Sunteți pe pagina 1din 17

Imaginea domnitorului Stefan cel Mare in opera"Dumbrava rosie"

de Vasile Alecsandri

Prezentat de: Gutu Doina Zama Ion Fedico Maria Moldovan Dumitru

Vasile Alecsandri afirma:Vor trece venic vremile, dar vor rmne nepieritoare faptele. Romni, avei nainte icoane vii, pilde nltoare prin care s v nnobilai sufletul, s v mrii puterea spre gloria neamului nostru; avei n munii frumoi ai Bucovinei, pe Marele Voievod tefan, eroul nepieritor din inimile tuturor romnilor. S ne purtm mndri, s dovedim c suntem urmaii unui falnic erou-voievod.

Unul din marii fauritori ai literaturii romane, Vasile Alecsandri ,ne-a lasat ca mostenire o bogata si variata creatie literara.Opera lui Alecsandri este o oglinda,un ecou puternic al tuturor marilor evenimente din viata poporului,din viata Moldovei. Una din cele mai semnificative opere artistice realizate este poemul eroic "Dumbrava Rosie",creat pe baza documentelor istorice si motivelor folclorice. Alecsandri , a studiat cronicile lesesti si letopisetile Moldovei pentru a reda dramatica ciocnire dintre oastea lui Stefan ce Mare cu armata cotropitoare a regelui polon Albert . Tema poemului este romantic, reliefind exaltarea trecutului glorios ,sculptind fiinte rascolite de sentimente puternice. Ideea globala persistenta - apararea fiinei naionale intr-o lupt nentrerupt, dus cu multe sacrificii.Subiectul este inspirat din cronica lui Grigore Ureche, O sam de cuvinte de Ion Neculce i transfigureaz romantic episodul luptei de la Codrii Cosminului. Stefan cel Mare denota in creatia Dumbrava Rosie , tipologia personajului cu radacina intr-o existenta umana atestata istoric, cu spiritul aflat fata in fata cu eternitatea .Avind in vedere gradul si modul in care autorul isi proiecteaza personajul , la fel si locul ocupat in anslambul naratiunii, determina apartenenta acestuia la tipul personajului principal.Dupa semnificatia etica ,Stefan cel Mare este peronajul pozitiv , iar dupa modul cum se consituie si evoluiaza individual.

Aidoma lui Mihai Eminescu in "Scrisoarea III" , opera lui Alecsandri , porneste de la visul unui suveran obsedat de noi cuceriri. Craiul Lehiei face aceiasi greseala pe care a facut-o Baiazid cu doua secole mai devreme: se vede deja stapanul lumii fara a se gandi ca tot la fel de bine si altii ar putea sa viseze ca el. Prin personajul Albert , tipul megalomanului care nu poate concepe ca un alt domnitor ar putea sa-i steie in cale, astfel se ilustreaza trasaturile morale ale lui Stefan cel Mare: iubirea fata de tara ;patriotismul,respectul fata de marile valori ale neamului ;fiinta ce devine mintea si spiritul unui intreg neam; strategul militar iscusit si neinfricat.

"Un domn viteaz, un Stefan, aduna de multi ani O glorie ce-i demna de-ai lumei suverani. Voi merge la Moldova, la Stefan drept voi merge Si luciuI de pe frunte-i cu spada mea voi sterge, Iar lumea ingrozita, privind spre rasarit, Vede-va-n loc de soare al meu chip stralucit!"

Vasile Alecsandri trece apoi la prezentarea armatei dusmane, care impresioneaza prin maretia, prin bogatia si prin grotescu ei. Soldatii sunt prezentati asemeni lui Goliad uriasul din celebra legenda biblica. Si la fel ca acolo nu marimea sau bogatia vesmantului conteaza ci inteligenta si devotamentul luptatorilor. Romanii, sub indrumarea lui Stefan, nu dau inapoi acestei urgii, acestui uragan care le-a iesit in cale, nu fug sa se asunda in paduri sau in munti ci, urmand exemplul predecesorilor, merg pe campul de lupta sa-si dea viata, daca este nevoie, pentru tara, pentru domnitor, pentru familiile lor. Tabloul facut de Alecsandri in aceasta privinta este impresionant. Luptatorii sunt asemuiti cu lava unui vulcan care distruge totul in calea-i.

Simbolurile poiemului , e luat din legendele lui Ion Neculce si din "Descrierea Moldovei" de Dimitre Cantemir.Autorul il completeaza cu o legenda populara, potrivit careea stejarii Dumbravii Rosii sint sufletele de lesi, deoarece fiind pusi in foc si arzind stejarii gem si pling.Cunoscator adinc al folclorului, Alecsandrii a cautat sa pastreze inainte de toate atmosfera baladelor si legendelor moldovenesti,privitoare la singeroasa lupta depe locul unde sa arat cu lesii pamintul shi sa semanat ghinda, din care sa ridicat Dumbrava Rosie . Biruintele capatate cu usurinta in alte tari slabesc armata polona:atit regele Albert, cit si ostasii lui devin trufasi, increzuti in puterile lor.Mobilul principal, care-l impinge pe rege sa porneasca razboi in potriva lui Stefan, este invidia; el nu poate suferi ca o tara mica, cum era Moldova, sa-i steie in cale.Spiritul ce dainuia in rindurile ostirii lisesti "deprinse la omor"este foarte bine caracterizata prin cuvintele, pe care le adreseaza regelui magnatii,cind afla de razboi:

"Spre care orizonturi salta-vom noi in zbor? In care parte-i hoitul promis l-a noastre gheare Sa-l rupem intr-o clipa, sa-l roadem, inghitim? In care tari:teutone,romine sau magheare Vrea Albert, craiul nostru pustiul sa-l latim?"

Continuand cu procedeul antitezei, sunt analizate cele doua armate. Polonii se distreaza, sarbatoresc cu fast o victorie care nu va mai avea sa vina niciodata. Fara sa-si dea seama aceasta siguranta a lor le va aduce pieirea. Soldatii insa nu fac altceva decat sa urmeze exemplul dat de Albert care el insasi este convins de invincibilitatea armatei sale: "Eu, Albert, domnul vostru, si al Lehiei rege, Intrat-am in Moldova ca leu invingator! Mini este ziua luptei...nimic nu s-ar alege De Stefan al Moldovei si de al sau popor. Cum beu aceasta cupa, asa mandra Lehie Sa-nghita-aceasta tara! Asa sa fie!"

Armata romana, asunsa prin codrii si paduri de nepatruns jura razbunare acestor dusmani de moarte care le-au invadat tara si vor sa le-o fure. Sunt constienti ca intre ei si soldatii lui Albert exista o diferenta esentiala. Polonii lupta din dorinta de a cuceri, de a-si extinde dominatia pagana dincolo de hotare, pe cand ei duc o lupta sfanta de aparare a gliei stramostesti. Cele doua armate reprezinta figura colectiva a conducatorilor lor: Ioan Albert si Stefan cel Mare. Prin intermediul faptelor eroice ,autorul graviteaza indirect trasaturile morale ale voievodului modestia, puterea si hotararea . Partea a V-a Alecsandri o aloca descrierii lui Stefan si discursului pe care acesta il sustine in fata soldatilor sai credinciosi. Astfel marele voievod apare pentru prima data ingenunchiat in fata altarului de argint pe care-l lua la lupte, facandu-si semnul crestinesc dupa ce se rugase Domnului pentru izbavirea Moldovei.Caracterizarea directa a personajului evlavios, modest in tabloul inefabil al fantasticului.

"Deodata o lumina fantastic izbucneste Din zece nalti mestecani cu fruntea-nflacarata. Coliba se deschide, umbra se scoala, creste Si splendid maiestoasa la oaste se arata! Un lung fior patrunde multimea-n admirare. Toti zic: Dar Stefan e cel Mare!"

Stefan este prezentat asemeni lui Mesia, ca o lumina binefacatoare coborata asupra poporului sau pentru a-l ajuta in aceasta cumplita incercare. Este observabil ca intre domnitor si supusii sai exista o simbioza foarte puternica. Oamenii simpli reprezinta baza politicii sale, iar pentru norod voievodul reprezinta domnitorul adorat, un aparator al intereselor obstesti.

Geniul militar al lui Stefan reiese din intalnirea directa cu armata vrasmasa. Soldatii sai imbarbatati nu fug asemeni polonilor care incerca sa scape cu viata. Se poate observa cat de important a fost discursul domnitorului. Lupta este descrisa intr-un mod exceptional: armata lui Albert este invinsa sub indrumarea lui Stefan si insasi marele crai este nevoit sa fuga pentru a-si salva viata, renuntand momentan la visele lui de stapanitor al lumii.

Fie, le zice Stefan, fie cum cereti voi La arme! Si pe moarte! Caci Domnul e cu noi! Asa scrie romanul a sale fapte mari, Cu feru-n brazda neagra!Romanul astazi are

Pamantul sau drept carte si pluguri carturari.


Aici pe unde astazi e numai camp, otrava, Umbri-se-vor urmasii sub Rosia Dumbrava!

In opinia mea,opera Dumbrava Rosie , conceputa in opt parti cu titluri semnificative si cu evocari care pun fata in fata doua motivatii distincte una de cucerire si alta de aparare, aduce in fata cititorului figura marelui Stefan, cu solemnitatea, grandoarea si respectul cuvenit. Toate partile poemului pun in valoare mentalitati, atitudini, actiuni, conceptii, personajul principal fiind caracterizat prin modalitati a caracterizarii indirecte , prin intermediul atitudinii comportamentale a personajului ,faptele sale, prin intermediul celorlalte personaje etc.. Finalmente ,despre tefan cel Mare s-a vorbit i s-a scris mult. Istorici, scriitori, oameni de stat, militari, artiti, preoi, nvtori, savani i oameni simpli au simit i simt nevoia s vorbeasc despre tefan cel Mare. Vzut din perspectiva militarului, a omului politic, a conductorului administrativ ori a omului sfnt, el a fost indicat ca model.

Nepierator peste veacuri,pe naltul munilor i n adncul vilor, n orae i n sate, n palate i n bordeie, pretutindeni numele su rasuna cu mndrie i recunotin de tot cel ce i zice romn. Locuitorul i va spune toate isprvile sale; i, ce este mai mult, va atribui lui tot ce-i pare curios, mare, vitejesc i chiar neneles n pmntul nostru. Orice cetate, orice zid, orice val, orice an, ntreab-l cine le-au fcut; el i va rspunde: tefan cel Mare-ctitorul evlavios. pod, orice biseric, orice fntn, orice curte sau palat vechi, el le va raporta eroului su. Nicolae Iorga afirma: Vor sti poetii, scriitorii de astazi sa dea glas iubirii nemarginite cu care, de patru veacuri, miile de mii ale poporului au inconjurat, si mai departe decat hotarele Moldovei, chipul de viteaz bun, cuminte si sfant a celui mai mare om ce s-a ridicat dintre romani? Se vor infrati ei inaintea acestui altar, macar pentru clipa in care se inalta liturghia recunostintei de marile multimi catre cel ce si-a sacrificat viata intru binele neamului sau Stefan cel Mare.

Va multumim pentru atentie!