http://quadratus.wordpress.com/2008/11/14/simbolismul-lupului-si-al-sarpelui-dragonul-dacic/ Simbolismul lupului i al arpelui.

Dragonul dacic Stindardul naional al dacilor era format dintr-un dragon ridicat n vrful unei sulie. El este figurat pe numeroase metope ale Columnei Traiane iar romanii nii i-a dat denumirea de draco. Acest dragon era format prin ngemnarea a dou animale: capul de lup i trupul de arpe, ambele avnd o simbolistic foarte bogat i plin de surprize. Stindardul dac este n sine un simbol iniiatic ascunznd n sine att imaginea Principiului ct i

imaginea Centrului Spiritual al lumii. Sub semnul lupului Dragonul cu cap de lup i corp de arpe sintetizeaz n sine nsui ntregul simbolism zamolxian ntruct att lupul ct i arpele sunt simboluri ale Principiului-Zamolxe care manifestndu-se n cadru ciclului se descompune n energiile creatoare, masculin i feminin, zeul i zeia, Apollo i Artemis, desemnai prin erpii Caduceului Hermetic ce tind s se reuneasc n vrful su n ceea ce filozofii medievali numeau Aor sau realizarea deplin a Marii Opere Alchimice. Din legendele antichitii aflm c Apollo/ Zamolxe se mai numea i Lykos ceea ce se traduce prin lup iar, printr-o asimilare fonetic deloc ntmpltoare Lykos devine Lyke ceea ce n greac nseamn lumin. Nu ntmpltor insula sfnt a lui Apollo de numea Leuke (Alb , Luminoas) echivalent fiind cu Avalonul

celtic i cu insula fericiilor din mitologia greac. Prin urmare, Apollo/Zamolxe este Marele Lup Luminos. n plan material el este Soarele, Cerul cel care d lumina att de necesar vieii; Interesant este faptul c lumina alb cuprinde n sine cele apte culori ale spectrului vizibil, dup cum Principiul cuprinde n sine toate formale manifestrii! n plan spiritual el este lumina iniierii dobndit prin cunoaterea adevrurilor transcedentale! Pe de alt parte, numele Daoi sub care erau cunoscui dacii n antichitate devine n dialectul traco-frigian daos, care n tlmcire nseamn lup. Prin urmare, dacii se identific cu lupul, animal totemic desemnndu l pe Marele Zamolxe/Apollo. Mai mult , printr-o alt asimilare lingvistic, att Daos, ct i daoi, se reduc la epitetul dioi, nume ce-l ddeau grecii, pelasgilor, locuitorii din nordul Dunrii de Jos, din Dacia strveche, pe care i considerau cei mai vechi oameni de pe pmnt deci oameni primordiali! Prin urmare, concluzia care se impune de la sine, urmnd datele expuse este c Dacii se considerau Fii Marelui Lup Luminos Zamolxe/Apollo.

Peste tot pe ntinsul lumii unde s-au aezat pelasgii (dacii preistorici) acetia au pstrat amintirea lupului. n Asia Mic, bunoar, una dintre Iradierile Centrului Suprem din Hiperboreea dacic, aflm toponime precum: Lycia, Lykaonia, Cilycia. ntr-o alt parte a lumii, n nordul ndeprtat de aceast dat, Odin , zeul spiritualitii germanice, era mereu nsoit de doi lupi. ntemeierea Romei se afl i ea sub semnul lupului ceea ce ne arat c, nceputurile sale, cel puin epoca regal, se afl n legtur cu Centrul Spiritual din Carpai! Dac avem n vedere consideraiile de mai sus, Centrul Spiritual al Lumii este Hiperboreea, ara lui Zamolxe/Apollo Lykos, Dacia strveche care prin aceasta se legitimeaz drept ara Lupului! Aceasta cu att mai mult cu ct Ovidius, poetul roman exilat la Tomis, ne spune c a fost silit s triasc sub axa lui Lykaon. Aceast ax a lui Lykaon nu este alta dect Axis Mundi, Columna Cerului de-a lungul creia Zamolxe/ Apollo (Lykos) trimitea Lumina Cunoaterii(Lyke) pe pmnt! Aceast Column a Cerului, Pomul Vieii pe care urc arpele (Iniiatorul) devine astfel Coloana Luminoas peste care coboar literalmente lumina din cer i, n acelai timp, Coloana Marelui Lup Luminos (Alb) Zamolxe/Apollo! i al arpelui

arpele este azi un animal foarte blamat, imagine arhetipal a rului, identificat n Biblie cu Satan. Ca fapt divers este de observat c toate simbolurile pelasgo-dacilor, i mai ales cele care-l reprezentau pe Zamolxe, au fost satanizate! S fie oare doar o coinciden? Sau cineva se chinuie, cu tot dinadinsul, s oculteze tradiia primordial pelago-hiperboreean? Nu rspundem acum la aceast ntrebare dei att Biblia ct i alte texte sacre vorbesc despre un rzboi n cer. Nu este nici locul, nici momentul s detailm aici acest subiect. arpele, reprezenta pentru pelasgo-daci Principul Creator, pe Zamolxe ca zeu creator al omului i al lumii, care divizndu-se n forele ce-l compun da natere Dublului Zamolxe, reprezentat hermetic prin cei doi erpi ntreptruni ai Caduceului lui Hermes. Ca Principiu Unic, dar cu acelai sens ca al Caduceului, Zamolxe este reprezentat prin toiagul lui Aesculap, patronul greco-roman al medicinii i vindecrii.

Iat deci cum toiagul lui Aesculap devine el nsui o emblem a Axului Lumii pe care arpele urc. Numai c urcarea presupune i coborrea ceea ce confirm legtura Cer Pmnt, Principiu Om, manifestarea Divinitii Unice n Creaia multipl de-a lungul Axei Lumii, a Stlpului Cerului, a axei lui Lykos de care amintete Ovidiu. Iat cum Zamolxe/ Apollo identificat cu Marele Lup Alb (Luminos) devine arpele iniiator. Aceasta cu att mai mult cu ct insula sfnt a lui Apollo, Leuke (Alb, Strlucitoare), plasat n Marea Neagr de ctre toi autorii antici care o menioneaz, se mai numete i Insula erpilor! arpele dacilor, lsnd la o parte capul de lup, are o caracteristic ciudat: zboar purtat n vrful unei sulie. Aceasta ne demonstreaz c este vorba de un personaj celest i l identific cu arpele cu pene (Quetzalcoatl) al aztecilor, cu rol de iniiator i creator, venit (culmea!) dinspre rsrit! Iar n Rsritul Americii este Europa iar n Europa era Dacia! Mai mult imaginea s-a umanizat era cea a unui om din rasa alb! arpele a fost identificat i cu lebda, care n zbor seamn uimitor de bine cu un arpe. Or, lebda era adorat n Dacia nc din paleolitic, fiind emblema lui Apollo Hiperboreul/Zamolxe. Legendele greceti ne spun c Apollo pleca din Hiperboreea spre Grecia ntr-un car tras de lebede. Ori lebda apare i pe paftaua lui Negru Vod, flancat fiind de doua turnuri i reprezentnd astfel ntreitul Stlp al Cerului de pe muntele sacru al dacilor Kogaion. ntruct epitetul Lykos ce-l desemneaz pe Apollo/Zamolxe ca Marele Lup Alb l leag nemijlocit de lumina spiritual prin transformarea lui Lykos n Lyke (lumin). Prin urmare i n consecin arpele este Iniiatorul suprem, Cel ce d Lumina Cunoaterii de dincolo de lume, de aparene. i cam peste tot pe

unde apare arpele el are rol de iniiator. De fapt e frontispiciul templului apolinic din Delfi scria: Cunoate-te pe tine nsui un ndemn tipic iniierii. Pe de alt parte, grecii denaturnd adevratul sens al tradiiei motenite de la pelasgi i hiperboreeni au spus c Apollo a omort cu sgeile sale pe arpele Python. Numai c cea mai cea mai mare profetes apolinic a antichitii se numea chiar Pythia (a se observa asemnarea fonetic dintre Python i Pythia). Prin urmare greci au rsturnat valorile: Apollo/Zamolxe nu a omort arpele ci s-a identificat cu el. Aceasta pentru c Iniiatorul suprem, deintor al nelepciunii transcedentale, pe care o conine n sine este n toate tradiiile izvorte din spiritualitatea primordial hiperboreean reprezentat sub form de arpe. C tot veni vorba de rsturnri ale valorilor. n cretinismul actual arpele l desemneaz pe Satan, principiul primordial al rului. S fie oare acesta sensul su adevrat? Nu credem. Povestea pcatului primordial este una simbolic i mai ales rstlmcit. Povestea ne spune c dup ce Dumnezeu (Yahwe) l-a creat pe om la pus n grdina Edenului ca s-o lucreze dndu-i porunc s nu mnnce din pomul Cunoaterii binelui i rului. Apare arpele i o ispitete pe Eva s mute din fructul oprit i aceasta mucnd l ademenete i pe Adam. Si li s-au deschis ochii i au vzut c erau goi. Dumnezeu se manie pentru neascultarea celor doi i-i alung din Eden. Acum ntreb eu pe dumneavoastr ce fel de tat este acela care nu le asigur fiilor si un minim de cunotine ca de exemplu s discern ntre bine i ru? Ochii nchii ai lui Adam i ai Evei reprezint tocmai ignorana. arpele apare aici ca un nitiator ca un personaj luminos contrastnd cu obscuritatea lui Yahwe. Yahwe spune : dac o s mncai o s murii! arpele apare ca Marele Iniiator Celest n acest poveste deoarece ofer prin mucarea din fructul oprit nu moartea oferit de Yahwe ci a doua natere, regenerarea spiritual care e tot una cu iniierea. Mai mult, iconografia Cderii omului n pcat ne demonstreaz c respectivul arpe era unul celest deoarece el coboar din frunziul arborelui.

Pomul este Axa Lumii, arpele are un caracter luminos, el este Zamolxe/Apollo, Iniiatorul Suprem, fructul oprit, mrul din grdina Hesperidelor este iniierea, prin care se dobndete nemurirea, n care credeau din cele mai vechi tmpuri dacii iar Yahwe este un mic zeu egoist i mnios. Cu att mai mult cu ct Iisus, marele iniiat din Dacia i Fiu al lui Zamolxe (v. mai multe n articolul intitulat Iisus, Marele iniiat din Dacia) este reprezentat n heraldica hermetismului medieval ca un arpe cu cap de leu ncoronat (deci tot un dragon), imagine cunoscut sub numele de Regele Lumii.

Pe de alt parte, Iisus nsui ndeamn : Fii nelepi ca erpii! Ca i Satan? M ndoiesc! Mai degrab ca i Zamolxe arpele Zburtor, Principiul Iniiator din care vin toate lucrurile i n care se resorb toate. Zamolxe n ipostaza sa de arpe iniiator a fost reprezentat de daci prin arpele Glykon, descoperit n tezaurul de statui de la Tomis, al crui corp ncolcit desemneaz semnul matematic i metafizic al infinitului, un opt rsturnat!

Concluzii Conform tradiiei, pstrate pn la noi, Polul Pmntesc este o reflectare a Polului Celest fiind unul i acelai cu Centrul Lumii pentru c Centrul Lumii este locul unde se manifest direct activitatea Principiului, aciune care se exercit de-a lungul Axei Lumii, a Columnei Cerului. Dragonul dacic ngemnnd lupul i arpele aflat n vrful unei sulie care reprezint chiar Axa Lumii este chiar imaginea acestui adevr. n plan terestru acest adevr se manifest prin dragonul desenat de lanul muntos carato-balcanic expresie a unitii primordiale nsei acesta fiind spaiul n care a emers cultura i civilizaia pelago-hiperboreean. Pe de alt parte, dar cu acelai sens, dragonul cu cap de lup nu este doar arpele Zburtor, emblem a Principiului Creator Zamolxe ci i capul nelepciunii divine n ordinea lucrurilor vizibile. Prin urmare, stindardul dacic ngemneaz dou aspecte ale lui Zamolxe Apollo: unul vizibil lupul i altul iniiatic, invizibil arpele. i n acest ultim sens al simbolismului degajat de dragonul dacic gura de lup devine o gur de rai iar prin revelarea Adevrului de dincolo de aparene obinut prin iniiere el este echivalent cu o gura de aur

Zamolxe

Bibliografie orientativ: 1. 2. 3. 4. 5. Biblia Cristina Pnculescu, Kogaion muntele sacru al dacilor, Ed tefan, Buc, 2008 Al. Dobo, Dacia Izvorul neamurilor, Ed Obiectiv, Craiova, 2008 Al. Dobo, Dacia contra Anticrist, Ed Obiectiv, Craiova, 2007 Dan Oltean, Religia dacilor, Ed Saeculum I.O, Buc,2002

https://extraterestriiprintrenoi.wordpress.com/2012/05/26/stindardul-dacilor/ STINDARDUL DACILOR De Gabriela Dobrescu 26/05/2012

Geto-dacii, se stie,aveau steaguri, in jurul carora se aduna armata in caz de razboi. Aceste steaguri erau de doua feluri: sub forma de drapel (prapuri) si sub forma de stindard (dracones). Stindardul era un balaur cu cap de lup, cu gura deschisa, fixat cu gitul intr-o prajina, facut din bronz sau argint iar coada din stofa .Printr-un ingenios sistem interior, stindardul dac facea sa se auda, sub actiunea curentilor de aer, un suierat puternic ce avea ca efect imbarbatarea ostenilor proprii si panicarea celor inamici si in plus inducea o stare de nervozitate cailor care nu il mai

auzisera.

Intreaga simbolistica

daca orbiteaza in jurul simbolului LUP, ce a intruchipat fidel o straveche constiinta de neam stravechi si razboinic. LUPUL a inmanunchiat in simbolistica lui insasi obirsia totemica a neamului dac, aflat sub protectia unui zeu propriu, zeu al cerului si al nemuririi si, dacii, potrivit unor reguli magice, au adus pe invinsul zeului lor, ZAMOLXE, pe balaurul zburator alaturi de ei, i-au infipt

capul intr-o sulita si pentru a-si infricosa dusmanii cu imaginea lui terifiannta si suieratul nepamintean cit si pentru a arata si inamicilor cum sfirsesc dusmanii lor, il purtau cu ei in razboaie. Dacii,conform cu marturiile antice , dispuneau de o armata puternica , condusa autoritar , disciplinata si temeinic organizata, formata din unitati de pedestrasi si din unitati de cavalerie. Ca razboinici ,dacii au fost mai ales apreciati datorita iscusintei cu care minuiau SICA (sabia), arma specifica, cu care au intrat in nemurire. Steagul cu balaur -dragonul- alaturi de cavalerii gemeni purtatori de dragon (draco) reprezinta un simbol vexicologic caracteristic intregului neam tracic. Dragonul alaturi de sica sintetizeaza imaginea alegorica a acestui neam care s-a nascut si s-a afirmat sub semnul lupului. Acest steag, la fel de vechi ca si neamul trac, i-a insotit permanent in lupta pe ostenii daci si a produs o impresie deosebit de puternica asupra tuturor celor cu care slujitorii lui ZAMOLXE au venit in contact.Este cert ca acest semn heraldic a fost preluat oficial de romani dupa desfiintarea statului dac si a dislocarii unei parti de populatie dacica in imperiu. Romanii l-au cunoscut mai intii intre trofeele pe care le-au adus din Dacia, cei ce s-au intors. Lupul stindard al vechilor daci Constantin N. Barbulescu considera ca stindardul cu cap de lup si trup de balaur a fost atribuit de arheologi unui animal simbolic al localnicilor din Carpati nca din perioada Hallstatt (1200-700 .Hr.). Acest stindard, reprezentat si pe Columna lui Traian, a fost descoperit recent n localitatea Budureasa, judetul Bihor, a carui descriere este graitoare: cu un cap de lup, prelungit n chip de sarpe prin niste fsii de stofa, care la bataia vntului se umflau si alcatuiau o flamura serpentiforma orizontala; avem asadar lupul n pozitie ofensiva, deci ca simbol religios de aparare

Militarii daci au raspndit dragonul dacic pna n Britania, dupa cum mentioneaza Andr Maurois: aceasta cohorta, formata din 1000 de daci (militaria) a stationat n Britania doua secole, avndu-

si resedinta n castrul de la Amboglana (Camboglana), iar dupa ce au fost lasati la vatra, ei au fost mpamnteniti pe pamnturile Britaniei, devenind cetateni romani, dar constienti de originea lor etnica.[xxi] Se poate presupune ca dragonul adoptat mai trziu de celti, gali si englezi si are originea n stindardul dacic, n balaurul zburator pe care dacii din trupa Cohors I Aelia Dacorum l-au arborat, desigur n timpul bataliilor, pe meterezele de la Amboglana. Copiii acestor luptatori au intrat si ei n armata romana, fiind educati n spirit militar, luptnd pe la extremitatile imperiului n Cohors Gemina Dacorum Gordiana, Cohorta getulilor (n Iudeea), Alla I Dacorum (n Panonia).

Daca n tinuturile dunarene dragonul a disparut o vreme, cele trei culori si-au urmat destinul vesniciei, astfel ca pe vremea regelui Arthur se mentioneaza pe la anul 420 insignele unor unitati militare stationate pe aceste meleaguri, n lucrarea Notitia dignitatum, iar legiunea V Macedonica si XIII Gemina se evidentiaza prin succesiunea frapanta a celor trei culori: rosu, galben si albastru.[xxiii] Stindardul calusarilor, asa cum l cunoastem azi, alcatuit din panglici colorate, se aseamana cu stindardul dacilor, descris de Arian pe jumatatea secolului al II-lea. Astfel balaurul a intrat n folclor, n legende si crdinte opulare, sub forma de simbol negativ, iar culorile s-au nscris n obiceiul pamntului, n timp ce prin alte locuri, dainuie si prin secolul al XII-lea la vlahii din Peninsula Balcanica. Stindardul are cromatica celor mai intense culori ale curcubeului, care a fost aleasa pentru a-l ntruchipa pe Zamolxis, iar metamorfoza totemica, din necesitati de supravietuire a salvat cromatica identitatii pamntului romnesc de la facerea lumii sale. Dragonul, sinteza dintre sarpe si lup, avind ca atribute orgoliul si forta, le-a impus teama si respect.

SURSA:http://enciclopediagetodacilor.blogspot.com/2011/06/stindardul-dacilor.html https://extraterestriiprintrenoi.wordpress.com/category/steagul-dacic/ STINDARDUL DACIC De Gabriela Dobrescu 02/12/2011 n furirea mult doritei uniti spirituale a Europei vom invoca de aceast dat mitul cu nelesul su de saga, dar i de tradiie avnd n vedere faptul c difuzarea miturilor se produce dup principiul oglinzii sparte, conform cruia aceeai figur vzut ntr-o oglind ntreag se repet aidoma n fiecare ciob[1].

Or, un asemenea mit, mai mult ca oricare altele, cu replic individualizat n aproape toate spaiile etno geografice ale Europei, i nu numai, este mitul Vrcolacului din inuturile carpato-danubiano-pontice ale Daciei. (foto:Lupul Dacic Carlomanesti -Niscov, sursa: museum.ici.ro) Duh cu nsuirea cosmic de a produce n mod curent fazele lunii, dar i eclipsele de lun i de soare, Vrcolacul este imaginat n unele regiuni ca om-lup care apare instantaneu dup nclcarea unui tabu. n sum, nsuirile sale evideniaz faptul c Vrcolacul acioneaz ca un Dumnezeu n cer, dar i pe pmnt cu misiunea de a cura montri demonici[2]. Venerat de aproape toate neamurile mai vechi sau mai noi ale Europei prin denumiri foarte bine individualizate, ceea ce probeaz deosebita sa importan i vechime, Vrcolacul ntrunete acele valori arhetipale, care permit identificarea izvoarelor unitii noastre spirituale mai presus de orice atestare documentar[3]. Numele romnesc de Vlcolac sau Vrcolac devenit astzi Vrcolac mpreun cu denumirile sale din celelalte limbi n latin Versipellis, n elin , , , , [4], , n limbile germanice Werewulf, Varulv, Vargulfr, Garwalf, Beerwolf, Woerulf[5], n francez Loupgarou, n limbile slave Volkodlak, Volkolak, Vlkolak, Wilkolak, sau Wilak[6], Vrkolak, sau Vrlak, dar i Frculjak[7], n substratul tracic din Bulgaria formeaz o familie de mitonime de importan unic pentru istoria limbilor prin faptul c, permite stabilirea cu certitudine a sintagmei teonimice arhetipale de la care provin. nrudite lingvistic prin nsi faptul c se refer la una i aceeai zeitate, multele forme ale mitonimului Vrcolac pot fi interpretate dincolo de restriciile rigidelor reguli etimologice pentru a deduce cu certitudine sintagma teonimic arhetipal Valac-Valac sau i mai bine Vilah-Vilah, arhetip confirmat n mod direct de mitonimul sanscrit Valac-Hilyah care, cu 4000 de ani n urm, denumea n Rig-veda un grup de zeiti menite a iradia lumina nelepciunii. n religia Vechiului Testament, dar i a Noului Testament, sintagma teonimic arhetipal Vilah-Vilah este confirmat chiar de teribila tetragram sacr YHWH, iar n Coran de teonimul al-Ilah devenit astzi Allah n rostirea descendenilor lui Ismail, fratele lui Isac, i amndoi, fiii lui Avraam[8]. Tot ca produs al aceleiai sintagme arhetipale numele amanilor rui a fost volhv cu acest elocvent v final provenind de la iniiala celui de al doilea termen al sintagmei, iar vrjitorii celi i finlandezi s-au numit velho, pentru ca n vechea norvegian profetesa s se numeasc voelva[9], care ar trebui scris voel-va pentru a se pune n eviden proveniena ei de la cei doi termeni ai sintagmei teonimice arhetipale. Etern dinuitoare peste milenii, sintagma teonimic arhetipal Vilah-Vilah sau Valac-Valac se regsete ca i ntreag n numele episcopului got Wulf-ila (311-383) care a trit n Dacia, iar dup un mileniu n sintagma Volcul sacerdotem prin care la 1435 era desemnat n documentele timpului un preot din Ruor Haeg[10] Aflat la originea credinelor religioase, rdcina Volk se regsete i n mitologia roman. Considerat prin vechime indigen, zeul Vulcanus (Volcha la etrusci) era aniversat de romani la 23 august printr-o srbtoare vesel de tip solar condus de un preot consacrat zeului, numit FlamaenVolcanalis[11]. Mitologia rilor scandinave Norvegia, Danemarca (Dacia), Finlanda, Suedia, atesate i pe ansamblu cu numele de Dacia, inclusiv n documentele Vaticanului, pe un larg interval de timp ntre secolele IV-XIV ofer alte mitonime care provin de la sacrul arhetip primordial Valah-Valah. Este suficient s amintim aici mitonimul Walhalla ca denumire pentru palatul paradisului ceresc germanic unde domnea zeul suprem

Odhinn (a se citi Dokinn) i ale crui ajutoare erau Walkiriile mplinitoarele dorinelor sale. Aici, a rmas neremarcat pn astzi faptul c pe poarta principal dinspre apus vegheaz ca expresie teologic a esenei palatului simbolul reprezentat de imaginea corbului i a lupului[12]. Precizat fiind condiia direcional a privirii dinspre apus spre rsrit, care proiecteaz imaginea lupului i a corbului pe Dacia de rsrit, tandemul celor dou figuri expliciteaz alctuirea stindardului dacic cu cap de lup, aa cum apare i pe columna lui Traian, unde penele sunt sugerate prin franjuri, dar mai ales aa cum apare stindardul dacic pe recent publicatele imagini ale plcuelor de plumb de la Sinaia, unde sunt redate cu mare acuratee penele i chiar corpul de pasre ataate capului de lup. n acest fel reunirea lup-corb specific stindardului dacic reprezint simbolul care se exprim n cuvinte prin sintagma Volco-Black[13] ca ilustrare a sintagmei teonimice arhetipale Vilah-Vilah. Citit i VolcoDlac, stindardul dacic cu cap de lup trebuie considerat semnul heraldic al Marelui Dumnezeu, ntemeietorul lumii. Datorit marii sale vechimi sintagma teonimic arhetipal a mai cunoscut i formele Vlcolac, Vrcolac sau Vrcolac, aa nct stindardul dacic ilustrnd invariabil pe ntemeietorul lumii continu s rmn semnul heraldic i pentru Vrcolac varianta utilizat astzi, care datorit superficialitii lexicologilor a fost nscris n dicionare cu nelesuri pe care nu le-a avut, de fapt, niciodat. Ca o prelungire a nelesului su iniial, la anul 1435 se nregistra forma Volcul sacerdotem dup ce forma Volco-dlac cunoscuse forma Volcol-dac. Rezult de aici c ceea ce numim astzi stindardul dacic a fost la origine semnul heraldic al marilor preoi numii ca i Zeul Volcodlaci sau Volcoldaci i apoi Daci. Ca dovad i astzi n limba ceh vlkodlac nseamn conductor, iar n ierarhia bisericeasc vl-dic desemneaz cel mai nalt rang. Chiar mai vechi dect atestarea sa din 1120 A.C. sub forma hieroglifei sale plasat n cel de al patrulea registru de pe stela funerar a lui Nabukadnezar[14] strvechiul cuvnt Volcodlac mpreun cu descendentul su Dac au determinat formarea unor noi mitonime care au fost asemntoare numai n form cuvntului lup. Din acest motiv, cu privire la ceea ce pare a fi masiva prezen a lupului n universul religios indo-european[15], vom arta c utilizarea conceptului de lup nu are dect un caracter formal rezultat prin prescurtarea sintagmei Vilah-Vilah fr nici o legtur cu lupul care s ntruchipeze nevoia de prad a carnasierului ca mod de a tri. Ca dovad Zeus-Lykaios fulgertorul este zeu teogonic, i al fertilitii, Apollon-Lykios este zeu solar, patron al artelor, iar Loki erou civilizator. Chiar lupul Fenrir din mitologia germanic ntruchipeaz un personaj care va pieri odat cu zeii. n ntregul ei, la origine, lykantropia se refer la Volk-sacerdotul sau la spiritul su justiiar. Abia trziu, folclorizrile vulgarizante au fcut din omul-lup ntruchiparea carnasierului, iar mai recent mania satanic a vampirismului urmrete s transforme Carpaii din Dacia Sacra[16] n bastioane ale vampirismului. Ca un alt exemplu de siluire a veridicului, vom aminti aici cazul lupilor sabini. Oamenii-lupi, numii la sabini Hirpi, care mergeau cu tlpile goale pe crbunii aprini erau amani care invocau recolte bogate, aa nct Mircea Eliade numai dintr-o mare neglijen i-a putut considera o colectivitate de tip pirateresc trind din prad. Cu mai mult atenie trebuie tratat i mitonimul Frkuljac, care ca sinonim atestat al sintagmei teonimice arhetipale Valak-Valak probeaz c i Herakles este tot de sorginte vlaho-vlahic, ceea ce i justific pe deplin prestigiul su deosebi n ansamblul mitologiilor greac, etrusc i roman. Din perspectiva necesarei uniti europene este foarte important s se rein c ajuns s fie tat n inutul Hylaia (a se citi Ylahia, adic Valahia cf. Havilah) Hercule a fost certificat pentru eternitate ca strmoul comun al sciilor din stepe, al agatrilor transilvneni i al thracilor balcanici, dar i strmoul arhetipal al etruscilor italici Hercle. Cu privire la originea sa valahic teogonia elin recunoate explicit c n tineree (a se nelege c ntr-o epoc anterioar) Hercule s-a numit Alkaios i c mama sa a fost

Alkmena (a se citi Man Valak adic Androginul) Sensul sacru de erou civilizator al rdcinii Herc este pstrat astzi n cuvntul german Herzog (duce) care la anul 1483 era scris Herczog[17]. Dar similar rdcinii mitonimice Herc (din Vrc) i de aceeai origine cu ea este rdcina Karc, care susine una din cele 20 de etimologii inventariate de Nicolae Bieu[18] pentru numele srbtorii Crciunului. Resfinite de religia cretin prin prznuirea la 25 decembrie a Naterii Fiului, Cel ntrupat nu pentru a strica ci pentru a plini prin jertf Legea i proorocii(Matei 5, 16-17), Srbtorile Crciunului au proslvit la Facerea Lumii (5508 A.C.) numai pe Dumnezeul arhetipal, pe Moul-Strmoul Vilah-Vilah sau ValacValac numit de laici i Vrcolac. Dar ca Existen fr de nceput Dumnezeu Tatl Atoatefuritorul a fost prznuit ca Ziditorul universului n ipostasul su de creator al lumintorilor lumii, soarele i luna (Facerea 1, 14-18), mai ales la solstiiul de iarn (foarte rare ori i la solstiiul de var[19]) atunci cnd soarele se rentoarce (renate) n emisfera boreal i lumina crete, eveniment cosmic natural, uor de observat i uor de prognozat pentru oricine. Simbolismul buteanului arznd toat noaptea, al roilor de foc sau al colacului special, numit Crciun, exprimau veneraia luminii i a soarelui dttor de via. Faptul c Fiul se ntrupeaz n chip minunat de ziua Tatlui, diriguitorul luminii, tot aa dup cum ntr-o singur lun (Tiri) s-au nscut patriarhii din tat n fiu Avraam, Isac i Iacov[20], reprezint marele motiv de bucurie pentru acel moment n care dumnezeirea ni s-a revelat plenar n Treime. Iar dac omul este cel care se desvrete [21], aceste coincidene nceteaz de a mai fi sincretisme sau suprapuneri ci minuni care consolideaz relaia real om-Dumnezeu. Ca popor consacrat slujirii acestei relaii, purtnd adnc genetic, n subcontient, nceputurile edenice ale revelaiei divine, dar i ndejdea mntuirii promise de la cdere (Facerea 3.15), vlahii-vlahi de sub curcubeul tricolor al primului mare legmnt (Facerea 9,1217)sunt cei care la praznicul naterii fiului pomenesc, prin colinde, i pe Moul, adic pe Tatl-Ziditorul, ntemeietorul motenirii noastre. Ca realitate bimilenar, aceast srbtorire sugereaz la rndul ei c originea Crciunului trebuie definit pornind de la Vrcolac, ceea ce n plan lingvistic va armoniza n bun parte etimologiile de esen necretin cu cele de esen cretin, tot aa dup cum etimonul su arhaic Vilah-Vilah explic i denumirile Crciunului din ceh i slovac, cea de Vanoci, respectiv, Vianoci, dar i cuvntul Viciun care este numele ucrainian al lupului mutant. Remarcabil este faptul c pe baza aceluiai arhetip teonimic Vilah-Vilah poate fi explicat i numele vscului numit de G.J. Frazer Creanga de Aur. Mereu verde i cu remarcabile proprieti terapeutice vscul a ptruns n recuzita obiceiurilor de Crciun[22], motiv pentru care i s-a i atribuit o denumire desprins din sintagma teonimic arhetipal. Pentru a eterniza semnificaia primordial a sintagmei teonimice arhetipale Vilah-Vilah, limba romn, urmnd succesiunea transformrilor etimologice Volk-Vrc-Hrc-Karc,Crac a creat expresivul concept de Mo Crciun cu sensul de Crciun ntemeietorul de motenire. Ca nc o dovad c Srbtorile Crciunului fuseser de la nceput consacrate lui Vilah-Vilah, a crui esen teologic este cuprins n nelesul tetragramei sacre YHWH, Cel care a dat i iar a dat oamenilor spre motenire pmntul cu toate buntile i cerul cu soarele (Facerea 1, 27-31; 9, 1-3), cehii i letonii desemneaz luna decembrie ca lun n care este prznuit Marele Vilak-Vilak i o denumesc Vilk Menesis perceput prin nelesul omonim de luna lupului.

Aici vom mai arta c maiestos i oferind condiii excelente pentru vscul ce crete n simbioz cu el, stejarul ca arbore sacru consacrat dumnezeirei poart n celtic i n latin denumiri care confirm relaia etimologic de mai sus. Astfel lucus, us (a se citi Vulcus) nseamn pdure sacr, Hercynia silva nseamn pdure de stejari n celt, iar quercus, us nseamn stejar, cuvnt de la care deriv n italian quercino sinonim cu vischio cu nelesul de vsc. Ca termeni extremi ai lanului etimologic Vlc-Vrc-Herc-Karc, Crac exist n latin cuvintele viscum,i vsc i cracca, ae boabe de vsc, tandem semantic care reconfirm originea cuvntului Crciun ca provenind de la sintagma teonimic arhetipal Vilah-Vilah sau Valac-Valac. Celelalte cuvinte referitoare la vsc care provin de la rdcina de la rdcina mel ca n limbile slave sau de la rdcina mistel ca limbile german i englez se afl n coresponden, dup cum vom vedea, cu mitonimele Melqart, Meilichios i Melchisedec ca semn i al legturii lor cu magnifica sintagm teonimic arhetipal. Inclusiv ca dovad c srbtorile de la solstiiul de iarn, numite ale Crciunului, durau mai multe zile, romnii, mai ales cei din Transilvania, au pstrat pn nu demult pentru noaptea Anului Nou datina profeirii norocului de peste an numit Vergelat sau Vergel[23], denumiri care prin intermediul verigii Vrcolac evoc nc odat arhetipul teonimic Valac-Valac ca origine a Srbtorilor Crciunului i a numelui de Crciun. n legtur cu rdcina dac i variantele sale, vom arta c n mitologia greac Deukalion, fiul lui Prometeu civilizatorul este nu numai dup nume, dar i dup purtarea sa neleapt un Deuk (a se citi Dak ) plcut lui Zeus care salvat de la potop mpreun cu soia sa Pyrrha, au refcut neamul omenesc fiind socotit i tatl lui Hellenus, strmoul mitic al grecilor. Prestigiul dacilor a fost att de important ntr -un mare interval de timp nct a devenit termen de referin pentru anumite cuvinte puse n circulaie. Astfel nelesurile de: reputaie, doctrin, credin, judecat ale cuvntului elen doxa pot fi puse n legtur cu prestigiul marilor preoi numii Daci cu att mai mult cu ct zeitile Eladei veneau din inutul hyperboreilor. Similar cuvntului elen doxa exist n sanscrit cuvntul daka care nseamn for, raiune, capacitate, dar i mitonimul Daka care este Fiul capabil a lui Brahma creatorul universului. Daka este identificat cu cerul sau cu soarele i reprezint pe strmoul primordial al lumii (vezi DMG al lui Victor Kernbach). Pe temeiul faptului c Mircea Eliade a stabilit esena dacic a Daursilor din munii Dalmaiei se poate considera c cel puin dup nume i Druizii celilor sunt tot de sorginte dacic. Pe lng apropierea numelui Daursi-Druizi, care difer numai prin metatez, edificatoare rmne asemnarea comportamentului i a atribuiilor lor. Cu meniunea c i alte mitonime sau noiuni de uz comun referitoare la lideri valorific sub aspect semantic nelesul de mare preot-rege al cuvntului dac (vezi marele zeu Marduk, sau cuvintele duce, doge etc) vom remarca faptul c din perspectiva existenei istorice a celor dou Dacii, Dacia de est i Dacia de vest, dacii au reprezentat n existena umanitii ceea ce Barry Cunliff numete royal tribe[24], tocmai datorit puterii pe care o reprezenta tiina marilor preoi din totdeauna asociai puterii lumeti stpnitoare. Tocmai n numele acestei asocieri la putere, numele de Daci al castei sacerdotale devine etnonim, iar nsemnul heraldic al marelui preot conceput iniial pentru a fi citit Volko-Black devine stindardul dacic cu

cap de lup, ceea ce explic motivul pentru care Vlahilor ca trib regal li se mai spune i peste timp Vlahi iNegrii, Kara-Ulaghi, n turc, Mauro-Vlahi, n greac sau Latini Nigri n latin[25]. n bun acord i cu alte date istorice, binomul heraldic Volk-Negru mai conduce i la constatarea c majoritatea simbolurilor care includ culoarea neagr exprim contiina ascendenei sacerdotal-dacice a celor care au creat sau au adoptat aceste simboluri. Ca exemplu, s amintim mai nti numele lui Negru Vod, desclictorul rii Romneti a crui piatr de mormnt de la Curtea de Arge conine nsemne ale centrul hiperborean dacic[26]. Tot aici mai trebuie consemnat corbul din blazonul Corvinilor a cror origine dacic o afirm Papa Pius al II-lea, dar i istoricul ungur Bonifius care i indic i ginta numit maurovlahi, adic vlahii negri[27]. Pornind de la asemenea exemple, considerm c negrul dacic va trebui inclus i el n lista simbolurilor heraldice necesare pentru nelegerea stemelor cu negri sau cu capete de negri[28] prezente n ntreaga Europ medieval, mai ales c rebusuri heraldice cu negri au fost atrib uite i marilor clerici[29]. De fapt, utilizarea culorii negre ca determinativ dacic a ajuns la noi venind de la nceputurile istoriei. ntruchipnd ntregul neam pelasgic Pelasgos ca erou civilizator este nscut din negrul pmnt pe un vrf de munte acolo unde pmntului nu i se poate spune negru dect dac este dacic. Din acelai motiv Marea Daciei de est se numete Marea Neagr, iar Dunrea, marea ax dacic i sprijin cellalt capt pe munii Pdurea Neagr, care pe temeiul strvechii sale apartenene la universul dacic a purtat i numele de Hercynia Silva provenind de la rdcina Herc asociat arhetipului Vilah. Dar rdcina Herc mai racordeaz la marele arhetip dumnezeiesc Valac-Valac i numele zeului Melqart cu centrul cultual n cetatea fenician Tyr, mai nti fiindc a fost identificat cu Hercule[30] a crui origine vlaho-vlahic nu poate fi pus la ndoial, iar pe de alt parte cunoscut fiind frecventa trecere VM[31] se poate considera c forma iniial a numelui a fost Velk-art i poate chiar Velk-ark form aflat n direct legtur cu sintagma teonimic arhetipal Vilah-Vilah. C rdcina teonimic Melk este foarte veche provenind cel puin din neolitic o dovedete un megalit piramidal din nordul Peloponezului care a fost adorat cu numele de Zeus Meilichios[32] Trecerea VM, ca operator de transformare fonetic mai genereaz n acelai mod pornind de la sintagma teonimic arhetipal Valac-Valac i numele preotului-rege Melchisedec din Salem (viitorul Ierusalem) (Facerea 14, 17-20) considerat sacerdot arhetipal monoteist att n Vechiul Testament (Ps. 109,4) ct i n Noul Testament (Evrei 7,3), iar Iisus Hristos, Cel mai presus de ceruri, prin nvestitura primit de la Dumnezeu-Tatl (YHWH) devine El nsui arhiereu n veac dup rnduiala lui Melchisedec (Evrei 7, 21-26). Tocmai n numele acestei rnduieli creat pentru a ilustra credina n Volco-Vlac reprezentat de Volco-Black neles i ca Vlah-Negru, reverenda preoeasc tradiional are culoarea neagr. Astfel neles, negrul reflect prin cod de culoare esena Volcol-Dacic a sacerdoiului arhetipal ntruchipat de marii preoi numii mai pe scurt Volhv, Volki, Loki respectiv Lupi, dar i Daci fr nici o legtur cu apucturile carnasierului, ci din contra. Tot aici vom mai arta c segmentele Vlac i Dac desemneaz fiecare separat n egal msur ntregul sintagmei Volcol-Dac, de unde i deplina echivalen a etnonimelor Vlac i Dac n inutul carpatic de la Dunrea de Jos. Ca o recapitulare a tot ceea ce am spus pn acum despre STINDARDUL DACIC SAU HERALDICA STRMOULUI VRCOLAC NTEMEIETORUL

Dacia, numit n Vechil Testament ara Havilah[33] ca prim zidire uman a lui Dumnezeu, desemnat la Facerea Lumii prin sintagma teonimic arhetipal Vilah-Vilah sau Vlac-Vlac rostit n prezent Vrcolac, vom spune i noi odat cu Vasile Lovinescu c elita stpnitoare numit Daci ca purttoare a Tradiiei Primordiale, deinea ambele puteri, sacerdotal i regal, deasupra tuturor celorlalte caste n misiunea ei de anvergur continental[34]. Ca dovad a importanei lor continentale Zamolxe, Boerebista, Deceneu sau Decebal au fost venerai pn n evul mediu la curile princiare ale Europei[35]. n ncheiere va trebui s mai remarcm c uimitoarele nrudiri lingvistice specifice Europei nu pot fi i ca atare nici nu sunt produsul abrutizantelor cuceriri armate ci urmarea fireasc a eforturilor fcute n trecut de acest mare centru spiritual dacic din Carpai care prin bun i aleas cuvntare a propovduit de-a lungul i de-a latul pmntului nelepciunea primit de la Dumnezeu-Cuvntul, aa dup cum s-a spus c la nceput a fost Cuvntul (Ioan 1.1). George Liviu Teleoaca ZEUL SI DRAGONUL DACIC PE COLUMNA LUI TRAIAN De Gabriela Dobrescu 02/12/2011 Moto: De-a lungul secolelor, procesul de alterare al simbolurilor s-a manifestat prin acoperirea lor cu pseudosemnificaii, prin necarea lor n false simboluri sau atribuirea de semnificaii aberante; de aceea, simbolurile se cer curate de sedimentele depuse n timp. (Florin Biciuc, Centrul lumii locuite) Cu toate ca Whitney Smith, fostul director al Institutului american pentru drapele, plaseaz dragonul dacic mpreun cu variantele sale ntre drapelele care au fcut istoria lumii [1], nimeni n-a ncercat s dezlege taina imensei sale puteri care i-a asigurat venerarea timp de peste 2500 de ani din Persia i pn n Anglia, englezii mai purtndu-l nc n cruciade, dar i n btlia de la Bosworth din anul 1485. Iat, ns c nu aduce anul ce aduce ceasul cel bun, cnd ajuns din ntmplare n foarte bine organizata bibliotec din incinta primriei Slnic Prahova am zbovit, fr grab, ca orice om aflat n concediu, asupra FOTO imaginilor de pe Columna lui Traian cuprinse n albumul publicat de Constantin Daicoviciu i Hadrian Daicoviciu nc din aNII 1966. ntre ele i metopa n care lui Zeus, numit de romani Jupiter, i este asociat n aceeai logic de zeu tutelar Dragonul Dacic (vezi fig.1). Plasate n acelai registru superior, cele dou icoane asociate una celeilalte conduc, fr echivoc, la concluzia c Dragonul Dacic l desemna pe Dumnezeu n concepia dacilor, tot aa dup cum Jupiter l desemna pe Dumnezeu n viziunea agresorilor romani. Abordarea plastic n semi-profil att a lui Zeus, ct i a Dragonului Dacic, cruia i este redat i cea de a doua ureche, aa cum se vede bine i pe copia Columnei de la Muzeul de Istorie Naional din Bucureti (vezi fig.3), consolideaz ideea c realizatorii Columnei au conferit una i aceeai semnificaie celor dou icoane, aa nct se poate afirma cu certitudine c Dragonul Dacic l desemna pe Dumnezeu Din nefericire, Bartoli [2], ca i toi istoricii care au studiat mesajele Columnei, n-a sesizat ideea n care a fost realizat aceast metop i, ca atare, n impresionantul su volum de stampe consacrat Columnei, nu s-a mai considerat obligat s redea cu fidelitate ambele icoane desennd Dragonul Dacic (vezi fig.2) cu un ireal corp de arpe i nlocuind semi-profilul original cu profilul din care lipsete cea de a doua ureche a lupului obligatorie pentru un semi-profil, aa cum se vede foarte bine n figura 3. Prea puin important pentru epicul btliei de la Tapae, metopa a fost creat special pentru a spune peste milenii c Dragonul Dacic desemna prin Nume pe Dumnezeul transcendental, aflat din punct de vedere teologic chiar mai presus de idolatrele ntruchipri antropomorfice.

Ca dovad c Dragonul Dacic l desemneaz pe Dumnezeu prin Numele Su, cu alte cuvinte, c acest Dragon Dacic trebuie citit ca o hieroglif de tip fonogram, care indic Numele lui Dumnezeu, vom recurge de aceast dat la analogia cu banala reclam intitulat Camelia Pan oferit puterii de nelegere a omului de rnd de ziarul Libertatea din 22 octombrie 2007 (vezi fig.4), n care rebusul unei cmile cu pene desemneaz numele unei persoane. Ceea ce confer certitudine faptului c cele dou fonograme au fost realizate urmnd una i aceeai logic grafic este i constatarea c varianta cmilei cu aripi este aidoma lupului cu aripi de pe drapelul unitii galeze, ca alt variant a Dragonului Dacic nscris n tratatul lui Whitney Smith ( Dac vom merge cu gndul mai departe i vom avea n vedere doar capul cmilei cu cele cteva pene, vom constata c i n urm cu mii de ani simbolul dacic alctuit dintr-un cap de lup cu alte cteva pene a fost realizat urmnd unul i acelai tip de rebus, ceea ce ne permite s afirmm c Numele lui Dumnezeu ilustrat de larg-rspnditul dragon dacic, prezent i pe metopa18 a Columnei, este Volco-Black. Capul de lup sugereaz, n mod evident, cuvntul Volco asemenea cuvntului rusesc = lupul, iar imaginea segmentului cu pene face aluzie la corbul prezent n mitologie, n folclor, dar i n scrieri religioase ca simbol pentru culoarea neagr, care sugereaz n acest fel cuvntul Blac ca i cuvntul englezesc black = negru, din vremea cnd era doar o singur limb. Extrem de important este semnificaia teologic a acestei metope care spune peste milenii ntregii omeniri, cu autoritatea imperial a Columnei lui Traian, c Dragonul Dacic este semnul lui Dumnezeu, i nu unul oarecare, ci un Dumnezeu mult mai important, din moment ce, n numele Institutului american pentru drapele, Whitney Smith constat c sub semnul lui s-a fcut istoria lumii din Persia pn n Anglia timp de peste 2000 de ani. GEORGE LIVIU TELEOAC EPOPEEA STEAGULUI DACIC De Gabriela Dobrescu 21/09/2011 Partea I Sarpele cu cap de lup, steagul de lupta al dacilor, vine din istoria tuturor inceputurilor, conform epopeei sumeriene Atra Hasis. Era emblema zeului-pastor Daos si ulterior a fost nelipsit din toate triburile de daoi, dai, dahi, daosi, geti, masageti, tirageti sau cum i s-a mai spus acestui neam glorios.

Cea mai veche reprezentare a steagului dacic, sarpele cu cap de lup, se afla (in pozitie verticala ) ca emblema pe templul inchinat stravechiului zeu sumerian Dumuzi, din Uruk, Mesopotamia. Dumu.Zi (Cel drept.Fiu in sumeriana) era numit, pe lista regilor antediluvieni intocmita de preotul chaldean Berossus, Daos-pastorul si avea atributul de serb Anu, mielul lui Dumnezeu! (De aici, vechimea si semnificatia numelui Serban, posibil si cea a cuvantului Dumnezeu -Dumuzi, cuvant care se gaseste acum doar in limba romana). Efigia zeului Daos-Pastorul

Daos-pastorul a fost, conform listei lui Berossus, al cincilea rege divin de dinainte de Potop, in timpul cand regatul a coborat din ceruri, iar regi erau numai zeii. In epoca timpurie a civilizatiei sumeriene mesopotamiene (mileniul 4 i.C.), in textele de la Surupak, numele lui Dumuzi-Daos apare insotit de formula ama.usum.gal, a carui mama este dragonul ceresc, aratand descendenta cultica din zeita primordiala Tiamat, infatisata ca dragon. De aici si emblema sa, sarpele-dragon. Dumuzi era nu numai un zeu al turmelor, ci si al vegetatiei, fiind prima divinitate din istoria religiilor care a acceptat moartea ca

necesitate a continuarii vietii. Murind si inviind odata cu natura, Dumuzi-Daos avea grija ca recoltele sa fie bogate. Ca semn al insamantarii, al virilitatii, era numit si Taurul ceresc. Mai tarziu, atri butele sale aveau sa fie transferate lui Mitra, celebrul zeu solar, care poarta straie dacice, inclusiv cusma aristocratica si este mereu insotit de un sarpe si un caine! Dumuzi-Daos la sumerieni apare reprezentat cu un miel pe umar, cu mladite inmugurite iesindu-i din umeri, iar emblema templului sau era dragonul, sarpele cu cap de caine sau de lup. Emigrat din Masivul Sureanu

Nu se stie unde a fost regatul prediluvian unde au domnit acesti zei, legendele sumeriene localizand doar al doilea regat, format dupa Potop, in campiile din sudul Mesopotamiei. Insa, se stie ca cele mai vechi simboluri sumeriene, mai vechi cu peste 1000 de ani decat infiintarea Sumerului din Mesopotamia, au fost descoperite la Tartaria, pe tablitele de lut, unde apare si cultul solarului Taur Ceresc. Intreagul nucleu al vechii Europe (Romania, o parte din Bulgaria, Serbia) are denumiri sumeriene, aratand de unde au migrat acestia spre Mesopotamia. Se stie ca triburile dacice (Daos, in Tracia, era asimilat cu Lupul) aveau ca steag de lupta sarpele cu cap de lup, efigia zeului-pastor Daos. Steagul de lupta al intregului neam al dacilor, daosilor, daoilor, daailor, getilor si masagetilor! Temutii arcasi si sarpele cu cap de lup

Istoricul britanic Robert Vermaat a urmarit epopeea steagului-dragon, despre care scria ca era inventat de neamul dahilor si preluat mai apoi de alte semintii cu care acestia venisera in contact. Citam din istoria dragonului dahilor, a lui Vermaat, publicata pe web-ul Vortigern Studies. Persanii aminteau si ei de temuta casta a razboinicilor daha, care se aliase cu triburi nomade din sudul Kazastanului, hartuind granitele Imperiului Ahemenid. Li se mai spunea daai, dai sau daoi si erau inruditi cu masagetii ce ajunsesera din timpuri stravechi pana in Urali. Daoii au fost mentionati in scris pentru prima data in inscriptia daiva a regelui persan Xerxes (486 465 i.C.). Acestia formau o satrapie subordonata regelui, locul lor de bastina fiind regiunea de jos a Raului Sardaria, unde se invecinau cu dacii-masageti. Daoii erau

renumiti ca razboinici-arcasi, avand acelasi steag de lupta: sarpele cu cap de lup. Fiind mercenari, ii gasim in marturiile despre batalia de la Gaugamela (331 i.C.) luptand sub comanda regelui persan Darius III, apoi, dupa moartea acestuia, sub comanda nobilului Bessus. Mai tarziu s-au aliat cu Alexandru Macedon, avand o contributie importanta in cucerirea regatului Punjab, unde au intemeiat case regale. Dupa caderea Imperiului Ahemenid, daoii s-au scindat in mai multe triburi, cel mai important, parnii, punand, sub dinastia fratilor Arsace, bazele unui regat independent. Sub Mitradat (171 138 i.e.n.), puternicul regat al razboinicilor parti devine imperiu, alipind mai intai regatele inrudite Bactria si Media, apoi Babilonia, Elamul. Ajunsese sa ocupe teritoriile de azi ale Iranului, Irakului, Armeniei, parti din Turcia (aici construind maretul sanctuar solar numit de turci Nemrut Dagi, adica o pronuntie aglutinanta pentru nemuritorii daci), Georgia, Azerbaigean, Turkmenistan, Afganistan si Tajikistan si vremelnic teritorii din Pakistan, Siria, Liban, Israel si Palestina. Peste tot pe aceste meleaguri, s-a gasit temutul stindard dacic, sarpele cu cap de lup. Dragonul tricolor al clanului Sureanu

Cel mai important clan razboinic al partilor se numea Sureanu (posibil ca locul de bastina al neamului sa fi fost Masivului Sureanu, unde, pe versantul vestic, se intindea Sarmisegetuza, dar si alte cetati, iar la poale se afla stravechea Tartaria). Surenii erau cei care incoronau regii parti si aveau un vot important in Consiliul Regal, avand si o puternica armata proprie. In cronicile razboaielor romano-parte, amintite de J.C.N. Coulston in The draco standard (publicat in Journal of Military Equipment Studies), steaguldragon al dahilor este atestat inca de la prima dinastie parta, a Arsacilor (238 i.C.-224 d.C.). Tot de aici aflam ca erau doua modele oficiale ale steagului-dragon, unul rosu, al casei regale si unul cu corp verde, al militarilor. In lucrarea Tactica, a istoricului expeditiilor lui Alexandru Macedon, Arrian, se arata ca clanul Sureanu avea unul specific, tricolor: rosu, albastru, galben! Razboaiele dragonilor

In anul 53 i.C. generalul roman Crassus a invadat Partia. Sapte legiuni romane au fost invinse la Harran de capetenia armatei parte, nobilul Sureanu, generalul roman fiind ucis dupa modelul razbunarii reginei masagetilor, Tomiris, pe invadatorul Cirus: lui Crassus i s-a taiat capul si i s-a turnat pe gura aur topit, ca sa-l sature de setea de aur care l-a manat la razboi. Acesta a fost inceputul unei serii de razboaie cu romanii care a durat vreo trei secole. Granita dintre ei era Fluviul Eufrat. Eu, frate (!), Frate fiind alt clan conducator al dahilor. Din cand in cand, partii si romanii mai uitau de razboaiele dintre ei si se aliau impotriva altora. Astfel, generalul roman rebel Quintus Labienus si o armata parta, sub comanda regelui Pacorus I, au invadat, in anul 41 i.C., Siria, Cilicia, Caria, atacand Frigia si Asia. Prada a fost extrem de bogata, iar dupa moartea fratelui sau Pacorus, regele Frate al IV-lea a avut ce investi in noua capitala, Ctesifon, pe Raul Tigru. Lupul a ramas fara urechi Eufratul devine iar granita intre doua armate fratesti, dar potrivnice. Un grup de soldati romani luati captivi de parti au devenit mercenari sub steagul-dragon si au ajuns sa ocupe orasul chinez Li-jien. Acolo, sub influenta dragonilor chinezesti, capul de lup a ramas fara urechi si s-a ales cu o creasta reptiliana. Si asa avea sa fie preluat de multe alte armate. In anul 36 i.C., Marc Antoniu a invadat Mesopotamia cu Legiunea a VI Ferrata si alte unitati, dar a suferit mari pierderi si a fost fericit ca a scapat cu viata, ajungand in Armenia. Prima runda a razboaielor romano-parte s-a incheiat. In anul 20 i.C., Tiberius a semnat un acord de pace cu Frate. Ramasi fara potrivnici, partii s-au orientat catre Valea Indusului. Razboaiele cu romanii au reinceput in anii 60, cand regele part Volosga I a incoronat un alt rege armean in locul celui vasal romanilor. Conflictul s-a incheiat cu un compromis: regii armeni urmau sa fie alesi dintre printii parti, dar cu aprobarea romanilor. Tot un get i-a invins

Partii au continuat insa sa forteze mana romanilor, iar Traian s-a hotarat sa puna capat aranjamentului, invadand Partia, in 114 d.C si cucerind capitala. Revoltele nenumarate l-au determinat pe imparatul Hadrian sa retraga armatele. In 165 d.C., capitala a cazut din nou, fara ca intinsul teritoriu al partilor sa fie demilitarizat de romanii cuceritori. Pana la urma, tot un neam i-a venit de hac: generalul Septimius Severus, intemeietorul dinastiei romane a Severilor, de origine geta, ca si Traian, de altfel. Cu totii erau neamuri si se intelegeau fara translatori, dar erau rivali cand era vorba de stapanit pamanturi. Generalul Severus a fost proclamat imparat de catre legiunile danubiene, dupa moartea lui Commodus (192 d.C.). Era casatorit cu fiica marelui preot al templului zeului solar Baal, din Emesa (Siria), Gaius Iulius Bassianus, de origine traca. Iulia Domna i-a adus pe lume doi imparati: pe Caracalla si pe Geta! Severus a ocupat capitala partilor in 198, captura romanilor fiind asemanatoare cu cea a lui Traian de la Sarmisegetuza. Legionarii lui Severus luptau tot sub stindardul-dragon, caruia imparatul ii redase demnitatea. Pana la el, dragonul dacic era folosit in exercitiile soldatilor romani, fiind luat la tinta! Severus l-a impus ca drapel al cavaleriei. In 226 d.C., regele vasal persan Ardasir a cucerit Ctesifonul si asa a inceput a doua domnie

persana, a sasanizilor. Steagul-dragon a trecut la persi, pentru ca, pe cat era de temut, pe atat era si de respectat. (Sfarsitul partii I) Partea a II-a

Emblema zeului Dumuzi, sau Daos-pastorul, sarpele cu cap de lup, pe un sigiliu sumerian A fost nelipsit din toate triburile de daoi, dai, dahi, daosi, geti, masageti, tirageti sau cum i s-a mai spus acestui neam glorios. A fost preluat apoi de imparatii romani si bizantini, care l-au glorificat. Steagul solar al razboinicilor dahi

Draconarii, purtatorii steagului-dragon al dacilor, formau o casta aparte a razboinicilor. Soarele si zeul sau, Mitra, erau simbolurile preferate de dahi. Cronicarul Malalas sublinia ca un rege arian e un Soare de la Rasarit, iar un Cezar roman, o Luna de la Apus. Steagurile de lupta, emblemele templelor, efigiile erau inchinate Soarelui.

Steagul patrat avand soarele cu raze inscris, numit de persani Derafs Kaviani, este atestat din secolul 9 i.C. , preluat de la masagetii, partii, dacii, sarmatii, care erau adoratori ai Soarelui si purtau acest insemn. Unele grupuri de calusari romani inca mai poarta Soarele in varful unei lanci, asa cum este infatisat un cavaler solar part. Demn de mentionat ca steagul original Derafs Kaviani era tricolor: rosu, galben si albastru, conform arheologilor iranieni, care au gasit nenumarate ramasite ale acestui stindard!

Conform cronicarilor, steagul solar patrat a fost inlocuit cu dragonul de catre miticul razboinic Azidahak, din neamul dahilor, numele lui devenind sinonim cu steagul-dragon purtat de acestia. Etimologia cuvantului, data de persani, era literalmente azi dragon si dahak strainul, dacul, dragonul dac. Ferdowsi il numeste pe dahak fiul lui Mitra. Il descrie cu serpi iesindu-i din umeri, de fapt mladitele inmugurite ale sumerianului DumuZi sau Daos-pastorul, a carui emblema era sarpele cu cap de lup. Farr, misteriile draconarilor

Purtatorul steagului-dragon era si initiat in misteriile zeului Mitra caruia iranienii-persani ii spuneau Mer si, de regula, facea parte din familiile nobile. Multe familii nobiliare ale partilor aveau nume derivate din zeitatea solara, de exemplu Mitradate. In cronicile lor, iranienii-persani il numesc Mer-dad. In 1971, armata iraniana a reconstruit, din marturiile scrise, steagul solar Derafs Kaviani si dragonul clanului Sureanu, Azidahak. Pe basoreliefurile de la Tag e Bostan, se observa ceremonialul de innobilare oficiat de preotii lui Mitra, in care se foloseau o cusma din care emanau raze de soare si o sabie curbata! Cavalerii purtatori ai steagului-dragon treceau prin acelasi ritual, ce purta denumirea de Farr, primirea Gloriei divine. La inmormantarea unui draconar se executa un ceremonial de predare a insemnului catre legiune, unde ramanea sub paza pana la desemnarea altui purtator. In fruntea cavalerilor arcasi

Dupa cum sublinia istoricul Robert Vermaat, steagul-dragon era inventat de neamul dahilor si preluat de sarmati, alani, romani si persii de dupa prabusirea Imperiului Part. Din cercetarile lui Vermaat reiese ca steagul-dragon era initial doar insemnul cavaleriei. Rolul acestuia era de a determina directia vantului, pentru orientarea arcasilor. Capul de lup era din lemn placat cu metal, format din doua jumatati, cea de jos fiind mobila (cum este construita si capra de colind), iar coada-sarpe din bucati inelare din material tesut, imbinate prin cusaturi. Prin gura cascata a lupului intra aerul si se umfla corpul tubular, care capata atat unduirea unui sarpe, cat si un suier puternic. Purtatorul steagului-dragon mergea in fruntea cavalerilor arcasi, purtandu-l in mana stanga, astfel ca acestia sa-si corecteze tirul in functie de miscarile dragonului, aratand directia vantului. Vermaat aminteste de numeroasele reprezentari ale acestuia pe Columna lui Traian si pe Arcul de Triumf al imparatului Galerius, subliniind ca originea steagului este certa a dahilor, daiilor, daoilor, dacilor, preluat ulterior atat de aliati, cat si de inamici, suferind unele transformari la nivelul capului, care devenea mai reptilian sub influenta asiatica. Pe zidurile pictate din Oaza Kharga, Egipt, de pe timpul coptilor, sec. 5 d.C., steagul-dragon este purtat de persanii sasanizi. Din Historia Augusta aflam ca atunci cand imparatul Aurelian a cucerit Palmira (272 d.C.), a luat ca trofee numeroase steaguri-dragon. Draco in armata romana

J.C.N. Coulston, in lucrarea The draco standard, publicata in Journal of Military Equipment Studies, amintea ca romanii au preluat dragonul dahilor numindu-l draco incepand cu secolul 2 d.C. La inceput, romanii il foloseau in jocuri militare cavaleresti numite Hippica Gimnasia. Arrian este cel care descrie astfel de exercitii militare, in care steagul-dragon era purtat de o echipa de draconari si folosit ca tinta, punctand cei care reuseau sa-i ajunga pe purtatori si sa atinga coada dragonului. Dragonii folositi in acest scop erau multicolori. Apoi, draco a fost folosit in parazi militare, dupa care a intrat in dotarea unitatilor de cavalerie inarmate cu lanci, unul la fiecare cohorta. O legiune avea 10 cohorte, deci erau 10 draconari care alcatuiau o casta. Multi istorici considera ca respectul pentru stindard a fost impus romanilor, pana la urma, de cavalerii traci intrati in componenta legiunilor romane. Imparatesele gete au impus respectul Insa Historia Augusta o mentioneaza pe mama imparatului roman Septimus Severus (193-211 d.C.) adica bunica imparatilor Caracalla si Geta! Aceasta a visat ca a adus pe lume un sarpe purpuriu semnul casei regale a partilor cu o noapte inainte de a-l naste pe viitorul imparat. Astfel, sarpele-dragon cu corp purpuriu si-a recapatat demnitatea traditionala si a intrat in standardele imperiale romane pentru cavalerie. Cavaleria draco a devenit foarte respectata sub imparatii Gallian (253-268 d.C.) si Aurelian (270 d.C.) In Historia Augusta se scrie despre ciudatul obicei, sub Aurelian, ca draconarul sa mearga cu capul si pieptul dezgolite! Acesta era obiceiul draconarilor dahi. Cand imparatul Galerius a atacat Persia in 290 d.C., atat infanteria, cat si cavaleria aveau draconari. Ca si armata persana, care-l mostenise de la parti. Doar ca dragonul roman respecta modelul dac, cu cap de lup, iar cel al persanilor avea cap reptilian. Asta pana in secolul 3 d.C., cand si romanii adopta creasta reptiliana, dupa cum arata ramasita unui draco descoperit in fortareata Limes din Niederbieber, Germania, construita pe un vicus (asezare civila) in afara unui fort roman. Capul din aliaj de cupru are dimensiunea de 30x12x12 centrimetri. Doua gauri strabat botul, indicand locul unde se infigea sulita. Doua dibluri fixate pe lateralele mandibulei provin, cred istoricii, de la un mecanism care ajuta la producerea suierului. Dragonii personalizati ai imparatilor bizantini In secolul 4 d.C., autorul Vegetius semnala tentativa de schimbare a denumirii de draconari in purtatori de dragon. Dupa 357 d.C., imparatii Constantin si Iulian Apostatul aveau steaguri-dragon personale, purpurii, aceasta culoare desemnand, de la Arsace incoace, casa regala. Conform lui Ammianus Marcellinus, Iulian Cezar (mostenitor al tronului) si comandant al armatelor din Galia dupa victoria de la Argentorate (357 d.C.) impotriva triburilor germanice, a fost numit de catre trupe Augustus (imparat al Bizantului) si incoronat de un draconar. Acesta si-a scos colierul de aur de la gat si l-a pus pe capul Cezarului, in semn de coroana solara. Insa, Iulian a refuzat titlul. Tot Marcellinus a scris ca sarpeledragon l-a ajutat pe Iulian sa recapete controlul trupelor in batalie, intr-un moment crucial, cand jumatate din cavalerie fugea in dezordine. Un tribun, care fugea impreuna cu soldatii sai, a zarit sulita cu dragonul imperial si s-a oprit, a palit si s-a intors pe campul de lupta, chemat de stindard. Astfel, Iulian a recapatat controlul asupra trupelor sale. El a murit in 363, in batalia pentru cucerirea capitalei partilor, Ctesifon! Magister draconum Din secolul 5, intra in standardele militare un nou rang: magister draconum, amintit in numeroase inscriptii si intr-un poem de Prudentius. Magister draconum era comandantul tuturor draconarilor, avand pozitia imediat dupa cea de tribun. Se pare ca se formase o scoala de draconari sau un club de elita.

Prudentius, in Peristephanon, ii canta pe draconarii care poarta colane de aur, ca recunoastere a aportului adus in batalii. Ammianus scria insa ca draconarii erau alesi dintre purtatorii de colane de aur, aratand ca numai elita putea primi o asemenea functie. Inscriptii din Sardinia arata existenta rangurilor de optio draconarius si bearcus draconarius, pozitii superioare, vagi, sub pozitia de magister. Draconarii sunt amintiti si in manualul Strategikon al imparatului bizantin Maurikios (582 602 d.C.). La acea vreme, mai exista o scoala de draconari, dar isi pierduse insemnatatea militara, ramanand cea religioasa. Draconarii erau condusi de un grup de10 clerici atasat unei prefecturi. Este posibil sa fi fost vorba de misterioasa casta IO, a conducatorilor razboinici, casta la care isi declarau apartenenta toti marii voievozi romani. Aceasta fusese infiintata dupa tipicul celei religioase, formata din 10 mari preoti ai zeului solar Baal, numiti decebali. Dupa secolul 6, draconarii dispar din armata bizantina. Ultimele aparitii

Steagurile-dragon au continuat sa ramana in uzul cavaleriei in Caucaz si Georgia, iar in vest, purtat de catre francii lui Carol cel Mare, dupa cum apare in Psalterium Aureum , ca ilustrata la Psalmul 59. Tapiseria Bayeux infatiseaza Dragonul din Wessex, purtat de catre draconarul Harold Godwinson in batalia de la Hastings (1066), acesta murind aparand stindardul cavaleriei. Urmatoarea ilustrata este din secolul 14 si apare in manuscrisul LHistoire de Merlin, a lui Robert de Boron. Il purta legendarul reg e Arthur. Velsii (rudele vlahilor) trecusera Y Draig Goci ( Dragonul Rosu inaripat) pe steagul lor, unde se afla si astazi. In crestinism, dragonul este asociat, in sensul de supunere, cu Sf.Gheorghe din Capadochia, tot un cavaler din vechiul neam geto-dac. Iar Sf. Gheorghe este patronul regilor britanici! AUTOR: ADINA MUTAR

http://dacii-lui-zamolxe.wikiforum.ro/t202-cei-10-mari-preoti-ai-lui-zamolxe-zalharis Cei 10 Mari Preoti ai lui Zamolxe - ZalHarIs Cei 10 Mari Preoti ai lui Zamolxe - ZalHarIs Vizitato la data de Vin 6 Apr 2012 - 19:28 10 Mari Preoti ai lui Zamolxe Cei 10 Mari Preoti ai lui ZalHarIs, care ne-au fost spusi pe data de 30.03.2012, de Ziua Puterii lui Diegis. ZalHarIs=Zamolxe Cel Tanar al Harului Dumnezeul Cel Tanar al Harului sau Tatal Harului Cel Innoit Cel Intregit.

Luhonokos Daduhos Diegis Getona Perkos Harerah Menhar Kishar Khidar Hatan unit cu Melkhisedec

Ei sunt Cei 10 Mari Preoti Innoitori De Har ai lui ZalHarIs. Am primit aceste nume [si aceasta initire] in aceasta zi a Puterii lui Diegis, deoarece, Diegis = Marele Preot al Ritualurilor Innoitoare De Har. El aduna toate ritualurile care exista in acest timp [pe aceasta treapta initiatica] si le duce pe Altarul Care Innoieste Puterea Harului In Soarele Inimii in Soarele Fiintei de acum. = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = 10 Preoti ai lui Zamolxe si Zalmosu Cei 10 Preoti ai lui Zamolxe si Zalmosu care fac ritualuri pt. Suflet, Spirit si Trup - pe care Le Unesc In Inima.

Ei sunt Preotii Care Traiesc In Sfintenia Crucii din Inima lor, deoarece acesta e felul lor de A Fi prin asta traiesc ei. Ne-au fost spusi de catre Hatan pe data de 04.04.2012, atunci cand s-a implinit timpul sa-i aflam, in Ziua Luminii LugNaSad.

Hatan Beskos Vukalan Epibomios Katarmos Zagreus Dhaunos unit cu Khandaon Gheuron Saoreoro Deceneu

Ne-au fost spusi acum, deoarece rostirea in Cer si pe Pamant a anumitor nume sau cuvinte specifice, trezesc si deschid in noi anumite Porti, Energii si Puteri specifice. Cei care sunteti atrasi, puteti sa faceti o proba cu rostirea acestor nume in aceasta ordine. Celor care V-a Sosit Timpul veti simti, veti sti, si se va activa in voi ceea ce e nevoie; ceilalti, mai aveti de asteptat.[/b] Daca va atrage un anumit nume si produce o anumita rezonanta in voi, puteti sa insistati pe el, sa observati ce se va intampla. La finalul rostirii, imi place sa inchei cu HarTios AnAmin, Ankh AnAmin sau impreuna, HarAnAmin. Ne-ar incanta sa ne impartasiti si noua din experientele voastre, aici sau in particular. Succes Tuturor si Va Multumesc! http://culturagenerala.info/legende-despre-steagul-dacilor.php

Legenda steagului cu cap de lup al dacilor

Cel mai viteaz si mai intelept rege al dacilor, stramosii nostri, a fost Decebal. Inca de pe cand era baietas era curajos, drept, cinstit, milos cu cei in suferinta. Si nu numai cu oamenii, ci si cu animalele se purta cu grija si mila. Intr-o zi, umbland cu prietenul sau Duran prin padurile din preajma Sarmizegetusei, a gasit un pui de lup cazut intr-o prapastie. Era mic, abia facea ochi si in cadere isi rupse un picior. Tremura, scheuna, parea gata sa moara. Decebal l-a dus in cetate, i-a legat piciorul rupt intre lopatele si l-a adapostit intr-o sura. Cand s-a vindecat, a crescut mai mare si mai voinic decat un caine ciobanesc. Era domesticit, bland cu cei buni si aprig cu cei rai. Avea parul sur, aspru, gat gros, picioare puternice si coltii ascutiti. Cand se infuria, scotea un scheunat subtire, ca un suier, de care toti cainii si chiar oamenii se inspaimantau. Poate de aceea Decebal l-a numit Suier si l-a invatat sa adune vanatul sagetat de el in padure.

Odata, pe vreme de iarna cu nameti mari, Decebal s-a razletit de ceata vanatorilor. Si iaca, intr-o poiana, s-a napustit asupra lui o ceata de lupi flamanzi. In primele clipe Suier si-a sticlit ochii, parca bucuros casi vede fratii. Decebal langa tulpina unui fag, si-a tras sabia cu varful curbat, sa se apere de fiare. L-a chemat pe Suier sa-i fie de ajutor. Lupul imblanzit i-a venit la picioare. Dar haita de lupi a inconjurat copacul. Primul lup care a atacat a fost prins in curbura sabiei de tanarul print si crestat in ceafa. Ceilalti lupi se pregateau sa sara... Deodata Suier s-a repezit intre lupi incepand o lupta apriga cu ei, scurmand si spulberand zapada. Dar lupii erau numerosi si au prins sa-l sfasie cu coltii. Decebal urcat in fag ii strapungea cu sagetile si haita s-a retras in padure urland a paguba. Scorilo, tatal lui Decebal, s-a minunat de curajul fiului sau. - Tata, Suier m-a salvat!... Atunci toti l-au vazut pe Suier zacand intre cei patru lupi sagetati care inrosisera zapada. Suier n-a mai trait. A murit privindu-si stapanul pe care l-a aparat cu credinta. Tanarul i-a cerut unui mester fierar sa-i faureasca din arama un cap de lup, cu gura cascata, un cap ca al lui Suier. Un cojocar a cusut din pielicele de ied un fel de punga lunga de trei coti, care prinsa de capul de lup de arama pus intr-o prajina de fier suiera in bataia vantului. Asa s-a facut steagul de lupta al dacilor.

http://danielroxin.blogspot.ro/2014/02/britanicul-din-spatele-documentarelor.html Britanicul din spatele documentarelor Wild Carpathia crede c Romnia este cea mai frumoas ar din Europa

Paul Lister este un englez care a vzut potenialul ascuns pe care l are Romnia. El a avut ideea celebrelor documentare despre Romnia, Wild Carpathia, difuzate n peste 100 de ri. Crede c Romnia este unic datorit pdurilor pe care nicio alt naiune din Europa nu le mai are. A fondat un centru educaional mobil, o coal pe patru roi, unde copiii nva de ce este important s protejeze mediul nconjurtor i de ce Romnia este un loc deosebit. Paul Lister crede n Romnia civilizat. Romnia este singura ar din Europa care mai are pduri virgine, aproape 250 de mii de hectare. De aceea, UNESCO a propus ca acest patrimoniu s primeasc titlul de monument natural protejat. Avem o bogie inestimabil, ns nu tim s avem grij de ea.

Paul Lister lupt s conserve i s promoveze aceste pduri unice, care astzi sunt n mare pericol din cauza defririlor. El este fondatorul organizaiei The European Nature Trust. A venit cu ideea realizrii unor documentare despre Romnia care, ulterior, au fcut nconjurul lumii, Wild Carpathia. Pentru el, civilizaia nseamn ca omul s traiasc n armonie cu natura.

Muli oameni cred c Romnia este o ar srac, pentru mine ea este cel mai bogat loc din Europa. mi dedic cam 80% din timp acestor cauze de mediu, mai ales aici, n Romnia, spune Paul Lister. Paul Lister este multimilionar i a motenit averea de la tatl su. Investete o mare parte din bani n proiectele de mediu din lumea ntreag.

Noi depindem de natur, aa c dac poi tri n armonie cu natura, asta nseamn civilizaie pentru mine, nu oraele din beton, nu peisajele distruse, argumenteaz el.

La fel ca el crede i prinul Charles, un adevrat ambasador al Romniei, pentru care Romnia pare desprins din poveti.

Nu au mai rmas astfel de locuri nicieri. Natura este o bijuterie n coroana Romniei. Chiar dac oamenii nu realizeaz asta, eu cred c Romnia este o ar minunat.

Sunt stul de oamenii care dau Romniei o reputaie proast, iar romnii, pentru mine, sunt unii dintre cei mai mndri i drgui oameni pe care i cunosc, spune Paul Lister.

Cu toate c vine n Romnia nc din anul 1984, Paul a vizitat pentru prima oar Muzeul Satului din Bucureti n aceast toamn. Acolo s-a ntlnit ntmpltor cu Charlie Ottley, realizatorul documentarelor Wild Carpathia i cu productorul acestora, Alasdair Grant. nc o dovad c aceti oameni sunt dedicai misiunii lor de a face din Romnia un loc cunoscut i apreciat.

Cred c acest program le-a artat celorlali cum sunt romnii, Romnia este un loc minunat n care s vii i pe care s l vizitezi i este un loc la care s te gndeti c are un peisaj valoros care poate fi conservat pentru ecoturism, n opoziie cu afacerile cu pduri, mrturisete Paul Lister.

Sursa: http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Cred+in+Romania+Civilizata/Cred+in+Romania+civilizat a+Paul+Lister+scotianul+din+spatele+doc

http://danielroxin.blogspot.ro/ Tracii, Istorie Ascunsa - HD 2013 http://www.youtube.com/watch?v=72LqXZnWLoo Dacii - Noi dezvaluiri - 2012 HD http://www.youtube.com/watch?v=3yBrbMrAppw Dacii - Adevaruri tulburatoare - Documentar 2012 HD http://www.youtube.com/watch?v=duj_84hnc58 http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/geto-dacii/temple-preoti-rituri-sarbatori-71846.html

Temple, preoti, rituri si sarbatori

Mareste imaginea. Cultul Herodot prezinta pe Zalmoxis ca fiind in legatura cu Pitagora, construindu-si apoi o camera de primire pentru cetatenii de frunte, carora le vorbea despre nemurire, apoi stand ascuns intr-o camera subterana timp de trei ani si in al patrulea an aparand iarasi printre oameni. Din toate acestea s-a putut deduce caracterul "misteric" al cultului lui Zalmoxis, acest cult comportand adica rituri initiatice ca in religiile de mistere grecesti. Este adevarat ca Herodot nu prea a dat crezare informatorilor sai greci de la Marea Neagra, dar unele aspecte ale religiei geto-dacilor in ce priveste locurile de cult, preotii si riturile vin in sprijinul afirmatiei cu privire la caracterul misteric al cultului lui Zalmoxis.

Locurile de cult. Despre locurile de cult ale geto-dacilor nu se stia decat ceea ce spusese Strabon, cum ca marele preot al acestora, devenit apoi zeu, isi avea resedinta intr-o pestera de pe varful muntelui Cogaionon, munte identificat astazi in chip ipotetic cu Dealul Gradistei din Muntii Orastiei. Nu s-au gasit pana acum urme de cult in pesterile care au fost cercetate. In schimb, sapaturile arheologice din anul 1949 au dat la iveala urmele unui important numar de sanctuare geto-dacice, asezate, cele mai multe dintre ele, in Muntii Orastiei (jud. Hunedoara), la Costesti si mai ales la Gradistea Muncelului, unde a fost Sarmizegetusa, vechea capitala a statului dac. Aceste sanctuare erau de doua tipuri: patrulatere si circulare. Cele in forma de patrulater constau din siruri de coloane de lemn sau de piatra, asezate pe tamburi de calcar. Cele in forma circulara constau din stalpi asezati in cerc si grupati intr-un chip semnificativ.

Existenta unor sanctuare de tip diferit, asezate uneori in apropiere unele de altele, constituie un serios argument in favoarea tezei politeismului geto-dacic.

Preotii Preotii aveau un mare rol in viata geto-dacilor, la fel cu acela al druizilor la celti. In fruntea clerului getodac sedea un mare preot, care locuia, cum relateaza Strabon, intr-o pestera de pe varful muntelui Cogaionon. Primea la el numai pe rege si pe insotitorii lui pentru a le da indrumari din partea zeilor. Nimic mai important nu se facea fara consultarea marelui preot, detinatorul tainelor divine si al procedeelor divinatorii si magice.

Ca mare preot se citeaza, in afara de Zalmoxis insusi, un anume Zeuta. In timpul regelui Burebista se mentioneaza personajul istoric Deceneu, care, dupa spusele lui Iordanes, a intreprins o mare reforma culturala si a clerului geto-dacic, fiind pana la urma zeificat. Este cunoscuta influenta lui Deceneu asupra regelui si asupra poporului, cerandu-le sa-si distruga viile, pentru a feri poporul de betie. Alt mare preot cunoscut este Comosicus, care era si rege. Pe langa implinirea cultului, preotii geto-daci aveau insusirea de judecatori ai poporului. Ei erau de asemenea medici. Erau folositi si ca soli pentru incheierea tratatelor sau pentru mijlocirea pacii.

Sacrificiile

Sacrificiul omenesc este mentionat sigur in religia geto-dacilor de Herodot, care spune cum, in fiecare al cincilea an, se desemna prin tragere la sorti un sol, care sa duca zeului toate dorintele si rugamintile poporului. Cel care iesea la sorti era apucat de maini si de picioare si aruncat in varful sulitelor. Daca nefericitul sol murea indata, inainte de a atinge pamantul, insemna ca sacrificiul a fost primit si toata lumea era multumita. Daca, dimpotriva, solul nu murea, era batjocorit in tot felul, ca unul care a fost nevrednic de cinstea care i s-a facut, si se tragea la sorti un alt ambasador la zeu.

Probabil ca si la geto-daci sacrificiul uman a avut la inceput ca scop potolirea maniei zeului si castigarea bunavointei lui. Observam insa ca sacrificiul geto-dacic se repeta numai dupa patru ani si atunci se sacrifica numai o singura persoana. Credem ca Parvan a avut dreptate sa remarce ca, in vreme ce la alte popoare se sacrificau prizonieri de razboi si criminali, la geto-daci se sacrificau, prin tragere la sorti, cei mai buni dintre ei. Cu siguranta au existat si sacrificii de animale. Dovada resturile unui astfel de sacrificiu descoperite nu de mult la Davidesti (jud. Arges), unde s-au gasit, intre altele, o mare cantitate de oase de animal arse. http://live.gandul.info/ Daniel Roxin Cartea "Suflet romnesc" de Dan Puric, o carte care face trimitere la rdcinile dacice ale neamului nostru... O carte foarte util demersului dacologic, n condiiile n care crile lui Dan Puric se vnd n peste 100.000 de exemplare / titlu. Disponibil pe Dacia Art: http://dacia-art.ro/products-page/carti/

Biblioteca Vaticanului confirma: dacii nu au fost romanizati niciodata, dacii erau de fapt stramosii romanilor condusi de Traian... Ceea ce afirma acum oamenii de stiinta si istoricii din Occident, dar si cercetatorii de la Hamburg, care au prelevat ADN-ul unor morminte stravechi de pe teritoriul Daciei, ca romanii sunt urmasii dacilor, ramura nordica a tracilor, este tot mai evident si devine un curent istoriografic autentic. Miceal Ledwith, confident al Papei Ioan Paul al II-lea si omul care a avut acces la toate documentele secrete din biblioteca Vaticanului, a facut recent o afirmatie care a socat lumea academica si nu numai. El a declarat ca latina culta se trage din limba romna straveche, nu invers, cum se credea pna acum! ntr-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, n decembrie 2012, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, unul din oamenii care au avut acces la cei 230 de kilometri de rafturi cu carti din arhiva bibliotecii Vaticanului si fost membru al Comisiei Teologice Internationale, a facut o declaratie socanta: Chiar daca se stie ca latina e limba oficiala a Bisericii Catolice, precum si limba Imperiului Roman, iar limba romna este o limba latina, mai putina lume cunoaste ca limba romna, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latina, si nu invers!!! http://aleximreh.wordpress.com/2013/02/16/istoria-nestiuta-a-getilor-si-genomul-european/ Istoria nestiuta a getilor si genomul european Posted on 16/02/2013 by Alex Imreh

2 Votes

www.facebook.com/SemneCusute : Inainte de litere, au fost semnele. Mult inainte de daci, de greci, de romani, de toata istoria omenirii care a fost scrisa. Mare parte din povestea omenirii a fost desenata. A, e altceva ca noi n-o mai putem descifra acum si e problema noastra ca vedem semnele dar nu le mai intelegem. E o problema care se poate rezolva. In 1910, la Viena, expozitia internationala de textile ii lasa fara explicatii pe specialistii care se uita, perplex, la motivele identice folosite in Turcia, Bucovina si tarile Scandinave. Ei nu inteleg cum e posibil pentru ca dupa ei, aceste populatii n-au fost niciodata in contact; femeile care au lucrat acele textile nu si-au parasit satul niciodata, nici stramosii lor. Daca acei specialisti ar fi putut vedea hartile intocmite pe baza studiilor de azi, probe ADN, care urmaresc stramosii pe linie materna si paterna, pe tot traseul lor ! O astfel de harta am folosit pentru a suprapune pe ea traseul semnelor. Se leaga. Oamenii au lasat in urma lor semne, asa cum Hansel si Gretel au lasat firmituri de turta dulce. Nu poti practica agricultura decat daca stai pe loc (populatie sedentara). Cand cultivi pamantul, e vitala fertilitatea solului, prezenta apei, soarele, anotimpurile. Vei folosi semnele mai mult cusute, pe panza, caci ai la indemana culturi de in si canepa, viermi de matase, etc. Daca esti dintr-un neam de pastori, esti mereu pe drum. N-ai in si canepa, dar ai lana. Din lana trebuie sa faci si haine si covoare si cort, pentru ca n-ai o casa cu pereti. Vei folosi semnele mai mult tesute, semne care sunt importante pentru nomazi: steluta nordului (calauza), coarnele berbecului, carligul ciobanului, coltii lupului, cumpana. Pe-aici au trait mereu si agricultori si pastori; e o tara mare, relief variat. Au stabilit relatii, au avut nevoie unii de altii; si-au imprumutat semnele si le-au folosit in atatea combinatii, incat varietatea modelelor de la noi este coplesitoare, ametitoare, fara sfarsit. Pentru ca noi le avem pe toate. Legende sunt multe si multe se verifica. Cel mai romanesc semn, este, probabil, coloana. Nu o alaturare de romburi ci coloana. Este si cel mai vechi semn (descoperit pana acum) pe teritoriul nostru: vechimea

cca 10.500 ien descoperit pe o piatra, intr-o grota, in Mehedinti. Nu semnele in sine sunt ale noastre; ci felul unic, in care le-am COMBINAT si le-am PASTRAT!

Genomul europenilor scoate la iveala o inrudire care, daca ar fi constientizata, multe conflicte ar fi inabusite din fasa. Pentru ca, la origine, toti suntem frati, mai mult sau mai putin vitregi! In urma cu cativa ani, niste geneticieni umblau prin Europa si prin lume cu betisoare cu care luau mostre de saliva. In cele din urma, au ajuns in laboratoarele Universitatilor Stanford, Arizona si Florida, in cadrul Proiectului Arborele ADN. Rezultatele preliminare privind genomul Europei au starnit vii controverse, pentru ca atingea natiile la origine! Si strica istorii elaborate fara sustinere arheologica. Per total, inrudirea europenilor intre ei ar trebui sa fie de bine! Ar trebui sa-i uneasca, asa cum n-au fost niciodata. 50 la suta dintre britanici sunt germani! Sau invers! Cei trei magi de la rasarit, care au adus daruri pruncului Iisus erau nobili geti, dupa cum si apar pictati in Basilica Sf. Apollinare din Ravenna. Zilele trecute, nemtii scriau ca 50 la suta dintre britanici si aproape toti danezii au genele triburilor germanice care au acostat pe malurile Kentului in anul 449 d.C. Conform arheologului german Heinrich Haerke, vreo 200.000 de oameni, o adevarata armata, au navigat pe Marea Nordului spre Marea Britanie, poposind in Kent dupa plecarea armatei romane. In urma cu un an, alt studiu genetic ii arata pe britanici a nu fi anglo-saxoni, ci celti! Iar daca se ia in considerare compozitia genetica aproape identica dintre Franta si Anglia, ne incurcam de tot. Care studiu e corect? Depinde pana unde se merge pe ramurile copacului genealogic, spre radacina! Daca se ia in considerare parul blond si ochii albastri, mutatie genetica petrecuta la Marea Neagra, dupa cum au constatat geneticienii din Suedia si Danemarca, toti sunt frati cu getii! Si daca tot s-a pomenit de Danemarca, e bine de amintit ca istoricii danezi spun ca se trag din daci?! Dahii regali si periplul lor prin lume Geneticienii leaga raspandirea proto-indo-europenilor de migratia regalilor saci in mileniul II i.C. Cine erau sacii, purtatorii caciulii tuguiate, buni arcasi si manuitori de topoare? Herodot numeste toate ramurile de saci dupa origine: masageti sau dahii regali! Acestia au ajuns sa intemeieze case regale si in Punjab, India. Multi istorici clasici romani refuza inrudirea dintre daci si dahi, fara argumente. Lasand la o parte ca aveau acelasi port, ca vorbeau aceeasi limba protolatina, din care au ramas suficiente cuvinte pe care le regasim in limba romana de azi, ca aveau acelasi steag de lupta lupul cu trup serpuitor studiul genetic nu mai lasa umbra de indoiala: au acelasi marker genetic. Dahii, daii au facut istorie ca triburi conducatoare si intemeietoare de dinastii regale, dintre care partii sunt cei mai cunoscuti in

istorie, cucerind si imperiul persan. Persanii numeau provincia de origine a partilor Faleh, cu pronuntie valeh, de ce nu Valahia? Timp de aproape 400 de ani, dinastia regala a lui Arsace a condus Armenia. Razboinici si prolifici Conform lui Herodot, masagetii venerau un singur zeu, al Soarelui si erau mari iubitori de aur, metal inchinat zeului. Cetatile lor rotunde, cu centrul impartit in cruce cercul, crucea, zvastica fiind simboluri solare pastrate in traditia taranilor romani i-au facut sa se minuneze pe arheologii rusi care le-au descoperit. Si mai erau sacii de dincolo de mare (Marea Neagra), pe care grecii i-au botezat sciti si care ulterior au fost revendicati de slavi! Apoi, conform istoricilor antici, mai erau sauromatii, descendenti din tati sciti si mame amazoane. Tot amestecandu-se cu mame localnice, pe unde s-au asezat, au rezultat sarmati, roxolani, urgi, alani, eprani. Astfel, conform datelor genetice si in conformitate cu atestarile arheologice, neamul regal a lasat, in mod particular, amprenta genetica in centrul Romaniei si in zonele radiante: Polonia, Ucraina, Crimeea (cimerienii). Au lasat numerosi descendenti in vestul Europei, in special in Spania, dar si in Franta si Marea Britanie, cateva regiuni din Germania, in Elvetia, Austria, nordul Italiei. Au numerosi descendenti in nordul Caucazului, estul Anatoliei, in Pakistan, Afganistan, Uzbekistan, vestul Mongoliei, nord-vestul Indiei, cativa descendenti si in nordul Chinei. Au dominat Asia Centrala pana la invazia masiva a mongolilor si a armatelor turcesti. In prezent, de pe acele meleaguri indepartate pe unde au ajuns, doar osetienii mai pastreaza limba si obiceiurile stravechi. In estul Europei, ei au ramas in centrul Romaniei. Alanii s-au stabilit in Franta, Spania si nordul Africii. Altii s-au combinat cu normanzii si s-au stabilit in Scotia, Irlanda si Tinutul Vels. Bransa iraniana s-a combinat cu hunii, iar descendentii directi sunt bulgarii si kazarii. Aceasta istorie genetica nu tine cont de limba vorbita de popoarele respective, ci numai de ADN si de mutatiile produse la incrucisare. Getii si regatele din Punjab Colonelul britanic James Tod (1782-1835), ofiter de informatii si orientalist britanic, care a stat multi ani in India, a scris Analele si antichitatile din Rajastan . Citam din acest volum: Nu exista in analele marilor familii din Rajput nicio referire pana in sec. IV i.C., perioada in care a sosit aici rasa getilor, intrand dinspre Asia Centrala. Getii au stabilit regatele in Punjab si de pe Indus (Cap II). In analele Punjabului sunt numeroase referiri la aceasta rasa a getilor, jatilor sau iutilor! Li se mai zicea si magii, de aceea unii istorici ai religiei crestine sustin ca cei trei magi care au sosit sa aduca ofrande la nasterea lui Iisus erau geti, iar o fresca de pe Basilica di S. Apollinare, Ravenna, ii infatiseaza purtand caciula specifica, de nobili. Acei geti peregrini si razboinici au fost in competitie cu hunii si pe acele meleaguri, col. Tod notand ca getii si hunii au intemeiat 36 de case regale in Punjab si multe caste conducatoare. O nota foarte interesanta ar putea sa puna capat si afirmatiei unor istorici romani (ca altii sustin contrariul) anume ca dacii nu erau blonzi cu ochi albastri. Citam: Getii din Kutch erau foarte constienti de identitatea lor aparte si-si respectau traditiile istorice si stramosii. In Gujarat, getii formau tribul ascuns, in sens ritualic. Getii daneti aveau parul blond roscat si ochi albastri!

Mai tarziu, au intrat in conflict cu preotii hindusi, ramanand scris ca familia regala Dasas sau Dasius nu se conforma ritualului hindus de a aduce sacrificii si de a canta imnuri de lauda zeilor , fiind doar observatori ai altor culte. De aceea, pana la urma, li s-a respectat credinta solara si considerandu-se ca acestia aveau o relatie aparte cu divinitatea, cuvantul dasa a ajuns sinonim cu servitor al divinitatii, fiind folosit ca prefix sau sufix in componenta numelor brahmanilor. O referire scrisa la numele Dasas dateaza din sec.II d.C., din zona Abrudului, unde un Dasas ridicase o stela patriarhului nemuritor IonYanus, zeitate solara locala ancestrala, reprezentat cu doua capete. Si in Rig Veda este consemnat ca acestia refuzau sa creada in zeite! In acest context, apare si o descriere a celor din familia Dasas, anume ca erau anasa, cuvant folosit si azi pentru cei a nas, fara nas, adica avand nasul carn. In Bataliile celor 10 Regi din Rig Veda, regele Sudas isi numeste generic inamicii, pe regii vedici, Dasyus! Analele din Rajput semnalau, acum 700 de ani, familii de nobili geti, dahi, ariaspi, cati si huni. Ajunsesera pana in Matura, in vestul statului Uttar Prades. Getii lui Beowulf

Cele mai frumoase pasaje ale istoriei glorioase ale stramosilor nostri sunt scrise de cercetatori straini. Jane Acomb Leake scria in Getii lui Beowulf ca geti, dacii, sacii, dahii si masagetii de la Marea Caspica erau considerati din antichitate acelasi popor, iar eroul anglosaxon Beowulf era de fapt get! Numele originar al dacilor, scrie Jane Acomb, era daoi, asa cum nota Strabon. Tisagetii, Tiragetii si chiar getulii africani erau acelasi neam cu daoii.

Cucutenii autohtoni Conform geneticienilor Belledi, Richards, Owens si Malyarchuk, care si-au publicat studiile in 2000, 2002 si 2003, ADN-ul mitocondrial gasit la populatia romanilor aromani, a romanilor din Maramures si Vrancea face parte din haplogrupul care a fondat neoliticul in Europa. Populatia autohtona europeana apartine haplogrupului I, descendenti din Cro Magnon, socotita a apartine Culturii Cucuteni-Tripolie. Fermierii si crescatorii de vite ai neoliticului apartineau G2a, J2, E-V13 si T. R1a si R1b erau razboinicii calareti, care au domesticit calul in 4000 i.C., in stepele dintre Marea Neagra si Marea Caspica. Aceste doua grupuri aveau un tata comun, dar mamele difereau, ceea ce a facut sa li se diversifice limba si sa se contreze oriunde s-au intalnit. Haplogrupurile din Carpati I1, I2a, I2a2a-L69.2 sunt native europene, pontice si balcanice, descendente din oamenii paleoliticului, a carei concentratie se regaseste astazi in Bosnia Hertegovina, Croatia, Moldova, Romania, Serbia, iar cea mai mare diversitate a haplotipului se gaseste in Romania. R1b si R1a, frati vitregi, dupa tata R1b este cel mai comun haplogrup in Europa. Conform culturii tumulelor, originea haplogrupului R1b a fost la Marea Neagra, de unde a pornit pe Istru, spre vestul Europei si prin stepe spre Marea Caspica. Originiea lui R1a este la fel de disputata, mai ales ca cele doua haplogrupuri, foarte numeroase, au aceeasi descendenta pe linie paterna. Si ca sa nu se spuna pe de-a dreptul ca getii se califica pentru a fi linia paterna, se prefera complicata titulatura de neam proto-italo-celto-germanic. Cand masagetii au plecat spre Marea Caspica si Urali, spre Anatolia si pe Marea Egee, durandu-si (dura, la dahii parti, era cetatea) cetatile rotunde, solare, au aparut pe acele meleaguri fratii lui R1b. Conform studiului ADN, erau hititii, hattienii, troienii, dorienii, ionienii, micenienii, etruscii, colchii, kazarii, baskirii, toharienii si lista este foarte lunga!

G2 apartine unui neam al Vechii Europe pontice, cel care s-a imprastiat de timpuriu pana spre China, lasand in urma o gramada de haplogrupuri inrudite. J1 semiti, arabi si evrei; J2 reprezentativa pentru etrusci, grecii minoici, fenicieni, sudul Anatoliei N gena nordicilor, preponderenta la finlandezi, in densitate substantiala in Tarile Baltice Q gena hunilor lui Attila; densitatea extrem de rara a acestei gene in Europa pe care hunii au calcat-o in repetate randuri i-a mirat pe geneticieni; probabil pentru ca n-au luat in calcul doua aspecte: ca femeile fugeau in paduri din calea hunilor, iar cele violate isi ucideau pruncii nascuti din siluire E1b1b migratori din Africa, specifica berberilor ; T gena foarte rara in Europa, provenind din Etiopia
Sursa: enational.ro/romania-mea/istoria-nestiuta-a-getilor-si-genomul-european www.pnas.org/content/by/section/Anthropology : Ancient DNA reveals male diffusion through the Neolithic Mediterranean route, Ancient DNA suggests the leading role played by men in the Neolithic dissemination, Investigating sex-biased migration during the Neolithic transition in Europe; Mitochondrial DNA in Ancient Human Populations of Europe

carswell.com.au/dna-study/dna-resources-page : It is worth noting the central location of the Romanian Aromuns in all plots. Although the linguistic and cultural diversity found in the region could have acted as an important genetic barrier, Balkan populations have been shown to be genetically homogenous, and in concordance with the European genetic continuum, using both autosomal and uniparental markers even with the deep levels of resolution conferred by the large set of markers we typed. Linguistic and other cultural differences were probably introduced into genetically homogeneous groups and/or these cultural barriers were not strong enough to prevent genetic ow between populations. However, genetic evidence shows an exception to this pattern: in some particular cases cultural isolation seems to have given rise to small population groups that have become different through drift from the common genetic substrate. This may be the case for some, but not all, Aromun populations.

Studiul de paleogenetic care a bulversat Romnia. Ceea ce a bulversat, probabil, cel mai mult spaiul media romnesc n cursul anului 2012, a fost studiul de paleogenetic realizat n Germania de domnul Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, directorul Institutului de Biologie Uman i Antropologie al Universitii din Hamburg, i doamna Dr. Georgeta Cardo, cercettor tiinific biolog, specialist n genetic. Potrivit concluziilor acestui studiu, populaia actual a Romniei este clar nrudit cu populaiile care au locuit pe teritoriul Romniei n epoca bronzului i a fierului, adic acum 2.500 5.000 de ani, un lucru care pune n eviden continuitatea acestui popor, n pofida tuturor vicisitudinilor istoriei. nainte de a aduce n discuie i celelalte concluzii uimitoare ale studiului, care rstoarn teoria romanizrii Daciei i a descendeei romane a poporului romn, s vedem ce este paleogenetica i ce a presupus aceast cercetare, realizat n Germania, pentru a fi cu bine dus la capt Prin urmare, am putea spune c Paleogenetica este o fereastr ctre trecutul omenirii. Fiind un domeniu de studiu al ADN-ului vechi i degradat, Paleogenetica poate aduce informaii importante despre originea i evoluia omului i a genomului uman, migraiile populaiilor umane, relaiile de nrudire ditre populaiil e umane vechi i cele actuale. Aadar, ne poate spune, printre altele, cine ne sunt strmoii reali. Iar strmoii notri reali nu sunt romanii, ci traco-geto-dacii. Cum s-a ajuns la aceast concluzie i la altele, chiar i mai ocante? Iat povestea acestui studiu de paleogenetic: n toamna anului 2001, n urma unei discuii purtate ntre domnul Decan al Facultii de Biologie (Universitatea Bucureti), Prof. univ. dr. Clin Tesio i domnul Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, se nate ideea realizrii unui studiu de paleogenetic avnd ca scop determinarea originii poporului romn. Un astfel de demers presupunea compararea genetic a unor rmie osoase aparinnd populaiilor vechi care au trit pe teritoriul Romniei cu situaia genetic actual a populaiei acestei ri, pentru a se verifica gradul de nrudire. n proiect s-au alturat, pe parcurs, antropologii Andrei Soficaru i Nicolae Mirioiu de la Institutul de antropologie Francisc Rainer al Academiei Romne, care au oferit cea mai mare parte a materialului osos studiat. O alt cantitate de material osos a fost pus la dispoziie, pentru studiu, de doamna dr. Alexandra Coma de la fostul Institut de Tracologie al Academiei Romne. n total, studiul a avut la dispoziie material osos din peste 20 de situri din Romnia (bazinul carpato-danubiano-pontic), de la un numr de 50 de indivizi aparinnd populaiilor vechi (22 din epoca bronzului, 28 din epoca fierului).

n ceea ce privete probele de snge de la populaia actual a Romniei, acestea au fost obinute prin sprijinul doamnei Prof. dr. Emilia Iancu, Director al Muzeului Omului din Ploieti i al Muzeelor de tiine Naturale din Regiunea Prahova, respectiv prin sprijinul doamnei Dr. Dorina Bnic, de la Institutul Marius Nasta i Clinica de Ftisiologie Bucureti. i cum o cercetare ntins pe mai muli ani (2003-2006) are i cheltuieli importante, precizez faptul c acestea au fost finanate majoritar din bugetul directorial al Institutului de Biologie Uman i Antropogie al Universitii din Hamburg, Germania, prin sprijinul domnului Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, directorul instituiei, de DAAD Germania i prin Programul Sokrates-Erasmus al Uniunii Europene. Munca efectiv de cercetare a fost realizat de doamna Dr. Georgeta Cardo, n cadrul lucrrii de doctorat a domniei sale, o munc dificil i de lung durat n care condiiile de securitate ale probelor genetice au fost att de stricte, pentru a preveni contaminarea, nct pn i curenia din laborator a fost realizat exclusiv de doamna Dr. Georgeta Cardo. Avnd la dispoziie toate aceste informaii, putem nelege foarte uor complexitatea demersului i prestigiul tiinific incontestabil al persoanelor i instituiilor implicate. Concluziile studiului s-au dovedit, pn la urm, bulversante pentru spaiul romnesc deoarece ele rstoarn principala tez a istoriei Romniei, cea a etnogenezei poporului romn. Dar pentru a evalua n ansamblu ocul cultural provocat de prezentarea public a concluziilor studiului, s le prezentm: - ntre actuala populaie a Romniei i populaiile care au trit pe teritoriul acestei ri acum 2.500 5.000 de ani exist o clar nrudire genetic, ceea ce vorbete despre o continuitate incontestabil a poporului romn pe aceste meleaguri. Chiar dac exist i urme genetice aparinnd diverselor populaii migratoare care au trecut pe aici, fondul genetic de baz dovedete continuitatea i legtura cu populaiile vechi; - Actuala populaie a Romniei se nrudete genetic n special cu populaiile Greciei i ale Bulgariei, care s-au dezvoltat ntr-un spaiu locuit cndva de traci, cu care s-au i amestecat, i doar ntr-o mic msur cu populaia italian; - S-a mai dovedit, iar aceasta este cea mai ocant concluzie a studiului, c o parte dintre italieni, n special cei din nord, sunt la rndul lor nrudii genetic cu populaiile vechi care au trit n Arcul Carpatic acum 2.500 5.000 de ani. De unde concluzia halucinant c nu noi suntem urmaii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmai ai tracilor. Totui, exist o aparent contradicie: dac noi suntem urmaii traco-geto-dacilor, iar o parte dintre italienii au la rndul lor rdcini tracice, de ce astzi romnii i italienii se nrudesc genetic att de puin? Explicaia pare s fie ct se poate de simpl: la sosirea tracului Enea (considerat de istoricul roman Titus Livius, fondatorul Romei ) n penisula italic, aici triau i alte triburi cu rdcini tracice veneii i etruscii, acetia din urm dnd primii regi i alfabetul noului regat, viitoarea Rom Imperial. Totui, n penisula italic triau, n afara populaiilor cu rdcini tracice, i populaii aparinnd altor familii etnice sabinii i samniii. n timp, aceste popualii s-au amestecat ntre ele. Apoi, Roma Imperial a dus o politic agresiv de amestecare a populaiilor n interiorul Imperiului. Astfel, dac ne referim doar la capitala Roma, constatm c avea un numr important de cartiere etnice cartierul grecesc, evreiesc, hispanic .a.m.d. Nu n ultimul rnd, pentru aproape 1.400 de ani, ntre 476, anul cderii Romei i 1861, anul unificrii Italiei, Italia nu a existat ca stat naional, aceast perioad fiind marcat de o serie de invazii i strmutri de populaii. Cu alte cuvinte, istoria penisulei italice este marcat de trei etape eseniale n care populaiile cu rdcini tracice s-au amestecat cu celelalte, dilundu-i semnificativ contribuia etnic n acest spaiu. Iata c, privind din aceast perspectiv, orice aparent contradicie dispare, deoarece putem nelege de

ce, astzi, dei o parte dintre italieni, n special cei din nord, se mai nrudesc genetic cu populaiile care au locuit n spaiul carpatic acum 2.500 5.000 de ani, populaiile Romniei i ale Italiei, n ansamblul lor, se nrudesc genetic foarte puin. n concluzie, rezultatele studiilor de paleogenetic sunt intrite de izvoarele istorice, iar mesajul final este ct se poate de limpede: nu noi suntem urmaii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmai ai tracilor! Cu toate c acest studiu de paleogenetic are o importan uria n stabilirea adevrului istoric, cu toate c concluziile lui sunt extrem de folositoare interesului naional, istituiile statului romn i forurile academice i universiatare romneti care au cderea s l cerceteze, l ignor cu o impardonabil indiferen! Fiind curios s aflu dac autorii studiului au fost contactai de reprezentanii statului romn sau de vreo instituie academic ori universitar care s i arate, n mod oficial, interesul pentru acesta, i -am ntrebat, att pe doamna Dr. Georgeta Cardo, ct i pe domnul Prof. Alexander Rodewald, despre o astfel de posibilitate. Rspunsul a fost NU! A existat o singur situaie n care cineva de la Academia Romn a dat un telefon vorbind despre o posibil expunere pe aceast tem, dar apelantul nu a mai dat niciun semn de via dup aceea n rest, tcere maxim. ziuaveche.ro/alexander-rodewald-o-eva-mitocondrial-din-tracia-se-afla-la-originea-romanilor ; aos.ro/CV-Alexander-Rodewald.pdf MARILE TAINE ALE PAMANTULUI ROMANESC http://divinulfengshui.blogspot.ro/2012_05_01_archive.html MARILE TAINE ALE PAMNTULUI ROMNESC - VORTEXUL SACRU http://www.youtube.com/watch?v=6onpV0u3ddM 0721 809 156 / 0766 311 076 smbt, 26 mai 2012 MARILE TAINE ALE PAMANTULUI ROMANESC

Cei 10 Mari Preoti ai lui Zamolxe Cei 10 Mari Preoti ai lui ZalHarIs [Zamolxe Cel Tanar al Harului Dumnezeul Cel Tanar al Haruluisau Tatal Harului Cel Innoit Cel Intregit], care ne-au fost spusi pe data de 30.03.2012, de Ziua Puterii lui Diegis. Luhonokos Daduhos Diegis

Getona Perkos Harerah Menhar Kishar Khidar Hatan unit cu Melkhisedec Ei sunt Cei 10 Mari Preoti Innoitori De Har ai lui ZalHarIs. Am primit aceste nume in aceasta zi a Puterii lui Diegis, deoarece, Diegis = Marele Preot al Ritualurilor Innoitoare De Har. El aduna toate ritualurile care exista in acest timp [pe aceasta treapta initiatica] si le duce pe Altarul Care Innoieste Puterea Harului In Soarele Inimii in Soarele Fiintei de acum. ========================================= Cei 10 Preoti ai lui Zamolxe - Zalmosu Cei 10 Preoti ai lui Zamolxe si Zalmosu care fac ritualuri pt. Suflet, Spirit si Trup pe care Le Unesc In Inima. Ei sunt Preotii Care Traiesc In Sfintenia Crucii din Inima lor, deoarece acesta e felul lor de A Fi prin asta traiesc ei. Au fost spusi de catre Hatan pe data de 04.04.2012, atunci cand s-a implinit timpul sa-i aflam, in Ziua Luminii LugNaSad. Hatan Beskos Vukalan Epibomios Katarmos Zagreus Dhaunos unit cu Khandaon Gheuron Saoreoro Deceneu Ne-au fost spusi acum, deoarece rostirea in Cer si pe Pamant a anumitor nume sau cuvinte specifice, trezesc si deschid in noi anumite Porti, Energii si Puteri specifice. Cei care sunteti atrasi, puteti sa faceti o proba cu rostirea acestor nume in aceasta ordine. Celor care V-a Sosit Timpul veti simti, veti stii, si se va activa in voi ceea ce e nevoie; ceilalti, mai aveti de asteptat.

Daca va atrage un anumit nume si produce o anumita rezonanta in voi, puteti sa insistati pe el, sa observati ce se va intampla. La finalul rostirii, imi place sa inchei cu HarTios AnAmin, Ankh AnAmin sau impreuna, HarAnAmin. Ne-ar incanta sa ne impartasiti si noua din experientele voastre, aici sau in particular. Succes Tuturor si Va Multumesc! Sursa: http://dacii-lui-zamolxe.wikiforum.ro .................................................. Har Tios - Tatal nostru (limba geto-daca) Har Tios - Tatal Nostru (limba geto-daca) http://www.youtube.com/watch?v=hGaw3v068kE 0721 809 156 / 0766 311 076 smbt, 26 mai 2012 MARILE TAINE ALE PAMANTULUI ROMANESC

Cei 10 Mari Preoti ai lui Zamolxe Cei 10 Mari Preoti ai lui ZalHarIs [Zamolxe Cel Tanar al Harului Dumnezeul Cel Tanar al Haruluisau Tatal Harului Cel Innoit Cel Intregit], care ne-au fost spusi pe data de 30.03.2012, de Ziua Puterii lui Diegis. Luhonokos Daduhos Diegis Getona Perkos Harerah Menhar Kishar Khidar Hatan unit cu Melkhisedec Ei sunt Cei 10 Mari Preoti Innoitori De Har ai lui ZalHarIs. Am primit aceste nume in aceasta zi a Puterii lui Diegis, deoarece, Diegis = Marele Preot al Ritualurilor Innoitoare De Har.

El aduna toate ritualurile care exista in acest timp [pe aceasta treapta initiatica] si le duce pe Altarul Care Innoieste Puterea Harului In Soarele Inimii in Soarele Fiintei de acum. ========================================= Cei 10 Preoti ai lui Zamolxe - Zalmosu Cei 10 Preoti ai lui Zamolxe si Zalmosu care fac ritualuri pt. Suflet, Spirit si Trup pe care Le Unesc In Inima. Ei sunt Preotii Care Traiesc In Sfintenia Crucii din Inima lor, deoarece acesta e felul lor de A Fi prin asta traiesc ei. Au fost spusi de catre Hatan pe data de 04.04.2012, atunci cand s-a implinit timpul sa-i aflam, in Ziua Luminii LugNaSad. Hatan Beskos Vukalan Epibomios Katarmos Zagreus Dhaunos unit cu Khandaon Gheuron Saoreoro Deceneu Ne-au fost spusi acum, deoarece rostirea in Cer si pe Pamant a anumitor nume sau cuvinte specifice, trezesc si deschid in noi anumite Porti, Energii si Puteri specifice. Cei care sunteti atrasi, puteti sa faceti o proba cu rostirea acestor nume in aceasta ordine. Celor care V-a Sosit Timpul veti simti, veti stii, si se va activa in voi ceea ce e nevoie; ceilalti, mai aveti de asteptat. Daca va atrage un anumit nume si produce o anumita rezonanta in voi, puteti sa insistati pe el, sa observati ce se va intampla. La finalul rostirii, imi place sa inchei cu HarTios AnAmin, Ankh AnAmin sau impreuna, HarAnAmin. Ne-ar incanta sa ne impartasiti si noua din experientele voastre, aici sau in particular. Succes Tuturor si Va Multumesc! Sursa: http://dacii-lui-zamolxe.wikiforum.ro .................................................. Har Tios - Tatal nostru (limba geto-daca)

"Generaiile trecute las n urma lor structuri energetice subtile care au rolul de suport pentru noile generaii. Aceste structuri energetice subtile sunt cele care au ridicat Germania, Japonia, Frana, Anglia, dup distrugerile catastrofale din cel de-al doilea rzboi mondial. Muli vor spune c este vorba de disciplin, tradiie, cultur, resurse; este adevrat, dar acestea nu prind la marea mas dac nu exist un suport energetic subtil, iar acesta este conectat cu pmntul locului. Din pcate pentru noi, generaiile de dup ntemeierea Valahiei i Moldovei nu prea au lsat (din diverse cauze) un suport energetic subtil foarte puternic. Au fost prea multe trdri, nelciuni, chinuri, prigoniri, despoi cruzi, i influene nefaste. Acestea rmn n subcontientul colectiv i cu greu se pot evita influenele, chiar dac anumite informaii sunt ascunse. Refacerea legturii cu structura energetico-spiritual geto-dacic trebuie neaprat fcut.." http://metamorfoze.wordpress.com/dacism/har-tios-tatal-harului/ HAR TIOS (Tatl Harului)

un posibil TATL NOSTRU n limba geto-dac

Atta Unsar Thu In Himinai Veihnai Namo Thein, Vimai Thiu Dinasus Theius, Vairthai Vilga Theius, Sve In Himina Gai Ana Airthai .Hlaif Unsar Ana Thana Sinteinai Gif Uns Himina Daga. Gah Aflet Uns Thati Skulan Biganima .Gai Veis Thai Skulam Unsaraim, Gai Ni Brigais Uns In Frainstubru .Gah Akh Lausei Uns Af Thama Ubilin Aunte Theina Ist Tindagardi. Gam Machs, Gah Vultans In Aivin.

Tatl Harului Tatl Nostru (al dacilor) Tatl Nostru, Tu Care ai Locul Tu n Lumin, Sfnt Eti Tu i Numele Tu n Cer i pe Pmnt. Atept Darul nlrii Tale n mine . Sfnta e Voina Numelui Tu n inima mea n Cer i pe Pmnt .Primesc Darul Harului Tu n fiecare zi . D-ne Darul Luminii Tale i azi El e Pinea noastr n fiecare zi .Harul Tu s ne dea Puterea Sfineniei Sufletului, Da-ne nou Puterea Luminii Numelui Tu. Tat Sfnt, prin Puterea Harului Numelui Tu, Sufletul nostru cere s primeasc Binecuvntarea Luminii Tale , n Inima ntunecat i n Inima care ntunec.Tat Sfnt, aducem mulumire Focului Inimii Tale, Care ne duce Binecuvantai n Cerul, n Puterea i n Sfinenia Ta. Amin.
Saoreoro

http://books.google.ro/books?id=9U6RlVVjpakC&pg=PA327&lpg=PA327&dq=Saoreoro&source=bl&ots=Zg aylda04L&sig=bCcvIljAst5TTsxIbvBrf2qOrjE&hl=ro&sa=X&ei=JRDUsuDN6r8ywPOuIKQCg&ved=0CDEQ6AEwAQ#v=onepage&q=Saoreoro&f=false

History of Civilizations of Central Asia: The Development of ...

books.google.ro/books?isbn=9231028464 - Traducerea acestei pagini

1994 - Asie centrale - Antiquits The other Zoroastrian deities - Saoreoro 'best royal power', Asaeixso 'best righteousness' (= Avestan Xsadrsm vairim and Avestan Asa vahista), Risto/Risti Saoreoro God http://www.scribd.com/doc/104645940/Legile-Iubirii-Si-Cunoasterii-Inimii-Lui-Zamolxe