1

CAPITOLUL 8
Introducere n zica laserilor
8.1 Interact ia radiat iei cu materia. Coecient ii lui Ein-
stein
Experient a ne arata ca o substant a aata la o temperatura mai mare decat
0K emite radiat ii electromagnetice care poarta numele de radiat ie termica.
Sistemele materiale emit radiat ii la orice temperatura, putand absorbi n
acelasi timp radiat ii din mediul nconjurator. Cand ntre radiat ia termica
emisa si cea absorbita de un sistem material se stabileste un echilibru, se
spune ca avem o radiat ie termica de echilibru.
Un corp care poate sa absoarbantregul ux incident pentru toate frecvent ele
si toate temperaturile se numeste corp negru. Fizica clasica nu a putut ex-
plica distribut ia energiei n spectrul radiat iei corpului negru. In 1990, Max
Planck a fost cel care a emis ipoteza ca energia radiat iei emise sau absorbite
de substant a nu variaza continuu, asa cum presupune zica clasica, ci n mod
discontinuu, prin cuante de energie; el a gasit pentru densitatea spectrala de
energie relat ia

T,
=
8h
3
c
3
1
e
h
k
1
care este cunoscuta sub denumirea de legea de distribut ie a lui Planck (vezi
cap.6).
Teoria semiclasica a radiat iei a permis calcularea probabilitat ilor pentru
absorbt ia si emisia radiatiei unui corp negru aat sub inuent a unei unde
luminoase. Ea nu poate explicansa emisia spontana decat daca dispunem de
informat ii suplimentare legate de relat ia dintre procesul de emisie si procesul
de absorbt ie a radiat iei, informat ii necont inute n teoria semiclasica.
Relat ia dintre emisia si absorbt ia radiat iei se poate obt ine folosind metodele
teoriei cuantice a campurilor. Totusi, se obt in rezultate bune si prin utilizarea
unei metode statistice, mult mai simple, dezvoltate de Albert Einstein (1917).
2
Einstein a stabilit aceasta legatura pornind de la condit ia de echilibru a
unui sistem de atomi aat n campul radiat iei termice de echilibru dintr-o
incinta. Mai precis, Einstein considera un gaz de atomi identici aat ntr-
o incinta, n echilibru termodinamic la temperatura T. Gazul este atat de
rareat ncat atomii pot considerat i independent i (nu interact ioneaza intre
ei). Ansamblul de atomi interact ioneaza cu radiat ia termica de echilibru din
interiorul incintei.
Pentru simplitate, consideram doua nivele energetice atomice nedegener-
ate carora le corespund energiile E
1
si E
2
(E
1
< E
2
), respectiv starile cuantice
1 si 2 (Fig.8.1).
dtbpFU2.6818in1.4641in0ptFig.8.1g
81
.wmf
Einstein a identicat trei procese radiative care afecteaza densitat iile
atomilor n starile 2 si 1.
(a). Emisia spontana (A
21
)
Asa cum rezulta si din titlu, aceasta apare daca atomii aat i n starea 2
au o tranzit ie spontana n starea 1 si, in acest fel, ei adauga (sub forma de
fotoni) excesul lor de energie la energia campului cavitat ii. Daca densitatea
de populat ie n starea 2 este N
2
, rata de dezexcitare a acestei stari este data
de expresia
dN
2
dt
| emisiespontan a = A
21
N
2
.8.1 (1)
De notat ca aceasta ecuat ie ne spune ceva foarte simplu: daca nu are loc nici
un proces, atunci populat ia atomica va cobor de pe nivelul 2 pe nivelul
1 cu o constanta de timp = 1/A
21
.
(b). Absorbt ia (B
12
)
In acest proces un atom aat n starea 1 absoarbe un foton din camp
si se va converti ntr-un atom aat in starea 2. Rata la care acest proces
are loc trebuie sa depinda de densitatea atomilor absorbant i si de campul
electromagnetic din care se absoarbe energia. Avem, deci,
dN
2
dt
|
absorbt ie
= +B
12
N
1
() =
dN
1
dt
|
absorbt ie
, 8.2 (2)
unde a doua egalitate exprima ideea evidenta ca, daca N
1
descreste, atunci
N
2
trebuie sa creasca.
(c). Emisia stimulata (B
21
)
Acest proces este inversul absorbt iei; atomul emite n mod coerent in
campul electromagnetic excesul sau de energie h. Deci, fotonul adaugat
campului este de aceeasi frecvent a, faza si stare de polarizare si se propaga
3
n aceeasi direct ie cu radiat ia ce induce tranzit ia atomica din starea 2 n
starea 1. Evident, rata de tranzit ie depinde de densitatea de atomi ce pot
stimulat i si de intensitatea campului stimulator:
dN
2
dt
|
emisiestimulat a
= B
21
N
2
() =
dN
1
dt
|
emisiestimulat a
.8.3 (3)
Aceste trei procese sunt prezentate schematic n Fig.8.2.
dtbpFU3.6063in3.8761in0ptFig.8.2g
82
.wmf
In Fig.8.2.a se observa can absent a unei radiat ii incidente, apare un foton
ntr-o direct ie oarecare. Aceasta este emisia spontana; atomul poate radia
ntr-un unghi solid 4 cu o stare de polarizare ntamplatoare. Absorbt ia
face ca unda sa descreasca n amplitudine si atomul din starea 1 trece n
starea 2. Evident ca partea de unda care nu este absorbita si continua
drumul. Desenul pentru emisia stimulata este tocmai inversul absorbt iei.
Daca acceptam aceasta relat ie inversa, atunci cea mai mare parte din magia
emisiei stimulate dispare si nu ne vom mai ntreba de ce unda transmisa din
Fig.8.2b este de aceeasi frecvent a, n aceeasi direct ie si are aceeasi stare de
polarizare ca si unda incidenta. Identicand Fig.8.2c ca un proces invers
gurii 8.2b, atribuim aceste caracteristici port iunii de unda ce se adauga la
unda stimulatoare.
Este foarte important sa ne reamintim (vezi Fig. 8.2c) faptul ca prin
emisie stimulata se adauga campului un foton care are:
1. aceeasi frecvent a ca si unda stimulatoare
2. aceeasi stare de polarizare ca si unda stimulatoare
3. aceeasi direct ie de deplasare ca si unda stimulatoare
4. aceeasi faza ca si unda stimulatoare.
Daca aceste caracteristici nu ar adevarate, atunci rezultatele obt inute
ar viola legile termodinamicii. Tratarea detaliata a interact iei atom-camp
electromagnetic utilizeaza un aparat matematic complicat si nu va descrisa
n acest capitol.
8.1.1 Relat ia dintre coecient ii lui Einstein
Denind aceste procese, Einstein a dedus, in cadrul termodinamicii de
echilibru, formula radiat iei corpului negru. Suma dintre (8.1), (8.2) si (8.3)
exprima rata totala a schimbarii densitat ii de populat ie din starea 2 (sau 1)
4
ca rezultat al proceselor radiative. La echilibru termodinamic, ecare proces
de coborare trebuie sa e echilibrat exact de unul de urcare (acesta este
motivul pentru care putem ignora orice alt proces care afecteaza starile 1
si 2; bilant ul detaliat trebuie sa apara ntre procesele radiative considerate
aici).
dN
2
dt
|
radiativ
= A
21
N
2
+B
12
N
1
() B
21
N
2
() =
dN
1
dt
|
radiativ
.
8.4 (4)
La echilibru, variat ia n timp a densitat ii de atomi trebuie sa e egala cu zero
si rezulta:
N
2
N
1
=
B
12
()
A
21
+B
21
()
.8.5 (5)
Einstein a utilizat statistica Boltzmann clasica pentru a obt ine o alta ecuat ie
pentru raportul populat iilor n starile 1 si 2 si le-a egalat cu ecuat ia (8.5):
N
2
N
1
=
g
2
g
1
e
h/kT
=
B
12
()
A
21
+B
21
()
, 8.6 (6)
unde g
2(1)
este factorul de degenerare (adica numarul de cai prin care atomul
poate avea energia E
2(1)
).
Rezolvand ecuat ia (8.6) pentru () obt inem:
A
21
_
g
2
g
1
e
h/kT
_
+B
21
_
g
2
g
1
e
h/kT
_
() = B
12
(),
sau
() =
A
21
[(g
2
/g
1
)e
h/kT
]
B
12
B
21
[(g
2
/g
1
)e
h/kT
]
.8.7 (7)
Dupa mpart irea prin [(g
2
/g
1
)e
h/kT
] se obt ine
() =
A
21
B
21
1
B
12
g
1
B
21
g
2
e
+h/kT
1
.8.8 (8)
care este similara formulei lui Planck.
Einstein a identicat coecient ii celor doua formule obt inand
B
12
g
1
B
21
g
2
= 1saug
2
B
21
= g
1
B
12
8.9a (9)
5
si
A
21
B
21
=
8n
2
n
g
h
3
c
3
8.9b (10)
In acest fel, ecuat ia (8.8) este identica cu formula lui Planck, dedusa n
capitolul 6.
Ecuat iile 8.9 a si b sunt foarte importante deoarece arata legatura din-
tre cele trei procese radiative diferite: emisia spontana, absorbt ia si emisia
stimulata. Daca un proces este cunoscut, toate celelalte procese sunt cunos-
cute. De exemplu, un experiment de absorbt ie poate da informat ii impor-
tante asupra procesului de emisie stimulata. Este important sa nt elegem
ca acesti trei coecient i sunt caracteristici ecarui atom. Pentru atom nu
conteaz a daca se aa n echilibru termodinamic ntr-o cavitate ncalzita sau
n prezent a unui camp electromagnetic intens generat de alt i atomi. React ia
lui este conforma cu ratele indicate n ecuat iile (8.1), (8.2) si (8.3) pentru
campul electromagnetic.
Oricum, nu numai campul electromagnetic poate afecta un atom. Atomii
se pot ciocni cu alt i atomi, cu electronii sau cu fononii, care pot deaseme-
nea produce tranzit ii ntre nivelele 1 si 2.

In aproximat ia pe care o face,
Einstein considera inuent a campului electromagnetic ca si a celorlalte pro-
cese si introduce ntr-o maniera naturala si directa schimbarile ntre starile
atomului.
8.1.2 Forma liniei de emisie atomica

In cele ce urmeaza vom analiza sistemele n care densitat ile de stari atom-
ice 1 si 2 sunt de natura tranzitorie (variaza n timp) si/sau sunt departe de
echilibrul termodinamic. In acest caz, raportul N
2
/N
1
nu va dat de fac-
torul Boltzmann si nici suma proceselor nu este zero, asa cum am presupus
n paragraful precedent iar () nu este data de formula radiat iei corpului
negru. Ne focalizam atent ia asupra sistemelor ce emit o linie sau o banda
ngusta de frecvent e a carei lat ime este mult mai mica decat frecvent a
centrala , dar care nu este un continuum ca n spectrul radiat iei corpului
negru. Putem spune ca linia este foarte ngusta sau ca factorul atomic Q este
foarte mare, dar nu este innit. Lat imea , n hertzi, a unei linii chiar foarte
nguste poate comparabila cu aceea a canalelor de comunicat ii. Deci, chiar
simpla armat ie ca h = E
2
E
1
trebuie privita cu un pic de scepticism.
6
Principiul de incertitudine a lui Heisenberg nu permite cunoasterea precis a a
starii energetice si deci, existent a unor tranzit ii riguros monocromatice tre-
buie, de asemenea, privita cu scepticism. Daca consideram mai mult dec at
un singur atom, atunci este imperativ sa recunoastem ca energiile nu sunt
perfect denite.
Sa analizam acum nivelele de energie ntre starile 1 si 2 n modul aratat
n Fig.8.3.
dtbpFU3.3901in1.9571in0ptFig.8.3g
83
.wmf
Putem spune ca exista o distribut ie a energiilor n jurul valorilor nominale
notate E
0,
E
1
si E
2
. Deci, pot tranzit ii spontane din orice stare notata cu
2 catre acele stari notate cu 1, la frecvent e diferite, asa cum sunt aratate n
Fig.8.3.
Largimea ecarei stari poate diferita si poate sa e sau nu simetrica.
Important este ca exista o distribut ie a frecvent elor fotonilor ce pot emisi
spontan. Distribut ia relativa este numita funct ia de forma a liniei g(), cu
g()d reprezentand fract iunea emisiei spontane n intervalul de frecvent e
d.
Denit ii ale lui g() :
a) g(

)d

= probabilitatea ca fotonul emis spontan sa aiba frecvent a

cuprinsa n intervalul

+d

.
Prin integrarea lui g(

) pentru toate frecvent ele se obt ine valoarea 1,

adica certitudinea:

_
0
g(

)d

= 1.8.10 (11)
Dimensiunea lui g() este (1/Hz) sau secunde. O estimare rapida a valoarii
lui de varf arata ca g(
0
) 1/, unde
0
=
21
este frecvent a picului si
este largimea la seminalt ime (FWHM =Full Width at Half Maximum)
a emisiei (vezi gura 8.3.c)
b) g(

)d

= intensitatea relativa a absorbt iei radiat iei de catre atomii

aat i n starea 1, n intervalul

+d

.
c) g(

)d

= intensitatea relativa a emisiei stimulate induse asupra atom-

ilor aat i n starea 2 de catre campul electromagnetic avand frecvent a cuprinsa
n intervalul

+d

.
Important este ca aceeasi funct ie de forma g() a linie atomice se aplica
pentru toate cele trei procese radiative discutate mai sus. Largimea spectrala
7
a densitat ii energiei radiate () poate mult mai mare decat g(), asa
cum este cazul corpului negru, sau poate mult mai mica decat daca
() este data de o singura frecvent a externa laser ce poate emite toata
energia pe o singura frecvent a si nimic n celelalte. Pentru a t ine cont de
toate aceste posibilitat i partea radiativa a ecuat iei de rata pentru N
2
va
scrisa astfel:
dN
2
dt
|
radiativ
= A
21
N
2
[

_
0
g(

)d

= 1] +B
12
N
1

_
0
(

)g(

)d

8.11 (12)
B
21
N
2

_
0
(

)g(

)d

.
Daca (

) este foarte mare fat a de g(

), atunci l putem evalua pentru

= si l scoatem n fat a integralei. Cum

_
g(

)d

= 1, atunci ecuat ia
(8.11) reproduce formula originala data de Einstein (8.4).

In continuare ne vom ocupa doar de cazul n care largimea spectrala a lui

() este foarte mica comparativ cu g() si putem considera tot i fotonii ca
avand o singura frecvent a sau () poate aproximat ca o funct ie .
Daca
(

)
atunci
dN
2
dt
|
radiativ
= A
21
N
2
B
21
N
2

g() +B
12
N
1

g().8.12 (13)
Utilizand urmatoarele substitut ii:
B
12
=
g
2
g
1
B
21
B
21
=
c
2
8n
2

2
c
n
g
1
h
A
21
=
c
n
g

2
0
8n
2
A
21
h
si

_
jouli
volum
_
=
I

(watt/arie = jouli timp

1
L
2
)
vitezafotonului = L/timp
ecuat ia (8.12) se poate rescrie sub forma:
dN
2
dt
|
radiativ
= A
21
N
2

_
A
21

2
8n
2
g()
_
I

h
_
N
2

g
2
g
1
N
1
_
.
8
Notand
A
21

2
8n
2
g() = ()
obt inem:
dN
2
dt
|
radiativ
= A
21
N
2

()I

h
_
N
2

g
2
g
1
N
1
_
.8.13 (14)
O vericare rapida indica faptul ca marimea are dimensiuni de arie (L
2
)
si este numita sectiunea ecace de emisie stimulata,
() = A
21

2
8n
2
g().8.14 (15)
Sect iunea ecace poate interpretata ca aria sect iunii transversale a ato-
mului fat a de uxul de fotoni I

/h. Valoarea ei tipica este cuprinsa ntre

10
12
cm
2
si 10
20
cm
2
.
Deci, factorul de forma al liniei g() este cel mai important parametru n
descrierea interact iei undelor electromagnetice cu atomii.
8.2 Amplicarea radiat iei la trecerea printr-un sistem atomic
Vom descrie n continuare procesul de amplicare (sau de atenuare) a
energiei campului electromagnetic care interact ioneaza cu un sistem atomic.
Vom presupune ca densitat ile de populat ie (m
3
) ale diferitelor stari N
1
si
N
2
sunt create printr-un sistem de pompaj extern ce compenseaza procesele
de pierdere.
dtbpFU4.8801in1.7746in0ptFig.8.4g
84
.wmf

In gura 8.4 ne imaginam un experiment n care o placa de atomi de

grosime z este iradiata cu un camp electromagnetic de intensitate I
0
(W/m
2
),
care, dupa amplicare (sau atenuare), este recept ionat de un detector. De-
tectorul nu poate distinge fotonii provenit i din emisia stimulata de fotonii
emisi spontan. Semnalul reprezinta suma lor. Cum emisia spontana este
mult mai mica decat cea stimulata, putem considera fotonii emisi spontan
ca un zgomot. Pentru diminuarea acestui zgomot folosim un ltru trece
banda, cu banda , n jurul frecvent ei a sursei, iar un polarizor va elimina
jumatate din emisia spontana.
9
Semnalul nregistrat de catre detector reprezinta intensitatea de intrare
n sistem,modicata plus sau minus prin urmatoarele procese:
plus
1. Emisie stimulata: cantitatea de radiat ie adaugata prin emisie stimu-
lata avand aceeasi frecvent a, faza si direct ie ca si campul de intrare.
minus
2. Absorbt ie: cantitatea de radiat ie absorbita de atomii aat i n starea 1.
plus
3. Emisie spontana: cantitatea de radiat ie emisa spontan de catre atomii
aat i n starea 2, n aceeasi direct ie ca si campul incident si cu frecvent a n
interiorul benzii , centrata pe .
Matematic, contribut iile celor trei procese pot scrise sub forma:
I

=
1 2 3 4 5 6
+h B
21
I

(c/n
g
)
g() 1 1 N
2
z
h B
12
I

(c/n
g
)
g() 1 1 N
1
z
+h A
21
g()
1
2

d
4
N
2
z
8.15 (16)
Fiecare tranzit ie aduce o contribut ie campului sub forma de fotoni h
(coloana 1) (vezi 8.15), la o rata data pentru ecare proces (coloana 2), re-
spectand forma liniei (coloana 3). Coloana 4 reprezinta probabilitatea ca
fotonul implicat sa aiba o polarizare proprie, iar coloana 5 reprezinta proba-
bilitatea ca emisia sa e n interiorul unghiului solid d. Coloana 6 reprezinta
numarul de atomi implicat i n interact ie.
Relat ia (8.15) se poate rescrie sub forma:
I

z

dI

dz
=
_
h
(c/n
g
)
(B
21
N
2
B
12
N
1
)g()
_
I

+
1
2
_
hA
21
N
2
g()
d
4
_
8.15a
(17)
Ultimul termen al relat ie (8.15a) reprezinta contribut ia emisiei spontane,
privita ca un zgomot, pe care detectorul o nregistreaza e ca avem sau
nu semnal de intrare (I

). Chiar daca prezent a zgomotului este esent iala n

procesul de pornire a oscilat iei laser, n aceasta sect iune el poate neglijat.
Folosind relat iilentre coecient ii lui Einstein, B
12
/B
21
= g
2
/g
1
si A
21
/B
21
=
8n
2
n
g
h
3
/c
3
, ecuat ia (8.15a) ia forma nala,
dI

dz
=
__
A
21

2
8n
2
g()
_ _
N
2

g
2
g
1
N
1
_
I

_
()I

, 8.16 (18)
10
unde () este denit ca:
() = A
21

2
8n
2
g()
_
N
2

g
2
g
1
N
1
_
.8.17 (19)
Intensitatea radiat iei creste cu distant a daca tot i termenii din partea dreapta
a ecuat iei (8.16) sunt pozitivi ; n acest caz, coecientul () se numeste
coecientul de castig.
Ecuat ia (8.16) reprezinta ecuat ia centrala a teoriei laserilor.
Coecientul de castig se poate deni ca:
()
[dI

/dz] = putereanet aemis apeunitateadevolum

I

= putereapeunitateadeariecetraverseaz aacelvolum
,
unde puterea neta emisa pe unitatea de volum este egala cu de h ori numarul
de tranzit ii de emisie stimulata, pe unitatea de volum, pe unitatea de timp,
minus cea datorita absorbt iei.
Daca intensitatea radiat iei incidente nu schimba densitatea populat iei n
starile 2 si 1, atunci spunem ca avem un semnal mic si coecientul de castig
se noteaza cu
0
().
Tot i laserii pornesc cu o valoare de semnal mic, dar n urma cresterii
uxului de fotoni prin mediul activ se schimba densitat ile de populat ie si
castigul nu mai ramane constant.
Pentru a avea castig, n ecuat ia (8.16), trebuie ca
N
2
>
g
2
g
1
N
1
, 8.18 (20)
relat ie care reprezinta o inversie a starii normale de echilibru termodinamic,
asa cum este ea descrisa de statistica Boltzmann, dar este o cerint a fun-
damentala pentru amplicarea radiat iei. Daca populat ia este normala si
N
2
< (g
2
/g
1
)N
1
, atunci dI

/dz, este negativ si ecuat ia (8.16) reprezinta ex-

presia coecientului de absorbt ie.
Daca inversia de populat ie poate ment inuta un timp oarecare, atunci o
radiat ie rezonanta, incidenta pe mediu, va amplicatan timpul parcurgerii
mediului. Un mediu n care s-a realizat inversia de populat ie se numeste
mediu activ.

In acest mediu poate sa apara, n anumite condit ii, efectul de
amplicare a luminii prin emisia stimulata a radiat iei, notat pe scurt LASER
(Light Amplication by Stimulated Emission of Radiation).
Prima paranteza patrata din relat ia (8.16) reprezinta sect iunea ecace a
emisiei stimulate asa cum a fost ea denitan (8.14). Este o forma convenabila
11
de a scrie parametrii fundamentali ai sistemului, deoarece nmult ind () cu
inversia de populat ie se poate obt ine castigul sistemului. Daca, de exemplu,
valoarea de varf a lui (
0
) este 10
16
cm
2
, atunci pentru a obt ine un coecient
de castig de 0, 01cm
1
(sau 1%/cm) este necesara realizarea unei inversii de
populat ie de 10
14
cm
3
.
12
8.3 Oscilatorul si amplicatorul laser
8.3.1 Pragul de oscilat ie
Din ecuat ia pentru castigul optic (8.16) se observa ca este necesar ca
N
2
> g
2
/g
1
N
1
pentru a avea castig. Aceasta stare anormala n natura,
este numita inversie a densitat ilor de populat ie.

In acest moment nu ne in-
tereseaza cum se obt ine inversia de populat ie, dar vom descrie acest fenomen
mai tarziu.

In mod evident, putem construi un amplicator de bandangusta,
ntr-un mediu activ de lungime l
g
, si avand un castig la semnal mic
G
0
= exp[
0
()l
g
].8.21 (21)
Pentru a converti amplicatorul ntr-un oscilator, avem nevoie de o react ie
pozitiva asa cum este ilustrat n Fig. 8.5, unde oglinzile R
1
si R
2
reecta
nainte si napoi prin mediul activ campul electromagnetic (fotonii).
dtbpFU3.4826in1.7685in0ptFig.8.5g
85
.wmf
Pragul de oscilat ie este determinat de cerint a ca, pentru un drum complet
al fotonilor n rezonator, castigul sa e mai mare ca 1. Considerand numai
pierderile pe oglinzi, este nevoie ca
o
() sa e sucient de mare pentru a
satisface inegalitatea
R
1
R
2
e
2
0
()l
g
1
sau

0
()
1
2l
g
ln
_
1
R
1
R
2
_
= 8.22 (22)
Cu alte cuvinte, castigul pe unitatea de lungime
0
() trebuie sa depaseasca
pierderile pe unitatea de lungime .
dtbpFU3.8839in2.2554in0ptFig.8.6g
86
.wmf
Semnicat ia zica a acestei armat ii este foarte importanta, asa cum se
poate vedea din gura 8.6, unde not iunea de prag se refera la situat ia n
care castigul depaseste pierderile ntr-o banda foarte ngusta a frecvent elor.
Daca castigul este foarte mare, va creste si banda de frecvent e pentru care
inegalitatea (8.22) este satisfacuta.

In acest moment se pot pune urmatoarele ntrebari: care sunt frecvent ele
de oscilat ie?; ce limiteaza amplicarea oscilat iei? ce mecanisme zice pornesc
13
oscilat ia laser?

In urmatoarele sect iuni vom ncerca sa raspundem pe rand
la aceste ntrebari.
Dar, mai ntai trebuie sa tratam fasciculele gaussiene si cavitat ile optice
rezonante.
8.3.2 Fasciculele gaussiene
Unde TEM
Pentru nceput vom demonstra ca fasciculele optice care se propaga n
spat iul liber sunt aproape TEM (transvers electric and magnetic). Cu alte
cuvinte, componentele campului sunt ntr-un plan perpendicular pe direct ia
de propagare. Acest lucru se demostreaza simplu folosind ecuat ia
E =0 (pentruspat iulliber).8.23a (23)
Evident, aceeasi procedura se aplica lui H. Operatorul divergent a poate
scris ca
t
- divergent a transversala a campului plus derivata dupa z a
componentei z a campului:
E =
t
E+

z
E
z
= 0.8.23b (24)
Unda se propaga cu viteza luminii c si, prin urmare, variat ia majora a
campului pe direct ia z este un termen de forma aproximativa exp(jkz),
cu k n/c = 2n/
0
. La frecvent e optice, > 10
13
Hz,
0
este mic si, prin
urmare, k este un numar foarte mare.
Deci,
E
z
z
j
2n

0
E
z
.8.24 (25)

In plus, un fascicul are un diametru D, care este, n general, de 1cm si,

deci, putem aproxima divergent a transversala prin:

t
E
t

|E
t
|
D
.8.25 (26)
14
Utilizand relat iile (8.24) si (8.25) si introducandu-le n (8.23), obt inem expre-
sia marimii componentei z a campului n termenii componentelor transver-
sale:
|E
z
|

0
2nD
|E
t
| .8.26 (27)
Acest raport este foarte mic pentru spectrul vizibil, infrarosu si pentru di-
ametre D uzuale ( 1cm) si, deci, componenta E
z
este mult mai mica decat
componentele transversale. Demostrat ia exacta a problemei implica calcule
matematice laborioase.
Sa ne ntoarcem la armat ia anterioara, si anume: k = 2n/
0
este un
numar foarte mare. Aceasta nseamna ca, o descriere completa a campului
trebuie sa implice funct ii ce variaza foarte rapid pe direct ia z. Rezolvarea
numerica este foarte dicila asa ca vomncerca sa gasim o alta cale. Deoarece
campul se propaga cu viteza c/n, vom cauta solut ii de forma:
E(x, y, z) = E
0
(x, y, z)e
jkz
, 8.27 (28)
unde E
0
este amplitudinea undei, factorul exp(jkz) exprima aproximat ia
ca unda se va propaga ca o unda plana, iar factorul indica masura n care
fasciculul deviaza de la forma unei unde plane.

Inlocuim (8.27) n ecuat ia undei independente de timp pentru a obt ine

o ecuat ie ce depinde numai de . Cu alte cuvinte, ne intereseaza doar cum
deviaza unda de la unda plana

2
E +

2
c
2
n
2
E = 0.8.28 (29)

In (8.28) am presupus un indice de refract ie uniform; daca n depinde de r,

atunci rezultatele trebuie modicate. Cateva calcule preliminare sunt nece-
sare:

2
t
E = E
0
(
2
t
) exp(jkz)
E
z
= E
0
_
jk +

z
_
exp(jkz)

2
E
z
2
= E
0
_
k
2
j2k

z
+

2

z
2
_
exp(jkz).
15
Cand derivatele de mai sus sunt substituite n (8.28), atunci termenul k
2
se
anuleaz a cu (n/c
2
) si, dand factor comun exp(jkz) obt inem:

2
t
j2k

z
+

2

z
2
= 08.29 (30)
Ecuat ia (8.29) este, asa cum se observa, o reprezentare diferita a ecuat iei
undelor.
Facem acum urmatoarea aproximat ie: termenul cont inand derivata de
ordinul doi n z este neglijat, cu urmatoarea justicare: coecientul k este
foarte mare si atunci ponderea termenului al treilea fat a de termenul al doilea
este mult mai mare. Ecuat ia (8.29) devine:

2
t
j2k

z
= 0.8.30 (31)
Ecuat ia (8.30) este ecuat ia centrala a fasciculelor gaussiene (intamplator are
aceeasi forma ca si ecuat ia Schrodinger dependenta de timp). Ea este numita
ecuat ia undei paraxiale.
Modul fundamental (de ordin cel mai redus), TEM
00
Pentru a evita calcule matematice complicate, cautam solut iile care au
simetrie cilindrica. Ecuat ia (8.30) devine
1
r

r
_
r

r
_
j2k

r
= 08.31 (32)
Asa cum suntem obisnuit i ghicim forma funct ionala a solut iei si apoi fort am
coecient ii necunoscut i sa teze ecuat ia. Alegem

0
= exp
_
j
_
P(z) +
kr
2
2q(z)
__
, 8.32 (33)
unde indicele 0 indica modul de ordin cel mai scazut, fundamental, TEM
00
.
Scopul este sa gasim
0
prin reducerea ecuat iei (8.31) la ecuat ii diferent iale
ordinare pentru funct iile necunoscute P(z) si q(z). Urmatoarele derivate sunt
necesare
j2k

0
z
=
_
2kP

(z) +
k
2
r
2
q

(z)
q
2
(z)
_

0
r
= j
kr
q(z)

0
, r

0
r
= j
kr
2
q(z)

0
16

r
_
r

0
r
_
= j
kr
2
q(z)
_
j
kr
q(z)
_

0
j2
kr
q(z)

0
1
r

r
_
r

0
r
_
=
_

k
2
r
2
q
2
(z)
j
2k
q(z)
_

0
.

Inlocuind aceste funct ii n (8.31) si grupand termenii lui r cu puteri egale,

obt inem
__
k
2
q
2
(z)
(q

(z) 1)
_
r
2
2k
_
P

(z) +
j
q(z)
_
r
0
_

0
= 08.33 (34)
Pentru ca relat ia (8.33) sa e solut ie, ecare factor al lui r trebuie sa e egal
cu zero. Obt inem doua ecuat ii diferent iale simple:
q

(z) = 18.34a (35)

P

(z) =
j
q(z)
8.34b (36)
Prima ecuat ie (8.34a) are o solut ie simpla:
q(z) = q
0
+z8.35 (37)
unde q
0
este valoarea lui q la z = 0. (Unde este situat z = 0 ?; Vom vedea
mai tarziu.)
Este evident ca dimensiunea lui q
0
, trebuie sa e aceeasi cu cea ale lui
z (lungime), asa ca suntem tentat i sa utilizam simbolul z
0
. Dar este q
0
real? Pentru a raspunde la aceasta ntrebare ne ntoarcem la forma init iala
dependenta de q(z), (8.32), pe care o rescriem astfel:

0
= exp
_
j
kr
2
2q(z)
_
exp[jP(z)]8.36 (38)
Daca q(z) ar real, atunci |exp[jkr
2
/2q(z)]| = 1 pentru toate valorile
lui r. Aceasta ar nsemna ca faza se schimba din ce n ce mai rapid cu
r, amplitudinea ramanand constanta. Dar aceasta nu mai descrie o unda;
o unda presupune ca energia sa este concentrata n regiuni certe n planul
transversal si, prin urmare, posibilitatea ca q sa e real nu este de interes.
Presupunem ca q(z) este complex. Cum z este real, n ecuat ia (8.35)
orice parte reala a lui q
0
corespunde unei schimbari a coordonatei spat iale.
17
Prin urmare, putem include aceasta n z si lasam q
0
sa e pur imaginar (de
exemplu: q
0
= iz
0
)
q(z) = z +jz
0
, 8.37 (39)
unde z
0
este o constanta ce va determinata si interpretata ulterior.
Dac a (8.37) este substituit n (8.32), sa zicem la z = 0, obt inem o imagine
satisfacatoare din punct de vedere zic a lui
0
. La z = 0
q(z) = jz
0
si

0
(z = 0) = exp
_

kr
2
2z
0
_
exp[jP(z = 0)].
De remarcat ca, exponent iala este reala si, deci, amplitudinea scade rapid cu
r de la valoarea 1 pentru r = 0 la 0.363 pentru r =
_
2z
0
/k. Aceasta ultima
marime este o scala de lungime pentru acest fascicul
w
2
0
=
2z
0
k
=

0
z
0
n
sauz
0
=
nw
2
0

0
.8.38 (40)
Deci, campul variaza ca exp(r
2
/w
2
0
) la z = 0 (Fig.8.7)
dtbpFU3.7369in2.4396in0ptFig.8.7g
87
.wmf
Deoarece ochiul nostru raspunde cu patratul campului, vom observa
numai o singura pata cont inand majoritatea puterii n fasciculul de raza
w
2
. Din aceasta cauza w
2
este numita marimea spotului.

In orice punct
z, valorea lui q se schimba conform (8.37).
Sa calculam inversul lui q si sa examinam partea imaginara
1
q(z)
=
1
z +jz
0
=
z
z
2
+z
2
0
j
z
0
z
2
+z
2
0
=
1
R(z)
j

0
nw
2
(z)
, 8.39 (41)
unde R(z) si w(z) sunt parametrii caracteristici ai fasciculului. Ne rentoarcem
la relat ia (8.32) si o rescriem:

0
=
_
exp
_

kz
0
r
2
2(z
2
+z
2
0
)
___
exp
_

kzr
2
2(z
2
+z
2
0
)
__
{exp[jP(z)]}8.40 (42)
Acum, prin ndepartarea de axa, faza variaza foarte rapid cu r, dar am-
plitudinea devine neglijabila la valori mari ale lui r si funct ia
0
poate de-
scrie o unda. Remarcam din nou termenul ce se nmult este cu r
2
n prima
18
exponent iala ca pe o scala de lungime si l vom denumi marimea spotului
fasciculului, care este acum o funct ie de z:
w
2
(z) =
2
kz
0
(z
2
0
+z
2
) =
2z
0
k
_
1 +
_
z
z
0
_
2
_
sau utilizand denit ia lui w
0
,(8.38) obt inem:
w
2
(z) = w
2
0
_
1 +
_

0
z
nw
2
0
_
2
_
.8.41 (43)
Notam termenul din a doua exponent iala cu R(z).
R(z) =
1
z
(z
2
+z
2
0
) = z
_
1 +
_
z
0
z
_
2
_
= z
_
1 +
_
nw
2
0

0
z
_
2
_
.8.42 (44)
Ambele ecuat ii (8.41) si (8.42) necesita o discut ie pentru a se stabili sensul
zic. Dar mai ntai, sa-l deducem pe P(z). Acesta este legat de q(z) prin
P

(z) =
j
q(z)
=
j
z +jz
0
sau
jP(z) =
z
_
0
dz

+jz
0
= ln(z

+jz
0
) |
z
0
= ln(z +jz
0
) ln(jz
0
)
jP(z) = ln
_
1 j
_
z
z
0
__
.
Vom folosi relat ia
1 j
_
z
z
0
_
=
_
1 +
_
z
z
0
_
2
_
1/2
exp
_
j tan
1
_
z
z
0
__
pentru a gasi partea imaginara si partea reala a lui P(z):
jP(z) = ln
_
1 +
_
z
z
0
_
2
_
1/2
j tan
1
_
z
z
0
_
.8.43 (45)
19
Atunci exp[jP(z)] va avea expresia:
e
jP(z)
=
1
[1 + (z/z
0
)
2
]
1/2
e
+j tan
1
(z/z
0
)
8.44 (46)

In concluzie, expresia completa a modului fundamental TEM

00
va avea
urmatoarea forma:
E(x,y,z)
E
0
=
_
w
0
w(z)
exp
_

r
2
w
2
(z)
__
amplitudineamodului
exp
_
j
_
kz tan
1
_
z
z
0
___
fazalongitudinal a
exp
_
j
kr
2
2R(z)
_
fazaradial a.
8.45
(47)
unde
w
2
= w
2
0
_
1 +
_

0
z
nw
2
0
_
2
_
= w
2
0
_
1 +
_
z
z
0
_
2
_
8.41 (48)
R(z) = z
_
1 +
_
nw
2
0

0
z
_
2
_
= z
_
1 +
_
z
0
z
_
2
_
8.42 (49)
z
0
=
nw
2
0

0
.8.38 (50)
Interpretarea zica a modului TEM
00
Amplitudinea campului
Primul termen din (8.45) descrie amplitudinea campului ca o funct ie de
coordonata radiala si arata cum se schimba aceasta cand fasciculul se propaga
n lungul lui z. Asa cum am vazut, la r = w, amplitudinea campului scade
la 1/e din valoarea de varf la r = 0

E(x, y, z)
E
0

=
w
0
w(z)
exp
_

_
r
w
_
2
_
8.46 (51)

In Fig.8.8 punctul de la 1/e din amplitudinea campului este reprezentat n

funct ie de z.
dtbpFU3.6374in2.0669in0ptFig.8.8g
88
.wmf
20
Cand fasciculul se propagan lungul lui z, marimea spotului w(z) creste si
punctele unde amplitudinea scade la 1/e din maxim se ndeparteaza de axa.
Este evident, din gura 8.8, ca fasciculul se extinde la

2w
0
cand z = z
0
w
2
(z) = w
2
0
_
1 +
_
z
z
0
_
2
_
.
Valoarea minima a spotului, w
0
, se obt ine cand z = 0. Pentru z foarte mare,
marimea spotului creste asimptotic catre linia punctata descrisa de:
w(z z
0
) =
w
0
z
z
0
=

0
z
nw
0
.
Deci, cresterea unghiulara a fasciculului este data de:

2
=
dw
dz
=

0
nw
0
8.47 (52)
=
2
0
nw
0
Aceasta este mprastirea unghiulara minima pe care o poate avea un fascicul
cu diametrul 2w
0
.
Calculam puterea totala ce traverseaza un plan n pozit ia z
P =
1
2
EE

dA =
1
2
E
2
0

w
2
0
w
2
(z)
2
_
0

_
0
exp
_

2r
2
w
2
(z)
_
rdrd =
1
2
E
2
0

_
w
2
0
2
_
8.48
(53)
unde este factorul de impedant a a undei (
0
/
0
n)
1/2
. Puterea transportata
de fascicul este constanta si nu depinde de z.
Factorul de faza longitudinal
Al doilea factor n (8.45), arata variat ia fazei undei n direct ia de propa-
gare:
= kz tan
1
_
z
z
0
_
8.49 (54)
unde k este numarul de unda.
Deci, viteza de faza a unui fascicul gaussian este usor mai mare ca viteza
luminii (ntr-un mediu uniform)
v
p

=
_

z
_
1
=
c/n
1 (
0
/2nz) tan
1
(z/z
0
)
8.50 (55)
21
Chiar daca viteza de propagare este aproape de c/n, diferent a poate masurata
si ea joaca un rol important n teoria rezonatorilor optici.
Factorul de faza radial
Ultimul factor din (8.45)
exp
_
j
kr
2
z
2R(z)
_
indica faptul ca, planul z nu este o suprafat a de faza egala. Daca frontul de
faza nu este plan, atunci este curbat. Datorita si simbolului utilizat, R(z),
putem anticipa ca suprafet ele de faza egale sunt sferice cu o raza de curbura
data de R(z).

In Fig.8.9 consideram o unda sferica, nu prea ndepartata de
axa z.
dtbpFU3.7957in2.501in0ptFig.8.9g
89
.wmf
Campul pentru o astfel de unda este de tipul:
E
1
R
exp(jkR),
unde R = (r
2
+z
2
)
1/2
. La distant a mare de origine, R z r, rezulta
R = z
_
1 +
r
2
z
2
_
1/2
z +
1
2
r
2
z
z +
1
2
r
2
R
unde R z.
Prin urmare, faza campului n apropierea axei variaza n felul urmator:
E
1
R
exp(jkz) exp
_
j
kr
2
2R
_
.
Ultimul termen are aceeasi forma funct ionala ca si ultimul factor din (8.45).

In cazul fasciculelor gaussiene, centrul aparent al frontului de unda se schimba.

Numai atunci cand z este foarte mare fat a de z
0
, undasi are originea la z = 0.
Mutandu-ne mai aproape de z = 0 centrul de curbura se deplaseaza la in-
nit si frontul de unda este plan. Exista doua denit ii echivalente pentru
planul z = 0:
1. Locul unde marimea spotului este minima.
2. Locul unde frontul de unda este plan.
22
Sa vedem acum ce nseamna ecare termen din ecuat ia (8.45):
E(x, y, z)

c ampulelectric
E
0

amplitudineac ampuluilaz = 0
w
0
w(z)
exp
_

r
2
w
2
(z)
_

variat iaamplitudiniicur
exp
_
j
_
kz tan
1
_
z
z
0
___

factoruldefaz alongitudinal
exp
_
j
kr
2
2R(z)
_
factoruldefaz aradial.
Moduri de ordin nalt
Pentru rezolvarea ecuat iei undelor putem folosi coordonatele carteziene
rezultand n acest caz, solut iile:
E(x, y, z)
E
m,p
= H
m
_
2
1/2
x
w(z)
_
H
p
_
2
1/2
y
w(z)
_

w
0
w(z)
exp
_

x
2
+y
2
w
2
(z)
_
8.51(56)
exp
_
j
_
kz 1(1 +m +p) tan
1
_
z
z
0
___

exp
_
j
kr
2
2R(z)
_
,
unde H
m
(u) reprezinta polinoamele Hermite de ordin m (denite n capitolul
6).
Aceste solut ii ne conduc la diferite distribut ii ale amplitudinii campului
electromagnetic, asa cum sunt reprezentate n Fig.8.10
dtbpFU3.8631in5.4907in0ptFig.8.10g
81
0.wmf
8.3.3 Cavitat i optice rezonante
Cavitatea optica este o parte foarte importanta a oricarui laser. Ea
asigura react ia pozitiva care ment ine oscilat ia laser.

In cazul cel mai simplu,
o cavitate optica este compusa din doua oglinzi cu un mediu activ asezat
ntre ele.
Fascicule gaussiene n rezonatori stabili
23
Anterior, am dedus teoretic caracteristicile fasciculului gaussian. Acum
ne vom ntreba cum afecteaza o cavitate optica reala parametrii fasciculului
gaussian.
Pentru aceasta, consideramn Fig.8.11 un fascicul TEM
00
, de semilargime
w(z) si raza R(z) a frontului undei.
dtbpFU4.0032in2.623in0ptFig.8.11g
81
1.wmf
Alegem sistemul de coordonate astfel ncat semilargimea minima sa e la
z = 0. Alegem un set de oglinzi si le pozit ionam n asa fel ncat suprafet ele
lor sa se potrivesca exact cu suprafet ele de faza constanta ale fasciculului.
De exemplu: oglinda plana, R
1
= , plasata la z = 0 si o oglinda de raza
R
2
, la z = d. Fasciculul gaussian va reectat de suprafat a oglinzii si se
suprapune peste el nsusi, ntorcandu-se catre cealalta oglinda. Vom folosi n
considerat iile urmatoare relat iile (8.42), (8.41) si (8.38).
Prin plasarea oglinzilor R
1
si R
2
la distant a d una de alta obt inem:
R(z) = z
_
1 +
_
z
0
z
_
2
_
, 8.52 (57)
sau
R(d) = R
2
= d
_
1 +
_
z
0
d
_
2
_
Rezolvand aceasta ecuat ie pentru z = 0, utilizand (8.38) si considerand n =
1, rezulta:
z
0
=
w
2
0

= (dR
2
)
1/2
_
1
d
R
2
_
1/2
.8.53 (58)
Marimea spotului pe oglinda R
2
este
w
2
(d)

0
=
w
2
0

0
_
1 +
_
d
z
0
_
2
_
.8.54 (59)

Inlocuind n (8.53) obt inem relat ia dintre semilargimea fasciculului gaussian

si paramentrii rezonatorului:
w
2
(d)

0
= (dR
2
)
1/2
_
1
d
R
2
_
1/2
_
1 +
d
2
dR
2
(1 d/R
2
)
_
=
(dR
2
)
1/2
(1 d/R
2
)
1/2
.8.55
(60)
Aceste relat ii se pot obt ine si pentru un rezonator cu doua oglinzi curbe.
24
Rezonant a
Rezonant a undelor electromagnetice la frecvent e optice nu este diferita
de rezonant a oricarui alt sistem mecanic sau electric.
dtbpFU4.2627in2.8253in0ptFig.8.12g
81
2.wmf
Consideram o cavitate, reprezentata schematicn Fig.8.12; lungimea cavitat ii
este mult mai mare decat lungimea de unda a unei radiat ii din spectrul viz-
ibil sau infrarosu. Fie, o unda ce se reecta nainte si napoi ntre cele doua
oglinzi. Pornind de la oglinda M
1
cu intensitatea E
0
, campul se propaga
pana la M
2
si napoi, aparand o schimbare de amplitudine
1

2
, si de faza,
exp(jk2d). Notam campul nou creat, cu E
+
1
. Dupanca un parcurs complet
ntre oglinzi, apare E
+
2
. Considerand init ial unda de faza zero, reprezentam
n Fig.8.13 adunarea fazoriala a campurilor existente n rezonator.
dtbpFU3.4515in2.6844in0ptFig.8.13g
81
3.wmf
Vom nota schimbarea de faza dupa un parcurs complet egala cu 2 = 2kd,
care este usor diferita, cu un unghi , de un multiplu ntreg de 2.
2 = 2kd = q2 8.56 (61)
Campul total n rezonator va maxim atunci cand
1
si
2
sunt 1 si = 0.
De asemenea, sunt maxime la = 0 urmatoarele marimi: numarul de fotoni
din rezonator si energia stocata. Acest fenomen zic se numeste rezonant a
si se deneste prin:
schimbarea de faza pentru un parcurs complet ntre oglinzi=2kd = q28.57
(62)
Folosind relat ia k = n/c = 2/, rezulta:
k 2d =
n 2d
c
=
2 2d

= q 28.58a (63)
sau
d =
q
2
, 8.58b (64)
unde =
0
/n.
Fenomenul de rezonant a se produce pentru acele lungimi de unda ce
ndeplinesc relat ia (8.58b), adica lungimea rezonatorului este un numar ntreg
de semilungimi de unda.
25
Ecuat ia (8.57) poate scrisa n funct ie de frecvent a astfel:
k 2d =
2nd
c
= 2
2nd
c
= q(2)8.59 (65)
= q
c
2nd
.
Deoarece q trebuie sa ia valori ntregi, numai frecvent ele discrete satisfac
condit ia de rezonant a. Diferent a dintre doua frecvent e succesive este

q+1

q
=
c
2nd
.8.60 (66)
Largimea rezonant ei: factorul Q si net ea
Asa cum am vazut, intensitatea maxima a campului corespunde valorii
= 0; pentru variat ii mici n jurul lui = 0, amplitudinea campului poate
destul de mare. Exista trei parametri caracteristici asociat i unui fenomen
de rezonant a: Q (calitatea), F (net ea) si
p
(timpul de viat a al fotonului n
rezonator).
Campul electric total n partea dreapta a oglinzii M
1
si care merge spre
dreapta (indicat prin indicele +) este dat de campul E
0
care este transmis
prin oglinda de la sursa, plus campurile ce au aparut n urma drumurilor
dus-ntors ntre oglinzi (de la 1 la N).
Amplitudinile acestor campuri sunt legate de E
0
prin coecientul de re-
exie al ecarei oglinzi. Faza componentei N, E
N
, este ntarziata fat a de E
0
cu de N ori factorul de faza ce apare la ecare drum complet.
E
+
T
= E
+
N
=
..
incidentE
0
{1 +
..
primultur
1

2
e
jk2d
+
..
aldoileatur(
1

2
e
jk2d
)
2
+...
..
alN leatur(
1

2
e
jk2d
)
N
=
= E
0
_
1
1
1

2
e
j2
_
, 8.61 (67)
unde este lungimea optica a cavitat ii si este egala cu nd/c.
Campul total ce se ntoarce de la oglinda M
2
spre stanga (indicat prin
indicele ) si este incident pe oglinda M
1
va :
E

T
=
2
e
j2
E
+
T
= E
0
_

2
e
j2
1
1

2
e
j2
_
.8.62 (68)
26
Ambele relat ii (8.61) si (8.62) arata ca atunci cand numitorul este minim,
campul este maxim, adica: 2 = q2. Intensitatea undelor din cavitate, I
+
si I

, este data de relat ia I = EE

/2.
Pentru unda ce calatoreste spre dreapta avem:
I
+
(z = 0
+
) =
|E
0
|
2
2
_
1
1
1

2
e
j2

2
e
+j2
+|
1

2
|
2
_
=
= I
0
1
1 2 |
1

2
| cos 2 +|
1

2
|
2
I
+
(z = 0
+
) = I
0
1
1 2 |
1

2
| [1 2 sin
2
] +|
1

2
|
2
I
+
(z = 0
+
) =
E
2
0
2
_
1
(1

R
1
R
2
)
2
+ 4

R
1
R
2
sin
2

_
8.63 (69)
unde am presupus coecient ii de reexie reali si am nlocuit R
1,2
= |
1,2
|
2
.
De asemenea, am neglijat termenul
1

2
e
j2
.
Planul z = 0
+
este chiar la dreapta suprafet ei M
1
. Cantitatea E
2
0
/2
este o intensitate si reprezinta coecientul de transmisie prin M
1
nmult it cu
intensitatea incidenta T
1
[E
2
inc
/2], unde T
1
= 1 R
1
pentru oglinzile fara
pierderi. Pentru M
2
, lucrurile sunt similare.
Rezulta ca:
I
1
=
_
E
2
0
2
= T
1
I
inc
= (1 R
1
)I
inc
__
T
2
= (1 R
2
)
(1

R
1
R
2
)
2
+ 4

R
1
R
2
sin
2

_
,
sau
T() =
I
transmis
I
incident
=
_
(1 R
1
)(1 R
2
)
(1

R
1
R
2
)
2
+ 4

R
1
R
2
sin
2

_
.8.64 (70)
Transmisia neta este maxima atunci cand numitorul este minim, asa cum
este reprezentat grac n Fig.8.14, unde axa orizontala este [/ q], iar axa
verticala este transmisia.
dtbpFU3.7723in2.4587in0ptFig.8.14g
81
4.wmf
Factorul Qal cavitat ii este o masura angustimii sau selectivitat ii rezonant ei.
Daca
0
este frecvent a dintre varfuri (rezonant e), atunci Q este dat de :
Q =

0

1/2
=

0

1/2
=

0

1/2
, 8.65 (71)
27
unde
1/2
(sau
1/2
) este largimea la jumatatea nalt imii maxime.
Se poate demonstra ca
1/2
este

1/2
=
+

=
c
2nd
_
1 (R
1
R
2
)
2
(R
1
R
2
)
1/4
_
8.66 (72)
Factorul de calitate Q este dat de relat ia:
Q =
q(c/2nd)

1/2
=
2nd

0
(R
1
R
2
)
1/4
1 (R
1
R
2
)
1/2
, 8.67 (73)
unde q =
nd

0
/2
.
Exemplu numeric: d = 1m, R
1
R
2
= 0.99, = 632.8nm Q = 9.8810
8
.
Frecvent a de lucru este =
c

= 4.74 10
14
si = 480kHz.
Pentru a evita aceste numere mari, n teoria laserilor se utilizeaza ter-
menul de net e a rezonatorului, notat cu F
F =
c/2nd

1/2
,
sau
F =
(R
1
R
2
)
1/2
1 (R
1
R
2
)
1/2
8.68 (74)
Pentru exemplu numeric de mai sus, valoarea factorului de net e este de
F = 313, ce reprezinta o valoare rezonabila ca ordin de marime.
8.3.4 Oscilat ia laser si amplicarea n tranzit ii largite omogen.
Figura 8.6 ne arata ca exista o banda de frecvent e larga pentru care
castigul depaseste pierderile. Aceasta este o situat ie convenabila, chiar dorita.
De exemplu, presupunem ca avem o linie atomica largita omogen cu o largime
de 1GHz, iar coecientul de castig la semnal mic, la frecvent a
0
, este de
N ori pierderile. Pentru o forma a linie de tip lorentzian, dependent a de
frecvent a a castigului este

0
() =
0
(
0
) =
(/2)
2
(
0
)
2
+ (/2)
2
8.69 (75)
28
Pentru
0
(
0
)/ = N, castigul depaseste pierderile pe intervalul de frecvent e
2 |
0
| (N 1)
1/2
.8.70 (76)
Pentru
0
(
0
) = 4, de exemplu, si = 1GHz, exista o banda n largime
de 1, 7GHz n care oscilat ia laser poate avea loc. Oricum, oscilat ia laser va
aparea la frecvent e discrete, guvernate de modul cavitat ii cu raportul castig
/ pierderi cel mai mare.
Pentru a nt elege logica ultimului enunt rescriem ecuat ia asociata emisiei
stimulate
dN
2
dt
| emisiastimulat a = B
21
N
2

() =
()I

h
N
2
.8.71 (77)
Funct ia de forma a linie atomice g() arata cum raspunde ecare atom,
n medie, la campul electromagnetic, pentru diferite frecvent e. Cu toate
ca un camp intens poate afecta forma liniei, nainte ca oscilat ia sa nceapa
forma liniei este afectata numai de mecanismele caracteristice de largire.
Prin urmare, g() exprima preferint a pentru frecvent ele apropiate de linia
centrala. Desi am dori ca N
2
sa e mare, valoarea sa maxima este xata de
catre mecanismul de pompaj extern, si anume de catre termenul I

.
Exista ceva ce putem face pentru ca o frecvent a sa poata favorizata
fat a de o alta? Raspunsul este da, daca recitim paragrafele referitoare la
rezonant a.
Sa ne reamintim ca ntr-o cavitate rezonanta, campul este mult mai mare
decat ntr-una nerezonanta. Prin urmare, putem construi urmatorul scenariu
pentru pornirea oscilat iei laser.
Vom presupune ca printr-o metoda de pompaj a fost creata o inversie de
populat ie N
2
(g
2
/g
1
)N
1
. Cand exista inversie de populat ie, emisia spontana
poate aparea, emit and energia electromagneticantr-unul din (8n
3

2
/c
3
)
V moduri ce sunt prezente n volumul mediului activ. Numarul de moduri ce
recept ioneaza aceasta emisie spontana este urias. De exemplu, presupunem
ca centrul liniei emise este la 5000

A (
0
= 6 10
14
Hz). Largimea este, prin
urmare de 1GHz; volumul mediului activ este 10cm
3
, si n = 1. Asadar, exista
(8n
3

2
/c
3
) V = 3.35 10
10
moduri diferite n care atomul poate emite
energia sa interna catre campul electromagnetic. Dar, cele mai multe dintre
aceste moduri reprezinta unde care se propagantr-o direct ie gresita. Aceasta
parte a emisiei spontane ce se aa n intervalul de frecvent e ce concide cu
acela al cavitat ii rezonante (si desigur, emisa n lungul axei laserului), este
29
reectata nainte si napoi ntre oglinzi, crescand foarte mult campul undei
stat ionare. Prin urmare, dependent a init iala de frecvent a a densitat ii de en-
ergie a campului electromagnetic este controlata de dependent a de frecvent a
a emisiei spontane (de exp. g()) si de raspunsul cavitat ii.
Aceasta situat ie este arata n Fig.8.15, unde campurile corespunzatoare
modurilor cavitat ii tocmai ncep sa se formeze din emisia spontana. Atunci
cand fotonii sunt prezent i, tranzit iile produse prin emisie stimulata pot avea
loc, ad augand energie n faza adecvata, la frecvent a, n direct ia si cu po-
larizarea adecvate, astfel ca se adauga coerent la campul ce stimuleaza atomii.
Prin urmare, acele campuri rezonante mai apropiate de linia centrala sunt
amplicate si dupa cat iva timpi de parcurgere a cavitat ii, sunt mai mari
decat valorile lor init iale. Modurile de pe aripi, (0, 0, q 2) si (0, 0, q + 3),
sunt amplicate, dar mult mai put in.
dtbpFU3.8821in6.8095in0ptFig.8.15g
81
6.wmf
Cateva drumuri complete prin cavitate sunt suciente pentru a face campul
destul de intens. De exemplu, presupunand ca intensitatea picului pentru
modul (0, 0, q) era 1W/cm
2
si castigul net (R
1
R
2
)
1/2
exp[
0
(
q
)/l] = 4,
dupa numai 5 parcursuri complete, acesta intensitate va creste cu un fac-
tor de 4
10
1, 05 10
6
, presupunand ca, pe durata procesului, coecientul
de castig ramane constant.
Alte moduri din gura 8.15 cresc, dar nu asa de repede. Daca, de exem-
plu,

R
1
R
2
exp[+(
q+1
)l] = 2 si intensitatea init iala a fost de 0.5W/cm
2
,
valoarea sa va de 0.5mW/cm
2
dupa cinci parcursuri complete n cavitate.
Este evident faptul ca modul (0, 0, q) este mult mai mare ca restul, dar chiar
si asa, intensitatea de 0.5mW/cm
2
a modului (0, 0, q +1) este semnicativa.
Trebuie, de asemenea, sa ne e clar ca ceva trebuie sa se schimbe pentru
ca intensitatea nu poate creste la innit, crescand numarul de parcursuri
complete n cavitate. De ecare data creste numarul de fotoni ce se adauga
campului din cavitate. De ecare data cand un foton este adaugat la campul
cavitat ii, inversia de populat ie scade cu doi (n = N
2
N
1
, N
2
scade cu 1 si
N
1
creste cu 1).
Atunci cand campul stimulator este asa de mare ncat atomii cedeaza
energie la fel de repede pe cat de repede o primesc de la sistemul de pompaj,
se atinge pozit ia de echilibru. Deci, castigul sistemului trebuie sa scada pana
la o valoare la care inversia de populat ie produsa este consumata de emisia
stimulata. Aceasta se numeste saturarea castigului.
Pentru a descrie starea nala a laserului avem nevoie de o descriere
matematica a saturarii castigului. Pentru aceasta construim un model ce
30
cuprinde cele doua nivele ale unui sistem atomic implicat n efectul laser,
gura 8.16.
dtbpFU3.6824in2.7389in0ptFig.8.16g
81
7.wmf

In gura, R reprezinta rata de producere a unei stari atomice ca rezultat

al tuturor cauzelor implicate, cu except ia celor indicate n diagrama. De
exemplu, R
1
include excitarea directa din starea fundamentala n starea 1
si, de asemenea, rutele indirecte ca excitat ia n starile superioare, urmata de
emisia spontana dinspre starile mai nalte catre starea 1; nu include emisia
spontana a starii 2 catre starea 1si nici emisia stimulata. Acestea vor luate
n considerare separat. Starea 2 este pompata direct din starea fundamentala
la o rata R
2
ce include drumul indirect catre nivelele superioare, urmata de
caderea pe nivelul 2.
O data ce atomii sunt pe nivelele 2 si 1, ei sufera o serie de procese,
ca de exemplu: n starea 2 ei pot emite spontan un foton de energie
21
,
transformand un atom din starea 2 ntr-un atom aat n starea 1; emisia
stimulata si absorbt ia act ioneaza si ele asupra populat iilor N
1
si N
2
.
Ecuat iile diferent iale ce descriu dinamica populat iilor pot scrise n ter-
meni de timpi de viat a pentru procesele care au loc:
1. Suma dintre rata de emisie spontana si rata oricarui alt proces ce
descreste populat ia N
2
si creste simultan populat ia N
1
este notata cu 1/
21
.
2. Rata pierderilor din starea 2 ce nu produc o schimbare n starea 1, este
notata cu 1/
20
.
3. Rata totala a scaderii populat iei N
2
este suma ratelor de mai sus si
deneste timpul de viat a al starii 2:
1

2
=
1

21
+
1

20
.
4. Rata de scadere a populat iei N
1
, determinata de toate fenomenele,
este notata cu 1/
1
.
Ratele de emisie stimulata si de absorbt ie pot exprimate cu ajutorul
coecient ilor Einstein prin B
21
g()

si B
12
g()

, sau, mai convenabil, uti-

lizand relat iile dintre ei si exprimand rezultatul nal n termeni de sect iune
ecace a emisiei stimulate si intensitate a radiat iei. Ne reamintim ca:
B
21

g() =
c/n
g
h
_
A
21

2
0
8n
2
g()
_
I

c/n
g
=
()I

h
8.72 (78)
Deci, variat iile n timp ale populat iilor nivelelor implicate n procesul laser
se pot descrie prin urmatoarele doua ecuat ii diferent iale cuplate
dN
2
dt
= R
2
(t)
N
2

()I

h
[N
2
N
1
]8.73 (79)
31
dN
1
dt
= R
1
(t) +
N
2

21
+
()I

h
[N
2
N
1
]
N
1

1
.8.74 (80)
Aceste ecuat ii sunt fundamentale n descrierea oricarui proces laser si se
numesc ecuat ii de rata.
8.4 Caracteristicile radiat iei laser
1.Coerent a
Fasciculul laser prezinta un nalt grad de coerent a temporala si spat iala.
Coerent a temporala implica posibilitatea prezicerii fazei si amplitudinii undei
laser dupa un interval de timp, ntre observat iile init iala si nala. Ea poate
exprimata n trei moduri diferite: timp de coerent a t
c
, largimea liniei
() sau lungime de coerent a l
c
.

Intre aceste marimi exista relat iile:
t
c
=
1

=
c

2
, l
c
=

2

=
c

.
De exemplu, un laser cu CO
2
fara circulat ie de gaz, cu putere medie (10W)
are = 100MHz, nsemnand l
c
= 3m; daca laserul este stabilizat n
frecvent a (10
9
), largimea liniei de oscilat ie se reduce la = 3MHz si
l
c
= 100m.
Coerent a spat iala presupune ca fasciculul laser sa aiba o forma care sa
ramana constanta n timp, cu alte cuvinte se spune ca o unda este coerenta
spat ial daca exista o diferent a de faza constanta ntre oricare doua puncte
alese pe frontul de unda.
2. Monocromaticitatea
Monocromaticitatea este proprietatea laserilor de a emite fascicule de
radiat ie n domenii spectrale foarte nguste si ea este legata de coerent a tem-
porala. Pentru un laser cu mediu activ solid (rubin, neodim, semiconductor),
n care de obicei este dicil sa se obt ina emisia monomod (datorita largimii
de banda mari a mediului activ), largimea benzii de oscilat ie laser atinge
adesea valori de peste 1GHz.
Un laser bine stabilizat n frecvent a poate atinge valori = 50500Hz,
adica / = 10
12
10
13
sau = 6.10
11
6.10
10
nm.
3. Direct ionalitatea
Din nsusi principiul sau de funct ionare, laserul radiaza toata puterea
sa ntr-un fascicul direct ional, puternic colimat. Direct ionalitatea se da-
32
toreste atat proprietat ilor radiat iei stimulate cat si act iunii cavitat ii rezo-
nante. Totusi, ca orice unda electromagnetica corenta spat ial, fasciculul laser
are o divergent a intrinseca datorita difract iei.
4. Iradiant a, stralucirea, uent a
Iradiant a (intensitatea, densitatea de putere) [W/cm
2
] trebuie nt eleasa
n raport cu intervalul spectral foarte ngust n care se face emisia si cu
divergent a redusa a fascicului laser. Distribut ia transversala a iradiant ei
pentru un fascicul gaussian (simetric pe axele x si y) este
I(x, y, z) = I
0
exp[2(x
2
+y
2
)/w
2
(z)]
unde I
0
este iradiant a maxima, iar w(z) este dat de (8.41).
Puterea totala a fasciculului P n punctul z = 0 este data de integrala
P =

Idxdy
obt inandu-se:
P =
w
2
0
2
I
0
sau, notand cu A = w
2
0
, aria transversala a fasciculului laser la talia sa,
rezulta:
I
0
=
2P
A
.
Parametrul semnicativ al unui fascicul laser nu este nici puterea, nici
iradiant a, ci stralucirea. Stralucirea S [Wcm
2
sr
1
] este denita ca puterea
emisa pe unitatea de suprafat a (iradiant a) pe unitatea de unghi solid:
S =
I

s
,
unde
s
=
2
/(2w
0
)
2
.
Stralucirea laserilor este cu cateva ordine de marime mai mare decat a
celor mai puternice surse incoerente. Aceasta se datoreste direct ionalitat ii
deosebite a fasciculului laser.
Fluent a F[J/cm
2
] este denita ca:
F =
P
p
A
,
33
unde
p
este durata pulsului laser.
8.5 Clasicarea principalelor tipuri de laseri

In tabelul de mai jos, prezentam schematic parametrii si principalele car-

acteristici pentru tranzit iile laser prezente n gaze (g), solide (s), lichide (l)
si plasma (p). Ecient a (%) reprezinta raportul dintre puterea de iesire a
radiat iei laser si puterea de intrare electrica.
Mediul
laser
Lungimea
de unda
(
0
)
Monomod(S)
sau
multimod(M)
Continuu
(CW),sau
n pulsuri
Ecient a
(%)
Puterea
de iesire;
energia
C
6+
(p) 18.2nm M pulsuri 10
5
2mJ
ArFexicimer(g) 193nm M pulsuri 1 500mJ
KrFexcimer(g) 248nm M pulsuri 1 500mJ
He Cd(g)
Rhoda min e
6G(l)
442nm
560 640nm
S/M
S/M
CW
CW
0.1
0.005
10mW
100mW
Ar
+
(g) 515nm S/M CW 0.05 10W
He Ne(g) 633nm S/M CW 0.05 1mW
Kr
+
(g) 647nm S/M CW 0.01 500mW
Rubin(s) 694nm M pulsuri 0.1 5J
Ti
+3
: Al
2
O
3
(s) 0.66 1.18m S/M CW 0.01 10W
Nd
+3
: sticl a(s) 1.06m M pulsuri 1 50J
Nd
+3
: Y AG(s) 1.064m S/M CW 0.5 10W
centrideculoare
KF
1.25 1.45m S/M CW 0.005 500W
He Ne(g) 3.39m S/M CW 0.05 1mW
FEL(lasercu
electroni
liberi)
9 40m M pulsuri 0.5 1mJ
CO
2
(g) 10.6m S/M CW 10 100W
H
2
O(g) 118.7m S/M CW 0.001 10W
Relat ia dintre sect iunea ecace de absorbt ie si cea de emisie stimulata
34
este

ab
() =
g
2
g
1

stim
().8.19 (81)
Integrand forma diferent iala a castigului (8.16) se obt ine
I

(z) = I

(0) exp[
0
()z] = G
0
()I

(0).8.20 (82)
G
0
() = exp[
0
()d],
unde G
0
() reprezinta castigul la semnal mic al unui amplicator de lungime
d. Este important de t inut minte ca acest coecient de castig depinde de
frecvent a. Deci, mediul se va comporta ca un amplicator de banda ngusta.