Sunteți pe pagina 1din 3

1

VERIFICAREA STABILITATII TALUZULUI


Se doreste sa se verifice stabilitatea unui taluz cu panta de 1:2, intaltimea h = 9.1 m si care este incarcat la coronament cu o suprasarcina q = 9.6 kPa. Pe amplasamentul viitoarelor constructii s-a realizat un studiu geotehnic in urma caruia a rezultat stratificatia terenului de fundare si caracteristicile fizico-mecanice ale acestuia.

Caracteristicile geotehnice ale taluzului: Stratul 1: Loess prafos galbui grosime 5 .00 m =14.3 kN/m3 = 26 c=8 kPa. Stratul 2 grosime 3.00 m =18 KN/m3 = 22 c=12 kPa. Stratul 3: =19.2 KN/m3 , = 19, c=18 kPa.

Proiectul va cuprinde: A. Piese scrise: 1. prezentarea generala a metodei de calcul; 2. note de calcul referitoare la verificarea stabilitatii taluzului cu metoda Fellenius. B. Piese desenate: plansa nr.1 sectiune verticala prin taluzul studiat, cu pozitionarea suprafetei de alunecare si a tuturor elementelor necesare calculului de stabilitate.

Prezentarea generala a metodei de calcul Pentru a atinge cota de fundare prevazuta in proiectul de fundatii al cladirilor sau pentru a respecta cotele din profilele longitudinale si transversale ale unui drum, cale ferata, canal, dig, etc., trebuie executate sapaturi. Acestea se pot executa fara sustineri sau sprijiniri, interpunand intre cele doua cote un perete natural numit taluz, care poate fi de provenienta naturata sau artificiala. O problema importanta in practica este aprecierea gradului de stabilitate a taluzurilor si dimensionarea lor in asa fel incat sa nu isi piarda stabilitatea pe tot timpul existentei lor. Hotaratoare in asigurarea stabilitatii taluzului sunt inclinarea pe care o are fata de planul orizontal si forma sa. Sub actiunea fortelor, in taluz apare o stare de tensiuni a caror marime este functie de aceste forte si in momentul in care intr-un punct aceste tensiuni depasesc rezistenta materialului din care este alcatuit taluzul, apare aici o rupere prin alunecare. Fortele care actioneaza asupra taluzurilor sunt: forta gravitationala, antrenarea hidrodinamica, cutremurele de pamant si supraincarcarile care se aplica la suprafata sa. Forta gravitatiei este functie de greutatea volumica a pamantului si depinde de toti factorii care influenteaza marimea acestei greutati. Rezistenta pamantului din care este alcatuit taluzul este determinata de indicii rezistentei sale la forfecare. Suprafata pe care are loc deplasarea se numeste suprafata de alunecare. In realitate ea nu este o suprafata ci o zona de o anumita grosime. In practica se constata ca suprafata poate fi aproximata cu o suprafata cilindrica, avand ca directoare o curba oarecare. Forma acestei suprafete depinde foarte mult de gradul de omogenitate al taluzului. Pentru verificarea stabilitatii unui taluz se pot aborda doua cai: rezolvarea teoretica a problemei, pornind de la ecuatiile de echilibru-limita si conditiile de contur specifice problemei analizate; un studiu static al echilibrului general al masivului, presupunand in mod anticipat o anumita forma pentru directoarea suprafetei de alunecare, denumita curent linie de alunecare, care se presupune ca se produce instantaneu in toata masa de pamant.

Prima cale da solutii exacte insa poate fi aplicata numai la un masiv omogen si izotrop. Calea a doua poate fi aplicata in conditii foarte variate, deoarece in cadrul ei se poate tine seama de stratificatia din taluz, de diferitele sarcini exterioare care actioneaza asupra taluzului, de actiunea hidrodinamica a apei si de sarcinile seismice. Linia de alunecare este un cerc. Bazat pe observatia ca suprafata de alunecare la pamanturile argiloase se apropie foarte mult de o suprafata cilindrica circulara, s-au elaborat o serie de metode care presupun o linie de alunecare sub forma unui cerc.