ndurerat familie, ntristat cortegiu

n urm cu dou zile am aflat cu toi, parc fr s ne vin s credem, c domnul profesor Niculescu Grigore nu mai este ntre noi. O experien prin care ca oameni vom trece vrnd, nevrnd a lovit neateptat n familia domnului profesor. Moartea oricrei persoane trezete n noi durere i ntristare mai ales dac l-am cunoscut i ne-a fost apropiat. Trebuie s acceptm i s depim ns tragicul acestui eveniment, s ne rugm pentru cel adormit i s ne amintim ce a nsemnat pentru noi i pentru ceilali ct timp a fost n via. Pe domnul Niculescu G. l-am cunoscut n calitatea de coleg desfurndu-i misiunea de profesor, i muli ani i cea de director, cu cinste i devotament, la coala nr.4 din Roiori de Vede. Cei care l-au cunoscut, ca i mine, aflai la nceput de profesorat, l-au vzut drept un model de tact pedagogic, integritate i punctualitate. Orele de istorie ale domnului profesor transmiteau un sentiment de profund patriotism, un cuvnt pe care l-am auzit deseori rostit de dnsul aproape nfiorat. Clasele domnului Niculescu excelau prin disciplin iar elevii aveau cu dnsul o relaie aproape printeasc. Ordinea pe care o impunea la or nu era una rigid, era a pedagogului ce nu are numai rspunderea transmiterii de cunotine, cu toi i cunoteam i apreciam activitile educative, ci i datoria formrii de caractere i personaliti. Sunt sigur c muli dintre elevii dnsului datoreaz ntr-o oarecare msur reuita n via i dumnealui. ns nu numai calitile profesionale trebuie pomenite; era un bun coleg, dar i bun prieten cu toat cancelaria, avea o prestan calm ce ndeprta orice animozitate, era un om plcut. Aa ni-l amintim pn la ieirea la pensie, cnd retragerea din activitate s-a resimit ca o pierdere pentru colectivul colii noastre. Speram s aib parte de muli ani de odihn binemeritat ns Dumnezeu, ale crui hotrri sunt uneori nenelese oamenilor, a hotrt s-l cheme la o alt odihn, venic. Dumnezeu s-l ierte i s-l odihneasc n pace.