Sunteți pe pagina 1din 3

Psihologia familiei origini si evolutie

Inceputul psihologiei familiei, ca specialitate recunoscuta in cadrul Psihologiei, isi are originile in consilierele maritale, inca din anii 1930. Intre timp, disciplina a fost amplificata prin contributia a numerosi psihologi, care au dezvoltat aceasta ramura ca stiinta. Florence Kaslow, primul presedinte al International Family Therapy Association si presedinte al Division of Family Psychology, a extins in cadrul articolului Journal of Family Psychology: Past, Present and Future , vasta arie de acoperire a psihologiei familiei: despre cuplu si modele de familie, etape de viata, stres si adaptare, evaluarea cuplului si a familiei, problematica familiilor aflate in tranzit (divort, separare, recasatorire, adoptii, decese), violenta in cadrul familiei, precum si politicile legate de familie si interactiunea cu alte sisteme. Pe masura ce aria s-a dezvoltat, a devenit tot mai cuprinzatoare, iar temele abordate au fost influentate de provocarile cu care se confrunta familiile in ziua de astazi, printre care si integrarea vietii de familie cu viata profesionala. Stiati ca in tarile europene... Cel putin un angajat din 3 au un nivel ridicat de stres, cauza principala fiind conflictul dintre munca si viata personala? 40% din mamele care muncesc si 25% din tatii care muncesc, percep si ei un nivel ridicat de stres, cauzat de catre conflictul munca-familie? 50% dintre parinti afirma ca au o problema in a atinge un echilibru intre timpul petrecut cu familia si timpul dedicat muncii? 2 din 3 parinti declara prezenta unui stres moderat spre ridicat, in mod constant, din cauza dificultatilor si conflictelor aparute intre rolul de parinte si rolul de angajat/angajator?

In acest sens s-a introdus Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, care prevede masuri de incurajare pentru asigurarea unui mediu de lucru prietenos si incurajarea reconcilierii vietii profesionale cu viata de familie. Aceste politici doresc sa dezvolte un cadru family-friendly, punand accent pe colaborarea dintre angajati si manageri in atingerea atat a obiectivelor profesionale, cat si a celor personale, cu beneficii pentru ambele parti implicate.

Societatea a evoluat si continua sa evolueze in fiecae zi, iar in prezent, atat femeile cat si barbatii isi doresc cariere de succes, dar si o viata personala implinita. Datorita acestei evolutii, nivelul de asteptari creste, iar dorinta de a avea un nivel ridicat de trai determina multe persoane sa munceasca mult mai mult. Acest fapt duce la crearea unui dezechilibru intre viata profesionala si cea de familie, care afecteaza propria persoana, in diferitele ipostaze: de angajat, de parinte, de persoana sociala. Pentru multi dintre noi, managementul timpului propriu a devenit o reala problema : impartirea individului intre realizarea unor activitati comune cu familia si timpul alocat organizatiei in care lucreaza a devenit din ce in ce mai greu de realizat. In consecinta, se declanseaza un conflict care duce la ineficienta, la cresterea nivelului de stres, scaderea performantelor profesionale si cresterea problemelor legate de sanatate. Vorbind despre stres, un fenomen care caracterizeaza destul de bine acest termen este acela de burn-out un termen psihologic caracteristic epuizarii pe termen lung si scaderii interesului pentru activitati. Acest fenomen este mult mai accentuat in societatea actuala, decat era acum 15 ani (afirmatie facuta de Harry Levinson, profesor emerit de Psihiatrie la Harvard Medical School, Boston Massachusetts). Cei afectati sunt in primul rand managerii executivi, care depun eforturi mult mai mari pentru atingerea obiectivelor si inregistreaza, pe langa sentimente de furie, cinism sau neajutorare, diverse simptome psihice, cum ar fi: dureri de cap, oboseala cronica si agitatie. Aceste strai negative se rasfrang asupra mediului in care traieste, a indivizilor cu care intra in contact si culmineaza, printre altele, cu ostilitati impotriva familiei, a copiilor, indiferenta fata de prieteni sau neimplicare in viata de familie. Printre solutiile oferite de Levinson se numara: rotirea pe functii a personalului executiv, identificarea unor cai prin care sa isi exprime frustrarile, alocarea unor posibilitati de recreere, dezvoltarea de alternative profesionale, toate aceastea ajutand la reducerea stresului personal. O alta problema legata de armonizarea vietii profesionale cu cea de familie, o reprezinta cresterea copiilor. In Romania, Agentia Nationala pentru Egalitatea de Sanse intre Femei si Barbati (ANES) a elaborat Strategia Nationala pentru Egalitate de Sanse, aprobata de Parlament in anul 2010. Aceasta incurajeaza tatii sa se implice in cresterea si ingrijirea copiilor, inclusiv prin solicitarea concediilor paternale. Numarul parintilor care isi cresc singuri copiii este in crestere, la fel ca si rata divorturilor, numarul femeilor active pe piata muncii sau numarul cuplurilor in care ambii parteneri au o cariera. Aceste tendinte au conturat si au dat forma implementarii unor noi concepte: acela de introducere pe o scara cat mai larga a metodelor delucru flexibile, utilizarea tehnologiilor

moderne de telecomunicatie pentru a nu mai fi necesara prezenta permanenta a parintilor la birou si pentru a putea lucra la domiciliu activitatile care nu necesita prezenta obligatorie in cadrul organizatiei. In anul 2011, Consiliul a desfasurat un schimb de opinii privind politicile familiale si a adoptat concluzii privind armonizarea vietii profesionale cu viata de familie, in contextul schimbarilor demografice. Ministrii care au luat cuvantul au subliniat ca schimbarile demografice necesita instituirea unor politici pentru cresterea ratei natalitatii, cum ar fi acorduri flexibile privind timpul de lucru (munca cu fractiune de norma), alocatii familiale si pentru copii, servicii de ingrijire a copilului accesibile si de calitate, precum si alte servicii de asistenata care sa permita parintilor armonizarea vietii profesionale cu cea privata. Ministrii au subliniat de asemenea, ca ar trebui acordata o atentie deosebita familiilor vulnerabile, cum ar fi familiilor monoparentale. Concluziile urmaresc sa promoveze politici care favorizeaza echilibrul intre viata de familie si viata profesionala, in contextul abordarii schimbarilor demografice si pentru a sprijini Strategia Europe 2020