Sunteți pe pagina 1din 6

Universitatea Apollonia din Iasi

Bioetica o necesitate in viata medicala

Student: Capita Vlad Mihail Anul:V, Gr.3, M.D

Bioetica o necesitate in viata medicala


Bioetica a devenit o disciplin a eticii aplicate ncepnd cu anii 70, cnd practicile medicale au nceput s se intereseze de o abordare moral a problemelor specifice domeniului medical. Bioetica se deosebeste de deontologia, morala si etica medicala, ea reprezentind intr-o definitie succinta, ramura stiintifica ce studiaza modalitatile de conciliere a conflictlui dintre medicina moderna tehnologica si etica medicinii clasice. Bioetica apare ca o necesitate in viata medicala prin faptul ca stiinta evolueaza mai repede ca omul si va trebui sa reprezinte un minim de morala.Bioetica vizeaza totalitatea problemelor medicale si mai ales problemele dificile ce intereseaza constiinta medicului; incepind de la nastere si pina la moarte toate probleme sunt legate de medicina si bioetica. Este singura in masura sa sustina conditia profesionala medicala prin: situarea medicului deasupra limitelor sale proprii, prin a fi un permanent stimul de progres, prin a face permanent cel mai valabil juramint, acela de constiinta proprie. Bioetica si relatia medic-pacient: Schimbarea relatiei medic-bolnav, generata tocmai de progresul in practica medicala, a dus la o crestere a reclamatiilor impotriva medicilor, insa ele sunt facute de cele mai multe ori doar din nevoia bolnavului de a sti ce s-a intimplat, deci sunt un rezultat al lipsei de comunicare. Astazi vorbind de o criza a medicinii sub doua aspecte: o criza a subiectivitatii bolnavului redus la o fisa medicala si o criza data de decalajul dintre medicina clinica in care bolnavul este perceput ca subiect si medicina tehnica unde bolnavul este perceput ca obiect . De asemenea, se manifesta tendinta comercializarii medicinii, bolnavul fiind privit ca un client si nu ca un detinator al dreptului la sanatate. Astfel s-a ajuns la neglijarea personalitatii bolnavului, care are si suflet nu numai tesuturi Medicul are fata de bolnav anumite datorii, ce trebuie respectate in orice conditii. Aceste datorii ale medicilor au fost cuprinse in Codul International de Etica Medicala al AMM (Londra 1960,modificat 1983). Putem stipula citeva din datoriile medicilor:

a) datorii generale medicul trebuie sa aiba o atitudine profesionala exemplara medicul nu trebuie sa lase ca interesul sa-i influenteze judecata sa profesionala libera si indepedenta, aceasta judecata fiind in beneficiul maxim al pacientului sau medicul trebuie indiferent ca sunt conditiile de activitate sa se consacre, in deplina independenta tehnica si morala, prestatiei ingrijirilor de calitate, cu compasiune si respect pentru demnitatea umana. medicul sa fie cinstit fata de pacientii si colegii sai medicul sa respecte drepturile pacientilor, colegilor si ale altor profesiuni legate de sanatate si sa pastreze confidentele pacientului sau. b) datoriile medicilor fata de bolnavi medicul va fi intotdeauna preocupat de grija de a conserva viata umana medicul va acorda pacientilor sai cea mai completa loialitate si toate resursele stiintei sale medicul trebuie sa pastreze secretul absolut asupra a tot ce stie despre pacientul sau si aceasta chiar si dupa moartea acestuia In ceea ce priveste drepturile bolnavilor, acestia au dreptul: sa-si aleaga singuri medicii dupa ce au fost informati asupra tratamentului propus sa-l acepte sau sa-l refuze ca medicul sa respecte natura confidentiala a tuturor datelor medicale si personale ce-i privesc. Rolul bioeticii in respectarea drepturilor omului Odata cu dezvoltarea tehnico-stiintifica contemporana, provocarile stiintei se situeaza de multe ori in afara legilor morale si juridice. La acestea raspunsul poate fi dat de bioetica, promovarea drepturilor omului fiind o bariera importriva violentei si a abuzurilor. Declaratiile si conventiile Consiliului Europei includ recomandari cu privire al identificarea de noi amenintari la existenta acestor drepturi si la sensibilizarea opiniei publice asupra importantei lor, precum si la cautarea de noi solutii juridice

si etice in ce priveste evolutia stiintelor actuale, mai ales cand umplerea golului juridic fata de consecintele lor se impune a fi facuta prin norme de bioetica. In aceste conditii, cunoasterea stiintifica nu trebuie utilizata decit pentru a servi demnitatea, integritatea si devenirea omului, tehnologiile biomedicale nu vor transforma omul intr-un obiect, nu vor estompa dreptul la viata si nu se vor dezvolta dupra criterii de profit. Bioetica face deci legatura dintre stiinta si drepturile omului si include doua aspecte: respectul omului ca intreg (astazi fragmentat in gameti, embrion, organe pentru transplant) al evitarii oricaror abuzuri asupra libertatii de exprimare a omului Numai bioetica va putea amortiza conflictele intre indepartarea de la natura si nevoia de urmasi la cuplurile sterile, prin reproducerea medicala asistata,clonare sau intre patrimoniul genetic ce apartine individului si intre patrimoniul genetic colectiv prin justificarea datorata fata de descendenti. Se pune intrebarea care va fi comportamentul medicului in fata grevei foamei, bioetica recomandind respectul absolut al drepturilor persoanei asupra corpului sau, in timp ce Codul Penal condamna medicul pentru neasistarea unei persoane in pericol. In aceste conditii, Conventia de Bioetica a Consililui Europei (Comitetul director pentru bioetica, Strasbourg,18 noiembrie 1993) sintetizeaza problemele bioeticii ca probleme de consens (cercetarea este libera respectind fiinta umana), probleme de compromis (interventii pe genomul uman,- deocamdata sub moratoriu), probleme controversate (statul embrionului) si probleme de reflectie (extinderea competentei Curtii Drepturilor Omului si la bioetica). Bioetica si responsabilitatea medicala: Responsabilitatea reprezinta onoarea profesiunii medicale, mai ales in actualitate cind puterile medicinii asupra omului s-au multiplicat, ea fiind o garantie a calitatii actului profesional. In tarile cu medicina dezvoltata se considera ca unui medic din doi risca sa-i fie pusa in discutie responsabilitatea cel putin o data in decursul activitatii sale profesionale. Aceasta tendinta se explica prin: agresiunea asupra omului prin investigatii mai sofisticate si chiar mai periculoase indepartarea medicului de sufletul bolnavului si estomparea empatiei umane

mediatizarea realizarilor medicale, astfel ca oamenii care asista la reusita transplantelor de organe unice nu mai accepta sa mai moara de ex.dupa o apendicectomie dificultatea cunoasterii unor cauze de deces si nevoia de informare cerute de anturaj de a fi cit mai precise.

Implicatiile bioeticii in cercetarea medicala In momentul de fata bioetica incearca sa dea raspuns la provocarile stiintei si tehnologiei biomedicale, sau, cu alte cuvinte, sa dea raspuns primelor supozitii si ultimelor consecinte ale cunoasterii stiintifice biomedicale. Astfel, o serie intreaga de declaratii, incepind cu cea de la Helsinki din 1960 (modificata in 1975,1980,1989), pina la cele mai recente (Hawaii 1983, Madrid 1987, Inuyama 1990, Oslo 1992, Marbella 1992,), prevad adaptarea si unificarea principiilor bioetice in cercetare. S-au creat diverse grupe de studiu printre care grupul MILAZZO privind etica si legea in fata tehnologiei biomedicale, si grupul GRMCQ de reflectare asupra eticii biomedicale cotidiene. De asemenea, in multe tari s-au organzat institute de cercetare si informare in domeniul bioeticii.La baza acestei amplori a interventiei bioeticii in cercetarea medicala stau multiple justificari doctrinare: justificari de ordin etic ce privesc respectarea drepturilor si libertatilor persoanei justificari epistemologice ce privesc nevoia respectului absolut pentru adevarul stiintific, atit prin aplicarea unor metode de cercetare apte scopului propus cit si prin argumentare stiintifica adecvata justificari organizatorice ce privesc libertatea cercetarii ca fiind echivalenta libertatii cuvintului, dar in conditiile avizarii de catre un comitet de etica justificari pedagogice, ce privesc nevoia formarii sensibilitatii pentru adevar. Din punctul de vedere al bioeticii, exista citeva cerinte ce se impun a fi respectate in cercetarea biomedicala: respectul persoanei supuse cercetarii acordul opiniei publice efectuarea cercetarii in institute specializate

confidentialitatea si contentia rezultatelor. Bioetica va trebui sa-si aduca aportul in unele domenii controversate ale cercetarii medicale cum sunt: cercetarile pe embrion cercetarile privind sterilizarea voluntara sau nevoluntara reproducerea medical-asistata transsexualismul cercetari legate de SIDA. Orice cercetare stiintifica medicala trebuie sa ia in considerare citeva principii bioetice: absenta oricarei contradictii intre constiita morala a societatii si cea a medicilor, intre constiinta morala a subiectului si cea a cercetatorului starile de risc sa fie realizate prin cauze de constiinta a medicului, dupa care nu trebuie sa se piarda din uman ceea ce se cistiga prin tehnic mutarea stiintei in uman legind adevarurile stiintifice de semnificatia lor umana, astfel stiinta valorificindu-se integral sub aspect uman. Cum stiinta medicala evolueaza mai repede ca omul, este evidenta necesitatea promovarii bioeticii pentru a umple orice vid normativ si a devansa normele judiciare in domeniul cercetarii.