Sunteți pe pagina 1din 13

Cimentul este un material de constructii fabricat de industria silicatilor din silicati naturali.

Putina istorie Cercetatorii mult timp s-au interesat n compoziia unui piatr natural gsit la Portland, n Anglia, care posed proprieti remarcabile hidraulice ( capacitatea de a ntri n prezena apei). Potenial enorm pentru industria de construcii n cazul n care producia ar putea fi vreodat stapanit a fost neleas. Structura adevrat de ciment a fost descoperit la mijlocul secolului al XIX-lea de ctre un francez, Louis Vicat. Cimentul este produs prin nclzirea unui amestec de calcar si argila la o temperatur de 1450 C. Acest lucru produce noduli greu cunoscut sub numele de clinche. Adaosul de alte minerale (de exemplu explozie zgur de furnal, cenu de puterea statiei, materiale de umplutur calcar, pozzolans naturale sau artificiale) produce diferite tipuri de cimenturi. Cimentul este amestecat cu criblur, nisip, aditivi si apa pentru a produce beton, de care este ingredientul activ indispensabil. Ea joac un rol esenial n construcii contemporane i, prin urmare, mediul nostru de via.

Producerea cimentului n 48 de ri ale lumii priviti harta:

Exzemplu:

Europa de W- 20 % Europa centrala-11% America de N-8% Africa de E-29% America Ltina-3% Asia-36%

CAOLINUL : este o varietate de argil. El are formula chimic Al 4 Si 4 O 10 (OH )2 . Numele lui deriv de la chinezescul kau ling (creast mare), o referin a dealului Jauchau Fu, unde a fost gsit prima dat.

GLOSAR
Cermet material sintetic din ceramic, cu proprieti asemntoare metalelor (CERamic METalic). Clincher produs intermediar obinut la fabricarea cimentului prin inclzirea materiei prime pan aproape de temperatura de vitrifiere i prin transformarea ei intr-o mas compact i dur.

Talcul: este un silicat hidratat de magneziu: Mg3Si4O10(OH)2 sau


H2Mg3(SiO3)4. Mai poate conine, procentual: FeO 1.8%, MnO 1.5% i ZnO 6.0%.

Procedura de obtinere a cimentului


Materiile prime n proporiile stabilite dozate si cntrite cu ajutorul cntarelor de band sunt mcinate i uscate in mori cu bile sub forma unei pulberi fine numite faina bruta, folosindu -se mai ales gazele provenite de la instalaia de exhaustare a cuptorului. Fina este omogenizat i depozitat n silozuri dupa care este introdusa in sistemul cuptorului rotativ. Materialul se alimenteaza pe la partea superioara a cicloanelor si circula in sens descendent in contracurent cu gazele rezultate din procesul de ardere care circula prin cicloanele separatorului de la treptele inferioare spre cele superioare. In acest fel gazele se racesc pe masura ce faina bruta se preincalzeste si incepe procesul de decarbonatare. Materia prima aflata in suspensie se separa de gaze in fiecare treapta a schimbatorului si reintalneste gazele in treapta descendenta. Repetarea acestui proces (separare amestecare) la fiecare treapta a schimbatorului pana la descarcarea fainii in cuptor asigura un bun transfer termic. Procesul de clincherizare (transformarea fainii brute in clincher, produsul intermediar din care se produce cimentul) are loc in cuptorul rotativ . Temperatura existenta in cuptor pentru ca acest proces sa aiba loc este de 1450 0C, iar temperatura flacarii de aproximativ 2000 0C.

Schema tehnologica la producerea betonului

Clincherul care paraseste cuptorul intra in rcitorul gratar care are doua funcii: s recupereze o cantitate cat mai mare de energie din clincherul fierbinte astfel nct s fie utilizata in cadrul procesului; si s reduc temperatura clincherului la un nivel potrivit pentru folosirea lui ulterioar ca semifabricat la producerea cimentului. Cimentul Portland este produs prin macinarea clincherului impreuna cu gipsul in morile de ciment . n cimenturile compozite exist ali compui (aditivi) precum zgura granulat de furnal care este macinata impreuna cu clincherul. Pentru ca este aprovizionata cu umiditate mare, zgura este uscata in uscatoare rotative ce utilizeaza gaze calde de la cuptor sau racitorul gratar dar utilizeaza si pacura sau gaze.

Tipuri de ciment
Cimenturi uzuale
CEM I 42.5R, Ciment Portland cu rezistenta initiala mare; Standard: SR EN 197-1:2002 CEM I 52.5R, Ciment Portland cu rezistenta initiala mare; Standard: SR EN 197-1:2002 CEM II/A-S 32.5R, Ciment Portland cu zgura cu rezistenta initiala mare; Standard: SR EN 197-1:2002

CEM II/B-S 32.5R, Ciment Portland cu zgura cu rezistenta initiala mare; Standard: SR EN 197-1:2002 CEM II/B-M (S-V) 32.5R, Ciment Portland compozit cu rezistenta initiala mare; Standard: SR EN 197-1:2002
CEM II/B-M (S-P) 32.5R, Ciment Portland compozit cu rezistenta initiala mare; Standard: SR EN 197-1:2002 CEM III/A 32.5R, Ciment de furnal cu rezistenta initiala mare; Standard: SR EN 197-1:2002

Cimenturi specializate
CD 40, Ciment pentru drumuri, autostrazi si aeroporturi; Standard: STAS 10092:1978 HRB 22.5E, Liant Hidraulic Rutier; Standard: SR ENV 13282:2002 HRB 32.5E, Liant Hidraulic Rutier; Standard: SR ENV 13282:2002 H II / A-S 32.5, Ciment cu caldura de hidratare limitata (si rezistenta moderata la ape sulfatice); Standard: SR 3011:1996

Ambalarea
Cimentul produs este insilozat si expediat vrac sau ambalat in saci auto sau pe calea ferata. Termen de valabilitate este de 60 de zile de la data livrarii cu respectarea conditiilor de transport si de depozitare specificate de normele in vigoare

Sticlele sunt un amestec de dioxid de siliciu si silicaii ai diferitelor metale. Sunt materiale necristalizate (amorfe), cu rezisten mecanic i duritate mare, cu coeficient de dilatare mic. La temperaturi mai nalte se comport ca lichidele subrcite cu vscozitate mare. Nu au punct de topire definit. Prin nclzire se nmoaie treptat, ceea ce permite prelucrarea sticlei prin suflare, presare, turnare, laminare. Sticlele se obin, n general, prin topirea n cuptoare speciale a unui amestec format din nisip de coar, piatr de var, carbonat de sodiu (sau de potasiu) i materialele auxiliare. Proprietile fizice ale sticlelor sunt determinate de compoziia lor.

Tipuri de sticle
Sticla obisnuit (sticla de sodiu sau potasiu): Sticla de sodiu are compoziia aproximativ 6SiO2CaONa2O. Se intrebuineaz la fabricarea geamurilor i a ambalajelor de sticl. Sticla de potasiu are compoziia H 2O i este rezistenta la variaii de temperatura. Se folosete la fabricarea vaselor de laborator.

Cristalul (sticla de plumb) este o sticla n care sodiul i calciul au fost nlocuii cu potasiu i plumb (6SiO 2PbOK2O) i se caracaterizeaz prin proprietai de refracie bune i densitate mare. Flintul si trasul contin un procent de plumb mai mare dect cristalul. Flintul se folosete pentru prisme i lentile optice. Prin adugarea unor cantitati mici de Al2O3 sau B2O3 se obin sticle rezistente la variaii brute de temperatura care se folosesc la fabricarea vaselor de laborator (sticla Jena, Pirex sau Duran). Au o rezisten chimica mare i un coeficient de dilatare mic.

Primele forme de sticl


Plinius menioneaz n Istoria natural o poveste despre descoperirea sticlei. Pe scurt, un grup de marinari fenicieni de pe un vas ce transporta sod a venit la rm spre a face focul. Plaja ntins era plin de nisip, dar nici un bolovan pentru a ine vasul la foc. Marinarilor le -a venit ideea de a folosi civa bulgri de sod de pe corabie. i au fcut focul, pregtindu -i mncarea i apoi dormind. Diminea, scormonind din ntmplare prin cenua focului, un marinar a gsit cteva pietricele lucioase, care nu semnau cu nici un material obinuit. Erau bucele de sticl. ntmplarea a fost verificat de oamenii de tiin, care au dovedit c focul fcut pe plaj, chiar i pe baz de crbune, nu poate duce la temperaturi suficient de mari pentru producerea topirii nisipului (prima condiie pentru apariia sticlei). Povestea lui Pliniu a fost catalogat ca fiind fals. Acest lucru este ns greit. Indiferent dac povestea cu bulgrii de sod este sau nu adevrat, pe plajele i deerturile nisipoase din zonele bntuite de furtuni cu trznete se gsesc destul de frecvent forme de sticl natural, format de temperatura ridicat a trznetului. n anumite locuri din SUA (ex. Florida sau California) acestea se comercializeaz, fiind vndute turitilor fie n formele ciudate naturale, fie cu anumite prelucrri.

Proprietile mecanice a blocurilor de sticl


Rezistena total a construciilor de ngrdire din blocurile de sticl la aciunile exterioare i durabilitatea lor n mare msur se determin de proprietile mecanice a blocurilor de sticl. Proprietile mecanice sunt: densitatea 2,5 g/cm . - duritatea dup Moos 5 7. - limita de rezisten la comprimare 300 900 MPa. - limita de rezisten la ntindere 20 60 MPa. modul de elasticitate 63 85 GPa. Blocurile n golurile de lumin lucreaz la comprimare, lovituri i ncovoieri. Rezistena lor depinde de dimensiunile geometrice i construcie.

Blocuri de sticl compacte Blocuri de sticl compacte reprezint elemente de sticl masive primite prin presare de form dreptunghiular, patrat sau rotund. Ele nu au camere nchise i nu se pot folosi n ngrdiri, la care se nainteaz cerine de termo i fonoizolare nalt. Rezistena nalt a blocurilor de sticl la sarcin istatice i de oc se atinge datorit mririi grosimii peretelui de 1,5 3 ori n comparaie cu goluri sudate.