Sunteți pe pagina 1din 2

Conceptul despre individ ultilitarism vs conservatorism

Teorie

Explicatie

Conservatorism

Considera ca e mai important rolul comuntatii si nu individul Ierarhia subordonare ntre grupuri i n interiorul grupurilor Inegalitatea de drept dintre oameni deosebire fundamental ntre elit i mas Individul este ulterior comunitii reprimarea individualismului liberal Ordinea genereaz libertatea obligaia dubl: a maselor de a asculta de elite i a elitelor s acorde sfaturi i ajutor maselor. Conservatorii sunt de acord cu schimbarea, dar aceasta nu trebuie sa fie brusc ( ex: n Revoluia Francez) Sentimentele i instinctele umane dau natere la obiceiuri tradiionale fireti. Experiena i tradiia ndreapt omul spre ceea ce e natural, departe de idoli i capcanele raiunii. Autoritatea tradiiei domin i legitile vieii politice. Omul este ndemnat de pasiunile ce-l caracterizeaz spre abuz, deci trebuie constrns moral, juridic s se supun autoritii.

Utilitarism

Moralitatea utilitarist recunoate n fiinele umane capacitatea de a sacrifica propriul lor bine mai mare pentru binele altora O aciune este bun dac produce ct mai mult fericire/plcere i ct mai puin durere/suferin Intuiia de la care pleac utilitarismul este c toi indivizii (dar nu numai) doresc, pe de o parte, o form sau alta de plcere i, pe de alt parte, doresc s evite suferina. Dac plcerea este ceea ce oamenii consider valoros, atunci orice teorie ar trebui s plece de la acest fapt
O fiin dotat cu faculti superioare are nevoie de mai multe lucruri pentru a fi fericit, e capabil, probabil, de suferine mai profunde i, cu siguran, e mai vulnerabil n faa acestora dect o fiin de un tip inferio

Fiina superioar, n circumstane mcar aproximativ egale, nu e mai fericit dect cea inferioar conform opiniei utilitariste, scopul aciunii umane, el e, totodat, n mod necesar, standardul moralitii; moralitate care poate fi definite corespunztor: regulile i preceptele conduitei umane prin subordonare la care se poate asigura ntregii omeniri, n cea mai mare msur posibil, o existen aa cum a fost ea descris aici; i nu numai omenirii, ci n msura n care natura lucrurilor o admite, ntregii creaii capabile de simire.