Sunteți pe pagina 1din 45

Cuprins

I. AELS – Asociaţia Europeană de Liber Schimb (EFTA- European Free Trade Association)

1

1.1.

Scurt istoric

1

1.2.

Principalele prevederi ale grupării AELS

2

1.3.

Membrii

3

1.4.

Instituțiile AELS

3

1.5.

Principalele prevederi ale Tratatului de la Stockholm

5

1.6.

România şi AELS

5

1.7.

Importuri și exporturi

6

II. Acordul Central European al Comertului Liber (CEFTA)

8

2.1.Scurt istoric

8

2.2.Structura si obiective

8

2.3.Tari membre

10

2.4.

Principalii parteneri comerciali si comertul extern al membrilor CEFTA

10

2.5.Romania in CEFTA

21

III.

Organizatia pentru Democratie si Dezvoltare Economica (GUAM)

22

3.1.Scurt istoric

22

3.2.Structura organizationala

25

3.3.Prioritatile cooperarii

26

3.4.Principalii parteneri comeriali si comertul extern

28

IV.

Comunitatea statelor independente (CSI)

35

4.1.

Repere istorice

35

4.2.

Structurare

şi obiective

35

4.3.

Acorduri şi

state membre

37

4.4.

Actualităţi

38

4.5.

Importuri şi exporturi

40

BIBLIOGRAFIE

 

44

I. AELS – Asociaţia Europeană de Liber Schimb (EFTA- European Free Trade Association)

1.1. Scurt istoric

Asociaţia Europeană de Liber Schimb (EFTA European Free Trade Association, AELE Association européene de libre-échange) s-a stabilit instituţional la data de 3 mai 1960, în urma semnării Convenţiei AELS din Stocholm, din 4 ianuarie 1960. Scopul iniţial al acestei organizaţii internaţionale era de a elimina taxele vamale asupra produselor industriale în comerţul dintre statele membre. Prin convenţia AELS, statele semnatare au stabilit o zonă de liber – schimb pentru comerţul mărfurilor, convenţia fiind completată ulterior printr-un acord de integrare economică pentru sectorul de servicii. Spre deosebire de UE, AELS nu este o uniune vamală, ceea ce înseamnă că fiecare stat membru AELS poate stabili în principiu liber taxele vamale şi politica comercială externă privind statele terţe, adică ţările non-AELS.

Ulterior, Convenţia de la Stockholm a fost înlocuită de Convenţia de la Vaduz. Tratatul cuprinde următoarele prevederi mai importante: desfiinţarea treptată, până la 1 ianuarie 1970, a taxelor vamale şi a restricţiilor cantitative la importul de produse industriale în relaţiile comerciale dintre ţările membre; de asemenea s-a prevăzut ca dezarmarea vamală şi înlăturarea restricţiilor cantitative să nu se extindă şi asupra produselor agriculturii şi pisciculturii; în relaţiile comerciale cu terţii s-a prevăzut ca ţările membre să desfăşoare o politică comercială independentă; tratatul a prevăzut şi înfiinţarea unor organe de conducere care să vegheze la aplicarea în practică a prevederilor lui, organe care nu au un caracter supranaţional (Consiliul Ministerial, Comitetul delegaţiilor permanenţi, Comitetele permanente ale AELS, Secretariatul AELS). La 31 decembrie 1966 au fost complet desfiinţate taxele vamale de import la produsele industriale în relaţiile comerciale reciproce, adică cu trei ani mai devreme faţă de prevederile tratatului.

Evenimente importante în evoluția AELS

1960 AELS este fondată de către Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elveţia şi Regatul Unit, pentru a promova o cooperare economică mai strânsă şi de liber schimb în Europa

1961 Finlanda devine membru AELS

1966 - liberalizarea comerțului pentru produsele industriale a fost realizată intre statele membre ale grupării de la acea vreme

1970 Islanda devine membru AELS

1973 – Danemarca și Marea Britanie părăsesc AELS

1977 - eliminarea tarifelor asupra bunurilor industriale în comerțul dintre statele membre CEE și cele ale AELS

1979 Este semnat acordul de liber schimb cu Spania

1

1984 – Declarația de la Luxemburg cu privire la o mai largă cooperare intre CEE și AELS

1986 - Portugalia părăsește AELS și devine membră CEE

1989 - au inceput negocierile cu privire la Spațiul Economic European (SEE) ; au fost încheiate acorduri între statele memebre AELS în ceea ce privește comerțul liber cu pește

1991 - Liechtentein devine membru AELS și în cursul aceluiași an are loc și acordul de schimb semnat cu Turcia

1992 - a fost semnat Acordul privind Spațiul Economic European în Portugalia; iar pe parcursul anului după respectivul Acord din Portugalia au urmat semnările acordurilor de liber schimb cu Cehoslovacia, Israel, Polonia și România

1995 Austria, Finlanda și Suedia părăsesc AELS pentru a adera la UE. Liechtenstein devine un participant cu drepturi depline în Acordul privind SEE, împreună cu Islanda şi Norvegia.

2009 – Islanda dorește să adere la UE

2010 Islanda începe negocierile de aderare la UE

1.2. Principalele prevederi ale grupării AELS

Scopul inițial al acestei organizații internaționale era și este clar, eliminarea taxelor vamale asupra produselor industriale în comerțul dintre state. Prin convenția AELS, statele memebre au stabilit o zonă de liber-schimb pentru comerțul cu mărfuri, ca mai apoi convenția să fie completată printr-un acord de integrare economică pentru sectorul de servicii. Spre deosebire de Uniunea Europeană, AELS nu este o uniune vamală, ceea ce înseamnă că fiecare stat membru poate stabili în principiu liber taxele vamale și politica comercială externă privind state terțe (non- AELS).

Folosind această grupare regionala, statele membre au creat una dintre cele mai largi rețele zone de comerț liber, ce asigură operatorilor economici accesul direct pe o piata cu o arie

foarte largă.

de

Acordul SEE (spațiul economic european) care a fost înserat în convenția de la AELS este comparabil cu acordul bilateral al Elveției și UE încheiat în acest domeniu, ceea ce conduce în mod eficient la un spațiu economic unic: UE și statele grupării AELS, unde recunoașterea reciprocă de evaluare a conformității este reglementată de aceleași reguli.

Acordul SEE evoluează continuu. Normele privind acordul se realizează prin intermediul deciziilor luate in cadrul Comisiei Mixte SEE, la care sunt reprezentate și țările membre AELS și UE, iar fiecare norma trebuie încoporata de fiecare țară în legislația sa. Autoritatea de Supraveghere AELS și Curtea AELS au sarcina să asigure ca statele AELS îndeplinesc obligațiile care decurg din Acordul SEE. Contribuțiile țărilor SEE-AELS la dezvoltarea economică și socială a țărilor mai puțin favorizate din cadrul UE au făcut parte din Acordul SEE încă de la intrarea sa în vigoare. Mecanismele se bazează pe principiul răspunderii

2

beneficiarului, ceea ce înseamnă că statele beneficiare sunt responsabile cu propunerea, dezvoltarea și punerea in aplicare a proiectelor. Sectoarele prioritare din cadrul programului de susținere sunt protecția mediului inconjurător, dezvoltarea durabilă, patrimoniul cultural, promovarea educației și formarii, controale mai eficiente la frontiere și consolidarea sectoarelor juridic, al sănătății și al copiilor.

1.3. Membrii

Membrii fondatori ai AELS au fost: Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elveţia. În anii 60‟, aceste ţări erau cunoscute sub numele de “Celelalte 7”, ca semn de opunere faţă de “Cei 6” fondatori ai Comunităţii Economice Europene, cunoscută ulterior sub numele de Uniunea Europeană. Finlanda a devenit membru asociat în 1961, devenind membru cu drepturi depline în 1986, iar Islanda s-a alăturat în 1970. Regatul Unit şi Danemarca au părăsit AELS în 1973 când s-au integrat, alături de Irlanda în Uniunea Europeană. Portugalia a părăsit AELS în 1986, în favoarea Uniunii Europene, aderând la această grupare împreună cu Spania.

Liechtenstein s-a alăturat AELS în 1991, iar Austria, Suedia şi Finlanda s-au alăturat UE, în 1995, încetându-şi activitatea în cadrul AELS.

În prezent, AELS numără 4 membri activi: Elveţia, Liechtenstein, Norvegia şi Islanda.

1.4. Instituțiile AELS

a) Consiliul AELS Consiliul AELS este organul suprem de conducere al asociaţiei. Statele membre se întrunesc în fiecare lună, la nivel diplomatic, prin şefii Delegaţiilor Permanente către AELS, în Geneva. În aceste întâlniri, Delegaţiile se consultă între ele, negociază, decid, aprobă sau resping politicile AELS. Consiliul se întâlneşte şi de două ori pe an, în iunie şi decembrie, dar la nivel ministerial. Fiecare stat membru are drept la un singur vot, însă deciziile sunt aprobate prin consens.

Consiliul AELS este format din 4 structuri:

a) Comitetul membrilor din Parlament;

b) Comitetul consultativ;

c) Comitetul bugetar;

d) Consiuliul de auditori;

e) Comitetele specifice: relaţiile cu ţările – terţe, comitetul economic, circulaţia persoanelor, barierele tehnice în calea comerţului avansat, originea şi clienţii expert, comitetele convenţionale privind transportul aerian, recunoaşterea mutuală şi evaluarea conformităţii.

f) Grupurile expert: experţi legali, aprovizionare publică, servicii şi mişcarea capitalului, proprietatea individuală, proceduri comerciale eficiente, stabilitatea preţurilor, ajutor naţional;

3

b) Secretariatul General al AELS Secretariatul General coordonează activităţile organizaţiei şi este responsabil pentru managementul şi alocarea optimă a resurselor asociaţiei. Secretarul general este asistat de doi deputaţi secretari generali, cu un sediu în Geneva, iar celălalt în Bruxelles.

Actualul Secretar General al AELS este norvegianul Kare Bryn.

c) Autoritatea de Supraveghere Aceasta îndeplineşte rolul executiv în cadrul Comisiei Europene, în relaţie cu AELS, Comisie ce face parte din UE. Autoritatea verifică dacă normele şi legile AELS sunt promulgate de statele membre, în caz contrar, se poate ajunge la Curtea de Justiţie AELS. Sediul Autorităţii se află în Bruxelles, limba de lucru este engleza, însă societăţile comerciale şi persoanele fizice se pot adresa în orice limbă oficială a AELS (norvegiană, islandeză, germană, italiană, franceză). Cele mai importante atribuţii ale Autorităţii de Supraveghere sunt:

- asigură un mediu transparent, eficient şi corect între AELS şi UE;

- verifică dacă legile, normele şi politicile UE sunt reglementate corect în cadrul AELS;

- protejează concurenţa liberă şi condamnă practicile neloiale, având puterea de inspecţie şi penalizare a companiilor angajate în carteluri sau care abuză de poziţia lor pe piaţă;

- contribuie la menţinerea şi stabilitatea unei pieţe unice pentru cheltuielile publice;

d) Curtea de Justiţie a AELS

Este o curte de justiţie supranaţională a cărei jurisdicţie include trei ţări AELS: Islanda, Liechtenstein şi Norvegia şi a fost fondată în 1994, având sediul central în Luxembourg City. Curtea este formată din trei judecători şi 6 judecători ad-hoc. Aceştia sunt nominalizaţi de cele trei state şi numiţi de către guvernele ţărilor membre, printr-un acord comun. Judecătorii aleg la rândul lor, dintre colegi, un Preşedinte al Curţii pentru un mandat de 3 ani. Preşedintele poate fi reales şi are ca atribuţii controlul şi administrarea Curţii precum şi a problemelor economico-judiciare, stabilirea sesiunilor Curţii, coordonează dezbaterile şi hotărârile din plen şi acordă cazuri către judecători care acţionează ca raportori. Totodată, Preşedintele este singura autoritate care poate lua decizii în ceea ce priveşte soluţionarea unor cereri privind aplicarea unor măsuri administrative.

Curtea de Justiţie a AELS are acelaşi rol ca şi Curtea Europeană de Justiţie din cadrul UE, acestea conlucrând în vederea creării unui mediu geopolitic, economic şi social stabil, corect şi transparent prin controlul şi armonizarea diverselor legislaţii, dar şi prin penalizarea eventualelor nereguli. Cu alte cuvinte, acest organ este puterea judecătorească supremă în cadrul AELS, aceasta soluţionând petiţii, reclamaţii şi alte plângeri venite din partea cetăţenilor sau societăţilor din statele membre.

4

1.5.

Principalele prevederi ale Tratatului de la Stockholm

a) Desființarea treptată, până la 1 ianuarie 1970, a taxelor vamale și a restricțiilor

cantitative la importul de produse industriale în relațiile comerciale dintre țările membre; de asemenea s-a prevăzut ca dezarmarea vamala și inlăturarea restrictților cantitative să nu se extindă și asupra produselor agriculturii și pisciculturii;

b) In relațiile comerciale cu terții s-a prevăzut ca țările membre să desfășoare o politică

comercială independentă; c) Tratatul prevedea și inființarea unor organe de conducere care să vegheze la aplicarea în practică a prevederilor lui, organe care nu au un caracter supranațional (Consiliul Ministerial, Comitetul delegațiilor permanenți, Comitetele permanente ale AELS, Secretariatul AELS); La 31 decembrie 1966 au fost complet desființate taxele vamale de import la produsele industriale în relațiile comerciale reciproce, adică cu trei ani mai devreme față de prevederile

tratatului.

1.6. România şi AELS

Acordul dintre România şi AELS a fost semnat la Geneva, la 10 decembrie 1992 şi ratificat la 16 aprilie 1993, prin publicarea Legii Nr. 19/1993 în Monitorul Oficial al României.

Prin acest acord, se ratifică aranjamentele agricole bilaterale, încheiate sub formă de schimb de scrisori, între România şi statele AELS, iar obiectivele au fost prezentate în art 1 din cadrul acordului:

- Statele AELS şi România vor stabili gradual, într-o perioadă de tranziţie ce se va termina nu mai târziu de 31 decembrie 2002, o zonă de comerţ liber;

- promovarea, prin expansiunea comerţului reciproc, a dezvoltării armonioase a relaţiilor comerciale între statele AELS şi România şi susţinerea, prin aceasta, a dezvoltării activităţii economice în statele AELS şi România, îmbunătăţirea nivelului de trai şi a condiţiilor de muncă şi creşterea productivităţii şi stabilităţii financiare;

- asigurarea de condiţii corecte de concurenţă în domeniul comerţului între statele părţi la acord;

- de a contribui, în acest mod, prin înlaturarea barierelor din calea comerţului, la dezvoltarea armonioasă şi expansiunea comerţului mondial;” Totodată, acordul încheiat între România şi AELS au vizat şi alte aspecte economice şi comerciale: regulile de origine şi cooperarea în domeniul administraţiei vamale, taxe vamale de import şi taxe cu efect echivalent, taxe vamale de export şi taxe cu efect echivalent, restricţii cantitative la import şi export, monopolurile statului, procedura de informare asupra proiectelor de reglementări tehnice, comerţul cu produse agricole, taxele interne, achiziţiile publice, protecţia proprietăţii intelectuale etc.

5

1.7. Importuri și exporturi

Comerțul internațional (mil. Euro)-2009

Țară

Importuri

Exporturi

Total

Islanda

2

554

2

775

5

328

Liechtenstein

1

274

2

041

3

315

Norvegia

49 609

86 750

136

359

Elveția

110 667

122 105

232

772

Sursa:Eurostat, National Statistic Institutes

Conform tabelului, Elveția a realizat cea mai mare valoare la importuri si exporturi în anul 2009.

Comerțul de mărfuri cu EU27- 2009

Țară

Importuri

Exporturi

Total

Islanda

1 312

2

123

3

435

Liechtenstein

1 164

1

332

2

496

Norvegia

33

011

69

673

102

684

Elveția

86

088

72

845

158

933

Sursa:Eurostat, National Statistic Institutes

Din EU27, conform tabelului, cea mai buna valoare înregistrată în 2009 la importuri și exporturi este realizată de Elveția cu un total de 158 933 mil. Euro.

Importuri

Produse agricole

6%

Importuri Produse agricole 6% Alte produse 26% Textile și 35% 1% Chimicale 19% Mașini și echipamente
Alte produse 26% Textile și 35% 1% Chimicale 19% Mașini și echipamente de transport
Alte produse
26%
Textile și
35%
1%
Chimicale
19%
Mașini și
echipamente de
transport

imbrăcăminte

Combustibili și

produse petroliere

13%

Sursa Eurostat

6

Exporturi Produse Combustibili și agricole produse 7% petroliere 8% Alte produse 33% Chimicale 17% Textile
Exporturi
Produse
Combustibili și
agricole
produse
7%
petroliere
8%
Alte produse
33%
Chimicale
17%
Textile și
Mașini și
imbrăcăminte
echipamente de
4%
transport
31%

Sursa Eurostat

7

II. Acordul Central European al Comertului Liber (CEFTA)

2.1.Scurt istoric

Acordul Central European de Comert Liber a fost infiintat la data de 21 decembrie 1992, si a intrat in vigoare la data de 1 martie 1993. Acesta era un acord multilateral privind crearea unei zone de comert liber pentru comertul cu produse industriale intre tarile semnatare si facilitarea comertului pentru un nomenclator larg de produse agricole, in conditii de concurenta libera si loiala.

Acordul a fost semnat initial intre Cehoslovacia, Polonia si Ungaria, tari care s- au retras o data cu aderarea la UE din data de 1 mai 2004. Slovenia a aderat la CEFTA in 1996, retragandu- se tot in 2004. Romania a aderat la CEFTA in 1997, urmata de Bulgaria in 1999, Croatia in 2002 si Macedonia in 2006. Actualii parteneri ai CEFTA sunt: Albania, Bosnia si Hertegovina, Macedonia, Moldova, Muntenegru , Croatia, Serbia si Kosovo.

2.2.Structura si obiective

Deciziile in cadrul CEFTA sunt luate de singurul organ de decizie, acesta fiind Comitetul Mixt. CEFTA este considerat o „„antecameră‟‟ şi o etapa de pregatire a participarii la piata interna comunitara, UE fiind de la inceput in favoarea formarii şi functionarii CEFTA.

CEFTA nu are un secretariat comun sau sediu central. Deciziile comune sunt adoptate in cadrul Comitetului mixt prin consens, ai caror membri sunt ministrii tarilor CEFTA responsabil cu relatiile economice externe. Acesta se intruneste in sesiune ordinara anuala si in sesiuni extraordinare (daca este cazul).

Comitetul mixt al CEFTA este organismul comun cu competenţa de a face recomandari şi de a adopta decizii. El a fost stabilit cu scopul de a supraveghea şi de a administra punerea in aplicare corespunzatoare a acordului, să facă schimb de informatii si de a pastra în conformitate cu posibilitatea de revizuire pentru eliminarea in continuare a barierelor din calea comertului intre parti. Atunci cand este necesar, pot fi stabilite grupuri si sub-comitete, în vederea examinarii unor chestiuni de interes pentru buna functionare a CEFTA.

Reuniunile expertilor, care au loc în mod regulat la nivelul de administratie in cadrul ministerelor responsabile cu relatiile economice externe, au un rol foarte important in functionarea CEFTA, care actionează pentru realizarea obiectivelor şi a obligatiilor stabilite de Comitetul Mixt.

Prim-ministrii din tarile CEFTA participa la Summit-ul anual, iar obiectivul lor este de a evalua rezultatele activitatilor CEFTA şi pentru a transmite mesaje politice cu privire la orientarea viitoare a CEFTA. Presedintia CEFTA se asigură prin rotatie, astfel ca in anul 2006 presedintia a fost asigurata de România, la 1 ianuarie 2008, Republica Moldova a preluat Presedintia in cadrul aranjamentului regional CEFTA.

8

Cadrul juridic care sta la baza constituirii acestei grupari integrationiste se compune din trei parti:

• acordul de baza care stabileste obiectivele, metodele şi instrumentele unei zone de liber

schimb;

• protocoalele aditionale care definesc dezideratele si stadiile liberalizarii comerciale tarifare si netarifare; •anexele; Fiecare tara, pentru a initia negocierile de aderare la CEFTA, trebuie sa indeplineasca doua conditii prealabile principale şi anume:

• tara sa fie membra a OMC, Organizatiei Mondiale a Comertului,

• sa aibă un acord de asociere a U.E.

• acorduri de liber schimb cu statele membre CEFTA;

CEFTA este o zona perfecta de liber schimb vizand cu precadere produsele industriale care fac obiectul schimburilor participante. Principalul scop al crearii CEFTA era acela de a pregati tarile candidate pentru aderarea la Uniunea Europeana, prin formarea unei zone de comert liber intre traile asociate UE, membre ale OMC.

Obiectivele organizatiei erau :

asigurarea conditiilor de concurenta loiala intre parti

promovarea, prin expansiunea comertului, a dezvoltarii armonioase a relatiilor

economice dintre statele membre

contributia semnificativa la dezvoltarea comertului mondial, prin inlaturarea

barierelor in calea comertului

eliminarea barierelor si a distorsiunilor din calea comertului si facilitarea circulatiei

marfurilor in tranzit si a circulatiei transfrontaliere a marfurilor si serviciilor intre

teritoriile partilor acordului

cresterea comertului cu marfuri si servicii si impulsionarea investitiilor prin reguli

clare,prestabilite, corecte si predictibile

imbunatatirea conditiilor pentru promovarea investitiilor, inclusiv a investitiilor

straine directe

oferirea de protectie corespunzatoare a drepturilor de proprietate intelectuala in

conformitate cu standardele internationale

asigurarea de procedure eficiente pentru implementarea si aplicarea acestui acord.

9

2.3.Tari membre

Acordul a fost semnat initial intre Cehoslovacia, Polonia si Ungaria, taricare s- au retras o data cu aderarea la UE din data de 1mai 2004. Slovenia a aderat la CEFTA in 1996, retragandu- se tot in 2004. Romania a aderat la CEFTA in 1997, urmata de Bulgaria in 1999 si de Croatia in 2002, primele doua parasind CEFTA odata cu aderarea la UE. In anul 2007 au mai aderat inca 7 tari si anume Bosnia si Hertegovina, Moldova, Serbia, Muntenegru, Kosovo, acestea ramanand pana in prezent parteneri in CEFTA alaturi de Croatia si Republica Moldova.

In conditiile in care CEFTA nu dispune de un secretariat permanent, tarilor membre le revine sarcina coordonarii permanente a unor aspecte de interes comun, după cum urmează:

Bulgaria -depozitara Acordului -coordonator în ceea ce priveste aplicarea prevederilor art.24 - Achiziţii publice, la nivelul CEFTA; -coordonator al problematicii privind evaluarea conformitatii şi supravegherea pietei;

Romania

- coordonator pentru evidenta masurilor de salvgardare la nivelul CEFTA;

- detine presedintia Comitetului mixt în 2006;

Croatia

- coordonator pentru baza de date privind agricultura.

2.4. Principalii parteneri comerciali si comertul extern al membrilor CEFTA

Croatia 1

Economia Croată arată rezultatele încurajatoare. Creşterea cererii interne sustine dinamismul economic, care la rândul său este stimulată de boom-ul creditelor recente după privatizarea băncilor şi dobândirea lor de capital străin, investiţii (în principal în construcţii, drumuri), dinamismul sectorul turismului și profiturile IMM-urilor.

http://fita.org/countries/croatia.html

10

Ritmul de creştere a PIB-ul a fost progresivă: 4,7% în 2006 și 5,5% în 2007. Pentru a menține economia naţionala, guvernul croat a inasprit bugetul sau. A început privatizarea şi a adoptat politici care promovează deschiderea economia ţării pentru comerțul internațional.

Cu toate acestea, creşterea economică a încetinit din 2008 şi în special în 2009, în principal din cauza consumului redus în ţară, o scădere a cererii interne și exporturile. Croaţia se confruntă cu o rată a șomajului mare de aproximativ 15% din populaţia activă. Inflaţia este sub control, ramanand sub 3%. În 2010, țara a intrat în recesiune în timpul în primul semestru al anului şi PIB-ul a continuat să scadă. Potrivit analiştilor financiari, situaţia economică din Croaţia nu se va îmbunătăţi mult în 2011 şi 2012. Tara are să se confrunte cu mai multe provocări:

interne şi externe dezechilibru financiar, inadaptabil politicile fiscale, reducerea consumului casnic, creşterea şomajului şi lipsa investiţiilor în sectoarele cheie

Principalele tari partenere:

Principalii

2010

parteneri la

export

(% din

exporturi)

Italia

18,7%

Bosnia si

11.6%

Hertegovina

Germania

10,3%

Slovenia

7.8%

Austria

5.3%

Serbia

3.9%

Luxemburg

2.7%

SUA

2.5%

Ungaria

2.2%

Rusia

2.0%

Comtrade, Last Available Data

Principalii parteneri la import (% din importuri)

2010

Italia

15.2%

Germania

12.5%

Rusia

9.0%

China

7.2%

Slovenia

5.8%

Austria

4.8%

Bosnia si Hertegovina

3.0%

Turcia

2.9%

Ungaria

2.8%

Franta

2.7%

11

Principalele produse comercializate:

Principalele exporturi (% din exporturi)

2010

Produse petroliere și țiței din minerale bituminoase

9.4%

Vase pentru transportul maritim

7.1%

Nave de dragaj, macarale flotante, docuri plutitoare

3.6%

Medicamente

3.4%

Transformatoare

 

electrice,

convertizoare

3.3%

statice

Gaze petroliere și alte hidrocarburi gazoase

2.4%

Cherestea

1.7%

Fotolii, paturi și părți ale acestora

1.7%

Polimeri etilenici, în forme primare

1.6%

Îngrășăminte

 

azotice minerale

1.4%

sau chimice

Comtrade, Last Available Data

Principalele importuri (% din importuri)

2010

Produse petroliere și țiție din minerale bituminoase neprelucrate

10.1%

Produse petroliere și țiție din minerale bituminoase prelucrate

4.2%

Automobile și alte autovehiculele concepute în principal pentru transportul persoanelor

3.0%

Medicamente

2.9%

Energie electrica

1.9%

Gaze petroliere și alte hidrocarburi gazoase

1.6%

Mașinile de prelucrare automată a datelor și unități ale acestora; cititori magnetici sau optici,

1.3%

Vase pentru transportul maritim

1.2%

Aparatură de emisie pentru radiotelefonie, radiotelegrafie, emisiunile de radio sau televiziune

1.2%

Monitoare video şi video proiectoare

1.0%

12

Macedonia 2

Macedonia are o economie deschisă, integrata în comerțul internațional, cu un raport de comerţ-la-PIB-ul total de 107%. A devenit un membru OMC (Organizaţia Mondială a comerţului) în aprilie 2003. În urma unui acord de cooperare cu UE, Macedonia semnat un acord de asociere şi stabilizarea în aprilie 2001, care recunoaşte Macedoniei accesul la pieţele europene.

Partenerii furnizori de top ai Macedoniei sunt: Serbia-Muntenegru, Germania și Grecia. Macedonia exportă în principal îmbrăcăminte, textile, fier, oțel, încălțăminte și tutun. Furnizorii săi de top sunt: Germania, Grecia și Rusia. Se importă în principal hidrocarburi, fier și oțel, mașini și produse alimentare. Datorită efectelor crizei, deficitul comercial al țării a devenit mai mare. De fapt, transferurile de bani de la macedoneni care trăiesc în străinătate parțial finanțeaza acest dezechilibru, deoarece aceste transferurile au fost mult reduse datorită situaţiei economice.

Principalele tari partenere:

Principalii parteneri la export (% din exporturi)

2009

Serbia

24.2%

Germania

16.7%

Grecia

10.8%

Italia

8.1%

Bulgaria

8.1%

Croatia

5.7%

Bosnia si

 

Hertegovina

3.2%

Albania

3.1%

Olanda

2.3%

Marea Britanie

1.6%

Comtrade, Last Available Data

2 http://fita.org/countries/macedonia.html

Principalii parteneri la import (% din importuri)

2009

Germania

10.3%

Rusia

9.8%

Grecia

8.7%

Serbia

8.1%

Italia

7.2%

China

5.7%

Turcia

5.0%

Bulgaria

4.8%

Slovenia

3.8%

Elvetia

2.4%

13

Principalele produse comercializate:

Principalele exporturi (% din exporturi)

2009

Articole de

 

imbracaminte

5.3%

pentru femei

Bluze si cămăși pentru femei

4.2%

Articole de

 

imbracaminte

3.4%

pentru barbati

Bluze si cămăși pentru barbati

3.4%

Tutun neprelucrat

3.3%

Vin de struguri proaspeți, inclusiv vinurile alcoolizate

2.0%

Tuburi, conducte și profile goale

1.7%

Pâine, produse de patiserie, prăjituri, biscuiți și alte produse de brutărie

1.4%

Încălțăminte cu talpă exterioară din cauciuc, materiale plastice, piele sau înlocuitori de piele și fețe din piele

1.4%

Construcții și părți de structuri

1.3%

 

2009

Automobile și alte autovehiculele concepute în principal pentru transportul persoanelor

3.4%

Energie electrică

2.4%

Produse laminate plate, din fier sau oțel nealiat

2.2%

Medicamente

2.2%

Mașinile de prelucrare automată a datelor și unități ale acestora; cititori magnetici sau optici

1.5%

Țesături din bumbac

1.3%

Gaze petroliere și alte hidrocarburi gazoase

1.1%

Aparatură electrică pentru telefonie sau telegrafie prin fir

1.0%

Produse petroliere și țiție din minerale bituminoase prelucrate

1.0%

Autovehicule pentru transportul de mărfuri

0.9%

Comtrade, Last Available Data

14

Albania 3

Albania este axata pe importuri. În acesti ultimii ani, importurile au înregistrat o creştere de peste 25%. Mărfurile principale de import sunt produse cu valoare adăugată mare cum ar fi utilaje şi echipamente (14,5% din totalul importurilor), metale, vehicule și mijloacelor de transport (6,7% din importurile). Principalii furnizori sunt Italia, Grecia, Turcia și Germania. Ţară exporturile în principal minereuri minerale (15% din totalul exporturilor), precum şi textile produse şi pantofi, metal, ţiţei, legume, fructe și tutun. Albania principal clienţii sunt Italia, Grecia, China, Serbia şi Muntenegru. Uniunea Europeană furnizează 40% din importurile albaneze şi 80% din exporturile albaneze.

Deficitul comercial a ajuns la 29% din PIB în 2007. Creșterea importurilor se datorează ascensiunii prețurilor internaționale la anumite bunuri și electricitate. În plus, exporturile nu sunt nici suficient diversificate nici competitive în termeni de preț. În plus, criza economică a avut un impact asupra exporturilor, care a experimentat o scadere de 15% în 2008, această scădere a continuat în 2009 şi 2010 deoarece parteneri comerciali Albaniei, de asemenea, afectati de criza, au redus cererea lor pentru produsele albaneze.

Principalele tari partenere:

Principalii parteneri la export (% din exporturi)

2010

Italia

50.8%

Serbia

8.3%

Turcia

6.0%

China

5.5%

Grecia

5.4%

Comtrade, Last Available Data

3 http://fita.org/countries/albania.html

Principalii parteneri la import (% din importuri)

2010

Italia

28.2%

Grecia

13.1%

China

6.3%

Turcia

5.7%

Germania

5.6%

15

Principalele produse comercializate:

Principalele exporturi (% din exporturi)

2010

Petrol

10.5%

Energie electrica

6.5%

Încălțăminte cu talpă exterioară din cauciuc, materiale plastice

6.2%

Părți componente

 

ale încălțămintei

6.1%

Minereuri de crom şi produse concentrate

5.0%

Produse semiprelucrate din fier sau oțel nealiat

4.6%

Articole de

 

imbracaminte

4.3%

pentru barbati

Încălțăminte cu tălpile exterioare din cauciuc sau materiale plastice, piele sau textile materiale

3.3%

Incuietori și rame cu încuietori, încorporând broaște, din metal comun

3.1%

Încălțăminte cu talpă exterioară din cauciuc, materiale plastice, piele sau înlocuitori de piele și fețe din piele

2.8%

Principalele importuri (% din importuri)

2010

Petrol

8.8%

Medicamente

3.1%

Automobile și alte autovehiculele concepute în principal pentru transportul persoanelor

2.9%

Energie electrica

2.5%

Deșeuri feroase și resturi

2.2%

Trabucuri

2.2%

Bări și tije, din fier sau oțel nealiat, structuri și părți ale srtucturilor

2.0%

Grâu

1.6%

Piele pregătita după tăbăcire

1.5%

Comtrade, Last Available Data

16

Serbia 4

Serbia nu este încă complet deschisă la comerțul exterior. Perspectiva unui acord de asociere cu Uniunea Europeană şi de creştere constantă a fluxurilor de investiţii străine directe ar duce la o creștere a volumului de comerţ exterior. Clienţii principalele Serbiei sunt Bosnia- Herţegovina, Italia şi Germania cărora le exportă nealimentare şi produsele alimentare. Exporturi de servicii sunt relativ scăzute. Rusia, Italia şi Germania sunt principalii furnizori din Serbia. Serbia cumpără fabricate mărfurile și hidrocarburi la ei.♪

În contextul crizei economice internaţionale, deficitul în comerţul exterior a ajuns la mai mult de 9 miliarde EUR în 2008-2009, ceea ce înseamnă o creştere de 25% în raport cu 2007.

Produsele Serbiei sunt greu de vândut, deoarece acestea sunt de calitate scăzută în comparaţie cu alte produse Europene şi balanţa comerciala va fi din nou în deficit în 2011. Produsele principale de export sunt fier, oțel, fructe, legume, îmbrăcăminte şi cereale

Principalele tari partenere:

Principalii parteneri la export (% din exporturi)

2010

Italia

11.4%

Bosnia and

 

Herzegovina

11.1%

Germania

10.3%

Romania

6.6%

Rusia

5.5%

Macedonia

4.9%

Slovenia

4.3%

Austria

3.5%

Croatia

3.1%

Ungaria

3.1%

Comtrade, Last Available Data

4 http://fita.org/countries/serbia.html

Principalii parteneri la import (% din importuri)

2010

Rusia

12.9%

Germania

10.6%

Italia

8.6%

China

7.2%

Ungaria

4.8%

Romania

3.6%

Bulgaria

3.5%

Bosnia si

 

Hertegovina

3.3%

Austria

3.1%

Slovenia

3.0%

17

Principalele produse comercializate:

Principalele exporturi (% din exporturi)

2010

Produse laminate plate din fier sau oțel nealiat

6.2%

Porumb

3.4%

Fructe sau nuci

2.6%

Anvelope pneumatice noi din cauciuc

2.4%

Energie electrică

2.4%

Sarma izolata și alți conductori electrici izolati

2.1%

Medicamente

1.9%

Pantaloni strâmți, izmene, ciorapi, șosete și alte tricotaje

1.9%

Zahăr din trestie sau sfeclă și sucroză pură, în formă solidă

1.9%

Produse laminate plate din fier sau oțel nealiat

1.9%

Principalele importuri (% din importuri)

2010

Produse petroliere și țiție din minerale bituminoase neprelucrate

10.1%

Gaze petroliere și alte hidrocarburi gazoase

 

Produse petroliere și țiție din minerale bituminoase prelucrate

4.2%

Automobile și alte autovehiculele concepute în principal pentru transportul persoanelor

3.0%

Cocs și semi-cocs din huilă, lignit sau turbă, turba aglomerată; carbon distilat în retortă

2.9%

Medicamente

1.9%

Cupru, rafinat, și aliaje de cupru, neprelucrate

1.6%

Minereu de fier

1.3%

Energie electrica

1.2%

Mașinile de prelucrare automată a datelor și unități ale acestora; cititori magnetici sau optici

1.2%

18

Muntenegru 5

Economia Muntenegreana se bazează foarte mult pe comerț și investiții străine. Guvernul are în consecință, mai multe măsuri pentru a liberaliza regimul comercial al Muntenegrului. În funcţie de indicele de libertate economică, comerţul cu Muntenegru a fost supus unei rate de tarifare medie ponderată de 3,4% în 2008. În ciuda eforturilor persistente ale guvernul muntenegrean, balanţei comerciale a natiunii este sumbră ca urmare a anumitor restricții la import, tarife ridicate și slab aplicării normelor comerciale. În plus, dependenţa semnificativă Muntenegrului faţă de investiţiile străine directe face economia sensibila la deficitul comercial mare.

Comertul, inporturile si exporturile Muntenegrului:

Mărfurile nealimentare, materiile prime și produsele agricole sunt mărfuri de export cheie din Muntenegru. Mărfuri de import al naţiunii sunt carburanţi şi lubrifianţi, mașini și transport, produse chimice şi produse industriale. Pe parcursul anului 2007, partenerii comerciali majori ai Muntenegrului au aparţinut regiunea Euro. Ponderea exporturilor si importurilor în comerțul total cu partenerii sai, în conformitate cu rapoartele CIA World Factbook 2008 este :

Exporturi

Importuri

Elvetia

83,9%

Grecia

10, 2%

Italia

6,1%

Italia

10,2%

Bosnia si Hertegovina

1,3%

Germania

9,6%

5 http://fita.org/

19

Bosnia si Hertegovina

Economia se bazeaza in principal pe agricultura si pe turism.Serviciile sunt putine si e o tara saracacioasa. Industria este si ea lasata la urma in detrimentul agriculturii, economia ei fiind una dintre cele mai slabe din intreaga lume.

Datorită Asociaţiei oamenilor de afaceri, formată la iniţiativa Comisiei Europene ISD- urile au sporit semnificativ în ultimii ani, contribuind la îmbunătăţirea situaţiei la nivel microeconomic, prin atragerea de capital şi transfer de tehnologie. Cu toate acestea, ca urmare a climatului politic instabil, în 2008 s-a înregistrat o scădere a volumului ISD la 310 mil. euro de la 340 mil. euro în 2007. Investiţiile străine directe reprezintă o contribuţie esenţială la creşterea economiei bosniace, in special sub forma de participaţiune la întreprinderile deja existente. Totuşi, investitorii trebuie sa se înarmeze cu o răbdare de fier, obstacolele in calea realizării afacerilor lor fiind numeroase, consecinţă a aceluiaşi sistem administrativ complicat. Este vorba atât de perioada de înregistrare a societăţilor, cat si de problemele pieţei de munca, securitatea contractelor, precaritatea datelor statistice . Principalii investitori sunt Austria, Serbia si Croaţia.

Principalii parteneri la export (% din exporturi)

2008

Croatia

20.7%

Slovenia

16.7%

Italia

16.6%

Germania

13%

Austria

10.3%

Ungaria

4.8%

Principalii parteneri la import(% din importuri)

2008

Croatia

24,3%

Slovenia

12,6%

Germania

12,1%

Italia

10,4%

Ungaria

6,5%

Austria

6,2%

Principalele marfuri exportate de Bosnia si Hertegovina sunt metalele, imbracamintea si produsele din lemn iar cele importate sunt produsele alimentare, chimice, combustibilii si masinile si utilajele.

20

2.5.Romania in CEFTA

Principalii partenerii ai Romaniei, in anul 2003, in cadrul CEFTA au fost: Ungaria (1,48 miliarde USD ), Polonia (0,73 miliarde USD), Cehia (0,53 miliarde USD) si Bulgaria (0,52 miliarde USD). Soldul balantei comerciale, intre Romania si tarile CEFTA, a fost de -0,98 miliarde USD (export romanesc 1,24 miliarde USD, import 2,22 miliarde USD). Exportul romanesc: textile, masini, aparate, echipamente electrice, produse chimice, produse agricole. La import predomina: masini, aparate, echipamente electrice, mase plastice, produse chimice, produse agricole, produse minerale etc. In anul 2005, comertul Romaniei cu tarile CEFTA a inregistrat un volum de 1.158,48 milioane euro, din care 780,38 milioane euro la exportul si 378,1 milioane euro la import, cu un excedent comercial total de 402,28 milioane euro. La produse agricole, fata de un deficit de 6,2 milioane euro in 2003, Romania a inregistrat in anul 2005 un excedent de 10,07 milioane euro. La produse industriale, excedentul in 2005 a fost de 392,21 milioane euro, raportul fiind de 2,2 euro la export pentru 1 euro importat. Exporturile romanesti destinate tarilor CEFTA in ultimul an s-au majorat cu 51,4 procente, iar importurile cu doar 18,9 procente. Pe total, creşterea a fost de 39 %. Ca structura, se constata menţinerea unei ponderi semnificative a schimburilor cu produse industriale (91,9%), fata de doar 8,1% ponderea comerţului cu produse agricole. Exportul romanesc de produse agricole in tarile CEFTA este semnificativ si reprezintă 9,38% din totalul exportul romanesc de produse agricole. Exportul include produse minerale, metale si articole din metal, produse chimice, animale vii, materiale plastice, maşini si echipamente. La import, predomina produsele minerale, chimice, alimentare, materialele plastice, metale si produsele metalice, masinile si echipamentele. Romania, ca detinatoare a Presedintiei CEFTA in 2006, si-a asumat un rol important in sustinerea activa a procesului, prin promovarea transformarii CEFTA intr-un format care sa reflecte schimbarile din ultimul deceniu in Sud-estul Europei. Sprijinul Romaniei a constat inclusiv in formularea propunerilor care să concretizeze cat mai rapid şi eficient largirea CEFTA. Prin organizarea acestui eveniment, Romania şi-a asumat rolul de promotor al acestui proces regional, avand convingerea ca CEFTA extins şi modernizat va reprezenta un instrument necesar şi util pentru sustinerea participantilor la Acord pe drumul catre integrarea europeana, alaturi de o contributie semnificativa la stabilitatea, securitatea şi prosperitatea intregii reg iuni.

21

III. Organizatia pentru Democratie si Dezvoltare Economica (GUAM)

3.1.Scurt istoric

Organizatia pentru Democratie si Dezvoltare Economica (GUUAM) reprezinta o asociatie regionala alcatuita din patru state ex-sovietice (Georgia, Ucraina, Republica Azerbaidjan si Republica Moldova), care au decis sa-si uneasca eforturile in scopul mentinerii pacii si securitatii regionale, dezvoltarii democratiei si stabilitatii economice la nivel regional, precum si pentru rezolvarea problemelor ce vizeaza conflictele din zona, separatismul si extremismul agresiv. Etapa initiala in crearea acestei organizatii a fost demarata in cadrul Summitului Consiliului Europei, din 10 octombrie 1997, cand cele patru tari au decis crearea unui organ consultativ pentru realizarea unei cooperari practice, la care in aprilie 1999 a aderat si Uzbekistanul (ceea ce a transformat organizatia in GUUAM). Intensificarea actiunilor in cadrul GUUAM a inceput imediat dupa Summitul ONU de la New York, din 6 septembrie 2000, unde statele au pus bazele procesului de institutionalizare a organizatiei. Principalele obiective ale asociatiei interstatale nou create se refereau la initierea unor actiuni de cooperare multidimensionala mai activa, asigurarea unui dialog constant intre liderii statelor membre, colaborarea in domeniul prevenirii conflictelor si cel al managementului de crize, precum si pe marginea proiectului privitor la crearea coridorului de transportare pe traseul Europa-Caucaz-Asia. In afara de aceasta, presedintele Ucrainei din acea perioada, Leonid Kucima, evidentia de asemenea, perspectivele crearii unei zone pentru libera circulatie a bunurilor, capitalului si a persoanelor. In timpul Summitului Consiliului Europei a fost adoptat Comunicatul Comun al

intrevederii celor patru Presedinti. In acest document presedintii au remarcat necesitatea dezvoltarii cooperarii cvadrilaterale pentru intarirea stabilitatii si securitatii in Europa bazandu-se pe urmatoarele principii:

respectarea suveranitatii;

integritatea teritoriala;

inviolabilitatea hotarelor statului;

22

democratiei;

suprematiei legii si respectarii drepturilor omului.

Prima intalnire la varf a sefilor de stat GUAM a avut loc pe 7 iunie 2001, care a devenit cel mai important eveniment in crearea si institutionalizarea acestui grup regional in calitate de organizatie regionala. Principiile structurii organizationale stabilite de Cartea de la Ialta au initiat functionarea practica a mecanismului de cooperare intre statele participante si a reusit deja sa-si demonstreze eficienta. Acest document viza realizarea urmatoarelor obiective: consolidarea legaturilor sociale si economice dintre partile constituente; dezvoltarea si utilizarea in interesele statelor GUUAM a retelelor de transport, de comunicatii si infrastructurii relevante de pe teritoriul statelor membre; fortificarea securitatii regionale in toate sferele; dezvoltarea relatiilor in sferele de stiinta, cultura, umanitara; initierea unor actiuni pentru a contracara terorismul, crima

organizata si traficul de droguri. Adoptarea acestui Statut a prezentat inceputul formalizarii actiunilor in cadrul GUUAM, precum si activizarea cooperarii intra-regionale. In lumina transformarilor politice din Georgia si Ucraina (Revolutia "rozelor" din 2003, Revolutia "oranj" din 2004), precum si cea a revoltelor care au avut in localitatea uzbeka Andijan, Uzbekistanul a decis sa abandoneze grupul statelor GUUAM. Intentii in acest sens, au fost facute publice inca in 2002, insa decizia finala privitor la pastrarea calitatii de membru a organizatiei, a fost luata de Islam Karimov, presedintele Uzbekistanului, indata dupa revoltele populare ce au avut loc in Estul tarii si care au fost stopate cu violenta de catre autoritatile uzbece fapt criticat dur de comunitatea internationala, in special UE si SUA (Gazeta.ru, 17 iunie 2005). In mod oficial, partea uzbeka motiva decizia de a parasi GUAM prin faptul ca organizatia data s-a abatut de la obiectivele initiale in schimbul celor ce se refereau la rezolvarea conflictelor inghetate, formarea unor forte armate comune, precum si schimbarea sistemelor de securitate regionala existente. Un motiv suplimentar remarcat de autoritatile uzbece era imposibilitatea acestei tari de a participa plenar in actiunile organizatiei, din cauza pozitiei geografice indepartate a Uzbekistanului. Insa in realitate, Taskentul vedea o implicare directa a "revolutiilor colorate" din Georgia si Ucraina asupra miscarilor sociale din Andijan (din 13 mai 2005), reprimate cu violenta de fortele armate uzbece. Mai ales dupa ce Mihail Saakasvili, presedintele georgian, a facut declaratii publice privind necesitatea de a promova "un val de revolutii" pe intregul spatiu ex- sovietic, in cadrul Summitului de la Chisinau, din 27 aprilie 2005 (Podrobnosti.ua, 10 mai 2005).

23

Sub acest pretext, Taskentul a incercat sa se detaseze definitiv de la fenomenele periculoase si tendintele politice care deveneau din ce in ce mai vizibile in statele GUAM. Etapa finala in edificarea GUAM a avut loc in doua ipostaze сomplementare: semnarea Declaratiei de la Chisinau a sefilor de state GUUAM "In numele democratiei, stabilitatii si dezvoltarii" si crearea Organizatiei pentru Democratie si Dezvoltare Economica-GUAM, in cadrul Summitului de la Kiev, din 23 mai 2006. In pofida faptului ca presedintele uzbek, Islam Karimov, a respins invitatia de a participa la intalnirea liderilor GUUAM, organizata la Chisinau, pe 27 aprilie 2005, presedintii Republicii Moldova, Ucrainei, Georgiei si a Republicii Azerbaijan au adoptat o declaratie comuna ce a pus fundamentele organizatiei regionale internationale pentru asigurarea dezvoltarii economice si sociale, precum si pentru crearea unei zone de stabilitate democratica si de securitate pe teritoriul statelor GUUAM. Totodata, acest document continea prevederi inedite privitoare la prioritatea procesului de integrare europeana pentru membrii GUUAM. Declaratia data a abordat in mod complex, in premiera pentru GUUAM, problema conflictelor inghetate, precum si cea a consecintelor si conditiilor necesare spre indeplinire pentru reglementarea lor. Clauza revolutionara a acestui document, care eventual va conditiona inclusiv iesirea Uzbekisntanului din cadrul GUAM, prevedea exprimarea acordului statelor membre de a contribui prin eforturi comune la mentinerea pacii si stabilitatii in regiune, prin promovarea cooperarii militare si politice, inclusiv in domeniul operatiunilor de pacificare (Punctul 5, Declaratia de la Chisinau a sefilor de state GUUAM: "In numele democratiei, stabilitatii si dezvoltarii"). De asemenea, documentul dat se referea la importanta crearii unui spatiu de securitate comun cu cel al UE si NATO, precum si la dialogarea dintre acestea si statele GUUAM intru realizarea unei cooperari in sfera economica si cea a retelelor de transportare. Un alt domeniu semnificativ pentru GUUAM constituia proiectele si programele energetice capabile sa contribuie la asigurarea unei viabilitati comerciale durabile pentru regiune, precum si la realizarea transportarii resurselor energetice din regiunea Marii Caspice catre piata energetica europeana, prin teritoriul statelor membre GUUAM.

24

3.2.Structura organizationala

Organul Suprem al GUAM este Reuniunea anuala a Presedintilor statelor membre GUAM. Organul Executiv il reprezinta Consiliul Ministrilor Afacerilor Externe, care are loc de regulă de doua ori pe an. Organul de Lucru GUAM este Comitetul Coordonatorilor Nationali in componenta caruia intra Coordonatori Nationali desemnati de catre Ministrii Afacerilor Externe, cate unul din partea fiecărui stat membru. Coordonarea cooperarii intre statele GUAM la nivel ramural este exercitata de 8 Grupuri de Lucru in urmatoarele domenii:

energetica;

transport;

economie si comert;

informatică si telecomunicatii;

cultura si educatie;

turism;

lupta impotriva terorismului;

crima organizata si traficul de droguri;

La 6 decembrie 2002, in orasul Porto a avut loc cea de-a doua sedinta a Consiliului Ministrilor Afacerilor Externe GUAM. Consiliul a examinat intrebarea despre determinarea statelor-coordonatoare ale Grupurilor de lucru ramurale ale GUAM, pe principalele directii de colaborare si a aprobat in calitate de stat coordonator al Grupurilor de lucru:

pentru combaterea terorismului, crimei organizate si traficului ilicit de droguri - Republica Azerbaidjan;

pe problemele culturii - Georgia;

pe problemele stiintei si invatamantului - Georgia;

pe problemele informaticii si telecomunicatiilor- Republica Moldova;

pe problemele economiei si comertului Ucraina

25

3.3.Prioritatile cooperarii

Prioritatile cooperarii in cadrul GUUAM au fost stabilite in Carta de la Ialta:

• intarirea si extinderea relatiilor comercial-economice;

•dezvoltarea infrastructurii coridoarelor de transport, prin armonizarea bazei legislative si institutionale in acest domeniu si acordarea termenilor tarifari si vamali, pentru ca acestea sa corespunda cu standardele internationale;

• securitatea internationala;

lupta cu terorismul international, crima organizata, migrarea ilegala si traficul de droguri;

Cooperarea in cadrul organizatiilor internationale. Cooperarea delegatiilor tarilor GUUAM in cadrul organizatiilor internationale, in mod special in cadrul ONU se realizeaza in mod sistematic, care include consultari sistematice cu scopul discutarii problemelor actuale care vizeaza interesele tarilor GUUAM, precum si elaborarea pozitiilor comune pe aceste probleme. A fost stabilit un mecanism de presedintie a delegatiilor nationale ale tarilor GUUAM in

organizatiile internationale. Intensificarea si aprofundarea acestei forme de cooperare a statelor GUUAM contribuie la o coordonare mai eficienta a pozitiilor si eforturilor fiecaruia dintre state, realizandu-si interesele nationale in activitatea organizatiilor international. 6 Cooperarea pe sfere dintre statele GUUAM va arata in felul urmator:

economica: in prim-planul cooperarii economice se afla resursele energetice si proiectele

de infrastructura. O atentie deosebita se va acorda eforturilor de armonizare a standardelor in materie de transport si tranzitare, pentru a se facilita circuitul resurselor energetice si al marfurilor pe teritoriul acestor state. Chiar daca aceasta masura a fost preconizata pentru 2001, este

improbabil ca se va lua o decizie privind instituirea unei zone de liber schimb GUUAM. Realizarea unor compromisuri in legatură cu armonizarea prevederilor din domeniul economic va fi dificila din cauza diferentelor considerabile dintre state politica: nu se poate vorbi despre constituirea unei organizatii internationale veritabile, nici a unui mecanism de consultatii sau de integrare. GUUAM nu este o structura care ar putea servi, pe termen lung, interesele pur politice ale statelor membre. Prioritatile politice ale statelor GUUAM sunt prea diferite. Statele vor prefera rezolvarea intereselor lor in afara structurii regionale GUUAM. Moldova si Ucraina, care isi declara dorinta de a se integra in structurile

26

europene, vor prefera sa poarte un dialog bilateral cu UE (Moldova mai are posibilitatea sa o faca si in cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est).

militara si de securitate: nu se vor dezvolta relatii militare multilaterale in cadrul GUUAM. Republica Moldova, stat neutru, se va opune oricaror incercari de a se lansa o dimensiune militara sau de securitate in GUUAM, cum ar fi crearea unor trupe de pacificare sau constituirea unui centru antitero GUUAM. In schimb relatiile militare pe axa Ucraina-Georgia- Uzbekistan se vor dezvolta. Se va observa o cooperare militara dintre statele GUUAM in cadrul programului NATO Parteneriat pentru Pace. Un alt factor demn de luat in seama este dialogul in probleme de securitate dintre UE si Ucraina, si participarea eventuala a Kievului la Forta de Reactie Rapida, realizata in cadrul Politicii Europene de Securitate si Aparare, declarata operabila la summit -ul UE de la Laeken in decembrie 2001. Totusi este necesar sa mentionam ca realizarea obiectivelor economice ale GUUAM nu se poate imagina fara o cooperare in problemele de securitate dintre statele membre - fie bilaterala, fie in cadrul GUUAM. Existenta unor coridoare de transport strategice necesita in mod obligatoriu niste mecanisme viabile de mentinere a securitatii acestora, in special daca este vorba de tari care nu isi controleaza integral teritoriul. Prin urmare, teza invocata cu obstinatie de catre autoritatile de la Chisinau, ca Moldova participa numai la proiectele economice ale GUUAM si nu va admite aparitia unei dimensiuni de securitate in GUUAM, nu face decat sa reduca din credibilitatea Republicii Moldovei. Mentionam ca cooperarea in sfera securitatii (nu a apararii) nu afecteaza statutul de neutralitate al republicii; cu atat mai mult cu cat aceasta cooperare poate fi realizata si in cadrul unor organisme mai largi, la care participa Moldova, Parteneriatul pentru Pace, CSI etc. umanitara: este destul de interesant faptul ca GUUAM capata si o anumita dimensiune umanitara. Aceasta sfera este aproape inexistenta pe agenda guvernelor, insa anumite initiative de dialog intre structuri ale societătii civile ar putea fi sustinute de catre Occident. In anii 2000-2001 au avut loc o serie de astfel de întrevederi între ONG-uri. Totusi acest domeniu nu va cunoaste o dezvoltare notabila. Statele membre GUUAM sunt cointeresate in dezvoltarea multidimensionala cu alte state si organizatii internationale care isi pronunta interesul pentru activitatea GUUAM si impartasesc principiile si scopurile stabilite in Carta GUUAM de la

27

Ialta. In aceste scopuri in cadrul GUUAM se formeaza institutul observatorilor pentru tarile si

organizatiile cointeresate.

In mod special GUUAM are relatii stranse de cooperare cu SUA si in prezent incearca

intensificarea cooperarii cu Uniunea Europeana. Lupta cu terorismul international, crima

organizata si traficul de droguri au fost stabilite ca scopuri cheie în colaborarea din cadrul

GUUAM.

Evenimentele care au avut loc pe 11 septembrie in SUA au demonstrat in mod clar

necesitatea intreprinderii de catre comunitatea internationala a unor masuri comune in scopul

luptei cu terorismul international. Statele GUUAM au sustinut actiunile coalitiei internationale

antiteroriste semnand o declaratie comuna prin care au condamnat actele teroriste indreptate spre

subminarea stabilitatii si securitatii internationale.

Pe parcursul intrunirilor Ministrilor Afacerilor Externe care au avut loc pe 14 noiembrie

2001 în New York in contextul GUUAM si GUUAM-SUA au fost aprobate un sir de decizii

politice, care vizeaza problemele dezvoltarii in continuare a cooperarii multilaterale a statelor

GUUAM in particular referitor la activizarea eforturilor pentru realizarea masurilor in cadrul

stategiei complexe a actiunilor comune a statelor GUUAM in lupta cu terorismul.

3.4.Principalii parteneri comeriali si comertul extern

Organizaţia pentru Democraţie şi Dezvoltare Economică – GUAM (ODDE GUAM) a

fost înfiinţată prin semnarea, la 23 mai 2006, în cadrul primului Summit al Şefilor de Stat GUAM

de la Kiev, a Statutului (Cartei) acesteia; pînă atunci exista un For Consultativ GUAM fondat la

10 octombrie 1997, la Strasbourg, de către Preşedinţii statelor: Georgia, Ucraina, Republica

Azerbaidjan şi Republica Moldova

La 1 iunie 2007, prin instituirea Secretariatului GUAM de la Kiev, a intrat în funcţie

Secretarul General al Secretariatului ODDE – GUAM, dl Valeri CHECHELASHVILI, precum şi

Coordonatorii de Programe (1 septembrie 2007).

În perioada 18-19 iunie 2007, la Bacu (Azerbaidjan), a avut loc al doilea Summit ODDE GUAM, precedat de reuniunea GUAM Polonia (18 iunie 2007), reuniunea Consiliului Miniştrilor Afacerilor Externe GUAM (18 iunie 2007), reuniunea GUAM – SUA, GUAM Japonia (18 iunie 2007), reuniunile sectoriale în trei blocuri (economic, al organelor de drept şi umanitar) la nivel înalt, precum şi reuniunea Consiliului Coordonatorilor Naţionali.

28

În cadrul Summit-ului a avut loc reuniunea Consiliului Şefilor de Stat (CŞS) care s-a desfăşurat într-un format extins, la care au participat Preşedintele Republicii Azerbaidjan, Georgiei, Ucrainei, Prim-ministrul Republicii Moldova, iar în calitate de invitaţi speciali – Preşedintele Poloniei, Lituaniei, României, Vicepreşedintele Bulgariei, Vice-spicherul Estoniei, Ministrul Economiei Letoniei, precum şi alţi invitaţi din Austria, SUA, Japonia, OSCE, OCEMN, UNESCO, şefii misiunilor diplomatice acreditaţi în Azerbaidjan.

Următorul Summit ODDE – GUAM, a avut loc la 1 iulie 2008, la Batumi (Georgia), precedat de reuniunea Consiliului Miniştrilor Afacerilor Externe GUAM, reuniunile sectoriale în trei blocuri (economic, al organelor de drept şi umanitar) la nivel înalt şi reuniunea Consiliului Coordonatorilor Naţionali (CCN) GUAM.

Cooperarea GUAM Japonia

Prima iniţiativă de cooperare a fost lansată în cadrul Summit-ului GUAM de la Baku de către Viceministrul Afacerilor Externe al Japoniei, care a trasat domeniile prioritare de cooperare cu GUAM în cadrul politicii Guvernului nipon „Arca libertăţii şi prosperităţii în regiunea Mării Negre”.

În acest sens, la 16-24 septembrie 2007, la Tokio, au avut loc un seminar în domeniul tehnologiei de economisire a energiei. Republica Moldova a fost reprezentată la evenimentul în cauză de cîte un expert din cadrul Ministerului Industriei şi Infrastructurii şi Academiei de Ştiinţe. Obiectivele seminarului au fost: promovarea stabilităţii dezvoltării economiei de piaţă în statele GUAM, securitatea energetică, precum şi schimbul de experienţă în domeniul economisirii energiei.

De asemenea, la 1-9 februarie 2009, la Tokio, partea niponă a organizat un seminar în domeniul promovării investiţiilor şi comerţului. Participanţii au efectuat schimb de experienţă şi a celor mai bune practici, precum şi au luat cunoştinţă de mecanismele de conlucrare şi perfecţionare a activităţilor instituţiilor de promovare a investiţiilor şi comerţului.

Cooperarea GUAM SUA

Statele Unite ale Americii, pe toată perioada existenţei GUAM a acordat un interes sporit acestei Organizaţii.

Primul proiect mare care a fost finanţat de SUA a fost „Proiectul de facilitare a comerţului şi transportării” care include asistenţă tehnică pentru Ministerele Afacerilor Interne, inclusiv în sistemul de schimb de informaţii, pentru Serviciile vamale şi Serviciile Grănicereşti ale statelor membre.

Reprezentanţi de nivel înalt din Departamentul de Stat al SUA participă cu regularitate la lucrările Summit-urilor GUAM, precum şi la reuniunile ministeriale.

29

De asemenea, la 30 octombrie 2007, la Washington a avut loc reuniunea comună a Coordonatorilor Naţionali GUAM cu un şir de oficiali de rang înalt din cadrul Departamentului de Stat al SUA şi altor instituţii guvernamentale americane. Participanţii la eveniment au abordat subiectele ce ţin de stadiului actual al implementării diverselor proiecte în cadrul GUAM, în special activitatea Centrelor Virtuale GUAM şi contribuţia lor la combaterea crimelor organizate transfrontaliere, consolidarea securităţii energetice în regiune prin diversificarea surselor de energie, consolidarea Secretariatului GUAM, dezvoltarea şi aprofundarea parteneriatelor GUAM- UE, GUAM - Polonia, GUAM–Japonia, precum şi perspectivele de cooperare pe viitor cu partenerii americani.

În contextul proiectului de asistenţă tehnică a Secretariatului GUAM, în luna decembrie 2008 statele membre GUAM au beneficiat fiecare de cîte un sistem de videoconferinţă din partea SUA conform Proiectului de facilitare a schimbului de informaţii şi comunicare între Ministerele Afacerilor Externe ale statelor membre şi Secretariatul GUAM.

Cooperarea GUAM – UE in cadrul politicii UE „Parteneriatul Estic”

Secretarul General GUAM s-a adresat CMAE GUAM (în cadrul reuniunii acestuia la 26 februarie 2009, Kiev) cu propunerea de a examina oportunitatea cooperării GUAM – UE în cadrul „Parteneriatului Estic”, motivînd că toate statele membre GUAM sunt implicate în această iniţiativă şi posibilitatea GUAM-ului să ofere pentru UE un cadru instituţionalizat de cooperare cu posibilitatea de a atrage în acest cadru şi pe Belorusia (excluzînd varianta cooperării cu Armenia la iniţiativa Azerbaidjanului). Miniştrii au salutat această propunere şi au dispus ca Secretariatul să vină cu propuneri concrete în acest sens. Astfel, a fost propus discutarea acestui subiect în cadrul reuniunii extraordinare CCN GUAM (preconizată pentru 24-25 martie 2009, Kiev), cu participarea experţilor în cooperare cu UE.

Conferinţe

Sub auspiciul Preşedinţiei Republicii Azerbaidjan în GUAM, în vederea realizării proiectelor sale, în primăvara anului 2008, la Bacu, au fost organizate, 3 conferinţe internaţionale:

Principiile de Soluţionare a Conflictelor nesoluţionate pe teritoriul GUAM (15-16

aprilie 2008), la care au participat reprezentanţi ai mediului politic şi de ştiinţă.

Conferinţa Internaţională “GUAM – tranzit”, preconizată pentru 29-30 aprilie

2008, la Bacu, în cadrul căreia au fost discutate subiectele privind armonizarea

bazei legislative, înlăturarea impedimentelor şi dezvoltarea infrastructurii

coridorului de transport GUAM, precum şi posibilităţile de extindere a coridorului

Trans-caspic şi Pan-european.

Conferinţa Internaţională cu tematica „Strategia dezvoltării GUAM”, 29-30 mai

2008, Bacu. Scopul Conferinţei a fost stimularea stabilităţii dezvoltării economice

30

a statelor membre GUAM, dezvoltarea comerţului şi investiţiilor ca urmare a

globalizării pieţelor de desfacere şi serviciilor în cadrul ODDE – GUAM. În cadrul

conferinţei date au participat şi Preşedinţii Asociaţiilor Băncilor GUAM.

Secretariatul GUAM

Menţionăm că la 26 februarie 2009, la Kiev, a avut loc ceremonia de inaugurare a Secretariatului GUAM de către Miniştrii Afacerilor Externe ai statelor membre. La eveniment au fost invitaţi reprezentanţii elitei politice din Ucraina, corpului diplomatic acreditat în Ucraina, precum şi a elitei oamenilor de afaceri. În cadrul ceremoniei au ţinut speech Şefii Misiunilor Diplomatice ale Poloniei şi Cehiei.

GEORGIA

Georgia are o economie în tranziție, influenţată de toţi anii dominaţiei sovietice. Relaţiile sale cu vecinii săi Caucazieni, în special cu Rusia, sunt uneori surse de instabilitate, aşa cum s-a demonstrat si cu conflictul din August 2008 în Osetia de Sud şi Abhazia.

Războiul, împreună cu criza globală, explică plecarea investitorilor şi scaderea PIB, care a fost compensată în scară largă cu ajutorul internaţional. Ţara are să se confrunte cu un deficit bugetar uriaş şi depinde financiar d organizaţii multilaterale.

Georgia este deschisa comerțului internațional. Nu controleaza valuta, permite investiţiilor străini din aproape toate sectoarele şi a pus în aplicare un plan de privatizare impresionant. Ponderea comerţului exterior este aproape 90%. Georgia a fost a doua fosta tara URSS ţară care a aderat la OMC. Cu toate acestea, Georgia are un sold negativ in comerț. Principalii sai trei parteneri comerciali (atât pentru export şi import) sunt Rusia, Turcia şi Ucraina. Principalii parteneri de afaceri occidentali sunt Spania, urmată de Germania. Georgia exportă în principal fier, oțel, vin, aeronave, fructe și alune. Mărfuri de import principale sunt combustibili minerali, ulei, vehicule, reactoare nucleare echipamente electronice și produse farmaceutice.

Principalii

parteneri la

2010

export

Azerbaijan

15.4%

Turcia

13.6%

Statele Unite

11.4%

Armenia

10.1%

Ucraina

6.5%

Alte tari

42.9%

31

Principalii parteneri la import

2010

Turcia

17.3%

Ucraina

10.9%

Azerbaijan

9.1%

China

6.5%

Germania

6.5%

Alte tari

49.6%

Sursa: www.fita.org

Principalele

2010

exporturi

aliaje feroase

16.7%

utilaje

14.4%

materiale feroase

6.9%

aur

5.4%

ingrasaminte

4.6%

chimice

alte produse

52.1%

Sursa: www.fita.org

UCRAINA

Principalele importuri

2010

produse petroliere

13.6%

autoturisme

6.1%

medicamente

3.7%

grau

3.4%

gaz

2.6%

alte produse

70.6%

Sursa: www.fita.org

După ani de creştere puternică, în anul 2009 Ucraina a experimentat unul dintre cele mai grave recesiuni din Europa. Ritmul de creştere a scăzut de la -15%, sub efectul mixt al unui declin în activitatea economică, finanţarea externă și o criză a cererii globale de oţel. Ţară s-a confruntat cu un colaps in producţia industriala, o criză de valută, inflaţie şi o slăbire a sistemului său bancar iar în cele din urmă a trebuit să fie salvata de Fondul Monetar Internaţional (FMI). Ucraina a reluat de creştere în 2010 (3,7%), datorită comerţului internaţional şi stabilizarii politice după alegerile din martie.

Ucraina este o economie deschisa şi cota de comerţ exterior în PIB-ul ţării a atins peste 100%. Recesiunea din 2009 a dus la o scădere a exporturilor şi o reducere a cererii interne, care duc la o adaptare considerabilă a balanţei comerciale, deoarece importurile au scăzut mai rapid decât exporturile. Principalii trei furnizori ai Ucrainei sunt: Rusia, Comunitatea statelor independente (CSI), Germania, Italia, China, Polonia, Turkmenistan şi Turcia. Rusia este un furnizor major de petrol şi gaze, aproape o treime din totalul importurilor ucrainene.Principalele importuri ale Ucrainei sunt combustibili şi ulei, mașini, vehicule, echipamente electrice și electronice și materiale plastice.

Clienţii principali sunt Rusia şi CSI (25%), Turcia şi Europa. Principale marfuri de export sunt fier și oțel, combustibili şi ulei, reactoare nucleare și cazane, utilaje și unelte (aproape 30% din exporturile) și cereale.

32

Principalii parteneri la export

2010

Rusia

26.1%

Turcia

5.9%

Italia

4.7%

Belarus

3.7%

Alte tari

59.6%

Principalii parteneri la import

2010

Rusia

36.5%

China

7.7%

Germania

7.6%

Polonia

4.6%

Alte tari

43.5%

Principalele exporturi

2010

Produse semiprelucrate din fier sau oțel

10.4%

Fier, otel

5.8%

Minereuri de fier

4.8%

Cereale

4.6%

Alte produse

74.4%

Sursa: www.fita.org

Principalele importuri

2010

grau

4.3%

autoturisme

4.2%

tigari

3.4%

materiale de constructii

3.0%

sfecla de zahar

2.7%

alte produse

82.4%

Sursa:www.fita.org

AZERBAIJAN

Azerbaidjan este o economie în tranziție, în care statul continuă să joace un rol dominant. Acesta dispune de 0,5% din rezervele de petrol din lume (în 2009) şi un potențial semnificativ agricol. Cu ajutorul FMI, Azerbaidjan a desfăşurat un program de relansare economică la sfârşitul anilor 1990, care a condus la o rată de creştere a PIB-ului de 35% în 2006. De atunci, ea nu a mai avut răgaz, şi chiar şi cu criza economică globală, rata de creştere este estimată la 3,7% în 2010. Rata şomajului este stabilă la aproximativ 6% din populaţia activă. Sectoarele economice infloritare ale Azerbaijanului sunt exportul de ulei, sectrul bancar, construcţiile. Rata inflaţiei a fost 5,5% în 2010.Corupţia este încă o problemă uriaşă: potrivit unui sondaj realizat de Banca Mondială, publicat în aprilie 2010, 87% dintre oamenii de afaceri azeri au subliniat faptul ca, corupţiei ca o piedică in dezvoltarea afacerilor lor.

Comerţul exterior al Republicii Azerbaidjan depinde de ţările ex-sovietice. Rusia şi Georgia sunt printre principalii săi partenerii. Cu toate acestea, Turcia, Germania, Regatul Unit, Italia, Israel, Statele Unite, Iran şi China devin din ce in ce mai importante în relaţiile comerciale ale Republica Azerbaidjan. Memorandumul semnat în noiembrie 2010 cu Iranul ar putea dezvolta o cooperare în domeniiile energiei și transporturilor. Exporturile Azerbaidjan de gaze în Iran, dar cota Iranului în acest tip de comerţ cu Azerbaidjanul a fost doar 1% în 2009.

33

Principalii parteneri la export

2010

 

Principalii parteneri la import

2010

Italia

33.1%

Rusia

17.4%

Franta

8.7%

Turcia

11.7%

Israel

8.2%

Germania

9.2%

Statele Unite

8.0%

China

8.9%

Ucraina

4.2%

Ucraina

7.1%

Alte tari

37.8%

Alte state

45.8%

 

Sursa: www.fita.org

Principalele

2010

 

exporturi

produse petroliere

86.9%

Principalele importuri

2010

produse petroliere si titei din minerale bituminoase

6.0%

grau

 

4.3%

autoturisme

4.2%

tigari

3.4%

gaze petroliere si alte gaze

1.4%

materiale de constructii

3.0%

sfecla de zahar

2.7%

nave, ambarcatiuni

0.8%

alte produse

82.4%

trestie de zahar si zahar din trestie de zahar

0.7%

Sursa: www.fita.org

 

alte produse

4.1%

 

34

IV. Comunitatea statelor independente (CSI)

4.1. Repere istorice

Criza puterii, căderea economică, dorinţa oamenilor de a avea libertate, dar şi imposibilitatea regimului dictatorial de a asigura populaţia cu strictul necesar bunului trai au determinat practic, incapacitatea conducerii Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) de a menţine existenţa unui stat unitar, asigurându-i continuitatea socio-economică viabilă la nivel global.

La 8 decembrie 1991, în reşedinţa prezidenţială Visculi din Belarus, şefii republicilor unionale Belarus, Federaţia Rusă şi Ucraina au semnat Acordul cu privire la crearea Comunităţii Statelor Independente (CSI). Prin acest acord îşi încetează activitatea de drept URSS, care a fost înfiinţată în 1922 prin semnarea Tratatului Unional.

4.2. Structurare şi obiective

În conformitate cu Statutul CSI obiectivele Comunităţii sunt următoarele:

cooperarea în domeniile: politic, economic, ecologic, de cultură, educaţie şi de altă natură;

respectarea strictă şi conştiincioasă a obligaţiunilor reciproce;

dezvoltarea globală şi echilibrată în domeniul economic şi social a statelor membre în cadrul unui spaţiu economic comun;

asigurarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în conformitate cu principiile general recunoscute şi normele dreptului internaţional şi a documentelor OSCE (Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare in Europa);

menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, punerea în aplicare a unor măsuri eficiente de reducere a înarmărilor şi a cheltuielilor în domeniul militar, de eliminare a armelor nucleare şi a altor arme de distrugere în masă;

soluţionarea paşnică a diferenţelor şi conflictelor între naţiunile Comunităţii;

asistenţă juridică reciprocă, etc. 7

7 Acordul privind crearea Comunităţii Statelor Independente din Ediţia oficială “Tratate internaţionale”

35

Organele de bază ale CSI sunt: Consiliul Şefilor de Stat al Comunităţii, Consiliul Şefilor de Guverne, Consiliul Miniştrilor Afacerilor Externe, Consiliul Miniştrilor Apărării, Adunarea Inter-Parlamentară a ţărilor membre a CSI, Curtea de Justiţie a CSI, Secretariatul Executiv al CSI(din 1999 - Comitetul Executiv al CSI). Consiliul Şefilor de Stat (CSS) este autoritatea supremă a Comunităţii, prin intermediul căreia se iau decizii privind problemele referitoare la statele participante în sfera intereselor lor comune. Consiliul Şefilor de Guvern (CSG) coordonează cooperarea puterii executive în domeniul economic, social şi în alte sfere ale intereselor commune. La CSG se discută problemele critice ale colaborării economice, umanitare, sociale, militare între statele participante, se adoptă proiectele documentelor importante, care se vor introduce ulterior pentru analiză la Consiliul Şefilor de Stat. Consiliul Miniştrilor Afacerilor Externe (CMAE) este principalul organ executiv care asigură cooperarea în domeniul politicii externe a statelor membre CSI în probleme de interes reciproc, în perioada dintre reuniunile Consiliului Şefilor de Stat şi a Consiliului Şefilor de Guverne. Consiliul Ministrilor Apărării (CMA) este un organ al Consiliului Şefilor de Stat cu privire la politica militară şi dezvoltarea militară a Comunităţii. Membrii CMA sunt miniştrii apărării din statele membre CSI (cu excepţia Republicii Moldova, Turkmenistanului şi Ucrainei). Adunarea Inter-Parlamentară (AIP) desfăşoară consultaţii interparlamentare, discută problemele de cooperare în cadrul Comunităţii, dezvoltă propuneri comune în sfera activităţii parlamentelor naţionale. În activitatea AIP participă parlamentele din Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Kazahstan, Kirghistan, Republica Moldova, Rusia, Tadjikistan şi Ucraina. Curtea de Justiţie a CSI a fost creată pentru a asigura îndeplinirea obligaţiilor care parvin din acordurile şi tratatele semnate între statele membre ale CSI, prin rezolvarea disputelor care apar între acestea. Curtea de Justiţie este formată din 5 judecători, câte un judecător din Belarus, Kazahstan, Kirghizstan, Rusia şi Tadjikistan. Comitetul executiv al CSI este principalul organ executiv care asigură îndeplinirea condiţiilor acordurilor adoptate în cadrul CSI cu privire la formarea şi funcţionarea unei zone de liber schimb şi alte probleme ale cooperării socio-economice.

36

4.3. Acorduri şi state membre

Comunitatea statelor independente (CSI) este o alianţă formată din 11 din cele 15 foste republici ale Uniunii Sovietice, excepţiile fiind cele 3 ţări baltice: Estonia, Letonia şi Lituania, precum şi Georgia. Crearea CSI a declanşat procesul de destrămare a Uniunii Sovietice. Comunitatea Statelor Independente (CSI) a fost infiinţată la 8 decembrie 1991, de către liderii Republicii Belarus, Federaţiei Ruse şi Ucrainei, care au semnat Acordul privind înfiinţarea acesteia. Două săptămâni mai tarziu, pe 21 decembrie 1991, la Alma-Ata, liderii a unsprezece state suverane (cu excepţia statelor baltice şi a Georgiei, care a devenit membru al CSI în 1993) au semnat Protocolulul referitor la Acord în care au subliniat că Azerbaidjan, Armenia, Belarus, Kazahstan, Kargazstan, Republica Moldova, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan şi Ucraina, pe bază de drepturi egale, înfiinţează Comunitatea Statelor Independente. În decembrie 1993 s-a alăturat şi Georgia, în urma unui razboi civil în care trupele ruseşti au intervenit de partea guvernului lui Sevardnadze. În urma evenimentelor din august 2008, când trupele ruseşti au intervenit din nou în Georgia, pentru susţinerea regimurilor separatiste sud-osete şi abhaze, parlamentul georgian a votat retragerea Georgiei din CSI, pe data de 14 august 2008.

Ţara

Semnat

Ratificat

Armenia

21 decembrie 1991

18 februarie 1992

Azerbaidjan

21 decembrie 1991

24 septembrie1993

Belarus

8 decembrie 1991

10 decembrie 1991

Kazahstan

21 decembrie 1991

23 decembrie 1991

Kargazstan

21 decembrie 1991

6 martie 1992

Moldova

21 decembrie 1991

8 aprilie 1994

Rusia

8 decembrie 1991

12 decembrie 1991

Tadjikistan

21 decembrie 1991

26 iunie 1993

Turkmenistan

21 decembrie 1991

26 decembrie 1991

Ucraina

8 decembrie 1991

10 decembrie 1991

Uzbekistan

21 decembrie 1991

1 aprilie 1992

37

Pe 22 ianuarie 1993 la Minsk, la Summit-ul CSI, a fost adoptat Statutul Comunităţii. Acesta nu a fost semnat de Ucraina şi Turkmenistan, care nu sunt state-membre ale CSI, ci state- fondatoare şi state-participante ale Comunităţii. La Summit-ul CSI din Kazan (26 august 2005), Turkmenistan a anunţat că va participa la Comunitate ca membru asociat.

O etapă extrem de importantă pentru CSI a fost acordarea statutului de observator de către

Adunarea Generală a ONU în martie 1994 şi de către UNCTAD (Conferinţa Naţiunilor Unite

pentru Comerţ şi Dezvoltare) în aprilie 1994.

Acorduri încheiate între statele membre ale CSI:

Acordul din 08.12.1991 cu privire la crearea Comunităţii Statelor Independente.

Acordul CSI din 25.01.2000 cu privire la promovarea unei politici antimonopol coordonate.

Acordul CSI din 15.04.1994 privind crearea zonei de liber comerţ.

Acordul CSI din 08.02.1992 cu privire la ordinea tranzitului.

Acordul CSI din 15.05.1992 cu privire la colaborarea în domeniul activităţii economice externe.

Acordul CSI din 11.09.1998 cu privire la accesul liber şi procedura schimbului de informaţie tehnico-ştiinţifică deschisă a statelor membre ale CSI.

Acordul CSI din 20.03.1992 cu privire la principiile asigurării foelor armate ale statelor membre ale CSI, cu armament, tehnica militară şi alte resurse materiale, organizării cercetărilor ştiinţifice.

Acordul CSI din 25.11.1998 privind principiile perceperii impozitelor indirecte la exportul şi importul mărfurilor (lucrărilor, serviciilor) dintre statele participante la CSI, etc. 8

4.4. Actualităţi

În cadrul reuniunii Consiliului Şefilor de Stat din CSI la 10 octombrie 2008, la Biskek, au

fost adoptate Regulamentul privind coordonatorii naţionali a statelor membre CSI şi Regulamentul privind preşedinţia CSI, menite să îmbunătăţească performanţele activităţii Comunităţii. Şefii de stat, de asemenea, au aprobat proiectul Strategiei de Dezvoltare Economică

8 Ediţia oficială “Tratate internaţionale”, 2001, volumul 25, pag. 235

38

a CSI pentru perioada de timp până în 2020, care a fost adoptată de Consiliul Şefilor de Guverne

CSI la 14 noiembrie 2008, la Chişinău. Prin Decizia a CSG CSI, din 22 mai 2009 a fost aprobat un plan de acţiuni pentru punerea în aplicare a primei etape (2009-2011) a Strategiei de dezvoltare economică pentru perioada până în 2020. La summit-ul de la Biskek au fost identificate domeniile cheie ale cooperării în cadrul CSI în 2009: decizia de a considera energia ca sferă cheie de interacţiune a ţărilor CSI în 2009 şi declararea anului 2009, în Comunitate ca “Anul Tineretului”, iar 2010 - “Anul ştiinţei şi inovării”. Summit-ul Şefilor de state care a avut loc la 9 octombrie 2009 la Chişinau este un pas important spre dezvoltarea în continuare a Comunităţii şi eficienţei mecanismelor sale. CSI împreună cu China şi SUA deţin 80% din rezervele de cărbuni ale planetei. CSI se înscrie între cele mai mari producătoare de cărbuni din lume, deţinând totodată, între 1/3 şi 2/3

din rezervele mondiale certe şi probabile, din care 90% sunt localizate în partea asiatică. Producţia

a crescut de la 66 milioane de tone în 1940 la 260 de milioane tone în 1950, pentru ca în anul

1991 să atingă 700 de milioane de tone (70% cărbune superior), urmând apoi o uşoară scădere (650 de milioane tone în 1992, circa 500 de milioane de tone în 1996 şi circa 443 de milioane de tone în 2000), dar menţinându-se ca al treilea producător mondial. Conducătorii în construcţii din ţările membre CSI s-au reunit la Minsk, Belarusia, în perioada 9-12 iunie 2010, scopul reuniunii fiind consolidarea cooperării statelor membre CSI în domeniul construcţiilor şi stabilirea reperelor de colaborare în domeniul construcţiilor, arhitecturii, urbanismului, locuinţelor şi materialelor de construcţii. Secretarul Consiliului de Miniştri ai Apărării din cadrul CSI, Aleksanrd Sinaiski, a declarat la o reuniune ce a avut loc în 2010 la Moscova că CSI elaborează un acord privind lupta împotriva terorismului aerian. 9 În perioada 23-28 octombrie 2010, la Kiev are loc cel de-al 59-lea summit al Consiliului miniştrilor Apărării ai statelor membre ale CSI, pe agenda discuţiilor fiind peste 20 de chestiuni privind cooperarea militară multilaterală.

39

4.5. Importuri şi exporturi

EXPORTURILE ÎN ŢĂRILE COMUNITĂŢII STATELOR INDEPENDENTE, PE SECŢIUNI ŞI CAPITOLE, CONFORM CLASIFICĂRII STANDARD DE COMERŢ INTERNAŢIONAL

Mărfuri exportate

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Produse alimentare şi animale vii

79419.3

79612.3

118601.0

110899.3

152928.1

206874.9

Băuturi şi tutun

310185.7

150821.4

117323.3

172800.0

137314.3

158564.3

Materiale brute

17299.1

24418.0

49461.5

62512.8

18491.6

24984.3

necomestibile,

exclusiv

combustibili

Combustibili minerali, lubrifianţi şi materiale

5.6

57.2

244.9

174.3

538.3

145.1

Uleiuri, grăsimi şi ceruri de origine animală sau vegetală

27368.5

8376.7

20817.2

27361.6

23572.3

11759.2

Produse chimice şi produse derivate nespecificate în altă parte

10438.9

16661.3

21813.2

31607.3

51491.6

67861.0

Mărfuri manufacturate, clasificate mai ales după materia primă

51737.4

75400.2

118530.5

111687.1

42334.3

61320.0

Maşini şi

36436.0

41180.6

59242.7

49158.0

28951.4

55018.3

echipamente

pentru transport

Articole

18336.5

27119.1

42854.3

56793.3

34793.3

37476.1

manufacturate

diverse

Sursa datelor: Serviciul Vamal (declaraţiile vamale de export şi import a agenţilor economici)

40

350000 300000 250000 200000 150000 100000 2005 2006 50000 2007 2008 0 2009 2010
350000
300000
250000
200000
150000
100000
2005
2006
50000
2007
2008
0
2009
2010

41

IMPORTURILE DIN ŢĂRILE COMUNITĂŢII STATELOR INDEPENDENTE, PE SECŢIUNI ŞI CAPITOLE, CONFORM CLASIFICĂRII STANDARD DE COMERŢ INTERNAŢIONAL

Mărfuri importate

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Produse alimentare şi animale vii

61666.7

78303.2

130982.3

190726.5

138968.8

151870.9

Băuturi şi tutun

41185.1

54374.5

82698.9

111351.2

106642.1

92807.7

Materiale brute

74134.9

31976.8

54122.9

44543.1

32197.1

35217.4

necomestibile,

exclusiv

combustibili

Combustibili minerali, lubrifianţi şi materiale derivate

352267.0

455864.8

536448.6

758464.4

481062.4

520366.3

Uleiuri, grăsimi şi ceruri de origine animală sau vegetală

831.0

746.7

2658.7

3537.5

2045.7

2402.6

Produse chimice şi produse derivate nespecificate în altă parte

69864.0

62055.3

93777.6

114569.9

73138.2

90253.8

Mărfuri manufacturate, clasificate mai ales după materia primă

168002.4

189093.2

232729.9

287507.6

172314.2

196617.2

Maşini şi

88288.6

102832.7

140500.0

156828.5

85432.4

112260.3

echipamemnte

pentru transport

Articole

48968.1

45533.5

59779.2

69732.6

49981.7

55055.4

manufacturate

diverse

42

800000 700000 600000 500000 400000 300000 2005 200000 2006 100000 2007 0 2008 2009 2010
800000
700000
600000
500000
400000
300000
2005
200000
2006
100000
2007
0
2008
2009
2010

43

BIBLIOGRAFIE

Liviu C. Andrei - Economie europeana, Editura Economica, 2009

Daniel Daianu - Functionarea economiei si echilibrul extern, 1992

Miron Dumitru - Comert International, Editura ASE, Bucuresti, 2003, pag. 322.

Nicolae Suta, Integrarea economica europeana, Editura Economica, Bucuresti, 1999

www.efta.int

http://www.mfa.gov.md/despre-guam-md/

http://fita.org/

44