CONSERVAREA BIODIVERSITII

2013/2014

Prof.univ.dr. Gabriela Teodorescu

DEFINITII: a) conservare: un ansamblu de masuri necesare pentru mentinerea sau restabilirea habitatelor naturale si populatiilor speciilor din fauna si din flora salbatica intr-o stare favorabila b) habitate naturale: zone terestre sau acvatice ce se disting prin caracteristicile lor geografice, abiotice si biotice, fie ele in intregime naturale sau semi-naturale; c) tipuri de habitate naturale de interes comunitar: cele care sunt in pericol de disparitie in aria lor de raspandire naturala sau au o arie de raspandire naturala redusa ca urmare a regresului lor, sau constituie exemple remarcabile pentru una sau mai multe din urmatoarele regiuni biogeografice: alpina, atlantica, continentala, macaronesiana si mediteraneana. d) tipuri de habitate naturale prioritare: tipurile de habitate naturale in pericol de disparitie si pentru a caror conservare Comunitatea are o responsabilitate particulara.

e) stare de conservare a unui habitat natural: suma influentelor ce actioneaza asupra unui habitat natural si a speciilor tipice pe care le adaposteste, care pot afecta pe termen lung repartitia sa naturala, structura si functiile sale ca si supravietuirea pe termen lung a speciilor sale tipice, "Starea de conservare" a unui habitat natural va fi considerata "favorabila" cand: - aria sa de raspandire naturala ca si suprafetele pe care le acopera in cadrul acestei arii sunt stabilite sau in extindere si - exista structura si functiile specifice necesare pentru mentinerea pe termen lung si sunt susceptibile sa existe in viitorul previzibil si - starea de conservare a speciilor care ii sunt tipice este favorabila in sensul punctului 1) ;

f) habitatul unei specii: mediul definit prin factori abiotici si biotici in care traieste o specie in oricare stadiu al ciclului sau biologic; g) specii de interes comunitar: speciile care sunt: i) periclitate, exceptand cele ale caror areal natural este marginal in teritoriu si care nu sunt nici periclitate nici vulnerabile in regiunea vestpalearctica sau ii) vulnerabile, adica a caror trecere in categoria speciilor periclitate este probabila intr-un viitor apropiat, in caz de persistenta a factorilor cauzali sau iii) rare, adica a caror populatii sunt mici si care chiar daca in prezent nu sunt periclitate sau vulnerabile, risca sa devina. Aceste specii sunt localizate in arii geografice restranse sau sunt rar dispersate pe suprafete pe suprafete largi sau iv) endemice si necesita o atentie particulara datorita naturii specifice a habitatului lor si/sau impactului potential a exploatarii lor asupra habitatului lor si/sau a impactului potential al exploatarii lor asupra starii lor de conservare.

h) specii prioritare: sunt speciile vizate la punctul g) i) si pentru a caror conservare Comunitatea are o responsabilitate particulara, i) starea de conservare a unei specii: suma influentelor care, actionand asupra speciei, pot afecta pe termen lung distributia si abundenta populatiilor sale. "Starea de conservare" va fi considerata "favorabila" cand: - datele relative la dinamica populatiei speciei in cauza arata ca aceasta specie continua si este susceptibila sa continue, pe termen lung, sa fie o componenta viabila a habitatului su natural si - aria de rapartitie naturala a speciei nu se reduce si nu risca sa se reduca intr-un viitor previzibil si - exista si probabil va exista un habitat destul de intins pentru ca populatiile sale sa se mentina pe termen lung;

j) sitarie definita geografic a carei suprafata este clar delimitata; k) sit de importanta comunitara: sit care in regiunea sau regiunile biogeografice la care apartine, contribuie in mod semnificativ la mentinerea sau restabilirea unui tip de habitat natural sau a unei specii intr-o stare de conservare favorabila si poate, de asemenea, sa contribuie in mod semnificativ la mentinerea diversitatii biologice in regiunea sau regiunile respective.

Pentru speciile animale care ocupa teritorii vaste, siturile de importanta comunitara corespund locurilor din cadrul ariei de repartitie naturala a acestor specii, care prezinta elemente fizice si biologice esentiale pentru viata si reproducerea lor: l) zona speciala de conservare: sit de importanta comunitara desemnat de Statele Membre printr-un act legal, administrativ si/sau contractual in care sunt prevazute masurile de conservare necesare pentru mentinerea sau restabilirea intr-o stare de conservare favorabila a habitatelor naturale si/sau populatiilor speciilor pentru care situl este desemnat. m) mostra: orice animal sau planta, vie sau moarta, orice parte sau produs obtinut din acestea ca si orice alt bun, in cazul ca rezulta dintr-un document justificativ, de ambalare sau dintr-o marca ori eticheta sau din orice alta circumstanta ca este vorba de parti sau derivate de animale sau plante din aceste specii;

Diversitatea biologica Diversitatea biologica inseamna variabilitatea organismelor vii din toate sursele, inclusiv, a ecosistemelor terestre, marine si a altor ecosisteme acvatice si a complexelor ecologice din care acestea fac parte. Aceasta include diversitatea in cadrul speciilor, dintre specii si a ecosistemelor.

Resursele biologice includ resurse genetice, organisme sau parti din ele, populatii sau orice alte componente biotice ale ecosistemelor avnd folosinta sau valoare efectiva sau potentiala pentru umanitate. Biotehnologie inseamna orice aplicatie tehnologica ce foloseste sisteme biologice, organisme vii sau derivate din ele, pentru a realiza sau a modifica produse sau procese pentru utilizare specifica. Tara de origine a resurselor genetice inseamna tara care poseda acele resurse genetice in conditii "in situ".

Ecosistem inseamna un complex dinamic de comunitati de plante, animale si microorganisme si mediul lor fara viata, care interactioneaza ca o unitate functionala. Conservare "ex situ" inseamna conservarea diversitatii biologice in afara habitatelor lor naturale. componentelor

Material genetic inseamna orice material de origine vegetala, animala, microbiana sau altele care contine unitati functionale de ereditate. Resurse genetice inseamna material genetic de valoare actuala sau potentiala. Habitat inseamna locul sau tipul de loc unde exista in mod natural un organism sau o populatie.

Conditii "in situ" inseamna conditiile in care resursele genetice exista in cadrul ecosistemelor si al habitatelor naturale si, in cazul speciilor domestice si cultivate, in mediul in care s-au dezvoltat caracterele lor distincte . Conservare "in situ" inseamna conservarea ecosistemelor si habitatelor naturale si mentinerea si refacerea populatiilor viabile de specii in mediul lor natural. Iar n cazul speciilor domestice sau cultivate, in mediul in care si-au dezvoltat caracterele lor distincte.

Diversitatea biologica reprezinta o particularitate specifica a planetei noastre, care asigura functionalitatea optima a ecosistemelor, existenta si dezvoltarea biosferei in general. Insa in ultimul timp, problema conservarii biodiversitatii la nivel de ecosisteme, specii, populatii si gene devine din ce in ce mai acuta din cauza intensificarii impactului uman asupra biosferei. In acest context, mentinerea biodiversitatii este necesara nu numai pentru asigurarea vietii in prezent, dar si pentru generatiile viitoare, deoarece ea pastreaza echilibrul ecologic regional si global, garanteaza regenerarea resurselor biologice si mentinerea unei calitati a mediului necesare societatii.

Diversitatea vasta a speciilor si grupelor ecologice este determinata de variabilitatea biotopica, ce include conditii ecologice cu diversi indici de temperatura, umiditate sau reactie a solului.

Un loc aparte in biodiversitate il ocupa solurile. Solul este mediul si baza biodiversitatii. Pierderea solului (prin eroziune, decopertare, poluare, salinizare) conduce la degradarea radicala a biodiversitatii. Cu aproape 100 ani in urma continutul humusului, principalul component al solului, constituia 5-6 %, iar in prezent circa 3-5 %. Acum 40,6 % din solurile rii contin numai 2 % de humus. Solul prezinta un mediu vital specific, chiar si cel mai populat mediu, cu habitantii lui. Peste 90 % din insecte permanente sau temporare habiteaza in sol. Extrem de variabila este pedofauna (macro-, mezo- si micro-) si microflora.

Una din cele mai periculoase consecinte a activitatii antropogene antiecologice, antiumane a omului este ca biosfera pierde capacitatea sa de autoreglare. Referitor la cantitatea enorma de deseuri cu care omul polueaza mediul inconjurator, cea mai periculoasa consecinta a acestui fenomen reprezinta dispozitia ireversibila a unui numar considerabil de specii vegetale, animale sau a unor microorganisme, ecosisteme deci, degradarea biosferei. Degradarea Biosferei conduce la reducerea considerabila a calitatii mediului vital. Astfel, problema conservarii diversitatii biologice depaseste limitele problemelor stiintifice si se amplaseaza la nivelul problemelor stringente ale statelor si institutiilor internationale, obiective care sint menite sa asigure conditii favorabile populatiei.

Unul din documentele importante ce reglementeaza aceasta activitate este Conventia cu privire la diversitatea biologica (Rio de Janeiro, 1992).

Conventia solicita statelor sa acorde o atentie sporita activitatilor: -de conservare a biodiversitatii in habitatele naturale, -utilizarii rationale a resurselor biologice, -restaurarii ecosistemelor degradate si speciilor periclitate, -controlului strict asupra procedeelor biotehnologice de introducere a speciilor alohtone, -elaborarii retelei ecologice nationale si cadrului legislativ-institutional adecvat etc.

Extinderea si exploatarea nechibzuita a terenurilor agricole au cauzat accelerarea proceselor de erodare hidrica a solului si de dehumificare. Cu ct cresc suprafetele terenurilor din circuitul agricol cu atit se reduce mai mult spatiul naturii spontane. Ramne tot mai putin loc pentru flora si fauna salbatica. Solul nu se mai poate restabili, odihni si in cele din urma natura veritabila dispare. Ca urmare a impactului antropic, ecosistemele forestiere, de stepa, de lunca, cele acvatice si palustre au fost fragmentate si in mare masura deteriorate, ajungind la o diversitate populationala, specifica si biocenotica diminuata, la o stabilitate redusa.

Astfel, biodiversitatea este afectata la toate nivelurile de urmatorii factori antropici: a) valorificarea extensiva a terenurilor ocupate cu vegetatie naturala; b) utilizarea nerationala si intensiva a ecosistemelor naturale; c) defrisarea padurilor de lunca, a fisiilor forestiere de protectie, a terenurilor agricole si a obiectivelor industriale si urbane; d) desecarea biotopurilor zonelor umede si canalizarea riurilor mici; e) distrugerea integritatii ecosistemelor naturale; f) poluarea ecosistemelor naturale si agricole.

Tipuri de biodiversitate
Biodiversitatea genetica (intraspecifica) reprezinta variabilitatea genotipurilor si genofondului din interiorul populatiilor unei specii, pe ntregul sau areal de raspndire Biodiversitatea specifica (interspecifica) cuprinde totalitatea speciilor aflate ntr-un anumit biotop, o anumita regiune, tara s.a.m.d, privite si prin prisma importantei biogeografice, a efectivelor populatiilor si a suprafetelor ocupate de acestea

 Biodiversitatea ecologica (a ecosistemelor) priveste mozaicul realizat de diversele comunitati de organisme, integrate ntr-un anumit biotop, dar si complexul de relatii functionale care guverneaza ecosistemele prezente. Acest tip de biodiversitate este, n mod cert, cel mai putin studiat, ntruct el nu priveste numai tipul de ecosistem si structura sa specifica, ci mai ales bogatia si lungimea lanturilor si retelelor trofice, modul n care se realizeaza circulatia materiei si energiei, precum si evaluarea capacitatii de productie si de suport a fiecarui tip de ecosistem n parte.

 Biodiversitatea culturala se considera ca toate practicile, traditiile si creatiile umane, care au ca obiect ori ca baza de inspiratie componente ale viului, n toata complexitatea sa. Prin aceste practici si traditii, omul a reusit sa creeze biodiversitate (specii hibride, varietati, soiuri si rase) ori sa conserve anumite fragmente din ecosistemele apropiate sufletului unei anumite comunitati umane si ntr-o anumita perioada a dezvoltarii societatii.

Diversitatea ecosistemelor

Ecosistemele se grupeaz n trei tipuri principale: naturale (forestiere, de step, de lunc, petrofite, acvatice), semiantropizate (grdini botanice i zoologice .a.) antropizate (agrare - cerealiere, pomicole, viticole etc.; urbane - localiti urbane, rurale i industriale).

Ecosisteme forestiere Ecosistemele forestiere sunt reprezentate de pduri de foioase de tipul celor din Europa Central. Ele sunt o important surs de produse biologice i ndeplinesc funcii de protecie a resurselor acvatice i a solului, de recreaie, igien i estetic.

Ecosisteme de step Ecosistemele de step au suferit mari schimbri, vegetaia lor fiind n mare parte distrus i fragmentat. Suprafeele habitatelor naturale din aceste ecosisteme s-au micorat, n ultimii 40 de ani, cu cca. 70% i au supravieuit doar unele fragmente de step.

Ecosisteme de lunc Biodiversitatea ecosistemelor de lunc cuprinde: plante - cca. 650 specii; animale vertebrate - 88 specii. Majoritatea ecosistemelor de lunc, rmase pe teritorii fragmentate, sunt puternic degradate i adesea ocupate de biocenoze secundare cu participarea plantelor ruderale, halofite etc.

Ecosisteme petrofite Ecosistemele petrofite reprezint forme unicate de relief (calcare)i ocup suprafee nensemnate . Biodiversitatea acestor ecosisteme este reprezentat de licheni i muchi, vegetaia de step, pduri (n total 252 specii) i de diferite grupe de animale vertebrate terestre (38 specii). Structurile de landaft cavernicole (caviti subterane) sunt reprezentate de peteri, grote, stolne.

Ecosisteme acvatice i palustre Ecosistemele acvatice i palustre (acvatoriile rurilor, lacurilor, iazurilor) sunt repartizate neuniform i se caracterizeaz printr-o varietate vast a particularitilor ecologice, fizico-geografice, hidrochimice i hidrobiologice. Biodiversitatea este vast i include: specii floristice 160; specii faunistice (vertebrate) - 125. Hidrofauna rurilor i a lacurilor nregistreaz cca. 2135 specii i subspecii de animale din cca. 55 taxoni din diferite categorii sistematice: protozoare - 633 specii; rotifere - 485; insecte - 336; crustacee - 318 specii.

Ecosisteme agricole Ecosistemele agricole ocup cca. 75,6% din teritoriul rii. n agrofitocenoze predomin culturile cerealiere, pomicole, viticole, legumicole, tehnice, furajere etc

Ecosisteme urbane Ecosistemele urbane au o importan deosebit pentru protecia mediului i conservarea biodiversitii, impunndu-se ca un component de valoare n crearea ambianei dintre blocurile de construcii i mediul nconjurtor.

n condiiile actuale de modificare antropic a naturii sunt deosebit de importante nu numai ecosistemele naturale existente, dar i acele teritorii antropizate, care posed o diversitate floristic i faunistic bogat. Teritoriile antropic-modificate, dar de o importan major pentru conservarea speciilor de plante i animale sunt: - lacurile i bazinele artificiale - locurile de balt i luncile rurilor; - arboreturile diverse i unicale de provenien artificial (silvoparcuri, parcuri dendrologice, fii de protecie), care servesc n calitate de habitate valoroase ale complexurilor faunistice originale i bogate; - zonele agroecologice cu un complex biotic bogat (plantaii multianuale i de culturi mixte, sectoare cu o alternan sporit a plantaiilor agricole i a celor de vegetaie natural, oaze de vegetaie spontan, coridoare de migraie a animalelor i dispersie a plantelor etc.).

Specii relicte i endemice Majoritatea speciilor din flora sunt specii relicte teriare (speciile genurilor Quercus, Fagus, Carpinus, Swida, Berberis, Trapa, Typha, Phragmites, Nymphaea, Nyphaperus) i cuaternare (familiile Asteraceae, Poaceae, Lamiaceae etc.). De exemplu, din categoria plantelor relicte fac parte speciile: Lunaria rediviva, Coronilla elegans, Phyllitis scolopendrium, Euonymus nana .a. Specii endemice lipsesc, ns este evident c unele grupe de plante (briofitele, lichenii, algele) i ciupercile sunt studiate insuficient pentru o atare afirmare. Prezena organismelor endemice n biotopurile specifice ale rii este posibil. Drept exemplu pot servi unele specii foarte rare, care reprezint elementul subendemic: Genista tetragona, Centaurea thirkei, C. angelescui, Euonymus nana. Unele specii se afl la frontiera arealurilor naturale: Fagus sylvatica, Quercus pubescens, Carpinus orientalis, Paeonia peregrina etc.

Specii periclitate i vulnerabile Problema reducerii diversitii speciilor este una de ordin global. Starea populaiilor speciilor de plante vulnerabile i periclitate se afl ntr-un declin continuu. Multe specii de plante, devin tot mai periclitate i necesit protecie de stat De asemenea, se constat fenomene ireversibile de erodare i/sau degradare a varietii genetice la nivel de specie i populaie, ce duc la dispariia total a unor taxoni din habitat.

Specii invazive i introducente Prezena plantelor invazive n ecosistemele naturale indic tendina de sinantropizare . Activitatea antropic intensiv a provocat invazia speciilor antropofile (sinantrope) n ecosistemele agrare i naturale degradate, care frneaz procesele de dezvoltare fireasc i de restabilire a biocenozelor naturale. Flora sinantrop este constituit din 3 grupe principale: ruderal, segetal i adventiv, diversitatea specific a crora enumer 463 specii. Buruienile - plante cu caracter agresiv - alctuiesc 114 specii.

 Grupa speciilor de carantin (11 specii), afecteaz, mai cu seam, ecosistemele terestre naturale, de pajiti, degradate i agroecosistemele. Un pericol considerabil pentru ecosistemele forestiere reprezint ararul american (Acer negundo).

Specii migratoare Un ir de specii de psri i mamifere migreaz. Migraia psrilor decurge att pe spaii largi, ct i pe linii directoare ale cii est-europene de migraie . Direciile principale de deplasare n timpul zborurilor vernale i autumnale sunt determinate de amplasarea bazinelor mari de ap din Europa de Est.

Impactul antropic asupra bio-diversitii n diferite sectoare social-economice

Cele mai semnificative schimbri ale strii florei i faunei s-au produs i se mai produc ca rezultat al impactului antropic direct (vnatul, nimicirea animalelor, colectarea nereglementat a plantelor), precum i indirect (prin distrugerea sau schimbarea habitatelor naturale). Printre factorii care influeneaz nociv asupra florii i faunei sunt: -gospodrirea intensiv cu extinderea i valorificarea agricol a noilor teritorii naturale; -ameliorarea prin secare a zonelor umede i exploatarea terenurilor ameliorate; -schimbarea cursurilor rurilor mici; nerespec-tarea tehno-logiilor de folosire a pesticidelor i ingr-mintelor; -poluarea ecosistemelor naturale cu deeuri industriale; -braconajul; -deranjarea animalelor n perioada de reproducere.

Planificarea teritorial i urbanizarea. Poluarea mediului cu surse provenite din orae i centre industriale afecteaz considerabil eco-sistemele rurilor. Deversarea n ele a apelor reziduale provoac eutroficarea excesiv a lor cu deformarea ulterioar a componenei specifice a florei i faunei. Ca rezultat al eutroficrii s-au dezvoltat puternic algele cianofite ce provoac fenomenul nflorirea apei" - o adevrat calamitate pentru rurile i bazinele de ap artificiale.

O alt surs de poluare a ecosistemelor riverane este scurgerea de suprafa (de la ploi i topirea zpezii) de pe teritoriile urbane (anual cca 200 mii tone de substane poluante), apa ptrunznd n ruri fr a fi purificat, coninnd un complex de substane suspendate, produse petroliere i metale grele. Conform datelor Serviciului Hidrometeo i publicaiilor tiinifice, aceast scurgere sporete poluarea apelor cu 20-40% mai mult n comparaie cu sectoarele n amonte ale rurilor.

Agricultura. Utilizarea intensiv a teritoriului este un factor care influeneaz esenial asupra diversitii biologice a ecosistemelor. Terenurile agricole ocup cca 2560 mii ha, ceea ce alctuiete 75,6% din teritoriul rii, n care ponderea arturii constituie cca 70%. Activitatea agricol nechibzuit a dus la crearea unor terenuri agricole uniforme imense, cu agrofitocenoze omogene, care se caracterizeaz printr-o diversitate biologic joas. Aceast situaie, ndeosebi, este caracteristic pentru perioada postbelic de intensificare i specializare a agriculturii.

Un impact puternic asupra biodiversitii are exploatarea intensiv a nveliului de sol pe parcursul a 30 de ani. Ca rezultat al acestor activiti au sporit suprafeele solurilor erodate, afectate de alunecri de teren, salinizate, soloneizate, degradate din cauza calmatrii cu depozite slab humificate, destructurate, cu bilanul negativ al humusului etc. Toate acestea, n ansamblu, au provocat micorarea fertilitii resurselor de sol i degradarea diversitii biologice a solului.

O influen negativ asupra biodiversitii la nivelurile specific i ecosistemic a avut i hidro-ameliorarea, care s-a dezvoltat intens n anii '60-'70. Desecarea, schimbarea cursurilor rurilor mici etc. au dus la distrugerea total a asociaiilor de plante i a habitatelor pentru animalele acvatice i palustre. n trecut aceste teritorii serveau ca habitate pentru aa specii ca: vidra, nurca european, hermelina, egreta, lebda, gsca . a. Din cauza distrugerii acestor habitate, abundena multor specii s-a redus brusc, iar unele din ele au devenit rare i au fost incluse n Cartea Roie".

Irigarea intensiv i utilizarea n aceste scopuri a apei cu un coninut sporit de sruri, aplicarea tehnologiilor neadecvate la prelucrarea solurilor desecate au provocat salinizarea i distrugerea structurii acestora, scderea brusc a coni-nu-tului de humus n sol i, n consecin, diminuarea fertilitii lor. Concomitent s-a produs i srcirea biocenozelor.

Folosirea intens nejustificat a pesticidelor i ngrmintelor minerale a dus la srcirea faunei, iar din cauza aplicrii mainilor agricole necorespunztoare, nerespectrii cerinelor tehnologice se nimicete un numr mare de animale (de 10-15 ori mai mult dect n timpul vntoarei autorizate).

Silvicultura. n cadrul fondului forestier, n ultimele dou secole au intervenit schimbri substaniale. Problemele principale cu care se confrunt acest sector sunt urmtoarele: - gradul insuficient de mpdurire; - reducerea continu a biodiversitii forestiere; - potenialul bioproductiv i ecopro-tectiv sczut al pdurilor.

Creterea n ultimele 4-5 decenii a ponderii culturilor silvice n fondul forestier a provocat reducerea genofondului speciilor autohtone din cadrul formaiunilor forestiere. De asemenea, o dat cu degradarea arboreturilor, se intensific i diminuarea calitii potenialului staional. Diminuarea condiiilor staionale duce inevitabil la simplificarea structurii i compoziiei comunitilor forestiere i predominarea arboreturilor monodominante. Factorii eseniali ai schimbrii calitii i cantitii componentelor biodiversitii forestiere sunt punatul i cositul n pduri, fapt ce se rsfrnge negativ asupra procesului de regenerare a acestora.

Vnatul i piscicultura. n prezent, cea mai mare influen asupra multor specii faunistice economic importante o exercit vnatul i braconajul, deranjarea animalelor n perioada de reproducere. Anume acestea sunt cauzele principale ale reducerii numrului de cprioare i mistrei. Ele au dus la scderea brusc a numrului sau la dispariia local a unor specii preioase, cum sunt vidra, hermelina, cerbul, elanul etc. Vnatul excesiv al animalelor din categoriile de specii vulnerabile i periclitate duce la degradarea puternic a populaiilor i dispariia lor.

Gospodrirea apelor. Valorificarea terenurilor funciare, creterea numrului populaiei au contribuit la schimbarea esenial a reelei hidrografice. S-au efectuat lucrri de proporii de canalizare a rurilor, construire a rezervoarelor, desecare a luncilor etc., care au dus la sporirea turbiditii apelor, distrugerea i nnmolirea habitatelor hidrobionilor, diminuarea brusc a diversitii specifice, n multe cazuri n rurile mici ihtiofauna fiind nimicit totalmente.

Complexul energetic i industria sunt poluani de proporie ai mediului. La poluarea bazinelor acvatice cu sruri ale metalelor grele, produse petroliere, fenoli, detergeni contribuie, de asemenea, i industria. Sursele staionare i cele mobile degaj n atmosfer peste 800 mii tone de substane poluante. Starea mediului nconjurtor se agraveaz i din cauza transferului peste frontiere a substanelor nocive, predominrii curenilor maselor de aer din nord-vest. Poluarea mediului cu deeuri toxice industriale i menajere se rsfrnge negativ asupra biodiversitii. Aceti poluani se acumuleaz n sol i ap, organe i esuturi, se ncadreaz n lanurile trofice i provoac diferite dereglri ale func-ionalitii organismelor vii, biocenozelor, biotopurilor i a ecosistemelor n general. Poluarea termic a apei poart un caracter mai ngust, dar produce schimbri serioase ale ciclurilor biologice.

Transportul i construcia drumurilor. Ameninarea biodiversitii i populaiilor unor specii de ctre mijloacele de transport se manifest prioritar prin dereglarea condiiilor de funcionare a ecosistemelor naturale i nimicirea fizic a animalelor n procesul migraiei.

Complexul militar. S-au distrus sectoare imense de pdure pentru construirea bazelor militare, poluarea mediului a atins cote nalte datorit utilizrii intensive a aeroporturilor. Utilizarea acestor teritorii n economie sau protecia mediului se pot efectua numai dup evacuarea armamentului i elaborarea recomandrilor tiinifice respective.

Turismul i activitatea recreaional. Actualmente se desfoar procesul de restabilire i ocrotire a monumentelor naturii, de istorie, cultur. Pentru utilizarea lor n scopuri turistice se impune necesitatea soluionrii unor probleme, cum ar fi protejarea teritoriilor destinate turismului ecologic de expansiunea activitilor economice i de impactul turistic neorganizat.

ARIILE PROTEJATE

 Pe plan mondial exista 10 categorii de arii protejate (conform clasificarii facute de Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii - IUCN): rezervatii stiintifice sau rezervatii integrate, parcuri nationale, monumente ale naturii, rezervatii de conservare a naturii, peisaje marine sau terestre protejate, rezervatii de resurse naturale, regiuni biologice naturale rezervatii antropologice, regiuni naturale amenajate pentru utilizari multiple, rezervatii ale biosferei. La aceste zece categorii IUCN a mai admis o categorie speciala numita RAMSAR sau zone umede de importanta internationala (mlastini, paduri de mangrove, delte etc.). De la noi din tara, n aceasta categorie este inclusa doar Delta Dunarii.

1.) Rezervatiile stiintifice sau rezervatiile naturale integrate n care nu se intervine n nici un fel n desfasurarea proceselor naturale, scopul urmarit fiind de conservare si studiere a speciilor. Ele apartin statului si sunt supuse controlului si protectiei acestuia. Sunt arii total nchise. La noi n tara, ariile protejate din aceasta categorie sunt reprezentate de Parcul National Retezat, Delta Dunarii si Parcul Rodna.

2.) Parcurile nationale includ suprafete mari de uscat sau/si ape, n cadrul carora ecosistemele se afla ntr-un stadiu natural si cvasinatural si care cuprind una sau mai multe arii cu statut rezervatie integrala. n aceste arii sunt excluse exploatarile economice, iar vizitarea lor este autorizata n scopuri educative, de recreere sau culturale. Uneori, pe aceste suprafete sunt admise mici asezari. n Romnia exista 11 parcuri nationale (Delta Dunarii care ndeplineste conditiile unui parc national, Domogled-Valea Cernei, Retezat, Muntii Rodnei, Ceahlau, Calimani, Piatra Craiului etc.

3.) Monumente ale naturii sunt incluse elemente naturale unice (pesteri, situri arheologice, suprafete cu o anumita flora si fauna), de o valoare exceptionala, care sunt protejate. Acestea sunt reprezentate de pesteri, vulcani, dune, zone salbatice mpadurite etc. Ele sunt accesibile publicului dar trebuie atent gestionate.

4.) Rezervatii de conservare a naturii. (rezervatii naturale dirijate) sunt anumite suprafete de teren, care permit mentinerea n stare buna a faunei sedentare sau migratorii si a florei. n aceste areale se poate interveni pentru asigurarea conditiilor de trai pentru speciile protejate. Exemple: Poiana Narciselor de la Fagaras, rezervatia Scarita-Belioara etc.

5.) Parcurile naturale n sunt n numar de 6 dintre care amintim: Portile de Fier, Apuseni, Bucegi.

6. Rezervatii ale biosferei constituie areale protejate pe plan international, prin intermediul lor fiind demonstrata valoarea principiilor de conservare a a umanitatii. Aici se realizeaza cercetari fundamentale si are loc monitorizarea ntregii activitati din biosfera. n rezervatiile biosferei, pe lnga cercetare si supraveghere, se desfasoara actiuni complexe de educatie, formare si demonstratie. Rezervatiile biosferei au luat nastere prin programul UNESCO nca din 1984 (cuprinde peste 300 de teritorii). Statutul acesta a fost acordat si Deltei Dunarii, din anul 1992

7. Bunuri de patrimoniu international au fost desemnate o serie de obiective naturale, istorice, culturale etc. din toata lumea. La noi n tara amintim: manastirile din Bucovina, Manastirea Hurezi, Delta Dunarii, etc

Ariile protejate prin valoarea lor naturala si gradul redus al interventiei umane pe teritoriul lor sunt cele mai bune exemple si modele pentru sistemele ecologice naturale si seminaturale. Totodata, pentru a realiza tranzitia de la actualul model de dezvoltare la un model de dezvoltare durabila, este necesara cercetarea, cunoasterea si experimentarea teoriilor pentru implementarea conceptului de dezvoltare durabila. Astfel, atat evaluarea si monitorizarea starii capitalului natural, cat si dezvoltarea cunoasterii, se poate realiza in cadrul unor zone pilot cum sunt ariile protejate.

"Capitalul Natural al tarii se constituie din reteaua sistemelor ecologice care functioneaza in regim natural si seminatural si din reteaua sistemelor antropizate, prin transformarea si simplificarea primelor categorii.

Resursele naturale regenerabile (inclusiv apa si solul) si neregenerabile (petrol, carbune), precum si serviciile (controlul climei, al calitatii apei si aerului etc.) asigurate de catre componentele Capitalului Natural constituie unul dintre factorii cheie ai functiei de productie a sistemelor economice si de suport al dezvoltarii sistemelor socioeconomice. Pentru a garanta dezvoltarea socio-economica durabila este absolut necesar sa se asigure conservarea unei structuri diverse si echilibrate a CN si utilizarea resurselor si serviciilor produse de acesta in limitele capacitatii de suport a componentelor sale.

Astfel conservarea Capitalului Natural presupune, in principal, mentinerea unui raport acceptabil intre ecosistemele naturale, seminaturale si antropizate, cu mentinerea heterogenitatii in cadrul fiecarui tip de ecosisteme si asigurarea conectivitatii intre aceste ecosisteme. Pentru conservarea structurii ecologice la scara complexelor macroregionale de ecosisteme este necesar sa se identifice configuratia viabila a unui mozaic de ecosisteme naturale si seminaturale care sa includa toate tipurile de ecosisteme.

Conectivitatea dintre diferitele tipuri de ecosisteme naturale si seminaturale, asigurata prin coridoare naturale si/sau obtinuta prin diferite lucrari de reconstructie ecologica, este o conditie fundamentala pentru atingerea obiectivelor conservarii diversitatii habitatelor si a sistemelor ecologice.

nfiintarea de arii protejate si managementul eficient al acestora reprezint o necesitate deoarece: -ariile protejate sunt exponente ale ecosistemelor naturale si seminaturale care pot fi evaluate si monitorizate, exprimand intr-o anumita masura starea acestora la un moment dat. Ecosistemele naturale si seminaturale reprezinta principalele componente ale capitalului natural care asigura resursele si serviciile ce stau la baza dezvoltarii socio-economice. -ariile protejate sunt zone in care se dezvolta cunoasterea necesara pentru asigurarea tranzitiei la un model de dezvoltare durabila. -ariile protejate sunt adevarate "sali de clasa in aer liber" in care oamenii pot fi educati cu privire la rolul naturii si necesitatea conservarii naturii si a dezvoltarii durabile.

In prezent exista in lume peste 1388 de titluri care desemneaza arii protejate, fiecare dintre ele fiind desemnata prin lege la nivel national. Se pot gasi astfel arii protejate care au denumiri diferite, dar care au acelasi scop, cum ar fi: rezervatie naturala stricta in Bhutan; rezervatie pentru managementul naturii in Bahamas; rezervatie naturala in Ontario - Canada; rezervatie naturala nationala in Cehia; rezervatie naturala marina in Indonesia; arie pentru conservarea naturii in Japonia si rezervatie naturala stricta in Sri Lanka, dar toate reprezentand acelasi lucru, si anume o Rezervatie Strict Protejata - categoria I-a conform IUCN.

De asemenea acelasi titlu al unei arii protejate poate implica obiective de mangement si caracteristici foarte diferite in tari diferite. Exemplul clasic este dat de larg utilizata denumire de Parc National, care a inceput sa fie uzitata odata cu infiintarea Parcului National Yellowstone in anul 1872. Astfel, in timp ce in multe parti ale lumii (America, Africa, Asia de Sud si Sud-Est, Australia si Noua Zeelanda) parcurile nationale sunt mari teritorii naturale, in Europa se gasesc arii protejate care poarta denumirea de parc national dar in care interventia omului este evidenta, cum ar fi toate cele 11 parcuri nationale din Anglia si Tara Galilor, majoritatea parcurilor nationale din Germania si Parcul National Cevennes din Franta.

Eliminarea acestor diferente de terminologie se poate face doar utilizand sistemul IUCN de clasificare care se bazeaza pe principalul obiectiv de management al ariei protejate. Se folosesc astfel 6 categorii pentru ariile protejate care implica si o gradatie a interventiei umane, variind de la o interventie umana nul proprie categoriilor Ia/Ib pana la o interventie umana de un nivel mai ridicat in cazul categoriei V. Categoria VI este singura care a fost adaugata ulterior, astfel incat din punctul de vedere al interventiei umane se intercaleaza intre categoriile III si IV. Toate categoriile sunt la fel de importante si relevante pentru conservarea biodiversitatii.

CONSERVAREA BIODIVERSITATII ECOSISTEME URBANE

 Mediul natural n care omul i desfoar activitatea este format din mai multe sisteme ecologice. Un ecosistem, n general reprezint relaia dintre lumea organismelor vii i mediul lor de via, sau cum se mai spune, unitatea dintre biocenoz i biotip(exemplu: un lac, o pdure, etc. formeaz n parte un ecosis-tem ). Un grup de oameni pe un spaiu determinat i mediul ambiant respectiv alctuiesc mpreun un ecosistem urban

 Biotopul urban reprezint rezultatul aciunii modelatoare a omului asupra mediului fizic, aciune desfurat ntr-un lung proces istoric, spre folosul su. Ca i n cazul ecosistemelor naturale, i n acest caz se poate vorbi de factorii staionari ai biotopului urban, dar n elementele de biotop urban se pot include factorii indui de ctre societatea uman (factori ce se exprim prin elemente antropogenice )

Elemente antropice ale biotopului Elemente generate de structurile urbane

Aezarea uman reprezint prin manifestarea sa spaial-funcional o entitate complet diferit din punct de vedere al biotopului, fa de ecosistemele naturale ; zone funcionale urbane, pu-ternic antropizate, n special cele industriale, comerciale, i de afaceri, i n diverse msuri cele rezideniale, nvmnt sau de agrement, prezint modifi-cri spaiale specifice ale biotopului iniial, orientat spre ndeplinirea scopurilor pentru care au fost realizate.

 Rezult astfel modificri le tuturor factorilor de mediu (ap, aer, sol), precum i schimbri semnificative ale microclimatului. Poluarea este rezultatul direct sau indirect al activitilor umane ce se des-foar pe teritoriul oraului .Fr ndoial c la originea polurii st producia de materiale nespecifice mediului. Nu spectrul de materiale create de om este cauza real, ci modul de gospodrire a acestora care, pe lng faptul c ncorpo-reaz resurse neregenerabile i epuizabile, dup utilizare sunt deversate n mediul natural, fr s se cunoasc efectele de lung durat asupra acestuia

 Factorii de poluare urban sunt cei care se ncadreaz n factorii general valabil de poluare a mediului nconjurtor i se refer la: -Lipsa unei organizri i dezvoltri economice pe criterii ecologice, cu alte cuvinte, lipsa unei baze de dezvoltare durabil -Creterea demografic exploziv care implic aglomerarea oraelor, ex-tinderea suprafeelor ocupate de orae i creterea necesitii de tot felul, constituie principala presiune exercitat din partea centrelor urbane asupra mediului. -Dezvoltarea tehnicii fr s in seama de principiile ecologice -Crearea de bunuri materiale care ncorporeaz resurse neregenerabile (sau greu regenerabile) i epuizabile. -Lipsa unei contiine ecologice cu privire la posibilitile mediului nconjurtor constituie acel factor de comportament care concur n egal msur cu ali factori,la degradarea mediului. -Creterea necesarului de ap n viitor.

Antropocenoza. Sistemul populaiei umane prezint caracteristici distincte n raport cu celelalte cenoze, n primul rnd generate de gradul nalt de structurare social-economic, care i permite pe de o parte manipularea unor mari cantiti de materie i energie, iar pe de alt parte o puternic aciune modelatoa-re asupra mediului. Puternica mobilitate n teritoriu, precum i viteza sporit de circulaie a informaiei constituie alte elemente definitorii ale antropocenozei, care i permite modificarea relativ rapid a mediului nconjurtor pentru propriile nevoi.

 Datorit faptului c omul ajunge s-i creeze i s utilizeze uneltele care i sporesc continuu fora i raza lui de aciune, el dispune treptat de o capacitate tot mai mare de a adapta i transforma obiectele i forele naturii, de a produce n natur modificri mai mici sau mai profunde. ns att timp ct mijloacele de care a dispus omul au fost modeste, schimbrile declanate de el n mediu natural au fost lente i ele permiteau s se readapteze,modificrile produse nu se caracterizau printr-o amploare i gravitate deosebit.

La nivelul extravilanului, conservarea biodiversitii are o importan nu numai de ordin strict ecologic, ci i de ordin educativ, turistic i tiinific. Identificarea ecosistemelor care prezint interes pentru a intra n categoria zonelor protejate este prima etap de punere n valoare a biodiversitii.

 O biodiversitate difuz n zona periurban poate fi indus i de extinderea spaiilor mpdurite, protejarea zonelor umede, lotizarea solului i practicarea agriculturii ca hobby, plantarea de pomi i copaci n afara pdurii. In noua abordare a spaiului periurban, grdinile zoologice devin i centre de cercetare, de refacere a faunei slbatice, de cunoatere a biodiversitii locale.

Efectul polurii mediului asupra vegetaiei ornamentale Poluarea aerului n zilele de astzi folosim echipamente sofisticate s monitorizm calitatea aerului, dar speciile naturale precum lichenii nc au un rol important n a ne avertiza de aerul rufctor. Un lichen const din funghi i alge trind mpreun, de obicei ntr-un parteneriat benefic mutual. Tipic, fungii absorb umezeala de care algele au nevoie, secret acizi care ajut lichenii s stea ataati de pietre sau copaci i dizolv mineralele din roci de care au nevoie att fungii ct i algele. Alga n schimb realizeaz fotosinteza i se alimenteaz ca i fungii cu carbohidrai.

 Cu mai mult de 20.000 de speci cunoscute, lichenii pot tri aproape oriunde pe roci, copaci, cldiri, pietre i chiar oase uscate de soare i unii supravieuiesc mai mult de 4.000 ani. Aceste specii pionier sunt buni detectori ai polurii aerului, deoarece absorb ntotdeauna aer ca o surs de hran. Ei absorb tot ce aduce aerul chiar dac au nevoie sau nu. Anumite specii de licheni sunt sensibili la chimicale specifice ale aerului. Barba omului batrn (Usnea trichodea) i lichenii galbeni Evernia spre exemplu, se mbolnvesc sau mor n prezena unei cantiti mari de dioxid de sulf, n timp ce lichenii Ramalina din California sunt afectai de nitrai i sruri de fluor.

Lichenii, de asemenea variaz n vulnerabilitatea lor la diferii poluani. Cu toate acestea ei pot fi folosii s determine nivele ale polurii cu un singur component i s monitorizeze acele nivele n timp. Pentru dioxid de sulf, de exemplu, Usnea trichodea este cea mai sensibil, Evernia este moderat sensibil i lichenul european Lecanora conizaeoides prosper practic n prezena acestuia. Deoarece lichenii sunt mprtiai peste tot, triesc mult i sunt ancorai stabil n locurile lor, ei pot fi de asemenea folosii s urmresc poluarea la sursa ei.

 Cnd dezastrul nuclear de la Cernobl a mprtiat nori de-a lungul zonei nordului ajungnd n Scandinavia patricule de cesium, acestea au fost absorbite de lichenii din covorul Lapland. Oamenii din aria Saami depind de carnea de ren pentru mncare i renii se hrnesc cu licheni. Dup Cernobl mai mult de 70.000 de reni a trebuit s fie omori i carnea aruncat, pentru c era radioactiv i nu putea fi consumat. Oricum, oamenii de tiin au ajutat populaia Saami s-i refac turmele de reni, analiznd lichenii s pun n vedere cele mai contaminate arii.

Rspunsul plantelor ornamentale la poluarea aerului Civa poluani gazoi dioxid de sulf, oxizi de azot i n special ozon duneaz frunzelor plantelor de cultur n mod direct cnd ei intr n porii frunzelor. Expunerea cronic a frunzelor i spinilor la poluani poate s rup suprafaa de cear care ajut la prevenirea pierderii excesive de ap i daunarea cauzat de boli, duntori, secet i ghea. Asemenea expunere intervine de asemenea cu fotosinteza i creterea plantelor, reduce acumularea de nutrieni i cauzeaz frunzelor sau spinilor la nglbenire sau s devin maronii i s cad.

 Expunerea prelungit la nivele nalte ale poluanilor aerului poate omor toi copacii i cea mai mare parte a vegetaiei din regiune. Oricum, efectele pot s nu fie vizibile de-a lungul a mai multor decenii, pn cnd un numr mare de copaci ncep s moar subit din cauza lipsei de nutrieni n sol i creterii susceptibilitii la duntori, boli, fungi i secet. Acest fenomen, cunoscut sub numele de moartea pdurii, a transformat ntregi pduri de molid i brad n pajiti.

 Cele cinci ri europene cu cel mai mare procentaj de pduri de conifere distruse sunt Polonia (75%), Cehia i Slovacia (71%), Marea Britanie (64%), Grecia (64%), i Germania (60%). Productivitatea n total a pdurilor europene a fost redus cu 16% datorit polurii aerului, cauznd daune de aproape 30 bilioane $ pe an.

 Oraele din ziua de astzi nu mai sunt sustenabile. Ele au devenit dependente pe resurse ndeprtate pentru hrana lor, ap, energie i materiale. Prezena lor apropiat aduce prejudicii aerului din apropiere, apei, solului i vieii slbatice. Virtual, orice ora poate deveni mai mult aprovizionat de sine insui, oricum, prin punerea unei baze mai mari pe resursele disponibile local i apoi utilizndu-le ntr-un mod mai sustenabil.

 Un ora sustenabil i sntos din punct de vedere ecologic este denumit ora verde . Acesta se dezvolt cu mult mai puin poluare i pierderi dect un ora convenional. Accentuat este prevenirea polurii, refolosirea, reciclarea i folosul eficient de resurse. In total, pierderea solid este redus substanial i cel puin 80% din ce este produs este reciclat sau refolosit.

 Un ora verde este un ora orientat spre oameni, nu un ora orientat spre maini. Rezidenii oraului sunt capabili s mearg pe jos, s merg pe biciclete n cele mai multe locuri, incluznd serviciul, sau s foloseasc mijloace de transport cu poluare mic. Este alctuit i condus pentru a oferi un sens comunitii construite n jurul cooperativelor i cartierelor vibrante din apropiere.

 Codurile de construcie ale oraelor ncurajeaz folosirea energiei solare pentru ap i nclzit. Toate casele noi trebuie s ndeplineasc standarde nalte de eficien energetic. Cnd o cas este cumparat, cumprtorul trebuie s o aduc la standarde noi de conservare a energiei.

 Oraul descurajeaz folosirea automobilelor i ncurajeaz folosirea bicicletelor prin nchiderea unor strzi circulaiei automobilelor i prin construirea de piste speciale pentru circulaia bicicletelor. Ca un rezultat, 28.000 de biciclete au suplinit 40% din transportul urban i mai puin spaiu este folosit pentru parcare. Aceast dependen mare de biciclete este adaugat la scderea ncalzirii climatului oraului.

 Calitatea vieii la ora afecteaz fiecare persoan i fiecare specie de pe planet. Astzi, aproape 45% din populaia globului traiete n medii urbane, i pn n 2025 acest procentaj este ateptat s creasc la 61%. Deoarece planeta devine mai urbanizat, reformarea oraelor existente i proiectarea altora noi, ca ele s fie potrivite cu natura, trebuie s devin una din prioritile eseniale.

Vegetaia n ariile urbane Ariile urbane n general au puini pomi, arbuti sau alt vegetaie natural care absoarbe poluanii aerului, ofer oxigen, ajut la rcirea aerului deoarece apa se evapor din frunzele lor, ofer habitate vieii slbatice i ofer plcere estetic. Precum a remarcat un observator Majoritatea oraelor sunt locuri unde se taie copacii i apoi se numesc strzile dup numele lor . Aceasta este o mare pierdere.

 Conform Asociaiei pdurilor americane, un ora de copaci ofer peste 57.000$ valoare de aer condiionat, controlul apei i eroziunii, adpost pentru speciile slbatice i controlul polurii aerului timp de peste 50 de ani. Numai trei copaci amplasai corespunztor sau conservai n jurul unei case, pot reduce costurile aerului conditionat cu 10 -50%.

 Vastitatea de forme de via i ecosisteme ale Terrei ofer reciclare liber i servicii de purificare i controlul de duntori naturali. Fiecare specie, astzi conine informaie genetic stocat, care reprezint milioane de ani de adaptare a Terrei la condiiile schimbtoare de mediu. Biodiveritatea este polia de asigurare a naturii mpotriva dezastrelor.

 Aproximativ 90% din culturile de hran din zilele noastre au fost domesticite din plante tropicale slbatice. Oamenii de tiin din domeniul agricol i inginerii genetici vor avea nevoie s foloseasc specii de plante slbatice existente, multe dintre ele necunoscute, pentru a dezvolta noi soiuri de culturi, care pot deveni importante surse de hran. Plantele salbatice i plantele domesticite din specii slbatice sunt de asemenea baza pentru alimentarea cu cauciuc, uleiuri, fibre i alte produse folositoare.

 Aproximativ 75% din populaia lumii se bazeaz pe plante sau extracte de plante pentru medicin. Numai cca. 5.000 din speciile de plante, care sunt estimate la un numr de 250.000, au fost studiate pentru posibilele lor utilizri medicale. Pe lng acestea, peste 3.000 antibioticeincluznd penicilina i tetraciclina- sunt provenite din microorganisme.

 Multe specii de animale sunt folosite pentru testarea drogurilor, vaccinurilor, toxicitate chimic i proceduri chirurgicale i n studiile de sntate uman i boli. Spre exemplu elefanii sub stres sunt folosii pentru a studia bolile de inim. oarecele, cimpanzeii i maimuele sunt folosite pentru a testa posibili ageni cauzatori ai cancerului.

 Fiecare specie are o valoare stiinific, deoarece poate ajuta oamenii de stiin s neleag cum a evoluat viaa i cum va continua s evolueze pe aceast planet. Trebuie s protejm speciile slbatice pe cale de dispariie, pentru c supravieuirea noastr i supravieuirea altor specii depind de serviciile vitale ale ecosistemului oferit de speciile slbatice.

Biodiversitatea o problema globala

Comunitatile biologice, dezvoltate in milioane de ani, au nceput sa fie distruse de activitatile oamenilor. Un numar mare de specii sufera un declin rapid, unele fiind aproape de punctul de unde ncepe extinctia lor, ca rezultat al vnarii excesive, distrugerii habitatelor, atacului salbatic al pradatorilor sau competitorilor introdusi de catre om. Principalul inamic al biodiversitatii este saracia iar protectia acesteia trece, in mod obligatoriu, prin ameliorarea bunastarii umanitatii si lupta mpotriva subdezvoltarii .

 Conservarea diversitatii biologice nu studiaza doar specii si habitate, ci si eficacitatea unor masuri active de protectie. Conservationistii includ n studiile lor si aspecte sociale, economice, politice si etice. Conservationistii nu lucreaza numai n plan stiintific, ci si n plan politic si educational, implicnd oficialitatile locale, guvernamentale si comunitatile locale n planurile de protectie.

 Termenul de globalitate a fost folosit pentru prima data n SUA, la primul forum american National Forum on BioDiversity (1986). Termenul este atribuit lui E.O.Wilson, cunoscut entomolog si sociobiolog. Transpunerea n tiparele politice si de drept international s-a realizat in 1992, la Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare (CNUE) care va adopta Conventia asupra Diversitatii Biologice (CBO), semnata de 168 de state.

Valoarea biodiversitatii Valori economice directe Valori utilizate pentru consum Valorile utilizate pentru consum pot fi atribuite bunurilor care sunt consumate local si care nu apar pe pietele nationale si internationale. Oamenii care traiesc aproape de terenurile productive utilizeaza adesea o parte considerabila a bunurilor produse pentru consumul propriu. n cazul n care populatia din mediul rural nu este capabila sa obtina aceste produse (ex. vnatul, combustibilul lemnos), ca urmare a efectelor degradarii mediului, supraexploatarii resurselor naturale sau datorita instituirii ariilor protejate, standardul de viata va fi n scadere, fapt ce poate merge pna la punctul in care devine imposibila supravietuirea si este necesara migrarea spre centrele urbane.

Valoarea de utilizare a produselor Valoarea de utilizare a produselor este valoarea directa atribuita produselor care sunt recoltate din mediul salbatic si vndute pe pietele comerciale nationale sau internationale.

 In prezent, lemnul este cel mai important produs obtinut din mediul natural, cu o valoare circulanta n comertul international de peste 120 miliarde USD an. Productia de lemn este exportata n proportie tot mai mare din multe tari tropicale, care obtin astfel valuta pentru industrializare sau plata datoriilor. Produsele nelemnoase din padure, incluznd vnatul, fructele, latex-ul, rasinile, plantele medicinale au de asemenea o valoare productiva foarte mare. De exemplu, produsele nelemnoase exportate de India reprezinta 63% din totalul exporturilor forestiere Valoarea produselor nelemnoase mpreuna cu valoarea lemnului aduce o puternica justificare economica pentru mentinerea ecosistemelor forestiere n bune conditii.

 Populatiile salbatice produc sursa de material genetic care le poate redresa genetic pe cele domestice. In cazul plantelor cultivate, speciile salbatice pot produce gene care confera rezistenta la boli sau determina cresterea productiei. Continua ameliorare genetica a plantelor cultivate este necesara nu numai pentru cresterea productiei dar si ca protectie mpotriva insectelor rezistente la pesticide, virulentei unor fungi, bacterii sau virusi necunoscuti.

 Speciile salbatice pot fi adesea utilizate ca agenti biologici de control. Exemplu: viermele alb al maniocului a fost introdus accidental n Africa unde a produs pagube de circa 2 miliarde de USD/an reducnd substantial hrana a peste 200 de milioane de africani. Dupa cercetari intense, entomologii au descoperit o viespe din Paraguai, necunoscuta initial ca parazit al viermelui alb al maniocului. Un program de crestere si introducere a 250 000 de viespi n Africa a condus la controlul dezvoltarii viermelui si reducerea a 95% din pierderile de manioc.

 Lumea naturala este si o importanta sursa de materii prime n industria farmaceutica. Mai mult de 75% din primele 150 de medicamente prescrise curent in S.U.A. sunt derivate din plante, animale, fungi, bacterii. Doua medicamente obtinute dintr-un melc de mare din Madagascar s-au dovedit a fi eficiente in tratarea leucemiilor si a altor boli de snge. Aceste tratamente au crescut rata de supravietuire a copiilor cu leucemie de la 10% la 90%.

Valori economice indirecte Comunitatile biologice produc o mare varietate de servicii de mediu care nu sunt consumate prin utilizare. Ele previn inundatiile si eroziunea solurilor, purifica apele si creeaza locuri pentru recreere si studiere a naturii.

 Productivitatea ecosistemelor. Capacitatea fotosintetica a plantelor si algelor consta n captarea energiei solare de catre tesuturile vii. Acestea reprezinta startul celor mai importante relatii trofice care implica aproape toate speciile pe care omul le exploateaza. Aproximativ 40% din productivitatea mediului terestru este utilizata direct sau indirect de om. Distrugerea vegetatiei dintr-un areal conduce la pierderea productiei de biomasa si deteriorarea comunitatilor de animale care traiesc n acel areal.

 Chiar daca ecosistemele degradate sunt refacute adesea cu cheltuieli foarte mari - nu se mai poate restabili functionalitatea initiala a ecosistemelor, acestea nemaiavnd aceeasi bogatie n specii. Multe studii asupra pajistilor naturale si artificiale confirma faptul ca pierderea unor specii determina declinul productivitatii, comunitatea fiind mai putin capabila sa raspunda la variatii ale mediului, precum seceta. Atunci cnd sunt pierdute specii, comunitatile biologice isi vor reduce substantial capacitatea de adaptare la schimbarile produse de activitatea umana.

 Protectia apelor si a resurselor edafice. Comunitatile biologice au o importanta vitala n protejarea resurselor de apa, protectia ecosistemelor mpotriva inundatiilor sau secetei si mentinerea calitatii apei. Aparatul foliar si litiera intercepteaza ploaia si reduc impactul picaturilor de apa cu solul, radacinile plantelor si microorganismele contribuie la aerarea solului, marindu-i capacitatea de a absorbi apa. Cresterea capacitatii de retentie a apei reduce posibilitatea de producere a inundatiilor care apar dupa ploile puternice si asigura o cedare lenta a acesteia, n zile sau saptamni dupa ploaie.

 Atunci cand vegetatia este degradata, rata de eroziune a solurilor si chiar alunecarile de teren cresc rapid, reducnd substantial valoarea terenurilor. Mai mult, particulele de sol ajunse n apa pot elimina animalele de apa dulce, viata marina din estuare. Sedimentele reduc indicele de potabilitate si indirect posibilitatea de utilizare a apei de catre comunitatile umane ce traiesc de-a lungul rurilor. Cresterea debitului solid conduce la colmatarea accelerata a lacurilor de acumulare, la diminuarea productiei de energie electrica sau reducerea navigabilitatii.

 Ameliorarea climatului. La nivel local arborii modifica temperatura prin reducerea insolatiei directe si procesul de evapotranspiratie. Efectul racoritor diminueaza utilizarea ventilatoarelor si aparatelor de aer conditionat, sporeste confortul si imbunatateste productivitatea muncii. La nivel regional, evapotranspiratia asigura secvente ale circuitului apei n natura. Pierderea vegetatiei din unele regiuni de pe glob a condus la reducerea, la nivel regional, a cantitatii anuale a precipitatiilor. La nivel global, cresterea plantelor este corelata cu ciclul carbonului. Diminuarea suprafetei ocupate de covorul vegetal are ca efect reducerea capacitatii de absorbtie a CO2, contribuind la cresterea concentratiei acestui gaz n atmosfera si mai departe la efectul de ncalzire globala.

 Depozitarea deseurilor si retentia nutrientilor. Comunitatile biologice sunt capabile sa reduca si sa imobilizeze poluanti ca metale grele, pesticide, ape uzate, care au fost introdusi n mediu prin activitati umane. Relatiile dintre specii. Existenta multora dintre speciile vnate de oameni pentru valoarea lor economica depinde de alte specii salbatice. Astfel, declinul unei specii salbatice cu importanta mica pentru oameni poate determina diminuarea numarului celor vnate. O parte din animalele salbatice vnate sunt dependente de insectele si plantele necesare hranei. Declinul populatiilor de insecte si al comunitatilor de plante va conduce la scaderea efectivului de animale vnate de om. Numeroase specii de plante cultivate sunt entomofile, depinznd de insecte pentru polenizare. Diseminarea multor specii specii salbatice este dependenta de animalele care le consuma fructele.

 Recreerea si ecoturismul. Un scop important al activitatilor recreationale este acela de relaxare n natura prin intermediul unor activitati precum drumetia, fotografiatul, tabere ornitologice, observarea balenelor etc. Valoarea monetara a acestor activitati, numita uneori valoarea farmecului poate fi considerabila (circa de 800 miliarde USD/an). Ecoturismul este o industrie n rapida dezvoltare, implicnd peste 200 milioane de persoane pe an si rulnd miliarde de USD/an n lume. Vizitarea unor tari de catre aceasta categorie de turisti si cheltuielile facute sunt realizate cu scopul de admira comunitatile biologice si specii rare. Rolul ecoturismului este n particular important n multe tari tropicale. Ecoturismul poate furniza o justificare imediata, pragmatica pentru protejarea diversitatii biologice, n mod particular atunci cnd activitatile pe care le presupune sunt integrate ntr-un plan general de management.

 Monitorizarea factorilor de mediu. Speciile care au sensibilitati aparte la toxine pot servi drept sistem initial de avertizare ntr-un program de monitorizare a starii de sanogeneza a mediului. Unele specii pot servi ca nlocuitori ai unor echipamente de detectie deosebit de costisitoare. Cei mai cunoscuti indicatori sunt lichenii care cresc pe roci si absorb substantele chimice din ploi sau aer. O cantitate mare de substante toxice distruge lichenii, fiecare specie avnd un nivel distinct de toleranta la poluarea atmosferica. Compozitia comunitatilor de licheni dintr-un areal poate fi utilizata ca indicator biologic (biomarkeri) al nivelului de poluare a atmosferei, iar abundenta lor poate indica arealele contaminate. Molustele si algele sunt de asemenea utilizate ca indicatori biologici.

Valori optionale

Valoarea optionala a speciilor consta n potentialul de a produce un beneficiu economic societatii umane n viitor. Continua schimbare a societatii umane genereaza necesitati, deci trebuie sa existe metode care sa le satisfaca. Adesea solutia problemei este un animal sau o planta necunoscuta anterior. Cautarea de produse naturale noi este foarte extinsa. Entomologii cauta insecte utilizabile ca agenti biologici de control, microbiologii cauta bacterii care sa asiste procesele biochimice industriale, zoologii cauta sa identifice specii ce pot produce proteine animale mai eficiente etc. Posibila valoare economica a speciilor este greu de precizat deoarece este bazata pe produse sau procese neimaginabile nca.

 Agentiile de asigurari medicale si companiile farmaceutice sunt angajate n eforturi mari de colectare si prelucrare a unor plante pentru a exploata capacitatea lor de a lupta cu diverse maladii. Descoperirea unui agent anticancer n tisa pacifica (Taxus brevifolia) un arbore specific padurilor seculare nord-americane, este unul din rezultatele recente ale acestor cautari. O alta specie cu valoare n producerea unor medicamente este arborele Ginkgo biloba care mai vegeteaza spontan doar n cteva localitati izolate din China

Valoarea existentiala

Foarte multi oameni din lumea ntreaga au grija de animalele salbatice si sunt preocupati protectia lor. Acest lucru poate fi asociat cu dorinta ca ntr-o zi putem vizita habitatul unei specii si chiar sa o observam n salbaticie. Cteva specii, denumite megafauna charismatica, ca panda, leii, elefantii, bizonii si numeroase pasari evidentiaza raspunsuri emotionale din partea oamenilor. Acestia valorifica emotiile traite n mod direct bucurnduse si contribuind cu bani n sustinerea organizatiilor de mediu, care la rndul lor participa la protectia acestor specii si habitatelor lor.

 In concluzie, economia ecologica ajuta la punerea in evidenta a unei game largi de bunuri si servicii produse de diversitatea biologica. Acest lucru a permis cercetatorilor sa evalueze mai corect proiectele, cuantificnd si impactele asupra mediului, variabile care nainte erau scoase din ecuatie.