Sunteți pe pagina 1din 3

Apus de soare

Cap 1:Liceul

Momentul din zi in care chiar mi-as dori sa am un lucru omenesc ca sa il folosesc.Somnul.


E bine ca stateam cu cei 4 frati adoptivi ai mei la masa,incercand sa blochez gandurile despre fata cea noua.
(oare ce muzica ii place-Anna,o fata destul de draguta,buna,cu ganduri pasnice.)
(ma intreb dak va iesi cu mine..sh wow!! ce corp are-Mike Newton,un pusti enervant,care,la el,o fata frumoasa
inseamna doar exteriorul.Genul tipic de baieti,printre care eu nu ma includ)
(uhh..ce urata ee..sh Mike se holbeaza la el.Ce fraiera e!-Jessica Stanley,o fata enerventa,indragostita de Mike)
(Ce fraiera!Nici Jessica nu o place-Delia,marioneta Jessicai)
Gandurile mi se indreptacare spiridusul meu iubit,Alice,sora mea.Avu' o viziune.Fata cea noua,Bella,se va aseza in
fata noastra ,la o masa langa Jessica ,Anna sh Mike Newton.
(Ce enervanta e)-Gandurile Jessicai erau rautacioase..si enervante.
-Bella,Edward Cullen se uita la tine.
-Lasa-l.Nu te mai uita la el.
Vocea ei suna ca un clichet firav de clopotel peste toate vocile din camera, dar asta doar pentru ca eu o ascultam prea
insistent.
(Trrr)Soneria.Gandurile magarului de Mike radiau de fericire.Avea biologie cu fata.Defapt,eu aveam aceeasi ora.M-
am asezat la masa mea,a 2-a banca de la geam ,lasand singurul loc de langa mine liber.
Din gandurile profului,fata se va aseza aici.
Cand intra in clasa ,se impiedica de prag ,cazand si toate cartile imprastiinduse pe jos.Am sarit sa o ajut,adunand-ui
cartile.Cand i le-am inapoiat,mana ei fina,in care se vedea sangele pulsandu-i usor,o atinse pe a mea,mana
tresarindu-i la atingerea mea rece.

Cap 2: o carte deschisa

M-am asezat inapoi in banca mea ,ea ramanand in fata clasei.Dupa ce m-am asezat pe scaun,a facut un pas inainte
prudenta.Dar era o miscare gresita,deoarece a pasit in fata ventilatorului.Un curent ma izbise mai puternic in banca
mea.Mirosul de sange ma innebunise.Gatul imi ardea!Gura imi era plina de venin si golul din stomac se accentuase
acum.N-am mai mirosit ceva atat de dulce in toti cei 100 de ani ai mei!Daca stiam ca exista asa ceva in lume,as fi
cautat-o peste tot,numai sa-i simt gustul sangelui ei dulce pe limba mea. Cand ma privit,am putut vedea chipul meu
in reflezia din ochii ei mari,caprui-ciocolatii.Un chip de monstru aveam.
Eu eram vanatorul,iar ea prada mea.
S-a asezat langa mine ,impiedicandu-se de propriile picioare,aproape cazand peste Klair.
Din pacate,nu o puteam omora aici.Era prea multa lume.Daca o faceam,trebuia sa curm 18 vieti,defapt 19 cu
profesorul.
Cel mai bine e sa ma imprietenesc cu ea,apoi sa o urmez pe drumul spre casa,omorand-o acolo.
Deci trebuie sa fiu dragut.Usor.
-Buna,numele meu e Edward Cullen.Tu esti Bella?
-Da..Adica...Cum de imi stii numele?
-Cred ca toata lumea ti-l stie.
-Da,dar Char..Adica tatal meu imi zice Isabella,nu Bella.
Ahh,mi-a observat greseala.Fiind in mintile celorlalti ,o cunoscusem deja ca Bella.
E perspicace!
-Preferi Isabella?
-Nu.Bella e bine.
Obrajii ei erau de un roz pal.Parul ei era intre noi 2.Nu ii puteam vedea ochii mari,si mintea ei era
tacuta.Defapt,niciodata nu i-am putut auzi gandurile.Ce frustrant!Un om pe care imi doresc sa ii aud gandurile,dar
nu pot!
Deodata,ea tresarise.
-Bella,ti-e frig?Am zis eu cu o urma de ingrijorare in glas.
-Putin.
-Deci nu iti place frigul
-Si umezeala,fu ea de acord.
-Si atunci, de ce te-ai mutat aici?
Probabil eram nepoliticos,dar nu-mi pasa.Vroiam sa stiu mai multe dsp ea.
-Mama sa casatorit.
-Si,nu-ti place tipul?
-Nu,Phil e de treaba.Dar calatoreste mult.Mama a stat acasa cu mine un timp,dar se vedea ca nu o face fericita.
-Si te-a trimis aici?
-M-am trimis singura.Hey,ti-ai pus lentile?
-NU.
-Ochii tai..sunt aurii..mai devreme erau negri.
Oh!Uitasem ca am fost la vanat.Era atenta la ochii mei!Puteam zice mai bine ca da,mi-am pus si gata!Nu credeam ca
ma va descoperi asa usor.
Am plecat ca sa nu imi mai descopere niciun secret.
Am mers linistit in masina,ascultand Debussy.Ma linistea.Fratii mei urcara unul dupa altul in masina mea.Alice avu'
o viziune cu fata.Erau ele 2,bune prietene.Ajuns acasa,Carlisle observase ca era ceva in neregula cu mine.Dar nu i-
am dat atentie,vroiam doar sa vanez.

Cap 3:Fenomenul

Sincer,nu mi-era sete dar m-am hotarat sa vanez din nou in noaptea aceea.Nu strica putina precautie ,chiar inutila asa
cum stiam ca se va dovedi.Carlisle a venit cu mine.Nu mai fusesem de mult singuri,ca tata si fiu.
-Edward?
-trebuie sa plec,Carlisle,acum.
-Inteleg!
-Ai intalnit vreodata o persoana al carei miros sa fie mai dulce decat al celorlalti?
-Oh!Fiule,fa ce crezi ca e mai bine.
-Nu imi place sa ma simt ca un las,am zis eu trist.
-Mai bine decat sa o pui in pericol.Va pleca intr-un an sau doi.
-Stiu..Dar totusi....Nu voi fugi!
-Edward,nu e o rusine!zice tatal meu ingrijorat.
Era mai frig cand ne-am intors acasa,dar trebuia sa plec din Forks.Vreau doar sa o mai vad pentru ultima
data.Drumul spre scoala a fost tacut.Jasper observase ca e ceva cu mine si Alice.Emmet si Rose se sarutau.
Fata,Bella,conducea incet.Intelesesem de ce,era gheata pe jos.Stateam langa masina mea,de partea cealalta a
parcarii.
NU!!!tipa Alice in gand.
Imediat i-am scanat gandurile Tyler pierduse controlul volanului.Se vedea masina care cotise la colt ,iar eu ma
gandeam la urmari.
Viziunea lui Alice nu avea legatura directa cu mine ,dar urma sa o zdrobeasca pe fata care devenise punctul central
al universului meu
Nu EA!Am strigat eu,alergand sh aruncandu-ma intre camioneta lui Tyler si fata impietrita de groaza.Am prins-o de
mijloc,dar m-am izbit cu ea de pamant.Cand am auzit cum capul ei se loveste de gheata,am impietrit de groaza.
Dar deja ma expusesem pe mine si familia mea prea mult.Am lasat-o pe fata jos, si mi-am intins mainile dupa
camioneta,inainte ca ea sa cada peste picioarele firave ale Bellei.
Daca ma miscam,roata din spate ar cadea peste ea,dar nici nu puteam arunca dupa deoarece Tyler era
inauntru,inconstient.Am impins masina clatinandu-se.In timp ce masina se brabusise,am scos corpul fetei si l-am
apropiat de al meu.Cat rau i-am facut incercand sa o salvez?
-Bella?Esti bine?
-Da..zise ea tremurand
-Ai grija,ti-ai lovit capul
-Au!zise ea cu tonul usor amuzant.Cum ai ajuns la mine asa repede?
-Stateam langa tine.
-NU.!Erau de partea cealalta a parcarii,langa masina ta.
-Te rog!Ai incredere in mine,bine?
-Bine,promiti sa-mi explici mai tarziu?
-OK.Stiam ca o mint iar,dar nu vroiam sai dau mii de explicatii.
Tyler si Bella fusesera adusi la spital pe targa.Eu stateam langa capul Bellei.La spital,m-am dus la Carlisle.
-Edward,doar nu ai...
-Nu.Dar e ranita.Un accident idiot de masina.
-Hay sa vedem ce se intampla.
Carlisle punea radiografiile Bellei in lumina fosforescenta.
-E destul de bine,bravo!
Atunci,ne-am dus la Bella.
-Cum te simti?intreba tatal meu
-Sunt bine.Edward,pot vorbi cu tine?
Tatal meu parasise incaperea,.
-Ce vrei?
-O ecplicatie.
-Ti-am salvat viata,nu iti datorez nimic.
-Ai promis!
-Te-ai lovit la cap,n-am promis nimic.Dar tu ce crezi ca s-a intamplat?
-Ai ridicat dupa,si nu esti ranit.
-Nimeni nu te va crede.
-Eu nu voi zice nimanui,vreau doar sa stiu de ce mint pt tine.
-Nu vei renunta,nu?
-NU!
-Atunci sper sa te bucuri de dezamagire.