\

RELATII DIADICE STABILE -

L;13 //r EJl-

Totdeauna dragostea s-a bucurat de 0 atentie deosebita in cultura umana, regasindu-se 'in lucrarile filosofilor, romancierilor ~i morali~tilor, constituind 0 sursa de inspiratie pentru poeti,

muzicieni ~i creatori ai operelor de arta. Iubirea este 'insa mai dificil de studiat cu mijloace precise ~tiintifice; ea poate fi 'inteleasa pe deplin doar ca experienta traita, de comuniune simultan sexuala, psihologica, spirituala. Incepand cu anii '70 este prezenta 0 preocupare constanta a cercetarii psihologice pentru acest domeniu.

Investigarea diferitelor aspecte ale relatii10r intime se bazeaza de cele mai multe ori pe metode care presuptm auto-evaluarea rezultatelor. (self-reports methods) ~i care atrag dupa sine 0 serie de distorsiuni ale sunt dublate uneori de Inregistrarea parametrilor fiziologici ~i a

Aceste metode

interactiunii 'intre parteneri. Valoarea datelor este 'insa limitata de reprezentativitatea lor scazuta pentru populatia studiata, tocmai pentru ca vizeaza secvente scurte ~i uneori atipice ale comportamentului. A fost utilizat de asemenea ~i demersul experimental, mai ales In studiile care urmareau punerea 'in evidenta a factorilor care stau la baza atraetiei interpersonale (efectul proximitatii spatiale,

al

familiaritatii, at atractivitatii fizice, at similaritatii etc.). Deci)ata cum treptat interesul ~tiintific fata de acest domeniu duce - pe baza metodelor de cercetare specifice, datorita acwnularii datelor - la deta~area de elementele psihologiei simtului com un, de la care s-a pomit.

Definire

# tipologii
asupra dedan~arij emotiilor,

In incercarea de a surprinde aparitia, procesualitatea iubirii E. Hatfield ~i W. Walster (1982apud Radu, Hut & Matei, 1994) pornesc de la teoria cognitiv-fiziologica

distingand trei componente. Prima este cea cognitiva, formata datorita unui proces de invatare care se afla sub incidenta factorilor culturali: persoana i~i construie~te reprezentarea, prototipul relatiei de iubire pe baza experientei proprii ~i modelelor sociale. Aceasta reprezentare genereaza expectante fata de relatia cu partenerul/partenera, care indud calitati ~i reaqii ale celuilalt, precum ~i anumite scenarii A doua componenta implica intalnirea cu

cognitive ale modului de desfa~urare a evenimentelor.

persoana - obiect al iubirii ~i este influen!ata de factori situa!ionali ~i legati de personalitatea celor doi. Ultima componenta este procesul emotional propriu-zis, care suprapune eticheta "dragoste" peste un tablou de activare fiziologica (arousal~ insotita de manifestari comportamentale tipice: semnale
~l

nonverbale (privirea, gestica, cre~terea proximitatii fizice etc.) ~i expresia verbala. Intervine element de cristalizare, de transfigurare a celuilalt sub influenta propriilor dorinte, a~teptari.

un

Un alt autor care inceardi Kalichman&Santrock, caracteristi ci:

sa defineasca iubirea este R. Sternberg (1986-apud

Simons,

] 994). Potrivit teoriei sale (triangular theory of love) dragostea presupune trei

intimitatea - care implica sentimentul apropierii, afectiunea ~i interdependenta dintre parteneri; pasi?llea - reflectand atractia sexuala; d~~~implicare - care include decizia persoanei de a se angaja in relatia cu partenerul respectiv.

Combinand aceste componente, autorul distinge 0 varietate de tipuri pe care Ie poate lua relatia de iubire: 1. iubirea oarba "neb una" (infatuated) - este prezenta doar pasiunea, in sensul idealizarii iubirii pentru cineva, uneori fiind
0

persoana inaccesibila (vedeta de cinema, celebritate);

2. iubirea romantica (romantic) -in care domina intimitatea ~i pasiunea; 3. iubirea camaraderie (companjonate) - dominante sunt intimitatea ~i implicarea in relatie; 4. iubirea naiva (fatuous) - sunt prezente pasiunea ~i impliearea; 5. iubirea "golita" (empty) - a mai ramas doar angajamentul, obligatia; 6. iubirea completa - in care toate componentele sunt prezente la un nive! ridicat. Insa cea mai cunoscuHi distinetie este realizata intre iubirea pasionala (passionate love) ~i cea camaraderie, "a companionilor de
0

viata" (companionate love) (Walster & Walster, 1978 - apud

Mitrofan & Ciuperca, 1997). Iubirea pasionala se caracterizeaza printr-un nivel ridicat al atraqiei fizice dintre parteneri, a1 activarii fiziologice (arousal) ~i prin incertitudine referitoare la comportamentul partenerului/partenerei. Ea include
0

serie de stari diferite: tandrete

~l

dorinta sexuala, bucurie,

optimism ~i team a, anxietate, gelozie. AI doilea tip ia forma unei relatii stabile, la fel de profunde, dar mai putin intense, fiind vorba de un ata~ament reciproc imparta~it, siguranta ~i incredere reciproc imparta~ita intre parteneri. Cercetatorii au aratat ca dimensiunile iubirii variaza ca importanta de-a lungul ciclului vietii. Reedy, Birren & Schaie (1975, 1981 - apud Cavanaugh, 1993) au analizat ~ase aspecte ale relatiei de iubire (comunicare, respect, suport, siguranta emotionalalfidelitate, relatii sexuale ~i tandrete), luand in studiu un mare numar de cupluri casatorite. Importanta acestor dimensiuni difera in functie de varsta: intimitatea fizica cre~te ca importanta pana in perioada de mijloc a maturitatii, dupa care scade _; pasiunea este mai importanta in cazul cuplurilor mai tinere, la fel ~i comunicarea, ca rezultanta a proeesului de intereunoa~tere caraeteristie inceputului relatiei. Tandretea ~i loialitatea sunt mai

importante in cazul cuplurilor mai in varsta. Tinerii ~i maturii dau dovada de mai mare realism in evaluarea calitati10r ~i defectelor partenerului, comparativ eu adolescentii ~i persoanele de varsta a lIla, care au
0

mai mare tendinta sa-l idealizeze pe celalalt.

Studiile au evidentiat de asemenea ~i diferentele Intre femei ~i barbati In modul de a-~l manifesta iubirea. De~i 'in mod traditional femeile au fost considerate mai romantice decat barbatii, cercetarile par sa indice contrariul: barbatii cred in mai mare masura in iubirea la prima vedere, considera mai frecvent ca exista
0

singura persoana predestinata ~i privesc iubirea ca pe ceva magic ~i

de neinteles. Femeile tind sa fie mai pragmatice in dragoste, considerand ca exista mai multe persoane pe care cineva poate lnvata sa Ie iubeasca ~i ca iubirea nu ~terge toate diferentele ~i nu invinge toate obstacolele. Barbatii se indragostesc mai repede, dar mai putin intens, in vreme ce femeile aloca mai mult timp pentru a se decide ~i angaja intr-un parteneriat erotic; odata decise se implica insa mult mai intens. Explicatia consta in faptul ca femeile vad in mai mare masura dragostea ca ducand la alegerea partenerului in vederea casatoriei. Cum mariajul are un impact mai putemic asupra vietii femeii datorita expectantelor cuprinse in gender-roluri, ea se va indragosti profund dupa de timp.
1>.

perioada mai lunga

1..\

hi ~.;

alta abordare a tipurilor iubirii este realizata pornind de la teofia ata~amentului (Bowlby,

1973). Aceasta este interesata de legatura care se dezvolta intre copil ~i persoanele semnificative (figurile de ata~ament) ~i de consecintele pe care Ie are natura acestei relatii asupra formarii conceptului de sine ~i reprezentarii mediului social. Cercetarile relativ recente propun ideea constantei structurilor de ata~ament, explorandu-Ie la varstele adulte, considerand ca se manifesta in relatia dintre partenerii cuplului erotic. Hazan ~i Shaver (1987-apud Collins & Read, 1990) au cJasifieat modul de relationare cu partenerul/partenera utilizand cele trei categorii c1asice ale structurilor de ata~ament (securizant, evitant ~i ambivalent) pe baza Chestionarului stilurilor de ata~ament. Studiile Bartholomew, realizate (Mikulincer,1995; Verschueren, Marcoen
& Seoefs,

1996; Griffin &

1998) indica faptul ca stilul de ata~ament la varstele adulte este relationat cu calitatea

legaturii dintre cei doi parteneri: adu1tii eu structura securizanta de ata~ament au

till

grad mai mare de acceptare a intimitatii ~i 0 mai

mare incredere, siguranta in relatia cu partenerul; persoanele cu

0

structura de tip evitativ se tem de

prea mare intimitate, avand tendinta de

retragere din relatie; adultii cu un stll ambivalent i~i doresc

0

relatie extrem de apropiata, manifestand

dependenta

exagerata fata de partener, impreuna cu teama de a nu pierde iubirea celuilalt sau a nu fi parasit de catre acesta. Cercetarile pun in evidenta corelatia dintre stilul de ata~ament la v:hsta adulta ~l calitatea reIatiei dintre persoana ~i figurile de ata~ament din copilarie. Adu1tii eu stil securizant

evalueaza stilul parental ca fiind cald, apropiat, pe cand cei din celelalte doua categorii au in mare masura tendinta de a aprecia ca relatia cu parintii (in special cu mama) a fost Lma rece, rustanta. Aceste rezultate sustin ipoteza lui Bowlby conform careia ne formam anumite reprezentari ale relatiei cu figura primara de ata~ament, acest model influentandu-ne modul de relationare ulterioara in cadrul relatiilor intime.

Evolu(ia rela(iiLor de iubire

In general in dezvoltarea relatiei au fost distinse urmatoarele stadii: intalnirea ~i cunoa~terea reciproca a partenerilor, formarea relatiei, consolidarea sa, deteriorarea ~i disolutia. In prima etapa intervin factorii care influenteaza atractia interpersonala ~i care stau la baza optiunii pentru un anumit partener. La prima vedere acest proces este explicat in totalitate de trairea sentimentului pur al iubirii fata de partener, in societatea actuala disatoriile aranjate de rude tin)in cea mai mare partepde domeniul trecutului. fnsa studiile arata ca optiunea pentru un anumit partener nu este atat de libera pe cat pare pentru majoritatea oamenilor, fiind intluentata de
0

varietate de factori. Ace~ti factori vor fi ana1iza~

pomind de la modelul filtrului in selectia partenerului propus de Udry (1971 - adaptat dupa Sigelman ~i Shaffer, 1995). Autorul considera ca alegerea unui partener este rezultatul unui proces de selectie const<lnd dintr-o succesiune de etape, in fiecare etapa un alt criteriu (filtru) dobanrund
0

importanta maxima.

Astfel, chiar dacajumatatea ta perfecta se afla in Spania, pentru a te indragosti de acea persoana trebuie Intai de toate sa
0

intalne~ti, impreunandu-se conditia proximitatii

spatia Ie (proprinquity). In unele

cazuri acest factor este depa~it cu ajutorul mijloacelor tehnice modeme (casatorii ale persoanelor care s-au cunoscut eorespondand prin po~ta eleetronica), insa deeizia final a aste luata totu~i dupa intalnirea eelor dow persoane. Cereetarile de teren au pus in evidenta
0

corelatie pozitiva semnificativa intre acest factor ~i 1989), insa releva ~i

atractia interpersonal a (Newcomb, 1961; Segal, 1974 - apud. Brehm&Kassin,

faptul ea dintre cei aflati in vecinatatea noastra fizica fac parte ~i cele mai apropiate persoane (prieteni, prietene, iubit/a), dar ~i ce]e antipatizate. Prin unnare, proximitatea spatiala ofera posibilitatea

interaetiunilor sociale ~i nu detennina calitatea lor. De retinut ca efectul proximitatii nu actioneaza prin el insu~i: vecinatatea favorizeaza eontactele reeiproce, mijloee~te comunicarea, iar asemanarea de opmu
~l

valori constituie

sursa de convergenta,

atractie interpersonala.

Proximitatea

spatiala

acumuleaza ~i alte criterii homogramiee (etnie, statut socio-profesional, religie, rasa) fiind asoeiata cu similaritatea cultural a (lIut, 1995).

De asemenea, expunerea repetata la anumiti stimuli duee, In anumite eonditii, la ere~terea pozitivitatii evaluarii aeelor stimuli (efeetul familiaritatii), intaJnire repetaHi eu gradul de atraetie fata de ea. (Radu, Hut & Matei, ] 994)
0

persoana marind

Persoanele atlate in veeinatate spatiala (eupluri posibile)

Persoane Intre care este prezentata atraetia reeiproea

Persoane similare din punet de vedere al mediului socio-cultural de provenienta

Persoane eu un nivel ridieat de eomplementaritate a numitor caraeteristici

Fig. 1 Modelul filtrului In selectia partenerului propus de Udry (1971 - adaptat dupa Sigelman ~i Shaffer, 1995)

eel

de-al doilea filtru este al atractivWitii

fizice. Acest factor

este unul important,

experimentele realizate pe baza Intalnirilor cu parteneri necunoscuti (blind date) au indicat ca el este singurul semnificativ in funetie de care subieqii au evaluat cat de mult le-a placut prima lor intalnire (Walster ~i eolab. 1966 - apud lIut, 1995). In explicarea importantei atractivitatii fizice in selectia parteneruJui au fost luati in considerate anumiti factori: Infati~area fizica este
0

recompensa in sine, satisfacand nevoi estetice ale eelorlalti;

existenta unui beneficiu al celui care se asociaza cu

persoana atractiva, prin faptul ca

parte a

aprecierii pozitive fata de aceasta se va rasfrange asupra partenerului. Acest efect se produce cand persoanele sunt observate 1mpreuna, fiind percepute simultan; 1nsa cand ele sunt percepute succesiv, sunt evaluate prin contrast, pe baza compararii lor. stereotipul "ceea ce este frumos este ~i bun" - convingerea ca persoanele atractive fizic poseda ~i alte caracteristici dezirabile (efect de halo). Ele sunt eval uate ca fiind mai sociabile, amabile, sensibile fata de problemele semenilor, avand un viitor care promite satisfactii in plan familial ~i al

De remarcat 1nsa ca frumusetea nu aduce doar avantaje. Exista ~i stereotipuri negative: femeile sunt considerate egocentrice ~i superficiale, iar barbatii mai putin inteligenti. Persoanele atractive sunt supuse ~i unei presiuni sociale mai mari pentru a-~i mentine intati~area placuta, tredind mai greu peste scaderea atractivitatii fizice odata cu inaintarea in varsHi. Oricum aceasta presiune este mai ridicata in cazul femeilor, datoriHi disparitatii dintre capitalul marital al celor doua sexe: barbatii pun un mai mare accent asupra atractiviHilii fizice a partenerei (corespunzator capita1u1ui marital traditional a1 femeii predominant erotico-estetic), pe dind pentru femei mai importante par a fi calitati precum ambitia, inteligenta ~i statutul socio-economic (corespund capitalului material-social a1barbatului), dovedind ca barbatul va fi capabil sa-~i intretina economic familia (Sigelman & Shaffer, 1995). Studiile de laborator ~i de teren arata ca in functie de atraetia fizica autoevaluata, avem tendinta de a ne alege un partener similar noua, funetionand ~i in acest caz, ipoteza c;.*~Conform acesteia

persoanele sunt atrase ~i au tendinta de a fonna re1atii cu cei care sunt simi1ari din punctul de vedere al unor caracteristici (Huston, 1983; Feingold, 1988 - apud Brehm & Kassin, 1989). Urmatoru] filtru este cel al mediului social cornun a] celor doua persoane. Aici intervin ca ~i criterii de comparatie a partenerilor variabile socio-demografice ca: rasa, etnia, religia, nivelul socioeconomic ~i educational. Referindu-ne 1a aceste aspecte exista
0

puternica tendinta de a opta pentru un

partener similar noua (homogamie), ea fiind demonstrata prin analiza cup1urilor conjugale. In legatura cu varsta sotilor ]a casatorie, exista totu~i
0

abatere sistematica catre

varsta mai mare a barbatului 1a

casatorie decat a partenerei lui (JIut, 1995). Dupa ce potentialul partener trece prin aceste filtre largi, urmatorul este cel al simiiariH'itii
atitudinal-valorice.

Investigatii pe cupluri maritale au dovedit ca exista

corelatie pozitiva intre

similaritatea axiologica, de personalitate ~i satisfactia, fericirea raportata de parteneri, atat in cazul similariUitii reale cat ~i pentru cea perceputa de cei doi. Totu~i, studiile ai diror subiecti sunt casatoriti, mai ales in cazul lmei perioade loogi de mariaj, nu au
0

relevanta prea mare pentru demonstrarea

importantei efectului similaritatii in optiunea pentru un partener. Pe masura trecerii timpului partenerii

seamana tot mai mult unul cu altul, de aceea sunt preferate cercetarile sistematice ale cuplurilor aflate in perioada "curtarii". Si acestea sustin, de asemenea, importanta acestui filtm In evolutia relatiei de iubire (Brehm & Kassin, 1989; llut, 1995). Explicatia
0

regasim in teoriile cognitive ale atractivitatii,

printre care ~i teoria actelor comunicative dezvoltaHi de Th. Newcomb (1965): atitudinile asemanatoare ale partenerilor fata de diferite evenimente, persoane, valori (numite "relatii simetrice"fata de obiectul atitudinji) constituie sursa de confinnare, de validare sociala a opiniilor, functionfmd ca
0

inHirire,

consolidand relatia interpersonal a, dorinta de contact ~i de reiterare a dialogului (Radu, Hut & Matei, 1994). Pana in acest moment, in procesul de selectie a partenerului a operat ipoteza similaritatii partenerilor prezentati. Selectivitatea socio-culturala opereaza la nivelul existentei cotidiene foarte fin, insidios, fiind mai putin sesizabila ]a nivelul simtului comun, pentru care casatoria, relatiile de iubire apar ca fiind ("Cine se aseamana se aduna"), homogamia aplicandu-se in cazul tuturor factorilor

Studiile au indicat ca, pe langa similaritatea partenerilor (reaHi sau perceputa de catre ace~tia) mal intrevine ~i complementaritatea dintre ace~tia. Ea se refera la compatibihtatea dintre doua

persoane bazata pe existenta unor caracteristici opuse pe care Ie poseda partenerii sau a ruvelurilor diferite ale acelea~i nevoi ("Contrariile se atrag"). Complementaritatea este bine ilustrata in prescriptiile sociale fata de rolul femeii ~i al barbatului in cuplu, fixate in stereotipurile rolurilor de gen. Anumite comportamente ~i sarcini domestice sunt atribuite in mod traditional persoanelor in funetie de categoria de sex careia ii apartin. Justificarea acestei diviziuni a rolurilor are la baza diferentele care exista, in opinia grupului social, intre femeie ~i barbat la nivelul caracteristicilor fizice ~i de personalitate. Autorii considera ca mariajele bazate pe complementaritate de nevoi ~i trasaturi de personalitate care se inscriu in prescriptiile sociale de rol (de exemplu barbat dominant - femeie submisiva; barbat cu avere ~i pozitie sociala - femeie fmmoasa) au ~anse mai mari de stabihtate decat cele bazate pe complementaritatea inversa (femeie dominanta, autoritara - barbat ascultator, supus), presiunea sociala 1997).

actionand in sensul mentinerii gender-rolurilor (Ilut, ] 995; Mitrofan&Ciuperca,

Pe intreaga perioada a fazei de cunoa~tere reciproca accentul este plasat asupra principiului intaririi, al reciprocitatii, care postuleaza ca aprobarea, admiratia, atraetia imparta~ita, atractivitatea fizica ~i statutul socio-economic simpatiei, a atractiei interpersonale. In urmatoarele stadii, ale formarii ~i mentinerii relatiei se pune problema trecerii de la atractie la iubire. Intre cele doua exista
0

al celuilalt constituie intariri ale afilierii, care duc la cre~terea

serie de note comune: apropierea djntre parteneri, expect~mta unel

interactiuni continue - in preajma celuilalt te simti episodic fericit, predictibilitatea comportamentului partenemlui - datorita prezumtiei de similitudine ~i reciprocitate care sta la baza relatiei. Pentm a explica dezvoltarea relatiei sunt invocate atat diferente cantitative, cat ~i calitative intre atractie ~i iubire. Acumularile cantitative se inregistreaza. in frecventa interaetiunilor
0

~i a timpului petrecut

impreuna. In plus apare

cre~tere a implicarii in relatie, a intentiei de a

continua. Acest lucm este

cuprins ~i in modelul lui Udry, care considera ca, pe langa potrivirea parteneriIor, trebuie sa fie prezenta ~i dorinta acestora de a se implica in relatie. Masura in care slmt pregatiti pentru durata este hotaratoare pentru ca relatia sa conduca la stabilitatea cuplului (casatorie). Teoriile schimbului social, centrate asupra analogiei dintre relatiile sociale ~i modeIuI
0

angajare de

tranzactiilor economice, incearca sa cuantifice gradul de angajare a partenerilor in relatie in functie de cinci factori (Rusbult, 1980 - apud Hewstone, Manstead&Stroebe,l 997): recompense pe care Ie implica relatia curenta (R) - aprobarea, admiratia, atraetia imparta~ita, atractivitatea fizica a partenerului, suportul oferit de acesta costuri ale relatiei curente (C) - timp ~i efort investit in relatie, disconfortuJ trait in timpul conflictelor, oportunitati exterioare relatiei la care persoana trebuie sa renunte, compromisuri etc. a~teptarile cu privire la echilibrul dintre costuri ~i beneficii, operationalizate comparatie (NC): profitul mediu pe care 11a~teapta persoana de pe unna relatiei; expectantele referitoare la alternativele relatiei curente, operationalizate prin nivelul de comparatie pentru alternative (NCA): profitul pe care persoana spera sa-l obtina in cazul alternativelor la relatia curenta; investitiile (1) - resursele investite in relatie care nu pot fi retrase decat Ia sfar~itul acesteia. Relatiile dintre ace~ti factori sunt redate mai jos: R- C = Efecte Efecte - NC = Satisfaetie Satisfactie - NCA + I = Grad de angajare in relatie Sigur ca perceptia costurilor ~i recompenselor este subiectiva, iar nivelurile de cOlllpara!ie
0

prin nivelul de

pentru relatia curenta ~i pentru alternativele sale variaza de la

persoana la alta.

Aceasta abordare este criticata, cercetarile indicand ca in cazul iubirii dOlllinanta este nu cautarea recompenselor, lllaximizarea profitului, ci intimitatea, comuniunea cu partenerul. Centrarea asupra ca1culului utilitar apare doar cand satisfac!ia resim~ta de unul dintre parteneri este scazuta. Pe langa diferente de grad, intre atractia interpersonala ~i dragoste apar ~i diferente calitative. Pe masura ce relatia evolueaza apare un nivel tot mai ridicat de dezvaluire a elementelor sinelui privat.

Confidentele se refera la subiecte din ce in ce mai intime, nivelul de dezvaluire (self-disclosure) fiind asociat
Cll

calitatea relatiei. Pe parcursul ei exista faze ale dezvaluirii: la 1nceputul ei este surprinsa

anumita reciprocitate, dupa care aceasta este mai putin frecventa. De asemene~in cazul iubirii este prezenta In plus fata de celelalte relatii intime (prietenie,

relatii de rudenie) dorinta ~i intimitatea sexuala. Aceasta latura pasionala a relatiei se modi fica pe masura ce relatia evolueaza. La lnceputul acesteia nivelul pasiunii este ridicat, intimitatea ~i angajarea fiind mai scazute. Ph. Shaver (apud Sigelman & Shaffer, 1995) descrie aceasta faza ca avand la baza combinatie lntre atractie sexuala,
0 0

reducere a sentimentului singuratatii, bucuria simtita ca urmare a

cunoa~terii, explorarii partenerului. Relatia traita este deosebit de intensa, bazata pe atractivitatea fizica, fiind prezent un element de cristalizare, de transfigurare a partenerului sub influenta propriilor dorinte, idealuri. Aceasta faza are
0

durata variabila, relativ scurta, intre ~ase luni ~i aproximativ doi ani. Ea

caracterizeaza toate cuplurile, indiferent de orientare sexuala ~i de modul In care se va finaliza relatia. Pe masura ce relatia continua atractia sexuala scade in intensitate, noutatea este inlocuita de

familiaritate ~i partenerii sunt inc1u~i intr-o relatie caracterizata de siguranta ~i incredere reciproca, cu n nivel ridicat de intimitate (iubirea camaraderie) sau se simt plictisiti sau dezamagiti. in ultimul caz or cauta
0

noua parteneraJpartener.

in multe dintre relatiile fonnate nivelul apropierii scade, apare deteriorarea sau chiar disolutia, rin reducerea sentimentelor de afeetiune intre parteneri, a comunicarii pe teme intime ~i a frecventei contactelor. Apar conflicte intre parteneri, acestea fiind caracterizate in general de reciprocitate in . chimbul de mesaje verbale ~i nonverbale cu continut negativ. Cauzele situatiilor conflictuale care duc la intreruperea relatiei au fost studiate mai ales in cazul cuplului marital. Sindromul incapacitatii de convietuire (llut, 1995) are 1n centru, 1n cazul sotului, consumul exagerat de alcool, violenta 1n familie, gelozio..nejustificata ~i/sau distributi& inechitabila a sarcinilor casnice. In cazul sotiei, principalele acuze e leaga de re1atiile extraconjugale care atrag dupa sine neglijarea familiei, raporturi Incordate cu sotul i familia de provenienta. Teoriile schimbului social considera ca la baza disolutiei re1atiei se afla diferente mari Intre nivelul costurilor pe care Ie presupune relatia ~i

at recompenselor,

inegalitate

(inechitate) intre raportul dintre costuri ~i beneficii pentru cei doi parteneri. Explicatiile construite pentru comportamentul indezirabil al partenerului sunt dependente de ivelul general de satisfactie a relatiei. Astfel in cuplurile in care acesta este ridicat, atribuirea cauzelor omportamentului negativ este de tip extern ~i instabil, iar cand satisfactia este scazuta, exp1icatia se bazeaza pe atribuirea unei cauze interne ~i stabile a comportamentului partenerului. Primul tip de

tribuire are ca efect mentinerea satisfactiei, pe cand al doilea produce un cerc vicios: pe fondul insatisfactiei fata de relatia curenta, comportamentul indezirabil al partenerului este explicat pnn 9

dispozitii stabile ale acestuia, ceea ce duce la mentinerea insatisfaqiei. Cele doua paternuri ale atribuirii sunt prezentate'mai jos.
CompOliamentul pozitiv a1 ~partenellllui este atribuit factOlilor . ~Compoliamentuillegativ al partenerului este atlibuit factorilor

Satisfacrie ridicatii produsii'de relatie -.

Sril atJibuponal care ~ mentine satisfactia: ~ , ,

Satisfactie sciizutii produsii'de relatie -.

Stil atributional care ~ menrine insatisfactia:~ ' ,

Comportamentul pozitiv al ~patienellllui este atribuit factorilor . ~Comportamentul negativ al patienerului este atribuit factOlilor

< < < <

interni .. stabJll extemi instabili

extemi . ._ mstablh intemi stabili

lntreruperea Brehm&Kassin,

relatiei este in general

importanta

sursa de stres. Berscheid

(1983 apud

1990) sustine ca unul dintre factoade

care depinde marimea impactului psihologic al

disolutiei este gradul sustinerii oferite de partener pe parcursul relatiei. Uneori acesta poate fi evaluat corect doar dupa incheierea relatiei: la inceputul ei sprijinul oferit de partener este remarcat
CLl

u~urinta,

apoi asistenta mutuala devine obi~nuita, iar reactia emotionaUi a partenerilor nu mai este atat de intensa. Cand relatia se sffir~e~tepartenerii con~tientizeaza din nou marimea sprijinului primit. Distresul mai este detenninat ~i de durata relatiei ~i intensitatea legaturii dintre parteneri,

~ansele evaluate de a gasi un nou partener ~i de suportul social oferit de persoanele din anturaj ~i stabilitatea retelei sociale.

Eleete ale rela(iilor intime

Un motiv al interesului de care se bucura relatiile intime este tocmai efectul pozitiy care s-a constatat ca 11 au asupra satisfactiei, fericirii ~i starii de sanatate a indiyizilor. Studiile arata ca intotdeauna acest efect depinde de calitatea relatiei. Existenta unei relatii intime apropiate este mai des asociata cu un nivel ridicat de satisfactie fata de propria existenta ~i coreleaza invers cu trairea unor stari afective negative (depresie, anxietate). Explicatiile fac trimitere la rolul suportului social oferit de partener(a), care ac~oneaza direct asupra sinelui (ducand la cre~terea stimei ~i increderii in sine), asupra starii afective ~i asupra eval uarii

impactului stresorilor (intensitatea acestora este perceputa ca fiind mai mica atlmci cand persoana ~tie cii poate conta pe ajutorul dat de a1tii). La nive1ul starii de sanatate calitatea re1atiei a fost asociata cu durata vietii ~i a recuperarii postoperatorii. In special casatoria s-a dovedit a avea un efect pozitiv semnificativ, mai puternic In cazul biirbatilor datorita disponibilitiitii mai mari a femeilor de a oteri sprijin emotional. Suportul social are un efect pozitiv asupra sistemului imunitar, stiirile afective pozitive due and 1a
0

mai mica

vulnerabilitate la bolile infectioase. Relatiile apropiate influenteaza starea de sanatate ~i prin stimularea adoptarii unor comportamente cu ro1 pozitiv in prevenirea imbolniivirilor
~1

renuntarii la ce1e care

constituie un factor de risc pentru siiniitate (Argyle, 1993)

Bibliografie 1. Argyle, M. (1993). The Social Psychology of Everyday Life, Routledge, London 2. 3. 4. 5. Bowlby, J. (1963). Child Care and the Growth of Love, Penguin Books, Middlesex Brehm, S., Kassin, S. (1990). Social Psychology, Houghton Mifflin Company, Boston Cavanaugh, J. (1993). Adult Development and Aging, Brooks/cole Publishing Company, Pacific Grove Collins, N., Read, S.(l990) Adult Attachement, Working Models, and Relationship Quality in Dating

Couples, Journal o(Personality and Social Psychology, vol. 58, nr. 4 6. Griffin, D., BIDtholomew, K.(1997). Models of Self and Other: FundIDnental Dimensions Measures of Adult Attachement, Journal of Personality and Social Psychology, vol. 67, 7. Hewstone, M., Stroebe, W., Codol, J.-P., Stephenson, G. (1993). Introduction
ill.

Underlying

to Social Psychology,

Blackwell Publishers, Oxford 8. 9. Tlut, P. (1995), Familia. Cunoa~tere ~i asistenta, Editura Argonaut, Cluj-Napoca Mikulincer, M.,(l995). Attachement Style and the Mental Representation of the Self, Journal of Personality and Social Psychology, vol. 69, nr. 6 10. Mitrofan, I , Ciuperca, C. (1997), Psihologia relatiilor dintre sexe: muta~i si a1temative, Ed. Altemative, Bucuresti 11. Radu, 1., Uut, P., Matei L. (1994). Psiho10gie sociala, Ed. Exe SRL, Cluj-Napoca 12. Sigelman, K., Shaffer, R. (1995) Lifespan Human Development, Brooks/Cole Publishing Company, Pacific Grove, California 13. Simons, A. , Kalichman, S., Santrock, W.J. (1994). Human Adjustment, Brown & BenchmID'k, Madison 14. Verschueren, K, MID'coens, A.,Schoefs, V. (1996). The internal Working Model of the Self, Attachement, and Competence in Five- Year-OIds, Child Development, vol. 67, nr. 5