Curs 3 DREPT COMERCIAL 12 - XI - 2001

b. întreprinderile de producţie şi prestări servicii

Enumerate tot în art 3 Cod comercial, şi care însă nu dă o definiţie clară noţiunii de întreprindere. Din acest motiv
tot doctrina a încercat să definească noţiunea arătând în principiu că întreprinderea este un organism economic şi social
ce presupune astfel o organizare autonomă a unei activităţi cu ajutorul factorilor de producţie, organizare realizată de
către un întreprinzător ce-şi asumă riscul producerii de bunuri şi servicii destinate schimbului cu scopul obţinerii de
profit. Din această perspectivă pentru a fi supusă codului comercial întreprinderea trebuie să îmbrace o serie de
caracteristici:
- existenţa organizării autonome a activităţii cu ajutorul factorilor de producţie;
- asumarea de către întreprinzător a coordonării activităţii şi astfel a riscului acesteia;
- realizarea scopului a acestei activităţi, producerea de bunuri şi servicii în vederea realizării de profit.
Această noţiune este diferită ca sens de noţiune de întreprindere aşa cum este utilizată în alte domenii de activitate,
astfel din punct de vedere juridic pentru a fi supuse legii comerciale trebuie ca întreprinderea să prezinte caracteristicile
menţionate indiferent de volumul activităţii sau de dimensiunea întreprinderii.
b. 1. Întreprinderea de producţie (industriale)
- Întreprinderile de construcţii (art. 3 punctul 8) – au caracter economic, au toate actele juridice şi contractele
săvârşite pentru realizarea lucrărilor de construcţii.
- Întreprinderile de fabrici şi manufactură (art. 3 punctul 9) – fabrici (activitate mecanizată) – manufacturi
(activitate manuală)

b. 2. Întreprinderi de prestări servicii

- Întreprinderi de furnituri (art.3 punctul 5) – a furniza
- Întreprinderi de spectacole publice
- Întreprinderi de comisioane, agenţii, oficii de afaceri (art. 3 punctul 7)
- Întreprinderi de editură, imprimări, librării, obiecte de artă
- Întreprinderi de editare, difuzare, lucrări tipărite
- Întreprinderi de transport de persoane şi lucruri
- Întreprinderi de asigurare (art. 3 punctele 17 şi 18)
- Întreprinderi de depozitare în docuri şi antreprize.

- Întreprinderi de furnituri (art.3 punctul 5) – constă în activitatea organizatorică de către un întreprinzător prin
care acesta asigură prestarea unor servicii sau predarea unor produse la anumite termene succesive în schimbul
unui preţ stabilit anticipat. În concepţia codului comercial contractul de furnitură poate avea obiect fie
prestarea unor servicii dând naştere unor obligaţii de afaceri cât şi transmiterea dreptului de proprietate asupra
unor produse dând naştere unei obligaţii de a da. Esenţial pentru acest contract este existenţa unui interval de
timp între încheierea contractului şi executarea lui, executare care se va face la anumite termene succesive în
schimbul unui preţ unic stabilit anticipat (furnizarea de energie termică, electrică).

- Întreprinderi de comisioane, agenţii, oficii de afaceri (art. 3 punctul 7) aceasta presupune organizarea unei
activităţi al cărei scop este facilitarea încheierii tranzacţiei printr-un intermediar fie agent sau comisionar,
contract de comision, constituie încheierea actelor de comerţ de către comisionar în nume propriu dar pe seama
comitentului în urma unei împuterniciri ce permite în acest sens.

- Întreprinderi de asigurare (art. 3 punctele 17 şi 18) se referă la asigurare de daune terestre şi maritime în
principal la asigurări de bunuri şi asigurări de răspundere civilă pentru daune provocate de bunuri (accidente de
circulaţie).în conformitate cu art.6 codul comercial, asigurările de lucruri care nu sunt obiectul comerţului şi
asigurare asupra vieţii sunt fapte de comerţ numai pentru asigurători, pentru asigurat fiind fapt juridic civil.
Din acest motiv acest tip de asigurare intră în categoria faptelor de comerţ unilaterale. În principiu contractul
de asigurare presupune că asiguratul în schimbul unei sume de bani (primă de asigurare) ia asupra sa riscul
producerii unui eveniment numit caz asigurat, obligându-se ca la producerea acestuia să plătească asiguratului
sau unei terţe persoane o despăgubire. Asigurarea poate fi facultativă sau obligatorie. În categoria asigurărilor
obligatorii – asigurarea de răspundere civilă a autoturismelor, profesionale (medici, avocaţi). Art. 3 punctul 20
se referă la activitatea de depozitare în spaţii amenajate indiferent de persoana care face depozitul. Pentru a
avea acest caracter activitatea trebuie organizată şi sistematică. Operaţiunile de depozitare cu caracter
incidental sau izolat ar putea fi fapte de comerţ conexe fie fapte de comerţ subiective.

1
Curs 3 DREPT COMERCIAL 12 - XI - 2001
c. faptele de comerţ conexe (accesorii).
Se referă la acele acte juridice care dobândesc comercialitate datorită legăturilor cu acte juridice sau operaţiuni
pe care legea le califică drept fapte de comerţ. În esenţă aceste operaţiuni au caracter civil. Din această categorie fac
parte – contractul de report asupra titlurilor de credit. Conform art. 74 din codul comercial contractul de report este acel
contract prin care se realizează o dublă vânzare una care se execută imediat având ca obiect predarea titlurilor de credit
şi primirea contravalorii acestora şi o a doua care se realizează ulterior la un termen şi pentru un preţ prestabilit având
ca obiect vânzarea unor titluri de credit de aceiaşi natură către vânzătorul iniţial.
Cumpărarea şi vânzarea de părţi sociale sau acţiuni ale S.C.
Operaţiunile de mijlocire în afaceri – art. 3 punctul 12 se referă la operaţiunile de intermediere în vederea
încheierii unor contracte. Ceea ce deosebeşte această categorie de fapte de comerţ obiective propriu-zise este aceea că în
cazul operaţiilor de mijlocire împuternicirea se limitează la punerea în legătură ale viitorilor contractanţi, intermediarii
neavând nici un rol la încheierea propriu-zisă a contractului – se mai numesc contracte de curtaj iar intermediarul
curtier.
Cambii sau ordinele în producte sau mărfuri – art. 3 punctul 14. În această categorie intră implicit şi biletele la
ordine.
Cambia – un titlu de credit ce încorporează un drept de creanţă. Es referă la acel înscris prin care o persoană
numită trăgător dă dispoziţie altei persoane numită tras să plătească o sumă de bani la scadenţă unei terţe persoane
numită beneficiar.
Biletul la ordin - o variantă a cambiei fiind acel înscris prin care o persoană numită emitent se obligă să
plătească la scadenţă o sumă de bani unei alte persoane numită beneficiar.
Ordinul în producte sau mărfuri - este tor o cambie cu particularitatea că obligaţia de plată are ca obiect
anumite bunuri şi nu sume de bani.
Operaţiuni cu privire la navigaţie – închirieri de nave, construire, vânzarea, cumpărarea acestora, expediţii
maritime şi închirieri maritime.
Depozite pentru cauza de comerţ – operaţiuni de depozitare ce au caracter incidental
Contul curent şi C.E.C – ul.
Contractul de mandat, comision şi consignaţie.
Contractul de gaj şi fidejusiune – forma de garanţie reală.