nu a adoptat ma-
surile cuvenite n termenul stabilit, Comitetul de Ministri hota-
raste asupra consecin(elor si publica raportul.
4. naltele Par(i contractante se angajeaza sa considere ca
obligatore pentru ele orice decizie pe care Comitetul de Minis-
tri o poate lua n aplicarea paragraIelor precedente.
Articolul 33
Lucrarile Comisiei au loc cu usile nchise.
Articolul 34
Sub rezerva dispozi(iilor articolelor 20 (paragraIul 3) si 29,
deciziile Comisiei sunt luate prin majoritatea membrilor pre-
zen(i, care voteaza.
Articolul 35
Comisia se reuneste atunci cnd mprejurarile o cer. Ea este
convocata de Secretarul General al Consiliului Europei.
Articolul 36
Comisia si stabileste regulamentul interior.
195
Articolul 29
Dupa ce a re(inut o solicitare, ca urmare a aplicarii artico-
lului 25, Comisia poate totusi sa decida, prin majoritatea a
doua treimi din membri, asupra respingerii ei daca, pe parcur-
sul examinarii, constata existen(a unuia din motivele de non-
acceptare prevazute la articolul 27.
ntr-un astIel de caz, decizia este comunicata par(ilor.
Articolul 30
1. n orice moment al procedurii, Comisia poate decide sa
nlature din rol o plngere atunci cnd mprejurarile permit sa
se concluzioneze ca:
a) solicitantul nu doreste sa-si men(ina plngerea;
b) litigiul a Iost rezolvat; sau
c) pentru oricare alt motiv, despre care Comisia constata
existen(a, nu se mai justiIica sa se continue examinarea cererii.
Cu toate acestea, Comisia continua examinarea cauzei daca
acest lucru este impus de nevoia de a respecta drepturile omu-
lui garantate de Conven(ie.
2. Daca Comisia decide sa nlature din rol o solicitare dupa
ce aceasta a Iost deja re(inuta, se elaboreaza un raport care cu-
prinde o expunere a Iaptelor si motivarea deciziei de radiere a
rolului. Raportul este transmis par(ilor si Comitetului de Mi-
nistri, pentru inIormare. Comisia poate chiar sa si publice aces-
te rapoarte.
3. Comisia poate decide renscrierea pe rol a unei solicitari
daca apreciaza ca mprejurarile justiIica acest lucru.
Articolul 31
1. Daca examinarea unei cereri nu s-a ncheiat prin apli-
carea articolelor 28 (paragraIul 2), 29 sau 30, Comisia elabo-
reaza un raport prin care constata Iaptele si se pronun(a daca
Iaptele constatate arata ca s-a produs, din partea statului intere-
sat, o violare a obliga(iilor care i revin n termenii Conven(iei.
n acest raport, pot Ii exprimate si opiniile individuale ale
membrilor Comisiei asupra acestui aspect.
194
sor(i eIectuata de Secretarul General al Consiliului Europei,
imediat dupa terminarea procedurii primei alegeri.
3. Pentru a asigura, n masura posibilului, rennoirea unei
treimi a Cur(ii la Iiecare trei ani, Adunarea Consultativa poate,
nainte de a proceda la orice alegere ulterioara, sa decida ca
unul sau mai multe mandate ale membrilor care urmeaza sa Iie
alesi sa aiba o alta durata dect noua ani, Iara ca aceasta sa de-
paseasca totusi doisprezece ani si sa Iie inIerioara a sase ani.
4. n cazul n care se pot conIeri mai multe mandate si
Adunarea Consultativa pune n aplicare paragraIul precedent,
reparti(ia mandatelor se Iace ca urmare a tragerii la sor(i eIec-
tuata de Secretarul General al Consiliului Europei, imediat
dupa alegeri.
5. Membrul Cur(ii ales pentru nlocuirea unui membru al
carui mandat nu este expirat termina mandatul predecesorului
sau.
6. Membrii Cur(ii ramn n Iunc(ie pna la nlocuirea lor.
Dupa nlocuire, ei continua sa Iie (inu(i la curent cu evolu(ia
cazului de care s-au ocupat.
7. Membrii Cur(ii participa cu titlu individual. n timpul
exercitarii mandatului lor, ei nu pot asuma Iunc(ii incompati-
bile cu exigen(ele independen(ei, impar(ialita(ii si disponibili-
ta(ii, inerente statutului lor.
Articolul 41
Curtea alege presedintele sau si unul sau doi vicepresedin(i,
pentru o durata de trei ani. Ei pot Ii realesi.
Articolul 42
Membrii Cur(ii primesc o indemnitate zilnica de Iunc(iune,
care este Iixata de Comitetul Ministrilor.
Articolul 43
Pentru examinarea Iiecarei cauze care i se deIera, Curtea
este constituita ntr-o camera compusa din noua judecatori. Fac
parte dintre acestia, din oIiciu, judecatorul care reprezinta
Statul interesat sau, daca nu este cazul, o persoana desemnata
197
Articolul 37
Secretariatul Comisiei este asigurat de Secretarul General
al Consiliului Europei.
TITLUL IV
Articolul 38
Curtea Europeana a Drepturilor Omului este compusa din-
tr-un numar de judecatori egal cu cel al membrilor Consiliului
Europei. Ea nu poate cuprinde mai mult de un reprezentant al
unui Stat.
Articolul 39
1. Membrii Cur(ii sunt alesi de Adunarea Consultativa pe
baza majorita(ii voturilor exprimate asupra unei liste de per-
soane propuse de membrii Consiliului Europei, Iiecare din
acestia prezentnd trei candidaturi, dintre care cel pu(in doi au
na(ionalitatea statului respectiv.
2. n masura n care acest lucru este posibil, aceeasi proce-
dura este urmata pentru a completa Curtea n cazul admiterii
de noi membri ai Consiliului Europei si pentru a ocupa locurile
devenite vacante.
3. Candida(ii vor trebui sa beneIicieze de cea mai nalta
considera(ie morala si sa ntruneasca condi(iile cerute pentru
exercitarea naltelor Iunc(ii judiciare sau sa Iie juristconsul(i cu
o competen(a notorie.
Articolul 40
1. Membrii Cur(ii sunt alesi pe o perioada de noua ani. Ei
sunt reeligibili. Totusi, n ce priveste membrii alesi printr-o
prima alegere, Iunc(iile a patru dintre membri se vor ncheia la
capatul a trei ani, n timp ce activitatea celorlal(i patru membri
se va termina dupa sase ani.
2. Membrii ale caror Iunc(ii vor lua sIrsit la capatul peri-
oadelor ini(iale de trei si sase ani sunt desemna(i prin tragere la
196
a) de catre Comisie;
b) de catre o nalta Parte contractanta unde victima este
ceta(ean;
c) de nalta Parte contractanta care a sesizat deja Comisia;
d) de nalta Parte contractanta pusa sub acuza(ie.
Articolul 49
n caz de contestare a competen(ei Cur(ii, Curtea este cea
care decide.
Articolul 50
n cazul n care Curtea declara ca o decizie sau o masura
ordonata de o autoritate judiciara sau alta autoritate a unei Par(i
contractante se aIla par(ial sau integral n opozi(ie cu obliga(i-
ile care decurg din prezenta Conven(ie, si daca legisla(ia inter-
na a acestei Par(i nu permite sa se nlature dect imperIect con-
secin(ele acestei decizii sau masuri, Curtea acorda par(ii lezate
o satisIac(ie echitabila.
Articolul 51
1. Hotarrea Cur(ii este motivata.
2. Daca hotarrea nu exprima, n totalitatea sa sau n parte,
opinia unanima a judecatorilor, orice judecator va avea dreptul
sa ataseze o prezentare a opiniei sale individuale.
Articolul 52
Hotarrea Cur(ii este deIinitiva.
Articolul 53
naltele Par(i contractante se angajeaza sa se conIormeze
deciziilor Cur(ii n litigiile la care ele sunt parte.
Articolul 54
Hotarrea Cur(ii este transmisa Comitetului de Ministri
care supravegheaza executarea ei.
199
pentru a-l reprezenta n calitate de judecator; numele altor ju-
decatori vor Ii trase la sor(i, nainte de nceperea examinarii cau-
zei, sub supravegherea presedintelui Cur(ii.
Articolul 44
Doar naltele Par(i contractante si Comisia au calitatea de a
se prezenta n Ia(a Cur(ii.
Articolul 45
Competen(a Cur(ii se reIera la toate chestiunile legate de
interpretarea si aplicarea prezentei Conven(ii, chestiuni pe care
naltele Par(i contractante sau Comisia i le vor semnala n
condi(iile prevazute de articolul 48.
Articolul 46
1. Fiecare din naltele Par(i contractante poate, n orice mo-
ment, sa declare ca recunoaste ca obligatorie, cu drept deplin
si Iara o conven(ie speciala, jurisdic(ia Cur(ii asupra tuturor
problemelor legate de interpretarea si aplicarea prezentei Con-
ven(ii.
2. Declara(iile mai sus vizate vor putea Ii Iacute ca atare sau
cu condi(ia de reciprocitate din partea mai multor sau a unor
anumite Par(i contractante, pe o durata anumita.
3. Aceste declara(ii vor Ii nmnate Secretarului General al
Consiliului Europei care le va transmite n copie naltelor Par(i
contractante.
Articolul 47
Curtea nu poate Ii sesizata de o solicitare dect dupa con-
statarea, de catre Comisie, a esecului reglementarii pe cale
amiabila si ntr-un termen de trei luni prevazut la articolul 32.
Articolul 48
n cazurile n care nalta Parte interesata, cnd este una sin-
gura, sau naltele Par(i interesate, cnd sunt mai multe, sunt
supuse jurisdic(iei obligatorii a Cur(ii sau cu consim(amntul
acestora, Curtea poate Ii sesizata:
198
Articolul 61
Nici una din dispozi(iile acestei Conven(ii nu aduce atin-
gere puterilor conIerite Comitetului de Ministri prin Statutul
Consiliului Europei.
Articolul 62
naltele Par(i contractante renun(a reciproc, n aIara unui
compromis special, sa se prevaleze de tratatele, conven(iile sau
declara(iile existente ntre ele, ca sa nu se creeze, printr-o
interpretare sau aplicare diIerita a prezentei Conven(ii, un mod
de reglementare, altul dect cel prevazut prin Conven(ie.
Articolul 63
1. Orice Stat poate, n momentul ratiIicarii sau n oricare alt
moment ulterior, sa declare prin notiIicare adresata Secretaru-
lui General al Consiliului Europei ca prezenta Conven(ie se va
aplica la ansamblul teritoriilor sau la anumite teritorii carora le
asigura rela(iile interna(ionale.
2. Conven(ia se va aplica teritoriilor sau teritoriului desem-
nat prin notiIicare ncepnd cu a treizecea zi de la data la care
Secretarul General al Consiliului Europei va primi aceasta no-
tiIicare.
3. n aceste teritorii dispozi(iile prezentei Conven(ii se apli-
ca (innd cont de necesita(ile locale.
4. Orice Stat care a Iacut o declara(ie n conIormitate cu pri-
mul paragraI al acestui articol poate, n orice moment ulterior,
sa declare cu privire la unul sau mai multe din teritoriile vizate
n declara(ie ca accepta competen(a Comisiei de a primi pln-
geri de la persoane Iizice, de la organiza(ii non-guvernamen-
tale sau de la grupuri de persoane particulare conIorm arti-
colului 25 al prezentei Conven(ii.
Articolul 64
1. Orice Stat poate, n momentul semnarii prezentei Con-
ven(ii sau al depunerii instrumentului sau de ratiIicare, sa ex-
prime rezerve Ia(a de o dispozi(ie particulara a Conven(iei, n
masura n care o lege n vigoare pe teritoriul sau nu este con-
201
Articolul 55
Curtea si stabileste regulamentul si si Iixeaza procedura.
Articolul 56
1. Prima alegere de membri ai Cur(ii va avea loc dupa ce de-
clara(iile naltelor Par(i contractante prevazute la articolul 46
vor Ii n numar de opt.
2. Curtea nu poate Ii sesizata naintea acestei alegeri.
TITLUL V
Articolul 57
Orice nalta Parte contractanta va Iurniza la cererea Secre-
tarului General al Consiliului Europei explica(iile necesare re-
Ieritoare la maniera n care legisla(ia sa interna asigura aplica-
rea eIectiva a tuturor dispozi(iilor prezentei Conven(ii.
Articolul 58
Cheltuielile Comisiei si ale Cur(ii sunt n sarcina Consiliu-
lui Europei.
Articolul 59
Membrii Comisiei si ai Cur(ii se bucura, n timpul exercita-
rii Iunc(iilor lor, de privilegiile si imunita(ile prevazute la arti-
colul 40 al Statutului Consiliului Europei si n acordurile n-
cheiate n virtutea acestui articol.
Articolul 60
Nici una din prevederile prezentei Conven(ii nu va Ii inter-
pretata ca o limitare sau o lezare a drepturilor si liberta(ilor
Iundamentale care trebuie sa Iie recunoscute pe baza legilor
tuturor Par(ilor contractante sau a oricarei conven(ii la care
Iiecare Parte contractanta este parte.
200
203
Iorma cu aceasta dispozi(ie. Rezervele cu caracter general nu
sunt autorizate n termenii prezentului articol.
2. Orice rezerva emisa conIorm cu prezentul articol com-
porta o expunere succinta a legii n cauza.
Articolul 65
1. O nalta Parte contractanta nu poate denun(a prezenta
Conven(ie dect dupa expirarea unui termen de cinci ani nce-
pnd cu data de intrare n vigoare a Conven(iei si prin inter-
mediul unui preaviz de sase luni dat prin notiIicare adresata
Secretarului General al Consiliului Europei, care inIormeaza si
celelalte Par(i contractante.
2. Aceasta denun(are nu poate avea ca eIect scutirea naltei
Par(i interesate de obliga(iile con(inute de prezenta Conven(ie
n ce priveste orice Iapta care, susceptibila a constitui o violare
a acestor obliga(ii, a avut loc nainte de data la care intra n
vigoare denun(area.
3. Sub aceeasi rezerva, va nceta sa mai Iie Parte a prezen-
tei Conven(ii orice parte contractanta care nceteaza sa mai Iie
membru al Consiliului Europei.
4. Conven(ia poate Ii denun(ata conIorm dispozi(iilor para-
graIelor precedente n ce priveste orice teritoriu la care ea a
Iost declarata aplicabila n termenii articolului 53.
Articolul 66
1. Prezenta Conven(ie este deschisa pentru semnare mem-
brilor Consiliului Europei. Ea va Ii ratiIicata. RatiIicarile vor Ii
depuse pe lnga Secretarul General al Consiliului Europei.
2. Prezenta Conven(ie va intra n vigoare dupa depunerea a
zece instrumente de ratiIicare.
3. Pentru orice semnatar care o va ratiIica ulterior, Conven-
(ia va intra n vigoare imediat dupa depunerea instrumentului
de ratiIicare.
4. Secretarul General al Consiliului Europei va notiIica tu-
turor membrilor Consiliului Europei n legatura cu intrarea n
vigoare a Conven(iei, cu numele naltelor Par(i contractante
care o vor ratiIica, precum si depunerea oricaror instrumente
de ratiIicare intervenit ulterior.
202