Sunteți pe pagina 1din 6

GABRIELA DUDA, Destinul unui topos romantic: luna

DESTINUL UNUI TOPOS ROMANTIC: LUNA


Conf. univ. dr. GABRIELA DUDA Universit te !Petro"#G $e%, P"oiesti Lhistoire dun motif ou dun topos sidentifie avec lhistoire dune littrature. Lhistoire du motif romantique de la lune nen fait pas exception. En examinant la poesie roumaine de Mihai Eminescu jusquaux potes postmodernes on peut dceler les mouvementes de contestation de la grande tradition potique du !me sicle" mouvements qui se sont s#stmatiss tout au long du sicle suivant. Exist forme poetice care, prin bogtia simbolismului lor, pot rescrie istoria unei literaturi. Mai ales moti ele sau topoi !si remo"elea# !ntelesurile urm$n" cursul epocilor literare si, "e aceea, "e in semnificante pentru ase#area unei literaturi !n matca timpului istoric, !nregistr$n" reactiile "e acceptare sau "e contestare a unei i"eologii literare, a unei mo"e literare, a unui tip "e i#iune poetic. Un asemenea topos este cel al lunii. %relungin" prin semnificatiile sale g$n"irea mitic, simbolul lunii "omin teri&toriul imaginarului nocturn, asa cum soarele !l "omin pe cel "iurn. Exist o ambi alent a simbolisticii lunii pe care astrul "iurn nu o cunoaste, ambi alent sesi#abil !n aproape toate culturile tra& "itionale' re#um$n" am putea spune c simbolismul lunar, corelat cu cel al soarelui, exprim perio"icitatea si re!n ierea, cci luna gu ernea# "esfsurarea spectacolului cresterii si al "escresterii(. Astrul nocturn este )un instrument "e msur uni ersal* al timpului+, ritm$n" iata si moartea "eopotri ' "e aceea, nu este "eloc neobisnuit c luna a fost, simultan, pri it ca simbol al fertilitti, intr$n" !n aceeasi serie simbolistic cu apa si egetatia, si ca simbol al mortii, numeroase "i initti lunare sunt -toniene si funerare. Luna care eg-ea# curgerea eacurilor, eg-ea# si curgerea g$n"urilor, este o clu# nu numai a noma#ilor prin "esert, ci si a omului "intot"eauna pe cile nestiute ale cugetrii' "e aceea luna simboli#ea#, !n egal msur, )cunoasterea prin reflectare*, cunoasterea teoretic, rational, iar noaptea gu ernat "e lun rm$ne timpul pre"ilect al reflectiei. Am reamintit aceste consi"eratii foarte generale, legate "e lun, pentru c a&proape toate semnificatiile acestui simbol pluri alent se prelungesc, mai clar sau mai "ifu#, !n poe#ia romantic, ce re"escoper nu at$t "imensiunea temporalittii, c$t "i ersitatea tririlor care i se asocia#. Luna intr !n scenariul nocturn al poemului romantic nu numai ca element obligatoriu, ci si ca unul foarte lesne perceptibil, pentru c se fixea# "in capul locului !ntr&un topos literar "e mare prestigiu, in"ic$n" o sc-imbare "e regim a imaginarului poetic. La intrarea poe#iei rom$nesti !n mo"ernitate, natura !nc nu exist !n sine, ca subiect autonom al "iscursului, ci ca "ecor i"eali#at "e pri irea a"esea con entional a subiectului liric' "esigur, presentimentul naturii ca realitate autonom la .$rlo a ori la Grigore Alexan"rescu exist, "ar, "e cele mai multe ori, natura se propune fie ca un fun"al pe p$n#a cruia se "ramati#ea# un sentiment, o stare, o i"ee ca !n me"itatia $m%ra lui Mircea. La &o'ia , fie ca peisa/, umani#at, !mblin#it, ca !n pastelurile lui 0.Alecsan"ri. Inspirat, la !nceputurile poe#iei noastre mo"erne, "e exemplul (optilor lui 1oung, cunoscut prin tra"ucerile lui 2imeon Marco ici ale ariantei france#e
3(

GABRIELA DUDA, Destinul unui topos romantic: luna

semnate "e Le 4ourneur, "ar mai ales prin poe#ia lui Lamartine 3, peisa/ul romantic nocturn este obligatoriu "ominat "e lun, maestru ce regi#ea# spectacolul "e sunet si lumin al poe#iei. %lurisemantismul moti ului selenar, "esc-i"erea acestuia spre "imensiunea cosmic, apar !ns la Eminescu si am putea spune c toate semnificatiile pe care poetul le&a acor"at moti ului se re!nt$lnesc !n poe#ia care ine "up el' este ca si cum un flu iu urias s&ar fi "esfcut !n #eci si sute "e su oaie, a cror origine comun o recunoastem "atorit unor curenti i#ibili care le strbat si le clu#esc curgerea ne!ntrerupt. Dar nu amprenta lui Eminescu, pe care o "escifrm !n poe#ia celor care in "up Eminescu a interesa !n aceste pagini, ci !n"eprtarea "e Eminescu, iar o "at cu asta, "e mo"elul romantic, !n cele "in urm, "e un concept "e poe#ie !ncremenit !ntr&un romantism minor, !nc foarte re#istent la /umtatea secolului trecut. 5n cartea sa Melancolia lui Eminescu, G.Gan obser a c Eminescu inaugurea# un alt tip "e imaginare a naturii "ec$t pre"ecesorii si contemporanii si, )%eisa/ul necropol a istoriei si peisa/ul populat "e om nu mai apar la Eminescu "ec$t foarte rar si nu mai sunt caracteristice. %entru c 6 si aceasta este "eosebirea esential 6 Eminescu este un poet cu i#iune cosmic si metafi#ic, nu neaprat prin amploarea imaginilor, ci prin semnificatia lor. 7ric$t "e concrete 6 si puterea lui "e a plastici#a este incomparabil mai mare 6, ele se integrea# !ntr&o i#iune global si parcip la semnificatia general. %eisa/ele lui nu sunt "oar fragmente "e uni ers, sunt metafore ale lui, si a orbi "e pastel !n legtur cu ele ar fi impropriu. Emotia estetic se prelungeste !ntr&o a"e#iune existential, 8a fi9 "e ine 8a fi !nuntrul naturii9, care e ce a 6 sau singurul 6 absolut * :. Luna este situat, !n acest spectacol cosmic, /ucat pe scena poe#iei eminesciene, !ntr&un loc geometric, cci se poate orbi, !n ca#ul lui Eminescu, "e un a"e rat )tropism selenar* ;, care face "in el un poet al nocturnului, receptacol al ietii si al mortii. In"iferent "e semnul care se acor" simbolisticii selenare, !n scenografia liric eminescian luna ocup !ntot"eauna o po#itie central, iar i#iunea antropomorfic pe care o reiterea# poetul este gritoare, luna e criasa )pm$nean*, )regina noptii*, )al noptilor monarc*, )regina cea blaie*, )al noptii bl$n"ul soare*, )<luna= ca un pali" "ulce soare*, )"oamna mrilor si&a noptii*. Luna apare, !n i#iunea poetic a lui Eminescu, "rept #$n, "i initate protectoare a Daciei mitice, care !si re ars, "intr&un ocean "e lumin, ra#ele binecu $ntate asupra patriei originare. Aflat sub semnul tutelar al lunii, Dacia lui Eminescu "e ine un spatiu pri ilegiat, ) 2i atuncea peste ape fata sf$nt&a lunei pline 5si ri"ic "iscul splen"i" !n imperiul "e lumine, Mrii m$n"re polein"u&i p$n#riile&i "e&a#ur. Ea a"oarme&ale ei spume, ca mrgritarul, sure, >isipisul strluceste, r$uri scapr&n p"ure ?Memento mori@. Di initate benefic, luna smulge !ntunericului noptii f$sii "in realitate, lumin$n" cu lumina ei cerul, co"ri, marea sau r$urile' )Luna prin nouri !nger pe lume bl$n" eg-ea#* pentru ca lumea s nu fie !ng-itit "e !ntuneric, )De pe&un "eal rsare luna ca o atr "e /ratic A Lumin$n" str ec-iul co"ru si castelul singuratic* ?&)lin. *ile de poveste@. Luna care ) ars farmec* face !ns s se sc-imbe contururile stiute ale lumii, atins "e lumina lunii, natura !si re elea# esenta magic, "ob$n"in", prin transfigurare, o alt realitate, Luna tremur pe co"ri, se aprin"e, se mreste, Muc-i "e st$nc, $rf "e arbor, ea pe ceruri #ugr este, Iar ste/arii par o stra/ "e giganti ce&o !ncon/oar, Rsritul ei p#in"u&l ca pe&o tainic comoarA <...= 2i cu c$t lumina&i "ulce tot mai mult se lmureste,

3+

GABRIELA DUDA, Destinul unui topos romantic: luna

.o"rul pare tot mai mare, parc ine mai aproape Dimpreun cu al unei "isc, stp$nitor "e ape ?+crisoarea ,-@ %erceptia naturii !n or"inea feericului este clu#it la Eminescu "e lumina lunii care, asemeni pri irii poetului, "epseste, prin amplificare, prin transfigurare, realitatea. Lumina lunii este astfel semnul unei i"ealitti palpabile, al unui E"en nocturn, ale crui contururi se !nc-eag !ns prelnic, tremurtor, cci pe cellalt ersant al simbolisticii selenare, luna, ) isul negurii eterne*, "e ine mesagerul care, o "at cu somnul si isul, esteste moartea in"i i"ului ?Mai am un singur dor@ si a cosmosului ?+crisoarea ,@. De fapt, aparitia A "isparitia lunii nici nu orbeste "espre altce a "ec$t "espre c"erea la infinit !n moarte, !n al crei imperiu luna ne clu#este, 2i "in noaptea amintirii mii "e "oruri ea ne scoate' Amortit li&i "urerea, le simtim ca&n is pe toate, .ci !n propria&ne lume ea "esc-i"e poarta&ntrrii 2i ri"ic mii "e umbre "up stinsul lum$nrii... Mii pustiuri sc$nteia# sub lumina ta, fecioar, 2i c$ti co"ri&ascun" !n umbr strlucire "e i# oarB %este c$te mii "e aluri stp$nirea ta strbate, .$n" plutesti pe misctoarea mrilor singurtate, 2i pe toti ce&n ast lume sunt supusi puterii sortii Deopotri &i stp$neste ra#a ta si geniul mortiiB ?+crisoarea ,@. Eminescu care "orise s&si intitule#e olumul "e poe#ii Lumin) de lun) transform moti ul lunii !ntr&un centru al g$n"irii si al i#iunii sale poetice, epui#$n" toate alentele posibile care puteau fi atasate acestui topos' "e aceea, orice refra#are a moti ului nu putea, !n poe#ia celor care i& ai urmat, s sune "ec$t ca dj. connu, ca semn "e in"eniabil eminescianism' si ar fi fost ne oie "e oci lirice foarte puternice care s !n ing intertia prestigiului' mai t$r#iu, pentru unii, !ntre eminescianism si romantismm s&a pus c-iar semnul egalittii. Este ciu"at c 2t. %etic a crui mostenire eminescian, tratat manierist, este totusi important C nu face nicio"at apel la moti ul lunii, romantismul latent al poetului nu se "este !n alegerea timpului nocturn ca timp al poe#iei 6 cele multe "rame lirice pe care le pune !n scen %etic se "esfsoar la ceasul !nserrii, c$n" #iua se !ng$n cu noaptea ?"e altfel, amurgul a fi timpul pre"ilect al simbolistilor@ 6, iar spatiul a fost "e/a transformat !n "ecor, !ntr&un ca"ru stili#at, ci ili#at prin numeroase alu#ii culturale care !l !nnobilea#. Luna nu mai exist ca centru cosmic al lumii, pentru c natura !nssi ca spatiu cosmic nu mai exist' "e la simbolisti !ncolo, poetii nu or mai e oca luna "ec$t paro"ic ori asum$n"u&si "escen"enta eminescian. 5ntr&una "in extrem "e putinele locuri "in poe#ia lui %etic !n care este e ocat, luna !si re ars asupra !n"rgostitilor lumina mai cur$n" malefic, oricum a"uctoare "e suferint si grea neliniste, )0ai, c-inul noptilor "e ar,A 2i groa#a ra#elor "e lunBA Misterul lor e o po arA 2i pacea lor e o minciunB <...=AA Iubitii "orm. De&asupra pareA . trece "ragostea pier"ut'A Un glas "e clopot e&o c-emare A 5n noaptea clar si tcutAA LeDnglbeneste fata lunaA .u "ureroasa&i poe#ie'A Ei "orm mai str$nsi ca tot"eaunaA 2i pl$ng !n somn fr s stie* ? &/nd viorile t)cur), 0@. %etic nu se a !n"eprta "e mo"elul eminescian constienti#$n" acest lucru, asum$n"u&si libertatea "e a fi altce a "ec$t marele !naintas. Mace"onsEi, !n sc-imb, refu# "intru !nceput mo"elul Eminescu si eminescianismul a crui pri& me/"ie probabil c o intuise. De/a "in (oapte de aprilie, a"opt$n" o po# "e#abu#at cinic, poetul proclama iubirea )un capriciu "e&o noapte* si se "ispensa, !n consecint, "e luna si stelele care ar fi putut pre#i"a la !mplinirea ritalului erotic, )Luna nu era !n ceruri ca s&o am "e mrturie,A 2i&

33

GABRIELA DUDA, Destinul unui topos romantic: luna

nc-i#$n"u&si somnoroase oc-ii lor ptrun#tori,A 2telele nenumrate "e pe bolta a#urieA Dormeau "use prin #"u-uri sub o grea manta "e noriB* Atitu"inea a st$rni emulatii si M. 2ulescu nu a !nt$r#ia s se situe#e "e asemenea critic fat "e scriitura romantic si retorica ei, simtite ca "emoneti#ate, )5i spun tcut !n noapte, si nu&l mai am !n minte,A "ar simt c&ar fi s fie si cal", si gra , si rar.A 6 Un c$ntec, pentru care ne oia "e cu inteA 2i "oar ascult...5ntr&nsul nu&i orba "e castele,A De pa/i, "e castelane, "e lotusi si "e stele,A ?Romantice moti e 6 un stoc epui'at 0subl.ns.=@A A >u lotusi albi pe ape, nu pa/i si nici po esti,A >u printi, si nici btaie "e lun la feresti* ?&apitala@. Refu#ul mo"elului eminescian se a instala !ncet, "ar sigur, aproape fr oie, printre simbolisti. D. Ang-el, cu fastuoasele lui orgii olfacti e, "esfsurate !n ca"ru nocturn si eg-eate "e lun, "oar )un ban "e&argint*, este poate mai aproape "e Eminescu pe care mrturisea c l&a ur$t at$t "e mult !n tinerete' numai c luna !ncetea# s fie un centru al cosmosului si al uni ersului imaginar, ci "e ine un element "e butaforie !ntre altele. Baco ia merge mai "eparte cu stili#area !n 1murg, integr$n" luna !ntr&o serie "e elemente unificate prin culoarea fatal a s$ngelui, )%e "ealurile&albastre,A De s$nge urc luna,A De s$nge pare lacul, Mai ros ca tot"eauna*. 5ntr&un alt 1murg, luna 6 )craiul nou er"e&pal* 6, !si pier"e c-iar si acest ascen"ent al picturalittii si "e ine un simplu martor al pustiului, al singurttii lipsite "e sperant si cotropite "e presentimentul nebuniei. 5n poe#ia &ri'e, necomunicarea cu cellalt este eg-eat "e astrul noptii, )4rist, "up un copac, pe c$mpA 2t luna pali", pustie 6A De $nt se clatin copacul 6A 2i simt fiori "e nebunie.* %oetul ricanea#, ia !n "er$"ere mo"elul simbolist !n care se !ntre e"e, ca !n filigran, mo"elul romantic al romantei, "ar gratuitatea paro"ic se contaminea# "e o posac melancolie, cci !n /ocul cu poe#ia Baco ia nu are aproape nicio"at aplecare spre lu"ic, )%oeti#ea# lunaA Gr"ina "e parfume, 6A %ro#aicele -oar"eA De&acuma au tcut...A %rin tainicile umbre,A 2trin ca&ntot"eauna, 6A .u pl$nsul meu pe coar"e,A 4e&astept ca si&n trecut.* Din $rte/ul policrom si fante#ist al comparatiilor minulesciene, luna iese "e alori#at, transformat !n obiect "eri#oriu, !ntr&un peisa/ aleatoriu, "ominat "e un Dumne#eu&ppusar "e circumstant, )5n noaptea aceea luna prea un cap "e mortA 4iat "e g-ilotin si aruncat !n mare 6A Un cap purtat "e aluri si&n marsuri funerareA Rostogolit spre farul ce sc$nteia !n port.AA 5n noaptea& aceea luna prea un g-em "e sfoarA 2cpat "in m$na "reapt a celui care&n iatA 4e leag, te "e#leag, te iart si te&n atA .um poti iesi "in iarn, intr$n" !n prim ar* ? (octurn)@. .omparatia "e alori#ant, care obiectuali#ea#, lipsin" astrul noptii fie si calitatea "e element obligatoriu al peisa/ului nocturn, o !nt$lnim si la 4ristan 4#ara !n ,nsomnie" ,, ?)Luna capul "e ppus spart*@ sau la alti poeti mo"ernisti "in primele "ecenii ale secolului trecut. Doar pentru 2tefan Roll, !n Discurs pentru un crepuscul, imaginea lunii tra ersea# cu prospetime textul, ls$n" !n urm parfum "e legen" ?).a alerii au murit b$n" "in corn crepuscululA 2i&n coif luna trecu prin gr"ina "e portocali*@' pentru Ion 0inea, luna, fc$n" concurent felinarelor, mai poate cel mult lumina un peisa/ mesc-in, "e margine "e oras, peisa/ nu "iferit "e cel baco ian, )Gar peticit "e lumini,A sine er#i sub luna "e enin,A c$mp !n ceruri !ntepat cu spini,A ce tcere, suflet pal si mut,A trenurile toate au trecut* ?Doleante@. Alunecarea !n "eri#oriu a moti ului ilustru al lunii se face paralel nu numai cu clisei#area multor elemente "e retoric romantic, "ar si cu perceptia subiecti a romantismului !n general "rept colectie "e clisee' simbolismul nu a fi, la mo"ernisti si la poetii a angar"ei simtit "ec$t ca o prelungire a unui romantism care, oricum, "urase prea mult, a a"opta, asa"ar, o po# ironic, paro"ic, sarcastic !n tratarea unui moti ca cel al lunii era un bun prile/ "e a marca "esprtirea

3:

GABRIELA DUDA, Destinul unui topos romantic: luna

"efiniti "e o literatur, simtit, !n fon", ca re olut. Atitu"inea unui G-erasim Luca este in"iciul c re#er orul romantic al imaginarului se golise "e orice substant, iar toate !nsemnele "e prestigiu poetic atinseser pragul "e /os al clisi#rii, )%oetii "e a#i, poetii cu "egetele tremurtoare ca niste plopi si scurte ca niste gloanteA poetii cu pietre "e toate mrimile prin bu#unareA trebuie s stie c singura greutate e spargerea primei itrine !nt$lnuite pe marile bule ar"eA fiin"c celelalte itrine se sparg "e la sineA "up cum e "e a/uns s stingi o singur stea ca pe urm celelalte stele s se sting "e la sineAA cer iertare pentru comparatia cu steaua,A poetiA, e o amintire "in remurile "e alt"atA c$n" m exta#iam !n fata pomilor !nfloriti si lesinam la fiecare rsrit "e soare <G-erasim Luca ar fi putut tot at$t "e bine s spun )la fiecare rsrit "e lun*=.AA %oetii "e a#i, poetii cu "egetele tremurtoare ca niste plopi si scurte ca niste gloanteA pot as $rli cu pietre !n comparatia cu steauaA a fi poate prima itrin pe care eti sparge&oA si celelalte itrine se sparg "e la sine* ? 2ragedii care tre%uie s) se 3nt/mple@. Atitu"inea "e fron" este limpe"e !n aceast in itatie la insurgent, "ar ea nu mai pri este nici mcar romantismul, cu at$t mai putin pe Eminescu, ci, global, mo"ul con& entional "e a face poe#ie. .e a mai t$r#iu, "ispo#itia polemic se a sistemati#a !n lirica unui Geo Dumitrescu, prin piese ca +pinoasa pro%lem) a noptilor, "iscursi si totusi lmuritoare, !n care un alt mo" "e a fi al poe#iei !si face loc. >oua iposta# a antipoe'iei, "up cum numeste 2t. A. Doinas )formula* liric a lui Geo DumitrescuF, combin banalitatea realului, pro#aismul, refu#ul !n"$r/it al scrisului frumos sau al sentimentalittii plate, a"ic al unui Eitsc- care "e enea tot mai ameninttor pe msur ce marea retoric a poe#iei se fixa tot mai mult !n cliseu. >u se mai putea orbi "espre lun si cer !nstelat fr riscul "e a te compromite sau "e a te acoperi "e ri"icol' remea marilor elanuri lirice a apus pentru tot"eauna. Dar nostalgia marilor elanuri, c-iar "ac marcat "e constiinta imposi& bilittii lor, poate sub#ista si !l poate atinge cu aripa ei c-iar si pe poetul postmo"ern. >umai c, asemeni lui Borges, care stie c romanul Don 4uijote pe care %ierre Menar" !l scrie se propune ca fiin" "iferit si sf$rseste prin a fi i"entic cu cel al lui .er antes, Matei 0isniec stie c singura cale "e a rescrie marea poe#ie este "e a&l copia pe Eminescu !nsusi, 5nainte "e a !ncepe un poem obisnuiesc s m plimb prin parcul municipal pe str#ile pustiiA m lipesc "e fiecare arbore si&mi soptesc !n au# acele cu inte pe care le&as r$ ni "ac as fi arbore m lipesc "e fiecare fereastr si pri esc at$t "e mirat !n marile interioare prsite !nc$t mai apoi cu fereastra lipit "e fat trec printre cl"irile negre ca niste "u-uri "e g-eat si pe acoperisuri m plimb istor cu m$inile la spate, apare luna, o luna, "oamne, "e c$n" nu s&a mai scris un poem sincer "espre lun si atunci !mi in "intr&o"at !n minte subiectul, actiunea, urma prpstiei !n carne, conflictul, persona/ele principale, 2eneca si compilatorii .alpurnus si Macabeus, elementele stilistice si formale, groa#a "e m$ine si irtutea stirbit la coltul

3;

GABRIELA DUDA, Destinul unui topos romantic: luna

str#ii "e primul trector, ranita mea "in armat si arma fatal pe care, "aA mi&am "escrcat&o singur !n picior alerg spre cas cu o poft "e scris locuitorii orasului s&au ase#at pe "ou r$n"uri si asteapt asteapt asteapt eu alerg fr s&i " tulburat si plin "e !nfiorare cine a !mi "esc-i"e usa cine a !mi trage scaunul cine a !mi asa# -$rtia cine a !mi !ntin"e tocul si toti, mai apoi, lun, tu, stp$na noptii...?Descrierea poemului, 0II@. 5n felul acesta, ciclul negatiilor si al transformrilor se !nc-i"e. Referinte &i&"io'r fi(e (. .-e alier, Gean si Alain G-eerbrant, Dictionar de sim%oluri, ol. + 6 E&7, Artemis, (HH;, p. +:;. +. Duran", Gilbert, Les structures anthropologiques de l,maginaire, Bor"as, %aris, (HCH, pp. 3+C&3+F. 3. .ornea, %aul, 5rigore 1lexandrescu sau lirismul paspotist ca experient) interioar), !n De la 1lexandrescu la Eminescu, E"itura pentru literatur, Bucuresti, (HCC, pp. (+(&(+; :. Gan, George, Melancolia lui Eminescu, E"itura Iun"atiei Rom$ne, Bucuresti, +JJ3, p. (+(. ;. Gan, George, i%idem, p. (3:. C. 0ultur, 2maran"a, $n motiv poetic eminescian 3n prelungire sim%olist) , !n ,nfinitul m)runt, .artea Rom$neasc, Bucuresti, (HHC, pp.+J(&+(( C. Doinas, 2tefan Augustin, M)stile adev)rului poetic, .artea Rom$neasc, Bucuresti, (HH+, pp. ((:&((K.

3C