Sunteți pe pagina 1din 3

Simbolismul

Teme si motive simboliste: targul provincial, iubirea, natura (anotimpurile, ploaia = plansul universal), nevroza si spleenul, motivul corespondentelor.. liceu = cimitir al tineretii mele. Teoreticianul simbolismului: Jean Moreas, publica in 1886 intr-un supliment literar al ziarului Le Figaro o scrisoare intitulata Le Symbolisme, considerata manifestul literar al noii miscari poetice. Impreuna cu Gustave Kahne intemeiaza o revista cu numele Le Symboliste. Plumb
Simbolismul este miscarea literara si artistica ce apare, mai intai, in Franta de la finele secolului XIX, aceasta fiind o reactie impotriva romantismului retoric si a parnasianismului. T Teoreticianul simbolismului, Jean Moreas, publica in 1886, o scrisoare intitulata Le symbolisme, considerata manifestul literar al noii miscari poetice. In literatura romana, simbolismul patrunde prin poemele si textele teoretice ale lui Alexandru Macedonski. Printre reprezentantii simbolismului romanesc se numara Stefan Petica, Ion Minulescu si, mai ales, George Bacovia, care foloseste poezia simbolista drept pretext, pentru a crea o poezie cu nuante expresioniste sau existentialiste. Tematic, simbolistii romani se inscriu in aceeasi atmosfera a simbolistilor europeni. Temele dezbatute sunt: conditia artistului, sentimentul inadaptarii, nevroza, angoasa, golul sufletesc, monotonia, spleenul. Simbolismul se bazeaza pe o serie de corespondente dintre idee si forma acustica sub care ea apare. Simbolistii merg pe premisa ca poezia trebuie sa fie capabila sa SUGEREZE cititorilor sentimente si, mai ales, senzatiile traite de artist. Putem identifica anumite corespondente intre natura si sentimentele traite de autor, in principal, la George Bacovia, unde anotimpurile se succed chinuitor, iar toamna este anotimpul ploilor interminabile care insingureaza sufletul si amorteste simturile. Este de remarcat predilectia simbolistilor pentru muzicalitatea poeziei, obtinuta prin ritmuri si rime perfecte dar, mai ales, prin folosirea refrenului devenit LAITMOTIV. Gama de culori este restransa in poezia lui Bacovia, centrata pe cateva motive tipic simboliste: uratul, plictisul, tristetea, monotonia. Esential sugestive, culorilor le sunt date, precum instrumentelor muzicale, rolul de a sugera stari sufletesti. Cat timp violetul sugereaza monotonia si doliul cosmic, in universul bacovian, galbenul indica, asa cum insusi poetul afirma, depresia. Desi aceasta culoare nu apare in poezia Plumb, poetul declara: Dupa violet si alb am evoluat spre galben.. Plumbul ars e galben. Sufletul ars e galben... Poezia simbolista Plumb deschide volumul omonim aparut in 1916, definindu-l in totalitate. Discursul poetic se inscrie in lirica simbolista prin folosirea simbolului si a corespondentelor, folosirea sugestiei, tehnica repetitiilor, cromatica, dramatismul trairii eului liric si muzicalitate. Poezia este alcatuita dintr-un cadru exterior dominat de ploaie, de o atmosfera monotona, dezolanta care, in plan interior, sugereaza golul, nevroza, o senzatie de acut discomfort. Sugestia este realizata cu ajutorul imaginilor vizuale, auditive si olfactive. Punctele de suspensie si liniile de pauza indica perceptia discursiva a lumii. Textul poetic se inscrie in universul liric specific bacovian, definit de catre Eugen Lovinescu: universul atmosferei de coplesitoare dezolare, (...) o atmosfera de plumb, in care pluteste obsesia mortii si a neantului si o descompunere a fiintei organice.

Titlul poeziei este o structura nominala formata dintr-un singur substantiv comun, ce poseda, insa, o puternica forta expresiva. Plumb reprezinta, de asemenea, cuvantul-cheie al textului poetic si sugereaza glacialitatea, apasarea, greutatea, caderea, vidul interior (golul launtric). Acesta este evidentiat, in poezie, printr-un ansamblu de imagini artistice si figuri de stil (repetitia). Simbolul plumb are drept corespondent in natura metalul, ale carui trasaturi specifice sugereaza stari sufletesti, atitudini poetice: greutatea metalului sugereaza apasarea sufleteasca, culoarea cenusie, monotonia, angoasa; maleabilitatea metalului poate reflecta labilitatea psihica, dezorientarea, iar sonoritatea surda a cuvantului indica inchiderea spatiului existential si lipsa solutiilor de iesire. Deoarece accentul cade pe evidentierea conditiei creatorului, poezia poate fi considerata o arta poetica moderna. Tema principala o constituie conditia poetului intr-o lume lipsita de aspiratii. In plan secundar, tema mortii este redata prin sicriu, mort, cavou. Motivele amorul, tristetea, singuratatea ajuta la reliefarea ideii esentiale de alunecare inevitabila spre moarte si neant. Precum toti marii simbolisti, Bacovia creeaza un univers ce sugereaza inadaptarea si tragismul existential. Acest univers este ca o cupola de plumb sub care domneste nelinistea, spaima de nefiinta, de izolare. Structura La nivel structural, poezia este prezentata pe doua catrene. Simbolul central este cavoul, sugerand un spatiu inchis, claustrant, in care sentimentul dominant este tristetea. Poezia este o confesiune lirica, artistul exprimandu-si starile prin marcile persoanei I singular, in sintagma stam singur, care se regaseste simetric la inceputul versului al treilea din fiecare strofa. Prezenta punctelor de suspensie, precum si a liniei de pauza, semnifica discursul fragmentar si trecerea de la planul exterior la cel interior (Si-am inceput sa-l strig...). Textul prezinta ca element de recurenta termenul plumb. Prima strofa prezinta cadrul in care se afla poetul intr-un cavou, in cadrul spatial apasator remarcandu-se prezenta elementelor ce tin de un decor funerar (sicriele de plumb). Cuvintele sunt folosite in strofa intai cu sens denotativ (funerar vestmant). Repetitia termenului plumb creeaza o atmosfera ostila si usor macabra: si scartaiau coroanele de plumb. A doua strofa debuteaza sub semnul tragicului existential, generat de moartea afectivitatii: Dormea intors amorul meu de plumb. Cuvantul intors constituie misterul poeziei; poate sugera umanul intors prin moarte in pamant. In planul interior, eul liric isi priveste sentimentul ca spectator; aripele de plumb presupun un zbor frant, caderea surda si grea, moartea. Incercarea de salvare este iluzorie: si-am inceput sa-l strig . Repetarea sintagmei Stam singur subliniaza sentimentul de singuratate si senzatia de pustietate sufleteasca. Instrainarea de lume si privirea in sine ca intr-un strain se incadreaza esteticii simboliste. Discursul liric este organizat ca succesiune de imagini artistice vizuale (Dormeau adanc sicriele de plumb) si auditive (Si scartaiau coroanele de plumb). Paralelismul sintactic la versurile 1, 3 si 4 din cele doua catrene, precum si reluarea laitmotivului plumb la sfarsitul primului si al ultimului vers si in interiorul celui de-al doilea din fiecare catren, confera simetrie compozitiei. Limbajul poetic se caracterizeaza prin expresivitate, sugestie (nascuta prin valorificarea sensurilor conotative ale cuvintelor) si ambiguitate (interpretarea versului Dormea intors amoru l meu de plumb). Elementele de prozodie (rima imbratisata), paralelismul sintactic si refrenul (devenit laitmotiv) confera muzicalitate. Nivelul morfosintactic aduce un plus de expresivitate discursului liric. Prezenta numeroasa a verbelor la imperfect (dormeau, era, stam) exprima

actiuni nefinalizate in trecut si sugereaza astfel nelinistea, spaima, singuratatea. Conjunctia coordonatoare copulativa si se repeta de mai multe ori, realizand o suprapunere a imaginilor, sporind trairile eului liric. Prin toate aceste aspecte: atmosfera dezolanta, muzicalitate, simboluri, folosirea sugestiei si a corespondentelor, poezia Plumb se incadreaza in lirica simbolista. Dupa parerea mea, poezia dezvaluie conceptia artistului despre conditia sa intr-o lume ostila, monotona si sufocanta.