Este foarte usor de facut o comparatie intre imaginatie si cunoastere intr-un sens abstract , metaforic dar stim ca imaginatia

a noastra se dezvolta din cunoasterea pe care o capatam din experienta vietii de zi cu zi .

Imaginatia si Fictiunea Cand ne implicam in ceva fictiv , fie ca ne uitam la un film , citim o carte sau jucam un joc , avem tendinta de a face unele lucruri , reale sau invers . Kendall Walton (1990) si Gregory Currie (2002), de exemplu, sustin ca exista o legatura stransa intre imaginatie si fictiune .In opinia lui Walton, ce e fictional e ceea ce urmeaza sa fie imaginat primind conventiile care guverneaza jocul , filmul ,cartea , etc. ( Daca de exemplu 2 studenti se hotarasc sa joace rolurile lui Romeo si cel al Julietei , ei vor stabili o conventie prin care ceea ce vor spune si face , e ceea ce fac personajele fictionale.Indiferent de auditoriu , ei isi vor imagina ca personajele fictive comunica prin interpreti). Parerea lui Currie, care este similara cu cea a lui Walton , este ca ceea ce e fictional este definit de ceea ce autorul/creatorul/actorul intentioneaza sa faca publicul sa creada sau sa-si imagineze. Stransa relatie intre cele doua este ilustrata de puzzle-ul rezistentei imaginative . Cand refuzam sa ne imaginam ceva , avem de asemenea tendinta de a refuza sa acceptam ceea ce e fictional. Si invers , ceea ce ne imaginam e adesea ( mai ales in domeniul artei si a jocurilor video) ceea ce credem ca e fictional. Visarea este de multe ori caracterizat prin intereseul fata de ideea de imaginatie. Kendall Walton (1990), de exemplu , descrie visele ca fiind fantezii spontane si nechibzuite , in timp ce psihologul David Foulkes(1999) prezinta visarea ca constiinta de a fi intr-o lume imaginara in care se petrec lucruri. Ceea ce poate fi numit modul traditional ,este atunci cand visezi ca vei cadea dar de fapt , visul da impresia de cadere . Cel mai faimos adept al viziunii traditionale este Descartes foloseste pretinsa idee ca noi adeseori credem ceea ce visam pentru a ne motiva scepticismul. Recent , Jonathan Ichikawa (2009) si Ernest Sosa (2005; 2007) au negat faptul ca visarea implica credinta . Mai degraba , ei afirma ca visarea este o forma de imaginare . Ichikawa observa ca analogiile vise-credinte nu se comporta ca si credinte obisnuite: credintele viselor nu sunt asociate cu experientele perceptive sau cu comportamentul in moduri care credintele reale sunt ; si credintele visurilor sunt subiectele schimbarilor radicale in moduri in care credintele reale nu sunt. Colin McGinn (2004) a sustinut ca , desi visele implica mai mult imagini mintale decat experiente perceptive , pot implica de asemenea si credinta . Sustine aceasta teorie pe baza viselor care includ un conflict emotional adanc care este absent , atat din imaginatie cat si din visarea cu ochii deschisi , dar totusi caracterizeaza o credinta. McGinn propune ceea ce el numeste teoria visarii scufundarii fictionale ,potrivit careia visele sunt ca si inchipuiri in care ne implicam atat de mult incat ne pierdem si prin urmare , formam credinte.

Pentru a avea imagini mintale trebuie sa avem un tip de perceptie experimentala declansata de ceva in afara de stimulii externi cunoscuti precum a avea in cap imaginea unei oglinzi ...sau a unui cantec ce il fredonam mintal in absenta unui corespondent visual sau a unui obiect/eveniment auditiv. Desi este posibila formarea imaginilor mintale sub forma oricarei modalitati senzoriale , accentul este pus pe imagini visuale. Se pune intrebarea : sunt imaginile visuale mintale tip fotografie in sensul in care ele pot fi scanate mintal in acelasi mod in care scanam vizual obiectele pe care le vedem. Teoria fotografiei sustine , pe larg , ca reprezentatiile mintale pe care le experimentam in cazul imaginatiei vizuale reprezinta relatia spatiala prin intermediul proprietatilor reprezentative care sunt firesc spatiale ( Kosslyn 1980 , Shepard & Metzler 1971; Shepard & Cooper 1982) O problema mai generala este relatia dintre imaginile mintale ( sau imaginatia senzoriala) si imaginatia in general. In timp ce teorieticienii imaginatiei fac distinctia intre imaginatia senzoriala ( care formeaza o imagine mintala) si imaginatia cognitiva ( antrenand conceptual o posibilitate) sau intre ideea de perceptie ( senzorial ) si ideea de credinta ( adevar )

Imaginatia in bolile psihice Halucinatiile pot fi caracterizate , pe larg , ca si reprezentari mintale de tip credinta/adevar are manifesta un grad neobisnuit de izolare de realitate , si care acopera o clasa intreaga de fenomene . Exemple frapante sunt Sindromul Capgras (Sindromul Capgras a fost descoperit n anul 1923 de un psihiatru francez pe nume Joseph Capgras i ca drept urmare sindromul poart numele descoperitorului. Nefericiii care sufer de acest sindrom au falsa impresie c o persoan din familie sau cunoscut a fost nlocuit de un impostor.De regul, apare la pacientii care sufera de schizofrenie, dar a fost gasit si la cei care sufera de demen.) si Sindromul Cotard (Sindromul Cotard este caracterizat de o stare de delir n care pacientul insist c a murit sau c o parte a corpului su a putrezit. Acest sindrom este extrem de rar, fiind de obicei ntlnit la pacienii ce sufer de schizofrenie i de tulburri bipolare.). Exemple mai cotidiene includ cazuri care sunt mai aproape de ceea ce am putea numi autoamagire- sa gandim despre noi ca suntem un prieten perfect sau o frumusete nemaiintalnita, cand toate dovezile dovedesc contrariul. Currie si Ravenscroft (2002), au considerat ca halucinatiile sunt deseori boli ale imaginatiei . In mod specific , demonstreaza ca inchipuirile sunt imaginari care sunt identificate incorect de catre persoana in cauza , ca si rezultat al unei incapacitati de a urmari sursele propriilor ganduri . Asadar , halucinatiile si autoamagirile sunt rezultatele imaginatiei. Andy Egan (2009) propune ideea intelgerii halucinatiilor ca si bimaginatie adica ceva ce se afla undeva intre real si imaginatie. Egan se concentreaza pe faptul ca halucinatiile sunt similare intr-un anumit fel atat cu imaginatia cat si cu realul , in asa fel incat ,realul conduce anumite aspecte ale comportamentului unei persoane , dar , ca si imaginatia , gama ei este definita . Schizofrenia este un complex patologic care poate antrena , printre multiplele semne si simpotme , miraje si halucinatii severe . Desi natura si cauzele bolii sunt inca un subiect de dezbatere , Currie si Ravenscroft (2002) au sugerat ca schizofrenia si halucinatiile ei specifice ar putea si intelese ca si implicarea fundamentala a deficitul pacientului in abilitatea de a distinge intre ce e real si ce e in intregime imaginar. Imaginatia in cotidian. Avem tendinta de a fi logici , mecanici si practici in viata de zi cu zi. Acest lucru duce la monotonie si la inlaturarea imaginatiei . Ideea de a fi concentrat si de a avea acuratete in tot ceea ce facem ne indeparteaza de ideea de a mai visa cu ochii deschisi sau de a ne imagina un alt univers in care logica si practicul sunt inexistente. Daca imaginatia nu este exersata , este uitata. Cati dintre noi ne mai imaginam o carte ca pe un film? Fiecare capitol un episod? Fiecare descriere o imagine? Multi dintre noi avem tendinta de a fi vizuali , asadar prin vizualizarea constienta a povestii , suntem capabili de a retine detaliile mai usor datorita efortului pe care il depunem in crearea filmului mintal.

Adevarul este ca ne folosim imaginatia constant. Si cand cititi un articol , de exemplu . Unii isi imagineaza o voce , care vorbeste pe un anumit ton si care are anumite inflexiuni ale vocii . Unii isi imagineaza vag portretul autorului . Este ceva ce facem inconstient . De ce nu ne-am supune imaginatia la lucru? Multe persoane vor sa-si impregneze in memorie o lista de lucruri , evenimente , detalii , informatii . Exista multe trucuri pentru acest lucru. Una dintre cele mai cunoscute tehnici de memorare este Camera Romana Aceasta tehcnica Presupune inchipuirea reala si vie a unei camere sau a unei suprafete cu multe lucruri ..un loc pe care il cunoastem extrem de mult in viata reala . De exemplu , dormitorul si tot ce implica : patul , noptiera , lampa , televizorul , dulapul , calculatorul , tastatura , etc. De obicei , e relativ simplu sa fixam ceva ce deja stim. Urmatorul pas este de a lua lista cu ceea ce vrem sa memoram si sa le atasam obiectelor din camera pe care le stim prea bine; devine mult mai usor de rememorat.

Bibliografie

Currie , Gregory - Recreative Minds: Imagination in Philosophy and Psychology, Oxford University Press, 2002

Currie, Gregory and Ian Ravenscroft. Recreative Minds. New York: Oxford University Press, 2002 Egan , Andy Imagination, Delusion, and Self-Deception Psychology Press. 2009 Foulkes , David - Children's dreaming and the development of consciousness , Harvard University Press , 1999

Ichikawa , Jonathan - Dreaming, Philosophical Issues (co-authored with Ernest Sosa), The Oxford Companion to Consciousness, Oxford University Press 2009

Kosslyn, S.M. Image and Mind. Cambridge, MA: Harvard University Press. 1980 McGinn , Colin Mindsight: Image, Dream, Meaning. Harvard University Press. 2004 Shepard, R.N., Cooper, L.A., Mental Images and Their Transformations. Cambridge, MA: MIT Press. 1982

Shepard, R.N. & Metzler, J. Mental Rotation of Three-Dimensional Objects. Science 1971 Walton , Kendall - Mimesis as Make-Believe: On the Foundations of the Representational Arts. Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1990.