Sunteți pe pagina 1din 1

Georges Jacques Danton

Georges Jacques Danton (* 26 octombrie 1759 în Arcis-sur-Aube, Departamentul


Aube; † 5 aprilie 1794 în Paris) a fost unul din conducătorii Revoluţiei franceze şi
conducătorul primului Comite de salut public (până în 10 iulie 1793). A fost cunoscut pentru
talentul său oratoric. Fondator al Clubului cordelierilor. Membru al Comitetului Salvării
Publice. Acuzat de moderaţie şi de trădare de către robespierişti pentru că a cerut încetarea
terorii, fiind în final ghilotinat.

Jean-Paul Marat
Jean-Paul Marat (24 mai 1743 – 13 iulie, 1793), a fost un medic, filozof şi om de ştiinţă
francez de origine elveţiană cunoscut pentru implicarea sa în Revoluţia franceză ca jurnalist
radical şi politician.

Emmanuel Marie Michel Philippe Fréteau de


Saint Just
Emmanuel Marie Michel Philippe Fréteau de Saint Just (n. 1745, la Vaux-le-Pénil[1] - d.
14 iunie 1794, la Vaux-le-Pénil) a fost un om politic francez.

Activitatea politică

Senior de Vaux-le-Pénil şi Saint-Liesne, a fost ales, la 20 martie 1789, deputat al nobilimii


"baillage-lor"[2] din Melun şi Moret-sur-Loing[3] la Stările Generale din 1789.

Era deja un personaj celebru. Consilier în Parlamentul din Paris, el s-a ilustrat susţinând
rezistenţa Parlamentelor la Edictele lui Loménie de Brienne[4]; pentru aceasta, a fost închis la
Doullens în 1788. De aceea, nobilimea liberală din regiunea Melun, ostilă Curţii, l-a ales în
primăvara lui 1789.

La Versailles, s-a alăturat repede nobililor liberali care doreau să conteste absolutismul şi să
reunească cele trei ordine într-o Adunare Naţională. În dezbateri, a intervenit frecvent:
Mirabeau[5] l-a supranumit "cumătra Fréteau". A fost ales în două rânduri Preşedinte al
Adunării. Partizan convins al Monarhiei Constituţionale, el a propus să i se dea Regelui titlul
de "Rege al francezilor".

După 10 iunie 1792, fiind în dezacord cu noua orientare luată de Revoluţie, s-a retras pe
proprietatea sa de la Vaux-le-Pénil, pe care o cumpărase bunicul său Héracle Fréteau de
Saint-Just, în 1728, şi pe care tatăl său construise castelul care există şi astăzi.