74

C,q.p.

1. Ecunlrr DTFERENTTALE

Ecuatii diferentiale liniare

* a{r),y("-t) *.. .* an(r)y: f (u), r
I

O ecualie diferenliali de ordinul n este de forma

as@)y(n)
(3.1)

unde /, ao, dL, . . . , an sint functii continue pe un interval ,I al axei reale ( care poate fi deforma la,b],la,b), (o,b], sau (r,b) ). DacI /:0 ecualia (3.1) se numegte omogend, in caz contrar se zice ca este neomogend,.

O solutie pentru ecualia (3.1) este o functie U e CnQ) cu proprietatea ca

as@)s(")@)

+a{r)u("-'(*) +..'+ a,(r)s(u): l@), Y r

e I.

In

cele ce urmeazS, vom face un studiu pentru ecualia (3.1) presupunind, pentru inceput, cd, as(r) f 0, pentru orice r 1, deci dup5 impartirea cu oe qi apoi rebotezind functiile obtinem ecualia
A(")

+ay(gg(ru-t)

+...+ an(r)y: f (r),

omogene

ne

3.1 Ecuatii diferentiale liniare

Consider5m operatorul

L: Cn(I)

-+ C(I) definit prin

L(y)

::

U@)

+ ar,y(n-L)

* ... * any.

(3.2)

Evident, operatorul -L este liniar. Determinarea soluliilor ecualiei

A@)

+a1(r)y(n-t)

revine la determinarea nucleului subspaliu vectorial din Ctr(I). Sintem interesati de dimensiunea nucleului lui.L.

(3.3) +...+ an(r)y:g lui ,L. Evident, nucleul lui ,L este un

PnoeozrlrA 3.1
determinantul

Dacd,

91,...,Un e

Cn-|(I)

stnt liniar d,epend,ente atunci

al*)
w(*;ur,...,an)

al@)

a?-') (r)
este identic nul.

53.

Ecu.a.1rr DTFERENTTALE

LTNTARE

75

DeterminanttilW (r,At,. . . ,yn) este wronskianul functiilor Ut, . . . ,yn san determinantul lui Wronsky ( 1778 - 1853 ).

Dernonstra{ie. Din ipotez[, r'ezultd cI una din func(iileat,...,g, este combinatie liniard a celorlalte. De exemplu existi 0t,...,pr-1 in R cu
!)n

: ?tUt+ ... + 1n-t?)n-t

iar prin derivare

succesivS, ob{inem

o' : | Lru't, ..., i:7

n-l

a|-tl : t Poal"-'. i=7

n-l

Inlocuind gr, qi derivatele sale in expresia lui I4r obtinem cu uqurin!5 rezultatrrl cenrt. tr

PRonoztltA 3.2 Daca y1,. . . ,Un e Ker(L) s|nt li,ni,ar ind,ependente, atunci W(r,I)r,...,Un) f 0 pentru orice r e I.

Demonstratie.

Presupunem contrariu gi anume W (ro,lJt, . . . ,!)n) :0. Sistemul algebric

ci existi rs I

astfel

incit

Crulro) + .'. + Cngn(rs)

:0

crrfi-rr(ro) + ...+ c*a*--1)1ro;

are cel pulin o solulie nebanali C!,...,Cfl. Perftru 0 : Clar,+...C|an, averu !(rs) : 0, A' (ro) - 0, . . .,r("-')(ro) : 0 qi din unicitatea soluliei problemei Cauchy L(a) : 0, (A,A',... ,l)("-'\ (ro) : 0 rezulti il@) : 0, pentru orice r 1, adici

i=l
cea ce contrazice

i',o' :

liniar independenta funcliilor Ut,. . . .Un. tr Ca o consecinti a celor de mai sus oblinem ci dacd Ut,...,Un e Ker(L), atunci W(r,Ar,...,Un) sau este identic cu zero qi in acest caz sistemul de functii este liniar dependent, sau este diferit de zero pentru orice n e I qi in acest caz sistemul de functii este liniar independent. Mai mult, avem urmitorul rezultat datorat lui Liouville ( 1809 - 1BB2 ).

PRoeoztllA 3.3

Dacd, E1, . . . ,!Jn

Ker (L) atunci,

W(*,ur,...,Un) :W(r0,Ut,...,g,)"*p(-

I,"oor(s)as).

(3.4)

C,a.r.

1. Ecu,tlrr DTFERENTTALE

Dernonstratie. Fdri a restringe generalitatea, se poate presupune cd, sistemul Ut,...,gn este liniar independent (in caz contrar W(n,At,...,...Un) = 0 conform Propoziliei 3.1 qi formula (3.4) este evident adev6ratd ). Jinind
seama de formula de derivare a unui determinant, va rezulta

Ar

ffa,ar,...

,un)

al aL
ai'
h-2\ Ai (n) (n-2\ Ai (n\

Uz

Un

a;
(n-2\
Ait (n\

(*)

a;'

a;t'

:
de unde

-at(u)W (*,ur,

..

.,an),

W(r,Ur,...,Un)

W(*0,Ut,..., gr)

up(-

l'"U!)ar).

Formula (3.4) este cunoscut[ in literturi ca formula Abel-Liouville.

PRoeozIlrA 3.4

Eri,std,

tn Ker (L), n functii liniar independente.

Cauchy:

Demonstratie. Fie Ur,. . .,9r,, solutiile urmitoarelor probleme

\ v

tr(u),: 0, u@il

: l,ul@o) - 0,.. .,uy-') (ro) : o,al"-') (ro) : 0

-0,.. .,a*-')(rr) :0, a*-tl(ro) : t

,(y,1":0,

un(no):o,a'n@o)

sau scris compact

L(u)
orice

:0,

a[n)@il

6i,k+1,,k

o,

...,n-7.
0

Deoarece W (*0, Ut, . . ., Un)

det(E) f 0, rezulti W (*, Au . . ., g) f r e f, deci Ur,. . .gn sint funclii liniar independente.

pentru tr

TpoRpue 3.L Nucleul oyteratorului L, ilefinit de (3.2), are d,imens,iunea n, adicd, dimKer(L) : n.

S3. Ecualrr

DTFERENTTALE LTNTARE

77

Dernonstra{ie. Fie Ur, . . . ,yn e Ker (tr) liniar independente qi g un element oarecaredinKer(tr). Pentru rse I existd C:(Ct,...,Cn) astfelca
CtAt(ro) +

"'

+ CnAn(ro)

A@o)
t)' Q)o)

C$@o) + "' + C"a'"@il

cral'-')(ro) + "'+ c,a|-t)(ro)

deoarece determinantul sistemului este

y(n-r)(rs),

W(ro,!)t,
CnAn

...

,U) *

0. Functia

: :

Cflh

* ...*

este solulia problemei Cauchy

L(z)

: g,

r' (ro)

A'

(ro),..., z(n-r)(ro) : O("-r) (rs),

deci folosind unicitatea solutiei problemei Cauchy rezultd y(r) : z(r) pentru orice r 1, adici A: CtAt+...+ CnUn. Cum 9r1,...,!)n este un sistem de

generatori liniar independenli din Ker($) rezultd cd At,... ,Un este o bazd pentru Ker (Z), deci dim Ker (L) : n. 9 tr

Exerciliu.

Sd, se dea o d,emonstralie d,irectd, fd,rd, a folos'i propozi,liile nucleul owratorulu'i L, d,efinit d,e

(3.2),@_

!).1

S.y',

cd,

AfuL )^*^W\^rOtZ

O bazd, a lui Ker (I) se va numi sistem fundamental de solulii pentru ecualia (3.3). Dacd Ut,...,yn este un sistem fundamental de solulii, atunci solulia general[ a ecualiei (3.1) este
A

CtAr +

"'+

CnUn,

deci problema integrf,rii ecuatiei omogene revine la a construi un sistem fundamental de solutii pentru aceastd ecuatie.
Se observ6, fdri dificultate, ci rz functii formeazd un sistem fundamental de solutii pe intervalul 1, daci qi numai dacd sint solutii qi sint liniar indepen-

dente.
Rpl"l.q.RcR
defi,ni,te pe

3.L Ori,ce n * 7 solulii ale unei ecualii d,iferenliate un interual I stnt li,ni,ar d,epend,ente pe I.
tr'ie

rJe

ord,i,nul

Demonstratie.

Ut,Uz,... ,!)n, n solutii din cele n*

date. Urm5toarele

dou5 cazuri sint posibile.

78

C,q.p.

1. Ecualrr

DTFERENTTALE

a) Funcliile At,!)z,. .. ,Ur,. sint liniar dependente pe 1, in acest caz U1,.. . ,Un qi yn4t, sint liniar dependente pe 1, deoarece legitura liniard dintre n func{ii este un caz particular al relatiei liniare intre n * 1 functii in care factorul constant care inmulteqte pe !2a1 este nul. b) Funcliile Ur,...,y sint liniar independente pe 1; in aceast5 situalie ele formeazd un sistem fundamental, deci orice solulie ?)n*r se scrie sub forma

Un*t: Cflr *
at

CzAz

+ "'

CrUn

C1, . . . , Cn convenabil alese. Relalia de mai sus se scrie

insi

Cflr... *
de unde

Cn!)n

Un-t7

0, pe

1,

rezulti cd Ut,... ,!)*,92a1 sint liniar dependente pe

:

1.

tr

Exernple

1) Pentru ecuatia

ftinctiile y1 :
deoarece

y"-y:0 : a-a t !2 sr formeazi un sistem fundamental de solutii Pe R,

w(,;y,,D

:l| (1i -c:-: l:

I

-2,

x r-.

Solutia generald a ecuatie date este

Y(r):Cret*Cze-',
2) Pentru ecuatia functiile A7 : cosfr) y2
deoarece

rR.

y"*?J=o

sin

formeazi un sistem fundamental de solutii pe R,

| cosu w( ,riut,az) =l_sinz :ll'l:1,2R. cosr

I

Solutia general6 a ecua(iei date este

A@): C1 cosr*C2sinr, r

R.

Constructia ecua[iei diferentiale liniare de ordinul cu un sistem fundamental de solu{ii dat.

zu

In cele de mai sus s-a vlzut cd, unei ecuatii diferenliale liniare ii putem pune in coresponden![ un sistem fundamental de solulii formate cu n func{ii liniar
independente.

Problema pe care o considerim acum este cea a determindrii unei ecualii diferentiale liniare de ordinul n care are un sistem fundamental de solulii format cu n funclii liniar independente date pe un interval 1..

53. Ecunlrr DTFERENTTALE LTNTARE

Tpoapua 3.2 Doud ecualii rliferenliale d,e ord,i,nul n,
a@)
a@) ornogene

79

+ at(fly(n-t) +

...+ ant(r)u' * "'

+ bn-t(r)a'
pte

an(r)y

:0,
g
i,d,en,-

+ b1(r)'17("-t) +

* b,(r)y :

care au acelagi, sistem fund,amental de solu$ii tice pe [, adi,ca

un 'interual dat I, stnt

ap(r):bn@), k:7,2,...,D re I.
DemonstraJie. Si presupunem ox@) scddem cele doui ecuatii obtinem

bn@),

k
...

: 1,2,... ,n pe I.

Dacl"

lot(r)

- h(r\y@-') + lor(r1 -

bz(r))u(n-z) +

+ la,(r) - b,(r)ly :

- l), care admite aceleaqi solutii ca qi ecualiile din enunt, adici admite n solutii liniar independente, ceea ce este in contradictie cu un rezultat demonstrat anterior. De aici rens,ltd cd pe I trebuie si avem ap(r) : bn(r), k : 1,. . . ,fr, deci cele doui ecualii sint identice. tr
anume o ecualie de ordinul (n

Din Teorema 3.2 deducem cd un sistem At,... ,!)n fundamental de solutii pe 1 determini o ecualie diferenliali de ordinul n gi numai una, pentru care Att. . . ,yn este un sistem fundamental de solu{ii pe 1. Aceasti ecuatie este

AAr !J,
'a@

Un
A,L

a;

'a\")

-0

(3.5)

ah'

(n\

dupd cum se verificd, imediat. Intr-adevir, inlocuind pe g/ cu lJk,k : 1,2, . . . ,n in (3.5) determinantul este nul, deoarece are doui coloane egale, deci ecualia (3.5) are solululiile ar,Uz,...tUn. Ecualia (3.5) este efectiv de ordinul n
deoarece coeficientul hi y(n) este wronskianul {'uncliilor ipotezS, forrrreazl" un sistem fundamental de solutii.
gr1

, . . . ,,!Jn

care, prin

Exemple
1) Functiile

{.- t*u

pe R un sistem fundamental de solutii pentru o ecuatie tle ordinul doi. trcualia diferentialS de ordunul doi determinati de y1 qi y2 este
a
cos rD a'. - sin r y". _COSZ -SINj]' cos

yt:

cosnl

,... !:,.' Az: sinr auW(r,At,'Az): 1, LUz\k R, deci formeazi

sln rt

- 0 sau a" *y :0.

C,q.p.

1. Ecualrr DTFERENTTALE

2) Functiile Al : n j !/z : r+l areW(r,yt,Az) : -1 pe R, deci formeazi un sistem fundamental de solutii. Ecuatia diferentialS de ordinul doi determinatd de W Qi Uz
este

A r r*l a'11 a" 0 0

- 0 sau y" :0.

3.2 Ecuatii diferentiale liniare

Considerim ecuatia

neomogene

+ary@-t)

'@) Fie 96 o solutie particulari a ecualiei (3.6), qi g o solulie oarecare a ecuatiei (3.6). Avem L(a-ad : L(a)-L(Uo) : f -f : 0, deci a-Uo e Ker (.1). Prin urmare, dac6, y1,...,an este un sistem fundamental de solulii ale ecualiei omogene L(A) :0, atunci solutia generalS a ecualiei neomogene este
a

+...+ an(r)a: f @), rI

(3.6)

ao

tDCrao,
i=7

adici problema integrlrii unei ecualii diferentiale neomogene revine la determinarea unei solulii particulare a ecuatiei neomogene qi la determinarea unui sistem fundamental de solutii pentru ecua{ia omogen6. DacI se cunoagte un sistem fundamental de solulii pentru ecualia omogeni atunci urmYtoarea metodi a varia(iei constantelor, datorati lui Lagrange ( 1736 1813 ), permite determinarea unei solulii particulare a ecualiei
neomogene.

Fie

gr1, ...,Un un sistem fundamental de solulii ale ecualiei omogene (3.3). Ciutam solutia particulard a ecua{iei (3.6) sub forma

a@)

Cr(r)at(") + . .. * Cn(r)s1"@), r e I.

(3.7)

Avind n functii necunoscute, putem impune n - 1 condilii de o asemenea manierl ca problema sI aibi o formi simplS. Avem

u'@):Dcl@)ao(") +
i,=7

ci(r)yi@)

Impunem conditia
i=1

Lcl@)ao(r)

:0.

(3.8)

53. Ecualrr DTFERENTTALE LTNTARE Atunci

a,,

81

rL rL (r) : Lc,,(r)a, (") + f

i=l

Ci@)yi, @).

Impunem a doua conditie de forma

rL

Dcit"laitr)
i=0

(3.e)

qi aga mai departe

pini la derivata

de ordinul n

,(n-r)(r)
qi impunem conditia

:i
i=7

c,o1r1o["_zt(r)

+i

ci(lyf-\)1r1

Lcl@)a["-z)
i=l
Din

1z;

: o.

(3.10)

o@)1$:

i=\n

co@)a[d

*irlAlaf-L@)
i=l

inlocuind A,!)', ... ,l)(") in ecualia (3.6) rezultd

: irlrrlo["-')(,) i=1
Prin urmare, din (3.8) - (3.11)
algebrice
se

f (r).

(3.11)

obline pentru Cl,. . ., Cl sistemul de ecuatii

o,

@) : o, ,k : I D"lf"laf) F-r ) )r, I Drxaa["-'t@): f (r). [ ,=t

(n

t,.

..

,n

-2

Acest sistem este compatibil qi are o solutie unic6, deci

C'r(")

: pr(*),

CL@)

: pz(r), ...,

C'"(r)

gn(r).

Se determitd. Ct(*),... ,C"(r) qi se inlocuieqte in (3.7) oblinindu-se solulia particulard pentru ecuatia (3.7). Exernplu. Sd, se determine solulia generald, a ecua[iei

y" + a2y

* f,

ru

R\\o\

(3.12)

82

C,q.p.

1.

Ecu.l1rr

DTFERENTTALE

Solutia general5 a ecuatiei omogene este

Y(r)
forma
qi obtrinem sistemul

Ct cosun

Czsinur.

Utilizind metoda variatiei constantelor, clutdm o solutie a ecuatiei neomogene de

y(r)

C1(r) coswr + C2(r) sinor

(3.13)

Cl(u) coswr + CL@) sina;r -wC'r(r) sin oo + wC!r(t) cos uzr

de unde

= =

@)

ci@) =
qi deci

-f

(a)Ynau

cL@):

Y
I,',f
(s) coscusds.

cy(r) =

-* I',f(s) sinr,.,sds,
yo(r)

c2(n)

: -*
-

Inlocuind Cr qi Cz astfel determinati in (3.13) obtinem

l,',

Alsina,,(r

s)d,s,

deci solutia generalS a ecuatiei (3.12) este

y(r)

Cr

cosuo

* Cz sinur + ! [' a Jao

/(s)

sin r,.,(o

s)d,s.

tr

Avind in vedere cele de mai sus, se observi c6, integrarea unei ecuatii
diferenliale revine la determinarea unui sistem fundamental de solulii pentru ecuatia omogend,. Exernplu t Sd, se gd,seascd, solulio generald a ecualiei

r'y" +4ry'+2y =cosr.

DouI solulii particulare ale ecualiei omogene r2y" + 4ryt
yz

(3.14)

= llx2.

2y

sint y1 :

Ilr,

Avem de asemenea

1l 11 *'2 w(r,yr,yi:l \I 2 l:-* -A -cl l- n4,

deci pentru orice interval ecuatiei omogene este

C R care nu contine punctul o = 0 solutia generalS a

$3. Ecu,Llrr DTFERENTTALE LTNTARE

83

Pentru determinarea solutiei generale a ecuatiei neomogene folosim metoda varialiei constantelor. Avem

lrl,l, + $c;61 : o, -*rt{") - }cx,1

deci

C{(r) : cosr,

ff

= -ncos1, de unde C1(r): sinr*,4.1 , C2(x)= -rsinr -cosr*Az.

C'2@)

Solu{ia generalS a ecualiei (3.14) este

, \ At Az y\n):;+A_
iar

COSo

cosfi --;-

",
este o solulie particular6 a ecuatiei neomogene.

t2

3.3

Ecuatii diferenliale liniare cu coeficien{i constanli

Am vdzut, in paragrafele anteriore, cd, integrarea unei ecualii diferentiale

liniare revine la determinarea unui sistem fundamental de solulii. Pentru ecuatiile diferenliale cu coeficienli constanli de forma

L(y)
unde o1,
...

::

U@)

+ a1y("-t) + ... +

anA

:0
de

(3.15)

,an R, putem sd, determindm un sistem fundamental Cautdm solulii particulare de forma

solulii.

U:er$rrR
Are loc relalia

L(e")
unde

e'"

1(r)

(3.16)

l(r) :
cd

rn

atrn-' +

"'+

on

este
Se

atagat5, ecuatiei (3.15).

polinomul caracteristic, iar /(r)

0 este ecuatia caracteristicd

aratl cu uqurint6

L(e'* z)

e'* lf

@)z

l'li.)

+ .. . + r(

,l{'l

,ro1
r(i)

(8.12)

Intr-adevdr, din regula lui Leibniz ( 1646

- 1716 ) oblinem

(e,,

z10J)

:f

,,nr",\(k-i) z0

:f

j:o

,,rru-!

"rz

C.q.p.

1.
+

Ecu.LltI

DTFERENTTALE

L(e" z)

e"lbnz

bn-1zt

...

boz(")1,

bn: rn * alrn-r +... + an: f(r)

la,r

bn-j -Pentru

C{rn-i + ayCin-rrn-i-r + ... + a*-iC!

,fr. pentru integrarea ecuatiei diferenliale (3.15) trebuie si tinem Observim c5, seama de natura ridlcinilor ecualiei caracteristice /(r) : g.

i :1,2,"'

ry,

i) Ecuatia caracteristici

are n raddcini reale gi distincte

Fie 11, ... srn ridlcinile ecualiei caracteristice. In acest caz, un sistem fundamental de solutii al ecualiei diferentiale (3.15) este

At(r)
deoarece

- e"',

Uz(t)

: ""a, "' ) Un(x)

111
fl
.

e'"*,

(x,Utr. . .,Un):

rt"*@),

f2

rn

'rT-1

'rt-l

L 'f/W hrt "

'r1-r

iar solulia generald a ecuatiei (3.15) este

ll

Clgrrx +

"'

+ Cngr"a.

U "ltrX,.:(n."$'i"' ii) Ecuatia are rdddcini reale multiple Fie r : rr o rddicind cu ordinul de multiplicitate
adici
.f

p a ecualiei caracteristice, 0, 7(d1rr1 7

o.

(rr)

0,

l'@)

- 0,.. .,1@)-t@r) :
caz

Identitatea (3.17) devine in acest

L("r'*r)

erTnf@(n) ,o) -1r- ... Lpl.'"n1.')'

* l(")l') ,tol.

Inlocuind pe z aJ 1,fr,... ,frP-r oblinem

L({'") :0,

L(ne'10)

- 0, ...,L(sP-re"') :o

53.

Ecu-e.1u DTFERENTTALE

LTNTARE

85

adici
91

: er7fr,, y2: frerrfit ... rAp- a?-l"rta

sint solutii ale ecuatiei diferenliale (3.15). Deci solutiei r ordinul p, a ecualiei caracteristice, ii corespunde solutia
g

: rt , multipli de

(Csrr-r

Cpo-z + . .. +

CAr"" f(r):0

e't*Qp-r(r)
are rS,dicinile

pentru ecualia diferenlialX (3.15).

?-

SI presupunem cd ecuatia caracteristice

multiple

rtt...trh cu ordinele de multiplicitate respectivpl t. . . tpk astfel ca Lp : n. soluliile

i=r

fn acest

caz ecualia (3.15) are

grTr, agrlo, ... , aPt-l"rrt,

Pentru a ardta
este suficient

c5, aceste

... ,e'o', firko, ..., gPx-l"rt"x (3.18) I functii formeazS, un sistem fundamental de solulii
de algebri.

sI folosim urmdtorul rezultat

Dacd ry,...,rte stnt numere distincte doud, ctte doud,, iar Rt,...,Rk stnt polinoame neidentic nule atunci este imposibild, o id,enti,tate de forma

R1(r)e'L'

+...+Rx(r)e'kr:0 V ae R

(3.19)

Si notim crtn1,...,rtk
ctJ

e-rti

gradele polinoamelor,Rl, ...,Rk gi inmultind (3.19) qi apoi derivind expresia rezultatd, obtinem

R!t(*) +lHz@)

* (rz - r)R2(r))e(r2-r1)a a ... +lRl,(r) * (rx - r)R1,@))e(rP-rt)x - g

in care .Bj este un polinom avind gradul u - ! iar R| * (n - r1)-R; este un polinom avind gradul n;. Derivind relalia oblinuti de n1 ori rezultd
Sz(r)s('r-,r), +
sau.
...

+ S1r@)e(rp-rr)r

S2(r)e"'

+"'+ S1r(r)e'k':0, Vr

R,

unde ,92, . . . , Sk sint polinoame avind respectiv gradele rt2t. . ., n7r. Utilizind acelagi procedeu, obtinem in final

Up(r)e'x*:0,, V rR,,

86

C,qp.

1. Ecu.lllr

DTFERENTTALE

,_ vt

unde [/6 este un polinom cu gradul n6. Dar U1r: 0 dacd qi numai dacd R,* : 0.Pentru aceasta observdm c6, in general, un polinom E; : 0 dacf, qi numai dacf, rl.Re * El Ofolutia generali a ecualiei (3.15) in cazul = rldf,cinilor multiple este datf, de

a@): e"'Qlr) + "'+ e'r"Qt(r)

unde Q1(r) sint polinoame in

de grad cel mult pt

are riddcini complexe. Solutiile particulare gisite la punctele precedente sint in acest caz complexe. Ele formeazl" un sistem fundamental, deoarece proprietdtile demonstrate pentru solutii reale rlmin valabile, ele bazindu-se pe propriet[ti algebrice valabile gi in corpul numerelor complexe. Dar se pot gisi qi in acest caz solulii reale. Intr-adevdr, dacd

iii) Ecuatia caracteristicd

- l.

a@):u(r)+tu(r)
este o solulie a ecuatiei diferentiale (3.15), avem

L(u + i,u) :

11u1

i,L(u)

adicn tr(u) tr(u) o*i,B este o solulieaecualiei caracteristice, atunci qi r : cy-i,P este o solulie deoarece coeficienlii ecualiei caracteristice sint reali. Acestor doud solulii le corespund pentru ecualia diferenliali (3.15) soluliile reale

:0,

:0. Dac[r:

!1

gar

cos

pr,

U2

edl sin pn

care sint qi ele liniar independente. In caz contrar qi intre solutiile complexe

ar exista o dependenti liniar5, fiecare solutie complexi fiind o combinatie liniarf, de doui solutii reale.

Daci ecuatia caracteristicf are ridicini complexe multiple, se procedeazi la fel ca la punctul ii) . Adic5, in ipoteza c6. r : u * p este o ridicinl multipld de ordinp a ecuatiei caracteristice qi r: d,-i,B va fi o solulie multipl5 de ordin p a aceleaqi ecuatii. Lor le corespund solutiile liniar independente.
i,

eo*

Br, .. , *n-7"at cos pr edn sinBr, redt sinBr, ." , fiP-7"an sin[)r.
cos

Br,

reo'cos

Exernple

l)

Sd, se gd,seascd

solulia generald a ecualiei, :

y"'

2y"

tt' + 2lt

:0.

$3. Ecu-l1rr

DTFERENTTALE LTNTARE

87

Ecualia caracteristicd, r3 - 2r2 prin urmare solutia generalS este

r*

0 are ridfcinile 11

1,r2

-1,

13

),

U:Ctec*Cze-a*C3e2'.
2) Sd se gd,seascd solulia generald a ecualiei :

y" +uzy

- 0.

Ecualia caracteristici atagati ecualiei date este 12 + wz = 0 care are rddicinile rt,2 = *ir.r. F\rnctiile y1 = cosafr Qi gz = sinq.rr formeazi un sistem fundamental de solutii , solutia generalS are forma
A

Cr cosufr

Czsinwr.

3)

Sd, se gd,seascd soluti,a generald,

a ecua[iei diferentiale :

y(6)

-y(5) *Jy$) -2y$) *Jy(2) -y(r) +y(0):0.

rG

Ecuatia caracteristicl asociatd este

-r5 *3ra -2r3 +3r2 -r * 1 = 0

rs,4:
a2

gi are riddcinile r1,2

: UY,
,

i,

rs,a:

-i.

Funcliile
cos

ar

et/2
Uo

"or1Sr1

u*/'

"io(*r)

, uz :

r, u4: r cos s,

yb

general5 are forma

= sinr,

: rsinr formeazl

un sistem fundamental de solutii, deci solutia

y:

e'/2(cr"or(Sr) + czrrirlfrl ) + (c, *Cau)cosr* (cs* car)sinr.

Cazul neornogen Determinarea unei solulii particulare pentru ecuatia neomogend se poate face cu metoda varialiei constantelor a lui Lagrange. Totuqi, in anumite caz:uri se poate determina mai ugor o solulie particulari a ecualiei
a@)

+aLa'n-r

+...+ anu:g(r)
m,
adicd,

(3.20)

i) Presupun"-

"fg

este un polinom de gradul

g(r)

),srm

* "'* \*.

Daci an *0, ecualia diferentiald (3.20) are o solulie de forma

U@)

Fon*

+...*

I,t*

88

C,q.p.

1.

Ecu.Llrr

DTFERENTTALE

unde coeficientii ps, ...t Fm se oblin prin identificare. Intr-adevdr, prin inlocuirea lui g in (3.20) se obline un polinom de gradul n1) care identificat cu membrul doi al ecuatiei (3.20) permite determinarea coeficienlilor Fo, pt,..., Fm. Din identificare se obline
0ol.lo
k

)o

j=0

piou-i'qh-li
Fo,

xu

din care se determind pe rind

o Dacd forma

an:0,...tan-p*t:
. . . , pm se

Ft,. . . , pm. 0, iar an-p # 0, ecualia (3.20) are o solutie

de

A:rpQtot^+"'+P,*)
n(d : z, ec;,ta\ia (3.20) devine:
unde coeficienlii ps,

(3.21)

determind prin identificare. Intr-adevdr notind

,(n-il *a1zn-n-t *an-oz: \orm +...+^?n

c1t

G.22)

an p 10. Aplicind rezultatul stabilit anterior, ecualia (3.22) are solulia

z:
(3.21).

Ltofrm

* ... * lr*.

Integrind dep ori qi neglijind constanta de integrare de fiecare dat5, oblinem

ii) Presupunem ci g are forma g(r) : eaaf),srm * \tr*-r +' " + ^?n]. o Daci a nu este rddlcind, a ecualiei caracteristice, ecualia
(3.20) are o solulie de forma u@)

diferential5,

"'*(poa^

+ "'+

p'nl)

unde coeficienlii se determini prin identificare.

Dacd a este o rS,d5cini multiplS, de ordinp a ecuatiei caracteristice, ecualia diferentialS (3.22) are o solulie de forma

u(r) : sdnso(pox* * pp*-l *...* l-r*), unde ps,...tltm se determini prin identificare. Intr-adevdr, inlocuind in

ecualia (3.20) pe U :

ean

z gi linind seama de identitatea (3.17) se obline

,(n) q l!."-')@) ,(,-1) P + ' (rz-1)! P '

+ '

ry
1!

z, +

J(a)z: \orm* ...*,\0.

$3. Ecu,l.1u DTFERENTTALE LTNTARE

Aplicind rezultatele de la punctul
rezultatele enuntate mai sus.

89

i) la cazul pe care-l studiem,

oblinem

iii) Considerim ecua{iile diferenliale cu coeficienli constanli p(r) cos Br U@) + ary(n-r) + ... + anU : e",
,(n) -; ap("-r1 +
unde
...

(3.23)

+ anz :

edn

p(x)

si1.Br
A

(3.24)

a,0 e R, iar P un polinom avind gradul rn. Punind w :

* iz, avem

"@+t\ap1*1. Aplicind rezultatele de la puncul ii) oblinem: o Dacd. in ecuatiile (3.23), (3.24) P este un polinom de gradul rn qi daci a*i0 nu este ridicind a ecualiei caracteristice, atunci ecualiile diferenliale (3.23) qi (3.24) au solulii de forma

*(") + a1t1(n-r) + ...+

anla

e"' lQr@) cos Br + Qz(n)

sin Br)

unde Q1 gi Q2 sint polinoame de gradul m ale cdror coeficienli se determind prin identificare.

r DacI in ecualiile (3.23) qi (3.24), P este un polinom de gradul rn qi dacd a * i,0 este riddcind multiplS de ordinul p a ecualiei caracteristice, atunci ecuatiile diferen{iale (3.23) qi (3.24) au solulii de forma
eo'nP

lQ{r)

cos

Bn

+ Qz(r) sinBr],

unde coeficientii polinoamelor Qt qi Qz, avind gradul rn, se determinini prin

identificare. Exemple :

l)

Sd se integreze ecualia :

y"+y:+, rfkn, sln0

Ecualia ca,racteristic 5" r2 +
a ecualiei omogene

keZ.
deci solulia generali

este

| = 0 are ridicinile rt = ,i, 12 : -i,

u:
consta,ntelor

ctcosr

* c2sirtr.

Pentru determinarea unei solulii a ecualiei neomogene folosim metoda varialiei

Cl
sau C{

cosr

Ct2sinu

:0,

-Cl sinr + C!2cosr =

- -t, Ct: ffi,

de unde C1(u)

: -r *

At, Cz

:ln

lsinrl + 42.

90

C,q.p.

L.

Ecu,r.1u

DTFERENTTALE

Solutia generald, a ecuatiei neomogene este agadar

U

pe orice interval

* sinr . ln I sinrl - o cosr caxe nu contine punctele r = kr, /c intreg.

Atcosr
A2sina diferenliald

2)

Sd, se integreze ecualia

A@)-y(4):l+r.
intii ecualia omogeni y(6) - y(4) : 0. Ecualia caracteristic are ridlcina cuadruplS rr : 0 qi rldicinile simple 12 = 0 Solu{ia generald a ecuatiei date este
IntegrS^rrr mai

,n(r'

1)

5" rG - 14 : l, h = -1.

Co

C1n

Czr2

C3r3

* C&c * Cse-a, * Bt,.

o R.

Pentru ecua(ia neomogend, c6ut5m o solutie particularl de forma

ao:

Au4

,.t:J

A: -Il4l,

Avem y(r)

: 4!A* 5lBr, A(5) :

B

= -Lll!.

Solutia generald a ecualiei neomogene este *Cq,ea

5!8, y$) = 0 deci -4lA

SlBr

: 1 +r,
r

de unde

u:Co*C1r*Czu2 *C3r3
3) ,9d se integreze ecualia :
Y"

*Cse-'-*.*^-*ru,

-3Y'*2Y:e3" +2r+l'
= 0 are ridlciuile rt

Ecualia caracteristicd, 12 - 3r * 2 generalI a ecuatiei omogene este

: l, rz :

2, deci solu{ia

a=Crec*C2e2r,
Yo: Ae3'
Avem
y'o

rR.
D

Pentru ecuatia neomogenl ciutdm o solu{ie de forma

* Br *

deoarece partea a doua este suma unui polinom de gradul

intii

gi a unei exponenliale.

3Ae3' +

B,

y'i :9Ae3'

deci

*/

gAes'-3(BAe3'+ B)+2(Ae3, *Br* D) ="3, l2r*t sa;l 2A = 1, 28 : 2, -JB *2D : L A = l12, B : 7, D = 2,prin urmare

Uo=1e +n+2
este o solu(ie

t"_

particulari

a ecuatiei neomogene.

Solutia generali a ecuatiei neomogene este agadar

a

ctee

* cze2' * *,"" * r * 2, r

R.