Sunteți pe pagina 1din 1

Consangvinizarea inca de la inceputul secolului XX, W.

Johannsen a aratat ca la plantele autogame , cum este fasolea, populatiile sunt alcatuite, de fapt, prin insumarea unor lin ii pure homozigote. Prin autofecundarea sau fecundarea intre exemplare inrudite de la plantele alogame se pot obtine linii consangvinizate, cu un grad mai mic s au mai mare de homozigotie, acesta fiind efectul genetic cel mai important al co nsangvinizarii. in generatia a treia de consangvinizare, plantele heterozigote r eprezinta numai 25% din populatie, in generatia a patra doar 12,5%, iar in gener atia a cincea numai 6,25%. Astfel, scaderea gradului de heterozigotie prin consa ngvinizare este direct proportionala cu numarul de generatii de consangvinizare si invers proportionala cu numarul de alele implicate, conform relatiei generale : C = 2n -1 in care: n este generatia de consangvinizare iar m numarul de perechi de gene al ele. La plantele alogame, prin autopolenizare, se realizeaza homozigotie completa rap ida, in decurs de numai cteva generatii (fig.43) Cresterea gradului de homozigotie se coreleaza direct cu o pronuntata depresiune de consangvinizare - depresiune consangvina. Reducerea vitalitatii organismelor este mai accentuata in prima generatie de consangvinizare. in generatiile urmat oare, efectele devin tot mai lente si, la un moment dat, se atinge o stabilitate relativa a gradului de consangvinizare, stadiu denumit minim de consangvinizare . Valoarea adaptativa medie a liniilor consangvinizate este relativ scazuta, compa rativ cu populatia din care provin. Selectia naturala elimina relativ rapid muta ntele dominante sau semidominante, in timp ce mutatiile recesive, care detin maj oritatea, sunt pastrate la organismele heterozigote. in consecinta, populatiile naturale contin un procent important de gene recesive daunatoare, care sunt elim inate odata cu liniile respective consangvinizate ce le contin. La populatiile l a care inmultirea incrucisata este constanta, cantitatea de variabilitate "ascun sa" se mentine la valori mari si trecerea la autofecundarea fortata poate avea d rept consecinta o depresiune de consangvinizare accentuata. Depresiunea de consangvinizare nu poate fi separata de fenomenul trecerii genelo r recesive din starea heterozigota in stare homozigota - teoria dominantei. De a semenea, se constata ca, prin consangvinizare, se modifica echilibrul genetic no rmal din cadrul populatiei, adica raportul dintre genele care actioneaza in sens pozitiv si genele care actioneaza negativ asupra unuia si aceluiasi caracter teoria echilibrului genetic. La arbori, in urma consangvinizarii, valoarea medie a multor caractere cantitati ve si calitative (capacitate de crestere in dimensiuni si volum, capacitate de r egenerare, s.a.) scade mult, ajungndu-se, in unele situatii extreme, la un stres genetic, respectiv o puternica diminuare a capacitatii de adaptare. Populatiile mici sau inchise sunt, de regula, cele mai sensibile la depresiunea de consangvinizare, pe cnd la populatiile mari, la care aparitia homozigotilor re cesivi este conditionata de legea hazardului, consangvinizarea are efecte mult m ai slabe. in natura, problema pericolului consangvinizarii nici nu se pune, de f apt, la principalele specii forestiere de la noi. Chiar in cazul unor populatii mici sau izolate (ex. populatiile de fag din Dobrogea sau de pin negru de Banat) s-au creat mecanisme speciale de echilibru genetic, care impiedica manifestarea depresiunii consangvine.