Sunteți pe pagina 1din 3

V.4.6.1. Viaa, cariera i opera Hans Kelsen i face studiile universitare la Heidelberg, Berlin i Viena.

La Viena, public n 1905 lucrarea Teoria statului la Dante Alighieri (Die Staatslehre des Dante Alighieri), iar n 1906 este proclamat doctor n drept al Universitii din Viena.Anul 1934 este un an deosebit n cariera tiinific a lui Hans Kelsen: i apare opera sa fundamental, Reine Rechtslehre (Teoria pur a dreptului). O lucrare care va cunoate o rspndire universal, n numeroase traduceri i n ediii succesive pn n 1960, an cnd autorul mplinise vrsta de 78 de ani.

V.4.6.2. Normativismul kelsian sau teoria pur a dreptului Teoria pur a dreptului este cea mai consistent doctrin ce dezvolt poziii fundamentale plecnd din scepticismul i pozitivismul timpului nostru187. Ea a fost creat aa cum am artat n ubseciunea anterioar a lucrrii de ctre marele jurist i filosof Hans Kelsen. Kelsen atribuie normelor juridice dou caracteristici definitorii: validitatea i eficacitatea; prima desemneaz condiia existenial a normelor i este un Sollen, a doua exprim rolul lor i ine de Sein. Cu alte cuvinte, norme i fapte, respectiv trebuie s fie i este fac parte din lumi diferite, pentru c nu deriv unul din altul188. n concluzie, aa cum specifica profesor Sofia Popescu, teoriei pure a dreptului a lui Hans Kelsen i sunt caracteristice urmtoarele idei de baz: teoria dreptului este cunoaterea a ceea ce este dreptul (Sein) i nu a ceea ce trebuie s fie (Sollen); dreptul este o tiin normativ i nu este o tiin a naturii; teoria dreptului, ca teorie a normelor, nu are ndatorirea de a cunoate eficacitatea normelor juridice; o teorie a dreptului este o teorie a modului de a ordona, de a modifica un coninut, ntr-un fel specific; raportul ntre teoria dreptului i un sistem concret de drept pozitiv este acela dintre dreptul posibil i dreptul manifest; validitatea normei juridice provine dintr-o surs exterioar ei; orice sistem juridic este o ierarhie de norme, n cadrul cruia fiecare trebuie s provin dintr-o norm fundamental superioar (Grndnorm), care nu este susceptibil de a fi dedus, ci trebuie s fie postulam ca ipotez iniial; teoria pur a dreptului trebuie s clarifice relaiile dintre norma fundamental i toate normele inferioare, fr s se spun dac aceasta este bun sau rea, aprecierile n acest sens fiind treaba tiinei politice, etice sau religiei. V.4.6.3. Validitatea normei juridice la Hans Kelsen La Kelsen noiunea de validitate, ce privete formalul, este departe de noiunea de justiie, care aduce referiri la coninutul actului sau faptului semnificant. Din punct de vedere formal, norma juridic scoate actul/faptul din sfera de existen evenimenial, supus/supuse principiului cauzalitii ca principiu al naturii, ridicndu-le la rangul de acte de drept (Rechtsakte) sau, dimpotriv, conferindu-le calitatea de nonjuridicitate, devenind act ilicit (Unrechtsakte). Validitatea normei juridice (a oricrei norme juridice n orice sistem normativ juridic) este un demers logic numai n perspectiva unei distincii clare ntre norma juridic analizat ca

realitate (Sein) i norma juridic luat ca idealitate (Sollen).

n cadrul P. juridic s-a nascut un curent de sine statator: normativismul juridic, creat de Hans Kelsen, cel care a creat "Teoria pura a dreptului". Kelsen afirma ca nici o teorie despre justitie nu poate face parte din teoria pura a dreptului, deoarece idealurile de dreptate apartin stiintei politice. O teorie pura a dreptului nu trebuie sa se lase contaminata de politica, etica, sociologie sau de istorie. Sarcina acestei teorii este de a cunoaste ceea ce este esential si necesar n drept. De aceea, teoria dreptului se cere a fi pur formala. La baza teoriei lui Kelsen sta afirmatia ca stiinta dreptului este o ierarhie de relatii normative si nu o succesiune de cauze si efecte, cum se ntmpla n stiintele naturii. Ideile fundamentale ale lui Kelsen sunt: 1. Teoria dreptului este cunoasterea a ceea ce este dreptul si nu a ceea ce el trebuie sa fie. 2. Dreptul este o stiinta normativa si nu una a naturii. 3. Teoria dreptului, ca teorie a normelor, nu are ndatorirea de a cunoaste eficacitatea normelor juridice. 4. O teorie a dreptului este o teorie a modului de a ordona, de a modifica un anumit continut, ntr-un fel specific. 5. Raportul dintre teoria dreptului si un sistem concret de drept pozitiv este acela dintre dreptul posibil si dreptul manifest. Punctele cardinale ale doctrinei lui H. Kelsen sunt:

Validitatea normei juridice provine dintr-o sursa exterioara ei. Orice sistem juridic este o ierahie de norme, n cadrul careia fiecare trebuie sa provina dintr-o sursa superioara. n cele din urma, validitatea oricarei norme juridice trebuie sa provina dintr-o norma fundamentala superioara (Grundnorm). Aceasta norma fundamentala nu este susceptibila de a fi dedusa, ci ea trebuie sa fie postulata, ca o ipoteza initiala. Teoria pura a dreptului are ndatorirea de a clarifica relatiile ntre norma fundamentala si normele care sunt inferiaore acesteia, fara a spune daca aceasta norma este buna sau rea. Aprecieri de acest gen intra n sfera stiintei politice, eticii sau religiei.

Kelsen preciza ca daca normele de drept international trebuie sa fie obligatii pentru state, aceste norme nu pot fi dect norme stabilite de o ordine internationala, superioara autoritatii juridice a statelor. scoala lui Kelsen = scoala de la Viena. n conceptia acestei scoli statul si dreptul sunt identice, deoarece statul nu este nimic altceva dect un sistem de conduita umana si un ordin de constrngere sociala. De aceea, este

imposibil sa se faca vreo distinctie ntre stat si drept, deoarece statul nu poate exista ca atare dect n virtutea unei norme juridice care-I confera aceasta calitate. H.K. respinge orice dualism provenind din subordonarea dreptului fata de stat sau a statului fata de drept. scolii de la Viena i sunt caracteristice conceperea dreptului ca sistem de relatii ntre norme si recunoasterea dr. individual numai ca un mijloc tehnic pe care dr. l poate sau nu adopta n vederea tranzactiilor juridice. n schimb, obligatiile juridice tin de esenta dreptului. scoala de la Viena vede n sistemul juridic o structura piramidala. Dreptul se dezvolta n aceasta optica n cadrul unui proces gradual, de la norma cea mai nalta, abstracta, generala care creeaza ea nsasi normele, la cea de mai jos norma, care este complet individuala si concreta. ntre acesti 2 poli, fiecare norma nu numai ca creeaza dreptul, dar l si aplica si participa la procesul concretizarii dreptului. Astfel, daca o lege stabileste o norma generala ea concretizeaza un principiu stabilit de norma fundamentala, dar ea este abstracta n raport cu un contract privat. Teoria lui Kelsen a fost si ea criticata de reprezentantii celorlalte scoli ale dreptului. I s-a reprosat recunoasterea foarte larga a caracterului de stiinta sociala a dreptului; faptul ca norma fundamentala ar fi o fictiune, deoarece nu poate fi regasita n realitatea juridica; faptul ca n regimurile fasciste vointa sefului constituie norma fundamentala din care si trage validitatea ordinea de drept. Cel mai reprezentativ teoretician al statului de drept a fost Hans Kelsen. Aparinnd colii normativiste de la Viena de la nceputul secolului al XX-lea, Kelsen a reevaluat consecinele ce rezultau din ideea raionalitii formale care a stat la baza teoriei statului de drept constatnd c, dincolo de ideea de limitare a statului prin drept, poate fi descoperit coninutul intrinsec al ordinii statale existente. Concepia formal a statului de drept impune principiul ierarhiei normelor, care presupune c dreptul se prezint ca un edificiu format din niveluri supraordonate i subordonate. O norm nu este valabil dect dac ea satisface dimensiunile unei norme superioare. Astfel, toate normele i gsesc fundamentul n alte norme superioare. Norma juridic subordonat ar fi o extindere a normei juridice superioare. Dac se face abstracie de procesele ce creeaz drept de tipul aprobrii unei noi Constituii toate celelalte acte juridice sunt rezultatul aplicrii unei norme superioare. Procesul de consolidare a statului de drept n societile moderne a constat n constituirea progresiv a unei noi ordini juridice ce a substituit ordinea juridic preexistent, devenind singurul cadru de referin pentru ntreaga comunitate. n spaiul teritorial pe care l descrie statul nu exist dect un singur cadru juridic legitim i suveran, cel al statului. Kelsen afirm absoluta identitate dintre stat i drept, care constituie o singur ordine a constrngerii.