RATIUNEA

Raiunea ca i concept filozofic nseamn capacitatea spiritului uman de a nelege relaii universale i sensul lor i de a aciona conform acestora, inclusiv privitor la propria situaie n via. Raiunea este cea mai important capacitate epistemologic, care controleaz nelegerea i care i fixeaz acesteia limite. Astfel, raiunea este cel mai important mijloc al refleciei spirituale i cel mai important instrument din filozofie. Acest sens al raiunii, care este i azi cel mai important, i are originea n filozofia lui Immanuel Kant. Raionamentul ca act inferenial care extrage o concluzie dat dintr-un set de premize nu poate fi dect logic sub aspect formal, n sensul utilizrii procedurilor de analizare a premizelor i extragere a concluziei prin silogism. Dar raionamentul poate fi corect logic i fals factual, ca derivare de consecin, atunci cnd un set de premize este compatibil cu mai multe inferene diferite. Spre exemplu putem raiona c va ploua dac timpul e noros i ncepe s fulgere, dar nu ntotdeauna dup asemenea manifestri meteo urmeaz ploaia. Raionamentul este un sistem dinamic de cel puin trei judeci ntre care exist o relaie necesar ce determin apariia unei noi judeci pe baza celor precedente. n raionament are loc o micare a minii de la judeci cunoscute la judeci necunoscute, noi. Raionamentul inductiv este un model de gndire uman care este folosit cu precdere n tiinele empirice, i care const ntr-o inferen (operaie a gndirii prin care se trece de la un enun la altul) de la enunuri singulare (descrieri, observaii, experimente, calcule fcute cu anumite mrimi), la enunuri universale, la ipoteze sau teorii. Prin raionamentul inductiv, gndirea uman poate detecta similaritile sau/i diferenele fenomenelor naturii sau a obiectelor din natur sub forma unor formulri generale.
Raionamentul deductiv este o operaie a gndirii ordonate prin care se obine o judecat nou numit concluzie din dou judeci anterioare dintre care prima este denumit premis, iar a doua termen mediu pe baza raporturilor logice dintre ele. Ratiunea umana poate fi caracterizata drept comportament optim care cauta, identifica, cuantifica, interpreteaza si valorifica resursele de informatie disponibile, in vederea atingerii sau demonstrarii imposibilitatii atingerii unui scop precis definit. A fi rational inseamna a gasi, propune, verifica, generaliza si utiliza calitati, relatii si dependente intre obiectele, energiile si procesele naturale, sau intre impresiile, intentiile, actiunile si starile intelective sau afective ale individului sau indivizilor socializati. Ratiunea este cel mai puternic instrument investigant-cognitiv, ea ofera mijloacele constructiei concrete sau formale a unei actiuni, a declansarii, desfasurarii, finalizarii, testarii si calificarii ei si a efectelor care satisfac o nevoie distincta. Toti oamenii sunt rationali, dar nu toti in acelasi interval operant rational, nu cu aceiasi precizie, profunzime, amplitudine si inventivitate. Poti fi rational calitativ, cantitativ sau mixt, in spatiile naturale, estetice, tehnologice, stiintifice, politice, filozofie, religioase, fiecare domeniu cerand sau poate impunand o anume ratiune calitativa sau cantitativa si o abilitate specifica de manipulare a ratiunii specializate operant, adecvata problemelor alese. Simturile si mintea ne ofera inconstient o varianta de realitate compusa dintr-o diversitate de culori, sunete, imagini, alte tipuri de perceptii distinct modalizate, diversitate calificata de majoritate ca lume naturala sau fenomenala, lume pe care o credem simultan subiectiva si obiectiva. Subiectivitatea fenomenalizanta acopera multimea reprezentarilor de obiect-proces natural, perceput senzorial si modalizat mental de subiect. Obiectivitatea fenomenala este acea ipotetica realitate distinct modala, autonoma modal de subiect, care difuzeaza diferite tipuri de mesaje fenomenale, pe care simturile le culeg, le recodeaza si trimit catre zonele specializate din creier unde sunt procesate si reprezentate ca stari modale subiective. Lumea subiectiva este numai in subiect, cea autonoma de individ,

existenta ipotetic cumva, in afara tuturor subiectilor. Realitatea autonoma este considerata sursa a totalitatii mesajelor naturale culese de simturile specializate si procesata-reprezentata specializat. Primind fara sa stim prin ce act modalizant, enorma diversitate reala in variantele subiective imagine, sunet si restul, credem ca ceace percepem si reprezentam ca lume aparent externa, exista efectiv extern, ca este in acelasi fel, in afara fiintei noastre corporale si spirituale, presupunere nu intru totul rationala. Fara dovezi, presupunem ca fiecare simt cumva copiaza exact sau cu abateri irelevante, forma reala, iar zona specializata procesant din minte extrage complet si corect sau aproape complet-corect, forma subiectiva, spre exemplu imaginea, din forma obiectiva, radianta, care excita ochiul. Simplificat esenta rationalitatii sta in relatia semantica generica: Daca A atunci B, insemand ca atunci cand exista evenimentul A, cu necesitate va apare si evenimentul B. Aceasta corelare necesara intre doua variante modale apartinand oricarui spatiu de forme, relati si interactiuni, se poate propaga din aproape in aproape, dezvoltand lanturi foarte lungi de inferente care duc la conditionari finale necesar corecte, daca fiecare derivare de inferenta de stare intermediara a fost corecta. Cu toate ca pare fara acoperire, afirmatia ca lumea in care suntem este rationalizabila, adica separabila in lanturi de conditionari necesare, conform schemei de mai sus, este corecta. Dificultatea este sa gasim dependentele corecte, sa identificam criteriile de izolare a conditionarilor de regula ascunse dar prezente in orice interval fenomenal, sau in orice functie pe care o observam si analizam. Practic orice sir de actiuni reale sau mentale care duc la un efect determinat, poate fi calificat ca rational, derivat din folosirea ingenioasa schemei rationale de baza: daca A atunci B. Daca in universul nostru nu orice A produce un anume B, nu orice sir de schimbari duc la o anume stare sa spunem finala, atunci universul poate fi calificat ca intrinsec rational, principial separabil in dependente cauzale, de tipul: daca actiunea sau sirul de actiuni A, atunci starea sau efectul B. Lumea in care suntem este rationala dar este efectiv multi rationalizabila, adica exista serii diferite de actiuni care genereaza acelasi efect, de unde accesibilitatea separarii unei dependente rationale particulare daca A atunci B, dar extrema dificulate de a le localiza explicit pe toate, de a identifica multimea ipotetic finita de cauze-actiuni distincte care duc la acelasi efect. Problema este sa identificam noi rationalitatea in orice lant de evenimente real sau social cu care ne confruntam, sa localizam acel A necunoscut din care rezulta cunoscutul B, sau sa stabilim acel sir de necunscuti A, din care va rezulta cu necesitate sau cu mare probabilitate acel B, posesor de caracteristici modal-functionale dorite.