"Imposibila usuratate a fiintei" "Cel care doreste sa-si paraseasca locul in care traieste nu e un om fericit.

" "Nimic nu cantareste mai greu decat compasiunea. Nici propria noastra durere nu ne apasa atat de greu ca durerea impartasita cu altul, pentru altul, in locul al tuia, multiplicata de imaginatie si prelungita in sute de ecouri." "...Omul insa, pentru faptul ca dispune doar de o singura viata, nu are nici o p osibilitate sa verifice ipoteza prin experienta, drept care nu va afla niciodata daca a gres it sau daca a facut bine dand ascultare sentimentelor sale." "...Dar, oare, un eveniment nu e cu atat mai important si mai incarcat de semnif icatii cu cat depinde de un numar mai mare de intamplari ? Numai intamplarea ne spune ceva. Ia r noi ne straduim sa citim in ea, asa cum citesc tigancile in figurile desenate de zatul cafelei pe fundul cestii." "Cel ce tinde sa urce mereu "mai sus" trebuie sa se astepte ca, intr-o buna zi, sa il cuprinda ameteala." "...Dar tocmai cel slab trebuie sa fie tare si sa plece atunci cand cel tare e p rea slab ca sa-l poate rani pe cel slab," "Ne dam seama de slabiciunea noastra si nu vrem sa ii opunem rezistenta, ci, dim potriva, sa ne predam. Ne imbatam de propria slabiciune, vrem sa fim si mai slab i, sa cadem in plina strada, sub privirile tuturor, vrem sa fim pe jos si chiar mai jos decat jos." "...fidelitatea e cea dintai dintre toate virtutile; fidelitatea confera unitate vietii noastre, care, altfel, s-ar risipi in mii de impresii efemere." "Dar ce este tradarea ? Tradarea inseamna sa iesi din rand. Tradarea inseamna sa iesi din rand si sa pleci in necunoscut." "Dar daca tradam B-ul , pentru care am tradat A-ul, asta nu inseamna ca ne impac am cu A-ul... Prima tradare este ireparabila. Aceasta provoaca, prin reactia ei in lant, un sir intreg de alte tradari si fiecare dintre ele ne indeparteaza, di n ce in ce mai mult, de punctul tradarii initiale." "Celui ce cauta infinitul nu-i ramane decat sa inchida ochii." "...intre dragostea pamanteasca si dragostea supra-pamanteasca domneste o intele gere perfecta si daca dragostea supra-pamanteasca contine, in mod necesar, o put ernica doza de inexplicabil si neinteligibil, dragostea pamanteasca se intemeiaz a intr-adevar, pe o intelegere autentica." "...iar iubiriile sunt ca imperiile: daca piere ideea pe care au fost intemeiate , pier si ele o data cu ea." "Der schwer gefasste Entschuss" - "Decizia grava, bine cantarita." "Unicitatea "eului" se ascunde exact in existenta acestui imaginabil in sanul fi intei umane. De inchipuit ne putem inchipui numai ceea ce-i identic si comun la toti oamenii.

"Eul" individual e ceea ce se deosebeste de general, cu alte cuvinte, ceea ce n u poate fi dinainte ghicit, nici calculat, ceea ce trebuie mai intai dezvaluit, descoperit si cucerit la celalalt." "...metaforele sunt periculoase. Iar dragostea incepe cu o metafora. Altfel spus : dragostea incepe in clipa in care o femeie se inscrie cu un cuvant in memoria noastra poetica." "Romanul nu-i o confesiune a autorului, ci o explorare a ceea ce reprezinta exis tenta umana in capcana devenita lume." "Viata omului nu are loc decat o singura data, si noi nu putem verifica niciodat a care e ideea buna si care a fost ideea rea, caci, in toate situatiile nu putem decide decat o singura data. Nu ne este harazita o a doua, o a treia, o a patra viata, ca sa putem compara diferitele decizii." "...isi amintea de celebrul mit din Banchetul lui Platon: la origine, fiintele u mane au fost hermafrodite si Dumnezeu le-a despartit in doua jumatati care, de a tunci, ratacesc prin lume cautandu-se mereu una pe cealalta. Dragostea e nazuint a regasirii propriei noastre jumatati pierdute."

"Cartea rasului si a uitarii" "...lupta omului impotriva puterii este lupta memoriei impotriva uitarii." "Cel ce scrie carti e totul (un univers unic pentru el insusi si pentru ceilalti ) sau nimic. Si intrucat nimanui nu-i va fi harazit vreodata sa fie totul, noi, cei care scri em carti,nu suntem nimic. Suntem necunoscuti, invidiosi, inacriti si dorim pieirea celuilalt." "Irezistibila proliferare a grafomaniei printre oamenii politici, soferii de tax i, printre lauze, amanti, asasini, hoti, curve, prefecti, medici si pacienti, im i demonstreaza ca tot omul, fara exceptie, poarta in sine un virtual scriitor, d rept care intreaga specie umana ar putea, cu deplina indreptatire, sa coboare in strada si sa strige: "Suntem cu totii scriitori!". Caci fiecare sufera la gandul ca dispare, neauzit si nebagat in seama, intr-un u nivers indiferent, si de aceea tine, cat mai e timp, sa se transforme inuniversu l propriilor sale cuvinte. Cand, intr-o zi, fiecare se va trezi scriitor (si asta se va intampla curand), v a fi timpul hipoacuziei si al neintelegerii universale." "...o carte de dragoste despre politica, da, pentru ca lumea trebuie sa fie crea ta pe masura omului, pe masura noastra, pe masura timpurilor noastre, a trupului tau, Tamina, a trupului meu, da, pentru ca intr-o zi sa ne putem imbratisa altf el, sa ne iubim altfel..." "Acum insa nu mai era sigura de judecatile ei. Patrunsese intr-o lume, avand o m isterioasa scara de valori pe care ea nu le intelegea." "Suntem cu totii prizonierii unei conceptii rigide despre raportul dintre import ant si neimportant; fixam importantul cu ochi inspaimantati, in timp ce, pe ascu ns, in spatele nostru, insignifiantul isi desfasoara gherila sa ce va sfarsi sa schimbe, pe neobservate, lumea si sa ne asalteze prin surprindere." "Privirea barbatului a fost descrisa adesea. Aparent se asterne cu raceala asupr a femeii, de parca ar sta s-o masoare, s-o cantareasca, s-o aleaga altfel spus, ca si cand ar sta sa o transforme intr-un obiect.

Ceea ce se stie mai putin este ca femeia nu-i pe de-a-ntregul dezarmata in fata acestei priviri. Transformata in obiect, ea observa barbatul cu privirea unui ob iect. E ca si cand ciocanul ar face deodata ochi si s-ar uita fix la zidarul car e-l foloseste ca sa bata un cui. Zidarul surprinde privirea rautacioasa ciocanu lui, isi pierde siguranta si se loveste in degetul gros. Zidarul e stapanul cioc anului, si totusi, ciocanul e cel avantajat in fata zidarului, caci unealta stie exact cum trebuie sa fie manuita, in timp ce manuitorul nu poate s-o stie decat aproximativ. Putinta de a privi preschimba ciocanul intr-o fiinta vie, dar viteazul zidar e nevoit sa-i infrunte privirea insolenta si, cu mana ferma, sa-l readuca la stare a de obiect. Se spune ca in felul acesta femeia traieste o miscare cosmica ascen denta, apoi una descendenta: zborul obiectului transformat in creatura si cadere a creaturii transformata in obiect." "Edwige nu se intelegea niciodata cu el, si totusi cadeau intotdeauna de acord. Fiecare interpreta in felul sau vorbele celuilalt si intre ei domnea o minunata armonie. O minunata solidaritate intemeiata pe lipsa de intelegere. El stia bine acest lucru si aproape ca se complacea."