LUCRARE DE ABSOLVIRE CURS SSM NIVEL DE BAZA

PRIMUL AJUTOR

Absolvent:

Ianuarie 2012

Cuprins
1. Prim ajutor defi itie !. Prim ajutor i *. Prim ajutor i +. Prim ajutor i /. Prim ajutor i 0. Prim ajutor i 1. Prim ajutor i 2. Prim ajutor i 3. Prim ajutor i 14. Prim ajutor i "a#u$ e%&u erii o"'iu$ui $a (u)(ta te "'imi"e "a#u$ o)ie"te$or (trai e i trao"u$are "a#u$ e&i(ta%i(u$ui ,(a -erarea a#a$a.

"a#u$ i to%i"atiei "u mo o%id de "ar)o "a#u$ i to%i"atiei "u i (e"ti"ide or-a ofo(fori"e "a#u$ i to%i"atiei "u a$"oo$ eti$i" "a#u$ i to%i"atiei "u a$"oo$ meti$i" "a#u$ i to%i"atiei "u eti$e -$i"o$ "a#u$ i to%i"atiei "u idro"ar)uri

11. Re(u("itarea a(i(te ta "ardiore(&iratorie 1!. Primu$ ajutor i 1*. Primu$ ajutor i 1+. Primu$ ajutor i 1/. Primu$ ajutor i "a# de 'emora-ie "a#u$ am&utatiei de mem)re "a#u$ ar(uri$or termi"e5 "'imi"e (i e$e"tri"e "a#u$ fra"turarii de-ete$or

10. LAN6UL SUPRAVIE6UIRII 7 Ma(uri de (i-ura ta 8 9e era$itati 8 Eta&e A&e$ $a (er:i"iu$ de ur-e ta; 11! 8 BLS 7 Su&ortu$ :ita$ de )a#a 8 ALS 7 Su&ort :ita$ a:a (at &re"o"e 8 6ra (&ortu$ 11. A(i(te ta de ur-e ta i "a# de "a$amitate

1. PRIM AJUTOR
Ansamblu de metode practice si de tehnici terapeutice puse in aplicare pentru a acorda asistenta persoanelor in pericol (victime ale accidentelor, de exemplu) si pentru a le acorda primele ingrijiri. Cel care acorda primul ajutor trebuie, daca este cazul, sa indeparteze multimea de privitori, sa incerce sa suprime factorii de accident (degajarea drumului, semnalarea locului accidentului, sa opreasca gazul sau curentul electric etc.) si sa previna sau sa determine prevenirea serviciilor de urgenta competente (pompieri, servicii spitalicesti de urgenta). Primele ingrijiri constau in degajarea victimei, lucru care daca este posibil sa fie facut fara pericol pentru ea, iar daca este constienta, sa i se vorbeasca cu scopul de a o linisti si de a se informa asupra imprejurarilor accidentului si asupra starii sale. Daca victima este inconstienta si respira, trebuie sa fie asezata, in caz ca nu exista temeri cu privire la o atingere a coloanei vertebrale, in pozitia laterala de securitate (pozitie care reduce sau elimina riscurile mecanice de asfixie) si sa fie supravegheata pentru a verifica daca respiratia se mentine (miscarile respiratorii, culoarea buzelor, pulsul). Daca victima nu mai respira, trebuie intreprinsa imediat respiratia artificiala dupa ce s au desfacut hainele deranjante (guler, cravata, camasa, centura), iar gura si gatlejul au fost eliberate de eventualele obstacole (vome, pamant etc.). !n caz de stop cardiac, trebuie sa fie practicat un masaj cardiac extern fara a mai astepta sosirea unei persoane competente. "emoragiile externe trebuie sa fie oprite, prin compresia vasului sangvin cu policele sau cu pumnul in amonte de plaga sau chiar prin compresia plagii (pansament compresiv). #embrele fracturate trebuie sa fie imobilizate cu atele, cu o esarfa sau cu hainele.

2. E PU!EREA LA "U#"TA!TE C$IMICE

!n cazul expunerii accidentale a ochiului la substante chimice iritante, se recomanda urmatoarele$ indepartarea imediata a lentilelor de contact, deorece pastrarea acestora poate favoriza absorbtia substantelor toxice in %ornee si pot cauza complicatii grave spalarea imediata a ochilor cu apa curata, pentru o durata de %& %' minute, pana la eliminarea toxicului este necesar consultul medical de specialitate deoarece majoritatea substantelor chimice provoaca leziuni oculare grave. (ste important ca in momentul prezentarii la &e'i% sa se mentioneze substanta toxica incriminata.

(. O#IECTE "TRAI!E I!TRAOCULARE

!n cazul in care exista suspiciunea unui corp strain intrao%ular, se recomanda urmatoarele$ evitarea frecarii ochiului deorece aceasta manevra poate agrava leziunea spalarea mainilor cu apa si sapun pentru a preveni infectarea ochiului spalarea ochiului cu apa calduta dupa indepartarea blanda a pleopei (intoarcerea acesteia daca este posibil)) deseori acest lucru ajuta la eliminarea rapida a obiectului iritant

in cazul in care se vizualizeaza obiectul, se recomanda indepartarea acestuia cu un servetel sau material curat si umed in cazul in care nu se reuseste indepartarea obiectului, este necesar consultul medical de urgenta, pentru a evita complicatiile infectioase si hemoragice.

4. PRIMUL AJUTOR IN CAZUL EPISTAXISULUI (SANGERARII NAZALE)

)E!ERALITATI

(pistaxisul (sangerarea nazala) este un accident obisnuit, mai ales la copii si poate fi tratat foarte simplu. Apare de obicei ca rezultat al unor mici traumatisme cauzate de scobirea in nas sau suflarea nasului. Poate apare si in urma unei infectii a mucoasei care determina uscare si aparitia de cruste. (pistaxisul este rareori serios, dar ocazional poate fi amenintator de viata, in special la persoanele invarsta. Apare mai frecvent la persoanele care iau aspirina, anticoagulante (medicamente care impiedica coagularea sangelui in vase) sau la pacientii cu boli hematologice. Daca epistaxisul apare frecvent (mai des de o data pe saptamana) poate fi un indiciu al unei alte probleme de sanatate, cum ar fi hipertensiunea arteriala. *e recomanda consultarea medicului de familie pentru masurarea tensiunii arteriale si prescrierea unui tratament potrivit. De asemeni, medicul poate preciza daca medicamentele pe care le ia pacientul pot determina aparitia epistaxisului. Daca se suspecteaza o problema mai serioasa, se recomanda consultarea unui +,ist pentru efectuarea unor teste suplimentare.
"IMPTOME

!n timpul unui epistaxis, sangele curge din fosele nazale. .luxul de sange poate fi incet sau rapid, si poate dura de la cateva secunde pana la zece minute. (pistaxisul poate apare si in timpul somnului. Pacientul poate simti prezenta unui lichid in faringe inainte ca sangele sa apara din fosele nazale. Acest simptom apare, de obicei, daca pacientul este in pozitie intinsa. *e recomanda consultarea de urgenta a medicului daca pacientul prezinta sangerare abundenta, palpitatii (batai neregulate ale inimii), dispnee (dificultati de respiratie), paloare, sau daca inghitirea unei mari cantitati de sange determina aparitia varsaturilor. *angerarea poate fi mai abundenta si mai greu de oprit daca pacientul prezinta hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca, tulburari de coagulare a sangelui sau ia anticoagulante cum ar fi /arfarina sau aspirina (anticoagulante).

CAUZE Exista doua tipuri de epistaxis, anterior si posterior, in functie de locul de origine al sangerarii. Daca epistaxisul este anterior sangerarea provine din septul inferior (peretele ce desparte cele doua fose nazale). Numita si zona Little aceasta parte a nasului contine o vascularizatie bogata care poate fi usor lezata. Principalele cauze ale epistaxisului anterior sunt: zgarierea mucoasei nazale datorita unei ung!ii ascutite suflarea cu putere a nasului o lovitura usoara in nas raceala sau gripa

nas infundat sau uscat, determinate de obicei de o infectie altitudinea mare folosirea excesiva a decongestionantilor nazali folosirea excesiva a cocainei. De cele mai multe ori copiii au epistaxis anterior care poate fi tratat cu usurinta la domiciliu. Daca sangerarea este mai severa, iar sangele vine dintr o zona mai inalta a nasului, se numeste epistaxis posterior si poate necesita interventie medicala pentru oprirea sangerarii. Epistaxisul posterior este mai frecvent la adulti decat la copii. "lti factori de risc pentru epistaxisul posterior pot include: interventie c!irurgicala recenta la nivelul foselor nazale tensiune arteriala mare sau crescanda deficienta de calciu boli precum insuficienta cardiaca, anomalii ale venelor, leucemia sau !emofilia tulburari de coagulare a sangelui (pot fi ereditare) anumite medicamente cum ar fi aspirina, medicamente recomandate in artrita si anticoagulantele (medicamente care impiedica coagularea sangelui cand aceasta nu este necesara) expunerea la substante c!imice iritante prezenta unei tumori in cavitatea nazala. PRIMUL AJUTOR Pentru oprirea epistaxisului se recomanda urmatorii pasi: #. pozitia in picioare si inclinarea usoara in fata$ nu trebuie impins capul pe spate$ poate determina curgerea sangelui pe peretele posterior al faringelui si ing!itirea lui, ceea ce poate irita stomacul si declansa varsaturi$ se recomanda scuiparea sangelui care se aduna in cavitatea bucala (gura) si gat, si nu ing!itirea lui %. curatarea foselor nazale, prin suflarea nasului usoara &. dupa curatarea nasului, se recomanda compresiunea viguroasa a partilor moi ale nasului$ va trebui sa respirati pe gura '. se aplica o punga cu g!eata pe nas si obra(i$ g!eata determina vasoconstrictie si a(uta la oprirea sangerarii ). trebuie mentinuta compresiune continua timp de #* minute$ se recomanda folosirea unui ceas pentru cronometrarea perioadei de timp$ aceste #* minute pot parea mai mult decat atat$ evitati decompresiunea dupa cateva minute, din curiozitatea de a observa oprirea sangerarii +. verificati daca s a oprit sangerarea doar dupa #* minute de compresiune continua$ daca

nu s a oprit, trebuie mentinuta compresiunea inca #* minute$ cele mai multe sangerari nazale se opresc dupa compresiunea directa timp de #* %* minute ,. ungeti interiorul foselor nazale cu o emulsie, de exemplu vaselina$ nu suflati nasul si nu introduceti nimic in interiorul lui timp de #% ore de la oprirea sangerarii -. odi!niti va timp de cateva ore. TRATAMENT DE SPECIALITATE /n cazul aparitiei epistaxisului, pacientul ar trebui sa: sa se aseze si sa penseze ferm partea moale a nasului c!iar deasupra orificiilor nazale, timp de #* minute sa se aplece in fata si sa respire pe gura$ aplecarea a(uta evacuarea sangelui prin fosele nazale, prevenind ing!itirea acestuia mentinerea presiunii la nivelul nasului pentru #) minute (cronometrate pe ceas) pentru ca sangele sa se coaguleze plasarea unei pungi cu g!eata invelite intr un prosop pe obraz pentru a a(uta la reducerea inflamatiei din zona sangerarea ar trebui sa se opreasca fara sa mai reapara, cu exceptia situatiilor in care nasul este lovit sau traumatizat in alt mod evitarea suflarii nasului si a activitatilor intense timp de #% ore dupa epistaxis. 0e recomanda consultul medical daca sangerarea este severa sau nu se opreste dupa %* minute de mentinere a presiunii la nivelul nasului. De asemeni, daca sangerarea este mai frecventa de o data pe saptamana, poate fi determinata de o afectiune nediagnosticata. 1edicul va masura tensiunea arteriala si pulsul si va recolta probe de sange pentru investigarea functiei de coagulare a sangelui. Daca sangerarea nazala nu se opreste, se va incerca !emostaza cu a(utorul unui pansament sau al g!etii. Dupa oprirea sangerarii, pansamentul va fi indepartat si cavitatea nazala examinata atent pentru a determina o eventuala cauza (pentru manevrele de examinare se va folosi in prealabil un anestezic local) si eventual se va face o radiografie a zonei. Dupa oprirea sangerarii se recomanda evitarea oricarui efort timp de # % saptamani. Daca epistaxisul a fost determinat de medicatia administrata pacientului, cum ar fi aspirina, 2arfarina sau unele antiinflamatorii, medicul va trebui sa le sc!imbe sau sa a(usteze dozele. Epistaxisul la copii este determinat cel mai frecvent de indepartarea de catre acestia a crustelor uscate din interiorul cavitatii nazale$ se recomanda inmuierea acestora prin folosirea unei vaseline. Tratament ch r!r" ca# $entr! e$ %ta& %!# rec!rent 3 procedura minora de cauterizare a locului de unde se produce sangerarea poate avea succes in oprirea epistaxisului recurent. "ceasta procedura implica atingerea zonei

sangerande cu un tampon de vata imbibat cu o substanta c!imica coroziva. Daca pacientul prezinta vase de sange care sangereaza se poate interveni prin c!irurgie endoscopica (folosind instrumente foarte fine) pentru a lega capetele vaselor si a opri sangerarea. Daca vasul care sangereaza este posterior sau este dificil de compresat, poate fi necesara c!irurgia ma(ora. Exista cazuri rare in care este necesara ligaturarea unei artere principale care vascularizeaza fosele nazale. Daca pacientul prezinta deviatie de sept nazal, poate fi necesara interventia de corectare.

COMPLICATII

*angerari repetate intr un interval de timp pot determina aparitia anemiei (grup de boli care afecteaza globulele rosii). Daca sangerarea este severa, se repeta des sau interfera sever cu activitatea pacientului, poate fi necesar un consult +,-.

'.INTOXICATIA CU MONOXID DE CAR(ON

Genera# tat Man )e%tar c# n ce At t!* nea n ca+ *e nt,& cat e D a"n,%t c % n-e%t "at Tratament Pr,) #a& e

GENERALITATI 1onoxidul de carbon este un gaz, incolor, inodor, insipid. "cest gaz invizibil, otravitor, provine din arderea unor gaze precum gazul natural, motorina, petrolul sau a lemnelor (de exemplu in sistemul de incalzire casnic, in motoarele masinilor, in sistemele de gatit sau focuri). /ntoxicarea cu monoxid de carbon apare cand se in!aleaza destul monoxid de carbon, incat acesta incepe sa inlocuiasca oxigenul transportat de sange. "ceasta se intampla, deoarece moleculele de monoxid de carbon se ataseaza de celulele rosii din sange de %)* de ori mai puternic decat cele de oxigen. /n timp ce oxigenul din sange este inlocuit de monoxidul de carbon, tesuturile si organele din organism care depind de acest oxigen, nu mai pot functiona normal. Ca!+e /ntoxicarea cu monoxid de carbon e cauzata de in!alarea monoxidului, un gaz insipid, inodor, incolor, provenind din arderea incompleta a unor gaze. 0e poate acumula in zone inc!ise sau semi inc!ise, cum ar fi: masini, case, cladiri. Daca se acumuleaza o cantitate

prea mare de monoxid, acesta poate deveni mortal. 0urse uzuale de monoxid de carbon pot include: surse uzuale de incalzire (cum ar fi cele pe baza de gaz, lemne sau sobe pe carbune) gaze de masina (gaze de esapament) generatoarele barcilor locuibile gazele emise de aparatura casnica rulote propulsate pe baza de propan, masini de lustruit g!eata si alte ec!ipamente de lucru fumul de la o masina in flacari sau de la o cladire. .act,r *e r %c 1a(oritatea factorilor de risc ai intoxicatiei cu monoxid de carbon pot fi sc!imbati sau controlati. De exemplu, prevenirea acumularii monoxidului de carbon in locuinta se poate realiza astfel: sistemele de incalzire din locuinte sau semineele din interiorul locuintei vor trebui verificate anual si reparate daca este necesar toate sistemele care prezinta instalatie de aerisire (de exemplu, cosuri sau furnale) care nu functioneaza, trebuie reparate imediat sistemul de esapament al masinii sau cel de evacuare al locuintei trebuie verificat si reparat intr un mod regulat nu trebuie pornita masina si lasata pornita intr un spatiu inc!is sau semi inc!is, ca de exemplu in gara(. De asemenea, o persoana poate fi expusa la monoxid de carbon si in alte situatii, care nu se pot controla, incluzand: la locul de munca: de exemplu in depozitele unde sunt folosite elevatoare propulsate pe baza de propan, in topitoriile de otel, in fabricile de presat !artia in timpul incendiilor (de exemplu, intr o cladire, pe un vas sau un avion). 4iscul de a fi expus la monoxidul de carbon este favorizat de prezenta unor semne la nivelul sistemelor de incalzire ori la nivelul dverselor dispozitive, fie la domiciliu fie la serviciu. "ceste semne pot include: lipsa sau prezenta unui cos de evacuare instalat prost caderea caramizilor sau deconectarea cosului de evacuare din (urul semineului funinginea, rugina sau apa scursa pe semineu, pe acoperisul sistemului de evacuare, pe furnal sau pe instalatia de incalzit.

MA!I*E"TARI CLI!ICE

*imptomele intoxicatiei cu monoxid de carbon variaza de la simptome usoare, pseudogripale (cum ar fi durerile de cap sau de stomac urmate de febra) pana la tulburari severe ale inimii si creierului. (xpunerea prelungita la cantitati reduse de monoxid de carbon, pe parcursul mai multor zile poate determina moartea. +amenii reactioneaza in mod diferit la expunerea la cantitati identice de monoxid de carbon. De aceea intoxicatia cu monoxid de carbon poate avea urmari usoare pana la cele grave, asupra diverselor persoane cu acelasi grad de expunere. + persoana cu simptome usoare, de obicei nici nu suspecteaza intoxicarea cu monoxid de carbon. *imptomele primare pot imita simptomele gripei sau ale unor

alte boli cu simptome similare, ceea ce ingreuneaza diagnosticul pus de un medic. (ste de asemenea posibil ca o persoana cu simptome mult mai grave, sa nu fie constienta de seriozitatea sau gravitatea conditiei in care se afla, deoarece expunerea la monoxid de carbon poate induce oboseala sau confuzie. Daca o persoana are simptome de intoxicatie cu monoxid de carbon sau daca se suspecteaza intoxicarea cu acest gaz, primul gest care trebuie facut este scoaterea persoanei in afara zonei poluate si apoi trebuie chemata salvarea. *imptomele intoxicatiei cu monoxid de carbon nu sunt specifice si de aceea pot fi asemanatoare cu simptomele prezente in alte boli. Aceste simptome includ$ dureri de cap greata, stare de voma (adesea intalnite la copii) ameteala oboseala. Alte simptome pot include$ confuzie, somnolenta ritm cardiac si puls rapid vedere slabita dureri toracale convulsii, atacuri de diferite forme pierderea constientei. *imptomele intoxicatiei cu monoxid de carbon se schimba in functie de concentratia din sange a carboxihemoglobinei (hemoglobina de care se ataseaza monoxidul de carbon, in locul oxigenului). !n unele situatii pot aparea indicii aratand expunerea la monoxidul de carbon. De exemplu, daca o familie sau un grup de oameni, traiesc sau lucreaza in aceeasi cladire si se plang de dureri de cap sau alte simptome ale gripei, aceste simptome ar putea fi induse de concentratii mari de monoxid de carbon. De asemenea, animalele de companie ce traiesc in casa se pot imbolnavi, acesta fiind un alt indiciu pentru diagnosticarea precoce a intoxicarii cu monoxid de carbon. Pe perioada de iarna, durerile de cap inexplicabile pot fi cauzate de sistemele de incalzire care nu functioneaza corect si care duc la acumularea de monoxid de carbon. *imptomele ce debuteaza mai tarziu, ale intoxicatiei cu monoxid de carbon, pot aparea dupa zile sau saptamani de la intoxicatie. *imptomele intarziate sau efectele intoxicatiei pot duce la$ pierderea memoriei, modificarea personalitatii, dezorientare, pierderea auzului si tulburari in comportament si dificultati in memorare. Me%anis& +i,iopato-eni% !ntoxicatia cu monoxid de carbon apare atunci cand monoxidul de carbon se amesteca si se leaga de hemoglobina sangvina, formand carboxihemoglobina (C+"b). !n urma acestui proces prin care monoxidul de carbon se leaga de hemoglobina, rezulta o scadere a cantitatii de oxigen care ajunge la nivelul tesuturilor organismului sau la nivelul organelor vitale, ca de exemplu creierul si inima. #onoxidul de carbon are o afinitate fata de hemoglobina de 0'& de ori mai mare decat oxigenul. .actorii care determina afectarea organismului in urma intoxicatiei cu monoxid de carbon sunt$ capacitatea de ventilare a locului unde exista monoxid de carbon cantitatea de monoxid de carbon inhalata durata de timp cand persoana este expusa la monoxid de carbon varsta persoanei$ copiii mici si persoanele invarsta sunt mult mai usor afectati si prezinta simptome mult mai severe starea generala de sanatate$ persoanele care au si alte afectiuni, ca de exemplu

boli cardiace sunt mult mai usor afectate si au simptome mai severe de boala cantitatea de monoxid de carbon ajunsa in circulatia sangvina la persoanele care fumeaza$ fumatorii au deja o anumita cantitate de monoxid de carbon in sangele lor si dezvolta simptome mult mai severe altitudinea$ la inaltime, in aer se gaseste o cantitate mai mica de oxigen care poate concura in cazul expunerii cu monoxidul de carbon. *imptomele intoxicatiei cu monoxid de carbon sunt diferite in functie de concentratia carboxihemoglobinei din sange. Persoanele raspund diferit la acelasi nivel de monoxid de carbon la care sunt expuse. Copilasii, copiii, alte persoane si persoane cu alte efectiuni pot avea simptome mai severe. !n cazul expunerii la monoxid de carbon a unei femei insarcinate, fatul prezinta un risc ridicat de intoxicatie cu monoxid de carbon. Dureaza mult mai mult eliminarea monoxidului de carbon din sangele fatului decat eliminarea gazului din sangele mamei. !ntoxicatia cu monoxid de carbon se poate instala brusc (inhaland o mare cantitate de monoxid de carbon intr o perioada scurta de timp) sau se poate instala progresiv (inhaland o mica cantitate de monoxid de carbon o lunga perioada de timp). Decesul in urma intoxicatiei cu monoxid de carbon apare in %& minute de la expunerea la o cantitate mare de monoxid de carbon. + persoana care are simptome usoare de intoxicatie cu monoxid de carbon, de fapt poate fi intoxicata foarte sever. + persoana poate avea simptome intarziate ale intoxicatiei cu monoxid de carbon, acestea aparand dupa expunere. Persoanele care au supravietuit dupa o intoxicatie severa de monoxid de carbon, pot dezvolta permanent o pierdere de memorie sau o deteriorare a creierului. (fectele secundare care apar in urma intoxicatiei cu monoxid de carbon pot fi intarziate, acestea dezvoltandu se dupa 0 pana la 1& de zile de la expunerea la monoxid de carbon. Aceste simptome intarziate pot aparea chiar daca persoana respectiva a fost tratata. *imptomele intarziate sau efectele intoxicatiei pot duce la pierderea memoriei, modificarea personalitatii, dezorientare, pierderea auzului, tulburari in comportament si dificultati in memorare.

ATITUDINEA IN CAZ DE INTOXICATIE 5rebuie anuntat imediat un serviciu medical daca: exista simptome ale intoxicatiei cu monoxid de carbon, ca de exemplu dureri de cap, greata sau ameteala si in cazul suspectarii intoxicatiei cu monoxid de carbon persoana prezinta simptome ale intoxicatiei cu monoxid de carbon si este foarte confuza si dezorientata sau se plange de dureri in piept (persoana trebuie scoasa din mediul in care a fost expusa la gaz inainte de anuntarea serviciului medical) persoana este gasita inconstienta dupa expunerea la monoxid de carbon$ aceasta trebuie scoasa in aer liber, afara din locuinta, cladire, autoturism sau din locul unde monoxidul este prezent. 5rebuie anuntat medicul, daca apar modificari ale vederii, miscarilor de coordonare sau modificari in comportament, in timpul saptamanilor de tratament urmate dupa intoxicatia de monoxid de carbon. De ret n!t/

/n cazul in care detectorul arata prezenta monoxidului de carbon in spatiul respectiv, luati urmatoarele masuri: trebuie anuntate toate persoanele din locuinta sau din cladire sa paraseasca locul trebuie anuntat departamentul de pompieri sau serviciile publice locale de la cel mai apropiat telefon$ pompierii sau persoanele din serviciul public pot determina nivelul de monoxid de carbon din locuinta sau din cladire si pot identifica orice problema trebuie anuntat medicul de aceasta situatie. 6rmarirea cu atentie nu este indicata in cazul in care este suspectata intoxicatia cu monoxid de carbon. 5rebuie sunat imediat serviciul de ambulanta sau medicul curant. Me* c %$ec a# %t rec,man*at Evaluarea simptomelor intoxicatiei cu monoxid de carbon poate fi facuta de urmatoarele cadre medicale: medicii din serviciul de urgenta care raspund la ##% medicii specialisti de medicina de urgenta medicii de familie medicii internisti asistentele medicale medicii rezidenti. 6rmatoarele cadre medicale pot evalua simptomele intarziate sau cele de lunga durata, ale intoxicatiei cu monoxid de carbon: medicul neurolog psi!ologul.
.IA)!O"TIC "I I!/E"TI)ATII

!n cazul expunerii la monoxid de carbon sau atunci cand este suspectata intoxicatia cu monoxid de carbon, medicul trebuie sa adune informatii despre istoricul producerii intoxicatiei. !ntrebarile vor fi despre durata simptomelor prezente, despre sursa posibilei intoxicatii cu monoxid de carbon, cate alte persoane (membrii familiei sau colegii de serviciu) au fost expuse si daca au aceleasi simptome si despre sistemele de incalzire si de gatit folosite. !n urma acestor intrebari, medicul decide daca este necesar un test pentru monoxidul de carbon. 2estul standard pentru monoxidul de carbon masoara nivelul de carboxihemoglobina (C+"b) din sange. Acest test nu trebuie sa intarzie niciodata inceperea tratamentului. 2ratamentul trebuie inceput cat mai rapid posibil. !n cazul unei suspiciuni de intoxicatie cu monoxid de carbon, pot fi facute si alte analize, ca de exemplu determinarea gazelor arteriale sangvine si concentratia acestora in sange. Aceste teste pot fi recomandate pentru a evalua intreaga stare de sanatate sau pentru a identifica problemele cauzate de intoxicatia cu monoxid de carbon. Cu ajutorul unui analizor portabil al respiratiei, se poate masura cantitatea de monoxid de carbon prezenta in aerul expirat. Acest test poate masura nivelele inalte ale gazului, dar nu poate determina nivelele scazute de monoxid de carbon. !ntrebarile puse de medic precum si alte investigatii, sunt necesare pentru a detecta modificarile subtile ale capacitatii de gandire clara a persoanei suspectata de intoxicatie cu monoxid de carbon. Acestea pot fi folosite pentru determinarea tipului de tratament folosit. #asuratori ale nivelului de alcool sau a altor medicamente din sange, sunt adesea facute in cazurile cand se suspecteaza o incercare de sinucidere sau o intoxicatie accidentala cu monoxid de carbon.

2ehnicile imagistice, ca de exemplu rezonanta magnetica nucleara (,#3) si tomografia cu emisie de pozitroni, pot fi uneori folosite pentru a evalua afectarea creierului. .epistarea pre%o%e a into0i%atiei %u &ono0i' 'e %arbon 3u exista un test screening de rutina pentru depistarea intoxicatiei cu monoxid de carbon. !n cazul suspectarii intoxicatiei cu monoxid de carbon se vor face analize suplimentare. !n lunile de iarna, intoxicatia cu monoxid de carbon poate fi suspectata la persoanele ce se prezinta la camera de garda cu simptome severe, dureri de cap, greata si ameteala. !nformatiile despre locuinta persoanei, a locului de munca si despre afectarea membrilor din familie in urma expunerii sau a colegilor, determina medicul indirect sa recomande un test pentru monoxidul de carbon.

TRATAMENT 0copul tratamentului in intoxicarea cu monoxid de carbon este de a inlatura monoxidul de carbon de la nivelul !emoglobinei sangvine si de a determina un nivel normal al oxigenului in sange. 5ratamentul imediat in intoxicatia cu monoxid de carbon, este de a inlatura persoana din mediul in care monoxidul de carbon este prezent. /n cazul in care se cunoaste sau se suspecteaza intoxicatia cu monoxid de carbon se iau urmatoarele masuri: parasirea cladirii sau a masinii unde monoxidul de carbon este prezent persoana trebuie sa stea linistita (in acest mod se va conserva oxigenul in sange, care este de(a in cantitati mici, deoarece monoxidul de carbon l a inlocuit partial) in spital se recomanda oxigenoterapia: cel mai frecvent tip de oxigenoterapie este terapia cu oxigen #**7, aceasta implicand administrarea oxigenului prin intermediul unei masti etanse in cazul intoxicatiei severe cu monoxid de carbon, cand nu se poate realiza o respiratie fiziologica se recomanda intubarea si respiratia artificiala a persoanei respective in unele cazuri se recomanda terapia cu oxigen !iperbar, in care persoana respectiva este asezata intr o camera unde exista presiune crescuta a aerului (camera !iperbara) pentru a inlatura mai rapid monoxidul de carbon. /n momentul tratarii intoxicatiei cu monoxid de carbon se iau in considerare prezenta anumitor factori. "nalizele recomandate determina cantitatea monoxidului de carbon din sange. 5inerii, copiii mici, persoanele invarsta sau persoanele cu afectiuni cardiace, sunt mult mai afectati de prezenta monoxidului de carbon in sange. De obicei, tratamentul include oxigenoterapie pentru tratarea simptomelor severe si scaderea cat mai rapida a nivelului de monoxid de carbon din sange. Daca tratamentul este prompt, ma(oritatea persoanelor isi revin din intoxicatia de monoxid de carbon. Daca nu este tratata, intoxicatia severa cu monoxid de carbon determina lezarea inimii sau a creierului sau c!iar moartea. 8!iar dupa tratament, daca o persoana supravietuieste dupa o intoxicatie severa cu monoxid de carbon, aceasta poate ramane cu o pierdere permanenta de memorie sau lezarea creierului. 3ricum, cele mai multe persoane aflate intr o stare grava sau care mor in urma intoxicatiei cu monoxid de carbon, nu au primit niciodata tratament. Este extrem de important ca persoanele sa fie

atentionate in privinta semnelor de intoxicatie si in initierea imediata a tratamentului in cazul intoxicatiei cu monoxid de carbon. De ret n!t/ 3xigenoterapia nu trebuie intarziata de recoltarea analizelor. Dupa tratament, orice modificare a vederii, a miscarilor de coordonare sau de comportament aparuta in saptamanile urmatoare trebuie discutata cu medicul. /n cazul unei femei insarcinate, intoxicatia cu monoxid de carbon trebuie tratata c!iar daca monoxidul de carbon nu mai este prezent in sange, deoarece acesta poate fi in sangele fatului. Nu exista tratament medicamentos pentru intoxicatia cu monoxid de carbon. Nu exista tratament c!irurgical pentru intoxicatia cu monoxid de carbon. 5ratamentul standard pentru intoxicatia cu monoxid de carbon este oxigenoterapia. "ceasta isi propune sa aduca nivelul de oxigen din sange la valori normale. 3xigenoterapia determina inlocuirea monoxidului de carbon cu oxigen. Doua tipuri de oxigenoterapie sunt folosite. O& "en,tera$ a c! 0112 ,& "en "cest tratament este cele mai frecvent folosit in intoxicatia cu monoxid de carbon. 8u a(utorul acestei terapii respiratia se realizeaza prin intermediul unei masti sau in unele cazuri, se foloseste ventilatia mecanica asistata (un tub introdus prin tra!ee). 3xigenoterapia determina scaderea concentratiei de monoxid de carbon din sange. De obicei nu sunt riscuri dupa oxigenoterapia folosita o scurta perioada de timp. 8u toate acestea, persoanele care au bron!opneumopatie cronica obstructiva (9P38) pot avea probleme cu respiratia daca primesc prea mult oxigen. Tera$ a c! ,& "en h $er3ar "ceasta presupune inc!iderea persoanei intoxicate cu monoxid de carbon intr o camera de presiune, in timp ce oxigenul pur este pompat cu presiune. "ceasta reduce rapid nivelul de monoxid de carbon din sange si restabileste capacitatea de transport a oxigenului. 8amera !iperbara furnizeaza oxigen cu o presiune inalta. "cest tratament este folosit in cazurile moderate sau severe de intoxicatie, deoarece actioneaza mai rapid decat oxigenoterapia cu oxigen #**7. 6n studiu recent a aratat ca trei tratamente cu oxigen !iperbar pe parcursul a %' de ore, reduc riscul de aparitie a problemelor cognitive (de cunoastere), ca de exemplu pierderea memoriei, atentiei sau concentrarii. Decizia de a folosi terapia cu oxigen !iperbar, este luata in functie de caz, depinde de persoana si de severitatea intoxicatiei cu monoxid de carbon. Este folosita cel mai adesea pentru tratarea cazurilor severe de intoxicatie cu monoxid de carbon, la persoanele care sunt sau au fost inconstiente datorita intoxicatiei, persoanele care au simptome severe, ca de exemplu confuzia, femeile insarcinate care au fost expuse o perioada importanta de timp la monoxid de carbon. /n prezent, cercetatorii sunt pe cale de a dovedi ca folosirea ambelor gaze ca oxigenul si dioxidul de carbon impreuna, pot reduce nivelul de monoxid de carbon din organism. "cest tratament potential nou, este numit !iperventilare cu gaze normale. /n multe spitale nu exista spatiu pentru camera !iperbara iar terapia cu oxigen si dioxid de carbon poate fi mult mai accesibila si mai eficienta ca terapie in intoxicatia cu monoxid de carbon. De ret n!t/ 5ratamentul intoxicatiei cu monoxid de carbon trebuie inceput cat mai repede si nu trebuie intarziat de recoltarea analizelor. 5erapia cu oxigen !iperbar necesita ec!ipament

special si nu poate fi intotdeauna disponibila in teritoriul respectiv. 8u toate acestea in cazurile severe de intoxicatie cu monoxid de carbon poate determina reducerea riscului de a dezvolta complicatii pe termen lung. Persoanele din departamentul de urgenta care sunt solicitate, cunosc existenta unei camere !iperbare in teritoriul respectiv. Nu se recomanda tratarea simptomelor la domiciliu atunci cand se suspecteaza intoxicatia cu monoxid de carbon.
1. I!TO ICATIA CU I!"ECTICI.E OR)A!O*O"*ORICE

Cele mai des folosite insecticide organofosforice in agricultura sunt$ parathionul, dicorvosul, tetraetil pirofosfatul,tricorfonul, malathionul, etc. *ubstantele toxice pot fi absorbite prin piele, inhalatie sau ingestie, iar intoxicatiile acestea sunt foarte grave. "i&pto&ele intoxicatiei sunt$ greturi, varsaturi, ameteli, salivatie abundenta, transpiratii, diaree, dureri abdominale (in formele usoare) tulburari de vorbire, micsorarea pupilei, coma, lacrimare abundenta, cianoza, tulburari respiratorii, hipotensiune, tahicardie, trasnspiratii ale memebrelor (in formele grave). Trata&entul presupune decontaminarea pielii, tratarea convulsiilor, a insuficientei respiratorii si administrarea de atropina intravenos pana la dilatarea pupilelor si cresterea frecventei cardiace sau administrarea de obidoxima.
2. I!TO ICATIA CU ALCOOL ETILIC

!ntoxicatia cu alcool etilic este cel mai frecvent tip de intoxicatie (doza mortala la un adult este de 4&& 5&& g). "i&pto&ele sunt diferite in functie de fomele de intoxicatie si reprezentate de mirosul de alcool al respiratiei, transpiratie, tulburari de comportament, diminuarea reflexelor, varsaturi etc. Trata&entul consta in administrarea pe cale venoasa de glucoza concentrata, vitamina 6% si sulfat de magneziu.
3. I!TO ICATIA CU ALCOOL METILIC

Alcoolul metilic este folosit ca solvent pentru lacuri si vopsele, aditiv si combustibil, fiind una dintre cele mai toxice substante. "i&pto&ele se manifesta prin insuficienta respiratorie, scaderea frecventei cardiace, cefalee, ameteli, scaderea mictionarii (urinarii), stare de confuzie, vedere incetosata, coma, manifestari abdominale, etc. Trata&entul consta in administrarea etanolului si a acidului folic.
4. I!TO ICATIA CU ETILE!)LICOL

(tilenglicolul este un lichid utilizat ca antigel. "i&pto&ele se manifesta prin greturi, varsaturi, tahicardie, hipertensiune, cresterea frecventei respiratorii, dureri lombare, convulsii, coma, etc. Trata&entul consta in administrarea etanolului si a acidului folic.

10. I!TO ICATIA CU $I.ROCAR#URI

Cele mai utilizate hidrocarburi sunt benzinele, lubrifiantii, motorina, uleiurile de motor, gazolina, tetraclorura de carbon, etc. !ntoxicatia cu acestea se face prin ingestie, prin respiratie sau prin piele. "i&pto&ele se manifesta in functie de tipul de hidrocarbura, prin convulsii, pneumonii toxice, insuficienta cardiaca, tulburari hepatice, tulburari mentale, hemoragii, tulburari mentale, coma, etc. Trata&entul se incepe cu decontaminare prin spalare cu apa si sapun si administrare de oxigen si de 3 acelicisteina (in cazul intoxicaxiei cu tetraclorura de carbon).

11. RE"U"CITAREA 5 A"I"TAREA CAR.IORE"PIRATORIE

Pasul 1. Se verifica starea de constienta Pasul 2: Se verifica respiratia Pasul 3: Resuscitarea respiratorie Pasul 4: Masajul cardiac
PA"UL 1. "E /ERI*ICA "TAREA .E CO!"TIE!TA

Persoana trebuie lovita usor pe u&ar sau zguduita usor si intrebata$ 7* a intamplat ceva87. Daca se suspicioneaza o le,iune la nivelul coloanei vertebrale este interzisa zguduirea persoanei. Daca nu se primeste un raspuns$ adult (in varsta de 9 sau mai multi ani)$ este apelat numarul de urgenta %%0 imediat (altcineva din jur ar trebui sa faca apelul) si apoi se trece la pasul 0 bebelus sau copil pana in : ani$ se verifica daca bebelusul sau copilul respira (a se vedea pasul 0). Daca acesta nu respira, se efectueaza ' cicluri de resuscitare cardiorespiratorie (un %i%lu e constituit din 0 respiratii si 4& de compresii toracice). Aceasta va dura aproximativ 0 minute. Apoi se efectueaza apelul de urgenta %%0. (ste recomandabil ca acesta sa fie efectuat de o alta persoana din jur.

12. PRIMUL AJUTOR I! CA6 .E $EMORA)IE

Generalitati Simptome Recunoasterea hemoragiei Reali area hemosta ei Pansamentul compresiv Garoul !pista"isul #mputatia de mem$re
)E!ERALITATI

*angele este un lichid care transporta oxigenul si substantele nutritive la tesuturi si organe si colecteaza produsii reziduali pentru a i transporta la diverse organe care i elimina din organism. De asemenea, sangele este si purtatorul a numeroase tipuri ce celule, cu roluri foarte importante in organism. Asadar, sangele numit si 7lichidul

vietii7 este indispensabil functionarii organismului. (l se afla permanent in miscare, circuland printr un sistem de vase sanguine. Cand unul sau mai multe vase de sange sunt lezate, sangele se scurge din sistemul vascular, fenomen numit hemoragie. "emoragia poate fi externa, cand sangele se scurge inafara corpului sau interna cand ruptura vasculara se produce in interiorul organismului (asa cum se intampla in fracturi sau in cazul rupturii unui organ) si se acumuleaza sangele in interiorul corpului. !n functie de volumul de sange pierdut, hemoragia se poate clasifica astfel$ mica$ cand se pierde mai putin de '&& ml sange medie$ cand se pierde '&& %&&& ml de sange mare$ cand se pierde %&&& %'&& ml sange masiva$ cand se pierd peste %'&& ml sange. !n functie de vasul de sange lezat, hemoragia poate fi$ arteriala$ sangele este de culoare rosu aprins si curge pulsatil venoasa$ sangele are o culoare visinie si curge lent. capilara$ sangele se scurge egal de pe toata suprafata plagii.
"IMPTOME

!n cazul unei hemoragii, ca urmare a scaderii oxigenului in celule si tesuturi, se declanseaza o reactie de aparare a organismului$ creste frecventa cardiaca (pulsul arterial se accelereaza), tegumentele si mucoasele devin palide, pielea este acoperita de transpiratii si victima se simte ametita, slabita. *imptomele si semnele care insotesc o hemoragie, variaza in functie de volumul sangvin pierdut, de viteza de pierdere a sangelui si de starea de sanatate a organismului inainte de hemoragie. $e&ora-ia &i%a: starea generala este buna tensiunea arteriala (2A) normala frecventa cardiaca (.C) normala $e&ora-ia &e'ie: senzatie de slabiciune, ameteli la ridicarea in ortostatism paloare tegumentara, extremitati reci 2A sistolica se mentine inca peste %&&mm"g .C sub %&& batai;minut. $e&ora-ia &are: agitatie, transpiratii reci paloare tegumentara hipotensiune (2A sistolica scade sub %&& mm"g) tahicardie (.C peste %&& batai;minut) $e&ora-ia &asiva: confuzie sau chiar pierderea constientei hipotensiune (2A sub <& mm"g) puls slab, greu perceptibil. !n hemoragiile cronice, care se produc treptat, in decurs de zile saptamani, simptomatologia poate fi absenta mult timp. !n hemoragiile acute, cand se pierde o cantitate mare de sange in timp scurt, starea de sanatate se altereaza rapid, putandu se ajunge in scurt timp la soc hemoragic.
RECU!OA"TEREA $EMORA)IEI

"emoragia externa este usor de recunoscut$ sangele se scurge inafara corpului. =neori hemoragia se produce in interior dar se exteriorizeaza ulterior prin orificii anatomice$ epista0isul$ hemoragia nazala

7e&opti,ia$ hemoragia din arborele respirator, cand sange rosu, aerat, spumos, este eliminat in timpul tusei 7e&ate&e,a$ hemoragie din tubul digestiv superior, sangele de culoare neagra, ca 7zatul de cafea7 (sau rosie in hemoragiile masive) fiind eliminat prin cavitatea bucala impreuna cu resturi alimentare, sub forma de varsatura &elena$ hemoragie din tubul digestiv, sangele fiind eliminat prin scaun, care este negru, ca 7pacura7 re%tora-ia$ hemoragia provenind din tubul digestiv inferior (anus, rect), cand sangele este rosu, nedigerat &etrora-ia$ hemoragia de la nivelul uterului exteriorizata prin vagin (in afara perioadei menstruale) 7e&aturia$ hemoragia de la nivelul tractului urinar, exteriorizata in timpul urinarii. !nsa uneori, hemoragia poate fi interna, caz in care nu se evidentiaza nici o sangerare la suprafata corpului, sangele acumulandu se in interior. !n acest caz apar doar semnele clinice ale pierderii de sange$ paloare, extremitati reci, ameteala, hipotensiune, tahicardie (accelerarea frecventei cardiace), tahipnee (respiratii rapide) si starea generala a victimei se altereaza progresiv. "emoragia interna este o urgenta si trebuie anuntat serviciul %%0) singura masura de prim ajutor in astfel de cazuri este, asezarea victimei in pozitie culcat, cu picioarele mai susu decat capul si hidratarea victimei, daca este constienta, pana la sosirea echipei medicale. .e retinut8 3u i se vor da lichide sa bea unei victime inconstiente. Daca victima este inconstienta sau daca prezinta greturi si varsaturi va fi asezata in decubit lateral (culcat pe o parte) si nu in decubit dorsal (culcat pe spate).
REALI6AREA $EMO"TA6EI

Primul ajutor in cazul unei hemoragii externe, consta in$ li&itarea san-erarii$ asezarea victimei in pozitie de repaus cu segmentul sangerand in poztitie ridicata (mai sus decat restul corpului) oprirea san-erarii$ procesul de oprire a sangerarii se numeste hemostaza. +rganismul uman are capacitatea de a realiza o hemostaza spontana, prin agregarea trombocitelor si coagularea sangelui la locul leziunii vasculare, cu formarea unui cheag (tromb). Cand aceste mecanism este insuficient, este necesara realizarea hemostazei artificial. "emostaza artificiala se realizeaza cel mai simplu printr o compresie aplicata pe vasul sangvin lezat, tinand cont de sensul curgerii sangelui, astfel incat sa se opreasca sangerarea. Aceasta compresie asigura o hemostaza provizorie, pana la sosirea echipei medicale sau pana la ajungerea intr un serviciu medical unde se poate realiza hemostaza definitiva. Daca victima este constienta va fi incurajata sa consume lichide. Compresia hemostatica se poate realiza$ cu degetul aplicat pe vasul sangvin$ compresie digitala cu pansament compresiv$ se acopera si se comprima rana cu mai multe comprese sterile sau in lipsa lor cu bucati de panza curata (batiste, haine etc.) cu garoul un cordon elastic cu care se leaga in amonte de leziune (in sensul de unde curge sangele)) in lipsa unui garou se poate folosi un fular, curea, cordon, elastic etc. Lo%ul %o&presiei Compresia se efectueaza intotdeauna in amonte de sensul curgerii sangelui, astfel$ plagi ale arterelor antebratului$ compresia se aplica la nivelul bratului (artera brahiala)

plagi ale bratului$ compresia in axila (artera axilara) plagi ale umarului$ se comprima cu degetele in fosa supraclaviculara, in spatele claviculei (artera subclavie) plagi ale gambei si piciorului$ compresie in fosa poplitee in spatele genunchiului plagi ale coapsei$ compresia intr o zona numita triunghiul lui *carpa, apasand cu degetele mari de la maini suprapuse in timp ce cu palmele se inconjoara coapsa plagi ale aortei si arterelor iliace$ compresia peretelui abdominal cu pumnul, pana la coloana (mai dificil de realizat) plagi superficiale ale fetei$ compresia in fata urechii anterior de tragus (artera temporala superficiala) plagi faciale$ compresia la nivelul mandibulei in cazul leziunii in teritoriul arterei faciale, sau compresie pe carotida comuna (atentie$ nu se face compresia carotidiana in ambele parti simultan) in plagi faciale si ale scalpului.
PA!"AME!TUL COMPRE"I/

Pansament compresiv este cel mai simplu mod de a realiza hemostaza) se acopera rana cu mai multe comprese sterile sau in lipsa lor cu bucati de panza curata (batiste, haine etc.) care se comprima cu podul palmei sau cu fasa. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un pansament compresiv sunt$ sa comprime suficient >esuturile pentru a asigura hemostaza sa fie facut in conditii de asepsie pentru a preveni infectia sa nu stanjeneasca circulatia de dedesubt (risc de leziuni ischemice) sa fie facut in asa fel incat sa poata fi mentinut 1: de ore.
)AROUL

Aplicarea garoului este o masura extrema, care se aplica numai in caz de hemoragii arteriale masive, atunci, cand nu este posibila realizarea hemostazei prin alte metode. ?aroul este un cordon elastic, care este folosit pentru realizarea hemostazei in cazul unor hemoragii care nu pot fi oprite altfel, de obicei in cazul plagilor membrelor. !n absenta unui garou, se poate folosi$ un fular, cordon, curea, cravata, snur, elastic etc. Deoarece, prin aplicarea garoului, se intrerupe atat scurgerea sangelui din vasul lezat cat si circulatia intregii portiuni situate distal de garou, ceea ce poate determina leziuni grave pana la necroze, garoul ramane o solutie de rezerva. !n cazul in care se aplica garoul, acesta nu se aplica direct pe piele ci peste o bucata de fasa sau alt material moale si se ataseaza neaparat un bilet pe care se noteaza numele victimei si ora exacta a aplicarii garoului. -a fiecare %' minute se va slabi pentru scurt timp garoul, pentru a permite alimentarea cu sange a membrului.
1(. AMPUTATIA .E MEM#RE

!n cazul amputarii (taierii sau sectionarii) unui membru$ oprirea sangerarii se face fie prin aplicarea unui garou la radacina membrului ranit fie printr un bandaj compresiv membrul sectionat va fi introdus intr o punga de plastic si un recipient cu gheata victima va fi asezata in decubit cu membrele inferioare mai sus decat capul, si daca e posibil cu membrul ranit ridicat deasupra nivelului inimii victima va fi transportata cat mai repede la spital.

19. PRIMUL AJUTOR I! AR"URILE TERMICE

Arsura 'e -ra'ul I si II !n cazul arsurilor usoare (gradul ! si !!) primul ajutor se limiteaza la expunerea zonei afectate sub un jet de apa rece (0& minute) dupa care se panseaza cu comprese sterile. *e pot aplica eventual spra@ uri speciale pentru arsuri. Arsura 'e -ra'ul III si I/ !n cazul arsurilor grave (gradul !!! si !A)$ in cazul arsurii cu flacara se va stinge cat mai rapid flacara, de preferat prin culcarea victimei la pamant si acoperirea cu o patura sau o haina) se va impiedica victima sa alerge (aceasta fiind reactia fireasca a unui om cuprins de flacari) deoarece curentii de aer intretin focul nu se va dezbraca victima daca hainele sunt lipide de pielea arsa se va stropi cu apa rece (sau cu zapada) si se vor aplica comprese cu apa rece pe zonele lezate se va transporta victima la spital cat mai rapid nu se vor sparge flictenele si nu se vor aplica creme sau alte substante pe leziuni.
PRIMUL AJUTOR I! AR"URILE C$IMICE

!n cazul arsurilor determinate de substante chimice primul ajutor consta in limitarea contactului substantei chimice cu tesuturile si diminuarea concentratiei substantei. !n acest scop$ se indepartea rapid hainele imbibate in substanta nociva se spala suprafata afectata cu jet de apa timp de 0& 4& minute exceptie face arsura cu varul nestins, in care nu se toarna niciodata apa, deoarece varul se activeaza in prezenta apei. !n acest caz se tamponeaza doar cu un tampon uscat si abia dupa ce varul a fost indepartat se poate spala cu apa. .e retinut8 3u este indicat sa se incerce neutralizarea substantei chimice deoarece in urma reactiei de neutralizare se elimina o mare cantitate de caldura care poate agrava leziunile. Abia dupa spalarea cu apa se poate eventual incerca aplicarea antidotului$ apa bicarbonatata in cazul arsurilor cu acizi sau otet in cazul arsurilor cu baze.
AR"URI ELECTRICE

Arsurile electrice produc leziuni la locul de intrare si la cel de iesire (marca electrica) dar provoaca si leziuni profunde ale organelor (tulburari de ritm, leziuni neurologice, vasculare, musculare) chiar si stop cardiac. !n caz de electrocutare$ se va indeparta sau opri sursa de curent electric inainte de a atinge victima, fie de la intrerupator fie indepartand cablul electric cu un obiect nemetalic, din lemn, plastic, cauciuc sau folosind manusi de cauciuc pentru autoprotectie nu se va atinge victima sau sursa de curent cu mainile neprotejate daca victima este in stop cardio respirator se va face masaj cardiac si respiratie artificiala. +rice victima care a suferit o electrotrauma trebuie transportata si internata in spital pentru cateva zile, indiferent de starea victimei.

1:. TRATAME!TUL *RACTURII .E)ETELOR

Recomandari %ratamentul medical
RECOMA!.ARI

!n cazul fracturii degetelor, se recomanda$ aplicarea unei atele (pentru imobilizarea degetului se poate utiliza un bat sau un creion care se aplica langa deget, urmat de fixarea acestuia cu ajutorul unui bandaj)) aplicarea unei pungi cu gheata in drum catre departamentul de urgenta) nu se va aplica gheata direct pe tegumente, gheata se va infasura intr un prosop.

11. LA!TUL "UPRA/IETUIRII

Masuri de siguranta Generalitati !tape #pel la serviciul de urgenta: 112 &'S ( Suportul vital de $a a #'S ( Suport vital avansat precoce %ransportul
MA"URI .E "I)URA!TA

Acordarea primului ajutor trebuie sa se realizeze in conditii de siguranta, atat pentru victima cat si pentru persoana care acorda primul ajutor. De aceea, in functie de conditiile de la fata locului, primul gest va fi scoaterea victimei dintr un mediu periculos$ scoaterea victimei dintr o cladire care se poate prabusi sau care arde, scoaterea din apa in caz de inec, indepartarea cablurilor electrice in caz de electrocutare, indepartarea de pe carosabil in caz de accident rutier etc. !nsa acest lucru nu este intotdeauna posibil. =neori mobilizarea victimei poate agrava leziunile deja existente sau poate provoca altele, agravandu i starea. !n acelasi timp, persoana care acorda primul ajutor nu trebuie sa piarda din vedere nici propria siguranta$ va evita contactul direct cu fluidele pacientului (sange), cu substantele toxice de la fata locului si atunci cand este necesar si dispune, va folosi echipament de protectie (manusi, masca, vesta de salvare).
)E!ERALITATI

-antul supravietuirii defineste etapele care trebuie parcurse in cazul unei urgente, cand trebuie acordat primul ajutor$ Acces 6-* Defibrilare A-* 2ransport. Cu cat aceste etape sunt realizate mai repede, cu atat sansele de supravietuire ale victimei sunt mai mari. De cele mai multe ori, primul ajutor la fata locului este acordat de catre persoane fara pregatire medicala. De aceea este foarte important ca acestea sa aiba suficiente cunostinte incat sa nu agraveze starea victimei nici sa nu si puna in pericol propria viata sau sanatate.
ETAPE

-antul supravieturii cuprinde$

a%%esul$ consta in recunoasterea imediata a urgentei si apel pentru ajutor calificat (%%0) suportul vital 'e ba,a (6-* 6asic -ife *upport) sau primul ajutor propriu zis$ ,C, resuscitarea cardiorespiratorie precoce 'e+ibrilare pre%o%e suport vital avansat pre%o%e (A-* Advanced -ife *uport) sau ajutor medical calificat precoce transportul la spital.
APEL LA "ER/ICIUL .E UR)E!TA: 112

Accesul rapid consta in recunoasterea imediata a urgentei si apel la serviciul de urgenta$ %%0 in cel mai scurt timp. Acest apel presupune si raspunderea la urmatoarele intrebari$ Ce; ce fel de urgenta este, pentru ca apelul sa fie directionat corespunzator catre ambulanta, pompieri etc. Un'e; unde este localizata urgenta Cine; cine este victima si cine este cel care a apelat serviciul %%0 Cu&; cum e victima$ leziunea principala, starea de constienta, respiratia si varsta Dupa raspunsul la aceste intrebari, apelantul poate ramane cateva minute la telefon pentru a solicita si primi eventual cateva recomandari legate de masurile de prim
#L" 5 "UPORTUL /ITAL .E #A6A

*uportul vital de baza (6-* 6asic -ife *upport) cuprinde masurile precoce de resuscitare cardio pulmonara, A6C$ A (AirBa@)$ caile respiratorii$ verificarea si eliberarea cailor respiratorii$ eliminarea unor eventuali corpi straini, proteze dentare, dinti cazuti etc. # (6reathing) verificarea respiratiei, respiratia artificiala C (Circulation) circulatia$ verificarea pulsului si masaj cardiac.
AL" 5 "UPORT /ITAL A/A!"AT PRECOCE

A-* (Advanced -ife *upport) consta in manevrele efectuate de echipa medicala sosita la fata locului, inclusiv substantele medicamentoase necesare administrarii in cazuri de urgenta.
TRA!"PORTUL

Dupa stabilizare, victima va fi transportata cu ajutorul unor autovehicule speciale (ambulanta, elicopter) la cea mai apropiata unitate medicala, initial la =P= (=nitatea de Primire =rgente) si de aici intr o sectie specializata, in functie de patologia victimei. Pentru a nu irosi timp pretios, este important sa se asigure dinainte ca unitatea medicala cea mai apropiata dispune de resursele necesare, atat umane (personal medical specializat) cat si materiale (aparatura, bloc operator, unitate de terapie intensiva etc.).

12. A"I"TE!TA .E UR)E!TA I! CA6 .E CALAMITATE

#titudinea in accidente colective sau catastrofe Protocolul de actiune in ca de accident colectiv #ctivitatea din spitalul de traumatologie
ATITU.I!EA I! ACCI.E!TE COLECTI/E "AU CATA"TRO*E

Or-ani,area siste&ului 'e rea%tie la %ala&itati in tarile civilizate$ un comitet national de actiune in caz de dezastre cu corespondent la nivel local, din care fac parte toti factorii responsabili (medici si personal sanitar, politisti, pompieri, militari, etc.) un plan de actiune privind organizarea mijloacelor materiale si umane la nivel national si local pe fiecare unitate in parte, cunoscut de toata lumea (acest plan trebuie sa constituie nu un obiect de inventar ci de preocupare continua a conducerii colectivitatii in ceea ce priveste modernizarea si insusirea lui)) trebuie sa existe un sistem de alarmare eficient si modern la nivel national (telefon, radio, etc.), posturi telefonice sau de radioemisie de a lungul cailor rutiere cu acces direct la politia rutiera sau;si la centrele de traumatologie sau ambulanta sanitara existenta retelei de traumatologie sau in cel mai rau caz nominalizarea unor spitale cu sarcini de urgenta pe trei nivele. .otarea %u &i<loa%e &ateriale si u&ane Mi<loa%e &ateriale propriu5,ise$ asigurarea unui material divers si suficient necesar la locul accidentului sau in timpul transportului pentru tratament sau diagnostic, steril si impachetat in asa fel incat sa fie usor transportabil) pansamentele, materialul de imobilizare, materialul de sutura, instrumentarul si aparatura de reanimare, medicamentele si perfuzabilele sunt numai cateva dintre materialele strict necesare existenta sau posibilitatea de a mobiliza mijloace de transport corespunzatoare pentru accidentati$ autosanitare pentru distante mici, elicoptere pentru distante medii si avioane pentru distante mari dotarea spitalelor cu sarcini de asigurare a urgentelor traumatice cu stocuri speciale pentru accidente colective sau dezastre surse autonome de lumina la locul accidentului si al spitalelor de urgenta. Mi<loa%e u&ane$ educatie sanitara adresata tuturor cetatenilor, ce cuprinde masuri de autoajutorare in caz de traumatism (oprirea unei hemoragii, imobilizarea unei fracturi, etc.)) este foarte important ajutorul necalificat pe care il dau grupele de cruce rosie, ca si masurile de instruire in cadrul protectiei muncii instruire in traumatologie adresata personalului mediu sanitar, studentilor, medicilor. (xperienta tarilor cu retea nationala de traumatologie a evidentiat superioritatea asistentei medicale a traumatizatilor facuta de echipe speciaClizate in traumatologie fata de cea asigurata de reteaua medicala traditionala. Controversa continua sa existe in ceea ce priveste asistenta prespitaliceasca, daca ea poate fi facuta de paramedici sau de medici (prima eventualitate este mai putin costisitoare si mai accesibila).
PROTOCOLUL .E ACTIU!E I! CA6 .E ACCI.E!T COLECTI/

Alertarea politiei rutiere sau a a&bulantei sanitare Alertarea politiei rutiere si;sau a ambulantei sanitare trebuie facuta cat mai precoce in cazul unui mare accident rutier, aviatic, cutremur etc.

Me'i%ul %oor'onator 'e la a&bulanta tri&ite la lo%ul a%%i'entului o salvare %u un &e'i% %u e0perienta. #edicul coordonator de la ambulanta trimite echipe speciale dotate cu trusa completa de asistenta medicala la locul accidentului, alerteaza echipele de politie si cele de pompieri dotate cu materiale speciale necesare stingerii incendiilor si dezangrenarii accidentatilor (echipe de descarcerare), asigura mijloace de transport cu dotare corespunzatoare. Me'i%ul sosit la lo%ul a%%i'entului se in+or&ea,a si %o&uni%a %entrului $ locul exact al accidentului (cu posibilitatile de acces in zona) si amploarea catastrofei (numarul aproximativ de morti, de traumatizati grav, de persoane prinse in accident), solicitand mijloacele de care are nevoie pentru prim ajutor si transport. Me'i%ul sosit pri&ul la lo%ul a%%i'entului 'evine %o&an'antul &asurilor luate aici$ dispune inconjurarea locului dezastrului de catre politie pentru a indeparta restul civililor si mai ales infractorii care sosesc primii in aceste locuri organizeaza primul ajutor si mai ales scoaterea ranitilor de la locul accidentului (din vehicule, de sub daramaturi) organizeaza un loc in apropiere ferit de alte accidente si propice masurilor de reanimare si triere in vederea transportului la unitatile sanitare organizeaza primul ajutor calificat pentru urgenta ! (tratarea insuficientei respiratorii acute, asigurarea hemostazei in hemoragiile externe, imobilizarea fracturilor mai ales vertebrale, pansarea plagilor etc.) intocmeste o documentatie medicala sumara pe o fisa standard, organizeaza transportul in siguranta. (xperienta militara a evidentiat cel mai bine relatia directa existenta intre timpul scurs de la momentul accidentului pana la aplicarea tratamentului definitiv la un traumatizat si prognosticul medical, aratand ca scaderea mortalitatii nu poate fi pusa numai pe seama noilor mijloace terapeutice. Or-ani,area transportului 'e la lo%ul a%%i'entului la spital presupune din partea medicului coordonator doua etape distincte$ trierea bolnavilor in patru -ra'e 'e ur-enta, cu evacuare esalonata in ordinea acestor grade$ gradul ! D traumatizati care au primit ajutor medical de urgenta si necesita masuri urgente de reanimare si interventie chirurgicala cu indicatie vitala (exista insuficienta respiratorie, leziuni vasculare majore, traumatisme craniocerebrale cu hipertensiune intracraniana, hemoperitoneu masiv) gradul !! D traumatizati care necesita tratament medical si chirurgical in urgenta amanata (traumatisme abdominale deschise, fracturi deschise, luxatii articulare mari, arsuri peste 0&E din suprafata corporala) gradul !!! D accidentati care nu necesita spitalizare dar care au nevoie de tratament ambulator (sunt cei mai zgomotosi, solicitand transportul cel mai rapid) gradul !A D traumatizati ale caror leziuni sunt incompatibile cu viata. internare in spitalul %el &ai potrivit pentru %a,ul respe%tiv. *pitalul cel mai potrivit pentru internarea traumatizatilor reprezinta inca o sursa de controversa medicala. Clasic se sustine internarea in spitalul cel mai apropiat de locul accidentului, indiferent de nivelul sau de dotare. Conceptia moderna si cea mai buna este aceea de a interna bolnavul la spitalul care poate sa ii acorde tratamentul definitiv cel mai calificat, iar spitalele de nivel 4 si 0 sa primeasca cazurile usoare (astfel se evita aglomerarea spitalelor de nivel % si 0 cu traumatizati, dar scade calitatea prestatiei medicale). -a locul catastrofei exista totdeauna un mare volum de munca de specialitate$

degajarea ranitilor de la locul accidentului, organizarea primului ajutor medical, elaborarea diagnosticului si trierea bolnavilor in ordinea urgentei in vederea transportului la spital. Pentru rezolvarea acestor probleme este necesar un conducator cu experienta mare, cu simt de raspundere, cu calitati umane deosebite si capacitati organizatorice) de asemenea, pentru o mai buna recunoastere intre membrii echipei, se impune folosirea de costumatii diferite, cu insemne speciale pentru diversele categorii profesionale ce activeaza in focarul dezastrului.
ACTI/ITATEA .I! "PITALUL .E TRAUMATOLO)IE

!n intervalul de timp dintre alarmarea cu privire la accidentul (dezastru) colectiv si pana la sosirea primului transport de traumatizati (accidentati) in spital, se da curs desfasurarii planului de actiune in caz de calamitati al spitalului care se afla la medicul sef de garda (plan intocmit astfel incat spitalul sa poata acorda asistenta medicala tuturor traumatizatilor intr un timp rezonabil)$ alarmare si chemare a personalului care nu este de serviciu in spital, incepand cu chirurgii, anestezistii, asistentele de la salile de operatie, personalul de la radiologie, laborator, farmacie, etc. organizare de echipe complexe formate din chirurgi, anestezisti, ortopezi, neuro chirurgi, eventual internisti si cadre medii care vor avea sarcini distincte o echipa va inregistra bolnavul, va lua anamneza de la bolnav sau insotitor, va prelua fisa care insoteste bolnavul si va face un examen clinic urmat de trierea bolnavului pentru continuarea resuscitarii in A2! sau transportul in sala de operatie o alta echipa se ocupa de resuscitarea cardiorespiratorie in A2!, fiecare component al echipei avand sarcini precise una sau mai multe echipe sunt gata pregatite pentru interventie chirurgicala in blocul operator) in echipa operatorie, pe langa chirurgul generalist pot fi inclusi si alti specialisti (ortopezi, ginecologi, asistente de sala de operatie, studenti, etc.) se deschide rezerva de materiale a spitalului pentru cazurile de dezastre si se colaboreaza cu farmacia si depozitul de materiale al spitalului se elibereaza un sector de paturi pentru bolnavii cu traumatism, pentru a fi comasati in acel loc, deci mai usor de urmarit.