Turnul Ceasornicului din Giurgiu

Informatii obiectiv Denumire obiectiv: Turnul Ceasornicului Cod din Lista Monumentelor Istorice: GR-II-m-A-14913 Adresa: Piata Unirii, Municipiul Giurgiu, Judetul Giurgiu Perioada: Secolul XVIII (1771)

Conditii de relevare Perioada: 29 30 iunie 2012 Colectiv: 6 oameni Instrumente folosite: Rulete panglica lungimi 3 10 m Telemetre Laser lungimi maxima: 15 m Metru de tamplarie lungime 2 m Furtun cu apa lungime 10 m Fir cu plumb masa plumb 300 g Banda adeziva Raportor Markere Dinu George Florea Raluca Alexandra Gherman Catalin Victor Mitrofan Tudor Daniel Niculae Theodoru Adrian Stan Alexandru Mihai

Date istorice
Turnul Ceasornicului este unul din simbolurile municipiului Giurgiu, aparand si pe stema acestuia, alaturi de scena in care Sfantul Gheorghe ucide balaurul si de Podul Prieteniei, ce uneste Giurgiu de Russe, Romania de Bulgaria. Primul turn realizat pe acest amplasament dateaza din timpul ocupatiei otomane, mai exact din 1771. Atunci, in timpul reconstruirii orasului, turcii au realizat un sistem extins de catacombe, sub forma unor tuneluri cu arcade si un turn de supraveghere din lemn. Era cea mai inalta cladire si permitea supravegherea malurilor Dunarii, ajutata si de reliefului plat. Acesta a fost folosit ca turn de observatie si foisor de foc pana in 1838, cand a fost reconstruit din piatra devenind Turnul Ceasornicului. Ceasurile actuale nu sunt cele originale, acelea se afla la Muzeul de Istorie Teoharie Antonescu din localitate. De-a lungul timpului, la baza turnului au existat numeroase constructii, ce au indeplinit mai multe roluri, inclusiv cel de primarie. Se observa o idee preluata din Occident, aceea a primariei cu turn cu ceas. Dunarea a legat Giurgiul atat de Europa rasariteana cat si de cea apuseana, existand o suprapunere de culturi si civilizatii. Constructia, in forma sa actuala, dateaza din 1934, cand a fost consolidata, asa cum arata placa de marmura de deasupra intrarii. Totusi, de atunci a mai fost supus multor interventii. A suferit avarii importante in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand Giurgiu a fost cel mai bombardat oras romanesc de pe Dunare. De atunci, au avut loc mai multe reparatii, cea mai recenta in 2007. Atunci, la baza s-a realizat o cafenea, cu o structura de lemn independenta de cea a turnului, dar cu acoperis ce reazema de aceasta. Desi turnul a mai avut constructii la baza, aceasta nu se integreaza deloc: nici ca aspect, nici ca functiune. Cafeneaua obtureaza turnul, nu il pune in valoare, ii stirbeste din monumentalitate. si verticalitate. Totusi, cea mai rea perioada din istoria turnului a fost cea comunista. Turnul era centrul a doua cercuri, numite Farfuria mica si Farfuria mare, ce reprezentau corso-ul orasului, cel mai popular loc de intalnire si promenada. Erau doua alei umbrite de plantatii de tei si sustinute, pe frontul exterior, de diverse cafenele si restaurante. Giurgiu avea o trama stradala foarte ordonata, cu strazi radiale ce convergeau catre Farfurii, de unde si denumirea de Orasul Soare. Aceasta configuratie apare pe planul 1834, realizat de inginerul Moritz von Ott si se regaseste si pe planul din 1922. Orasul nu a suferit modificari majore in perioada comunista, cu exceptia acestui centru. Farfuriile au fost distruse pentru a face loc Caii Bucurestilor, o artera
2

importanta ce face legatura cu Capitala. Vechile case au fost inlocuite cu fronturi de blocuri anoste si lungi de zeci de metri, iar turnul, desi mai inalt ca ele, a ajuns un obiect stingher pe marginea noului bulevard. In ultimii ani, s-a incercat, la nivel de traseu pietonal, o refacere a Farfuriei, dar rezultatul a fost un esec. Exista doar doua alei care nu pot inchide, din cauza fronturilor, vechiul cerc. Plantatiile au disparut, iar aspectul neprietenos al blocurilor de locuinte nu invita la plimbare. Singura imbunatatire este ca, prin devierea circulatiei, turnului i se creeaza un mic scuar. Se constata ca pentru cele doua Farfurii, un centru care functiona foarte bine din punct de vedere social, era important cadrul, nu doar elementul de reper, turnul. Desi nu acesta a fost scopul principal al studiului, am considerat important sa redam distrugerea cadrului acestui monument istoric prin succesiunea de planuri istorice anexate.

Turnul Ceasornicului este monument istoric de categoria A, (cod: GR-II-m-A-14913) de valoare nationala si universala. Interventia pe acest tip de monumente se face doar cu aviz de la Ministerul Culturii. De asemenea, pentru monumente istorice se instituie o zona de protectie prin care se asigura conservarea integrata a monumentului si a scarii cadrului sau construit. Se dau reglementari special de construire prin planurile si regulamentele de urbanism. Totusi, fiind vorba de o cafenea apartinand unui consilier judetean, nu s-a tinut cont de lege, iar noua constructie continua degradarile pe care turnul le-a suferit odata cu distrugerea cadrului sau.

Stare de degradare
Turnul se afla intr-o stare relativ buna. Pe interior a fost consolidat cu un strat de beton de 13-15 cm, asadar nu prezinta probleme din punct de vedere structural. Acest strat nu permite observarea degradarilor pe care zidaria de piatra le prezinta la interior. La exterior, se observa urmatoarele degradari: Eroziune Crusta Eflorescenta Fisurare

Starea degradarilor va fi explicate in paginile urmatoare, intr-un table realizat conform normativelor italiene legate de constructiile din piatra. Uzura turnului este mai mult una morala: el serveste ca depozit de bauturi pentru bar, iar spatial interior este neintretinut, servind drept cuib pentru pasari. Nici iluminatul nu este corespunzator, sunt atarnate cateva ghirlande luminoase deasupra acoperisului barului.

Metode de relevare
Pentru relevare, am pornit prin masurarea triangulatiilor fata de un punct exterior, reprezentat de montantul drept al usii de acces in cafenea. Fata de acesta am masurat colturile turnului. Au fost masurate lungimile tuturor laturilor si amplasate fata de punctele fixe aflate anterior. Asadar, fiecare punct a fost masurat fata de alte doua puncte. Exista 3 hexagoane: cafeneaua, exteriorul turnului si interiorul lui. Pentru interiorul turnului, au fost masurate toate laturile, diagonalele si, in dreptul usii de acces, grosimea zidurilor. Cota +0.00 a fost considerata cea din interiorul turnului, situata cu 107 cm mai jos fata de cota de calcare a cafenelei. Pentru stabilirea planului orizontal de sectiune am folosit un furtun cu apa, pe principiul vaselor comunicante. Planul orizontal a fost marcat cu banda adeziva pe zidurile turnului. In interior au fost masurate cotele pe verticala pentru fiecare podest al scarii metalice. A fost masurata cota de calcare a foisorului precum si dimensiunile lui in plan. Deasupra foisorului s-au putut face masuratori doar la interior, in urma carora s-a aproximat inaltimea totala a turnului. Ceasurile si golurile au fost masurate din interior, la fel si grosimea zidurilor.