*** Nicoleta Popa mi nghea minile ntr-o suferin perfect ntr-un fel de moarte perpetu o sfiere prin cimitire

pustii e ase seara luminile caselor s-au aprins odat cu spaima din mine cum o s m ntorc acas cu lumnri i flori? ele trebuie s rmn aici i paii mei trebuie s se grbeasc - las prefctoria, las prefctoria! tim c i-e team tocmai de aceea te-am ateptat las lacrimile, las spaima, las igodeala noi suntem mori iar tu eti o mincinoas !ie mini i srui lucruri murdare apoi lucruri pure eti un monstru de ndoial i nebunie nu mai cuta disperat echilibrul nu-l !ei gsi printre oameni cre"i c dac-i iei do"a de suferin eti mai brea" dect ceilali? cre"i c te !ei adapta c te !or accepta? eti de fapt o lindin n prul unui cine un nimic superb i rotund i libidinos f cum !rei i aga-te de ce !rei tot una e culc-te cu o sut de profesori culc-te cu un catralion de femei sau brbai nu contea" f dragoste cu ei i nchipuie-i c eti fericit minte-te ct mai poi citete #nna #hmato!a i spune-i ahnato!a pocete orice nume doreti pentru c ngerii n-au nume

ei !in la noi tcui i panici i pleac cu-n pumnal nfipt n piept dar n-au nume i cu siguran asta-i face mai frumoi las-te de facultate i continu-i nebunia,sfierea pentru c ngerii n-au nume plngi i tu, rupe buci din tine, otr!ete-te i nu muri$