Matematici speciale.

Probleme 60

Capitolul VII

ELEMENTE DE CALCUL VARIAŢIONAL

1. Să se determine extremalele şi natura lor pentru

funcţionala I : D → R,

( 1

0
2
) ⎧ 1 1 ⎫
I [ y ] = ∫ y / + y 2 + 2 ye 2 x dx unde D = ⎨ y ∈ C1[0,1] : y (0) = , y (1) = e 2 ⎬ .
⎩ 3 3 ⎭

Soluţie:
Notăm cu F (x, y, y / ) = y / + y 2 + 2 ye2 x . Ecuaţia lui Euler este:
2

( )
Fy x, y, y / −
d
(
F / x, y , y / = 0
dx y
) (1)

Observăm că Fy (x, y, y / ) = 2 y + 2e 2 x şi Fy = 2 y / . Ecuaţia (1) devine:

/

2 y + 2e 2 x − 2 y // = 0 (1/)
sau
y // − y = e 2 x (2)
Ecuaţia omogenă ataşată ecuaţiei (2) este y // − y = 0, având ecuaţia
caracteristică r 2 − 1 = 0 . Rădăcinile ei sunt r1 = 1 şi r2 = −1 . Soluţia generală:
yH = C1e x + C2e − x

Soluţia particulară a ecuaţiei (2) este: y p = Ae 2 x ; y p // = 4 Ae 2 x . Prin

1 1
înlocuire în (2) obţinem: A = şi deci y p = e 2 x . Soluţia generală a ecuaţiei
3 3
(2) va fi:
(y = y H + yp )

1
y = C1e x + C2e − x + e 2 x (3)
3
Punând condiţiile ca y să fie admisibilă, adică y ∈ D găsim:
61 Matematici speciale. Probleme

1 1 1 1 1
C1 + C2 + = şi C1e + C2 + e 2 = e 2 (4)
3 3 e 3 3
1
cu soluţia C1 = C2 = 0. Deci y = e 2 x este funcţia admisibilă ce realizează
3

extremul funcţionalei I [ y ]. Observăm că Fy y (y ) = 2 > 0 şi deci pe baza

/ /

teoremei lui Legendre y va realiza un minim şi I min = I [y ]. Avem:

1

[] ⎛4
1 1 2 ⎞
I y = ∫ ⎜ e 4 x + e 4 x + e 4 x ⎟dx =
0 9
⎝ 9 3 ⎠
11 e 4 x
9 4 0

sau

I min =
36
(e − 1)
11 4
(5)

2. Să se determine extremalele şi natura lor pentru funcţionala

( )
π
2
I : D → R, I [ y ] = ∫ 4 4 y 2 − y / + 8 y + 4 dx , unde
0

⎧ ⎡ π⎤ ⎛π ⎞ ⎫
D = ⎨ y ∈ C1 ⎢0, ⎥ : y (0) = −1, y⎜ ⎟ = 0⎬ .
⎩ ⎣ 4⎦ ⎝4⎠ ⎭

Soluţie:
Notăm F (x, y, y / ) = 4 y 2 − y / + 8 y + 4 . Ecuaţia lui Euler este:
2

(
Fy x, y, y / −) d
dx
( (
Fy ' x, y, y / = 0 )) (1)

În cazul nostru, Fy (x, y, y / ) = 8 y + 8 şi Fy = −2 y / . Ecuaţia (1) devine:

/

8 y + 8 + 2 y // = 0 (1/)
sau
y // + 4 y = −4 (2)
Ecuaţia omogenă ataşată ecuaţiei (2) este y // + 4 y = 0 având ecuaţia
caracteristică r 2 + 4 = 0 cu rădăcinile r1 = 2i şi r2 = −2i. Soluţia generală a
ecuaţiei omogene este yH = C1 cos 2 x + C2 sin 2 x. Soluţia particulară a ecuaţiei
Matematici speciale. Probleme 62

(2) este y p = A. Prin înlocuirea în (2) a lui y p găsim A = −1 şi deci y p = −1 .

Soluţia generală a ecuaţiei (2) va fi ( y = yH + y p ). :

y = C1 cos 2 x + C2 sin 2 x − 1 (3)

Punând condiţia ca y să fie admisibilă, adică y ∈ D , găsim:
⎧C1 − 1 = −1
⎨ (4)
⎩C2 − 1 = 0

sau
⎧C1 = 0
⎨ (4/)
⎩C2 = 1

Deci y = sin 2 x − 1 este linia admisibilă ce realizează extremul

funcţionalei I [ y ]. Observăm că Fy /
y/
(y ) = −2 < 0 şi pe baza teoremei lui
Legendre y va realiza un maxim şi I max = I [y ]. Avem:

[ ] ∫ [4(sin
π
I y =
0
4 2
)
2 x − 2 sin 2 x + 1 − 4 cos 2 2 x + 8 sin 2 x − 8 + 4 dx ]
sau
π

[]
π π
I y = 4 ∫ 4 (sin 2 2 x − cos 2 2 x )dx = −4∫ 4 cos 4 xdx = −4 sin 4 x = − sin π + sin 0 = 0 .
1 4

0 0 4 0

Deci: I max = 0 (5)

3. Să se determine extremalele şi natura lor pentru funcţionala

∫ (2 y + y )dx ,
1
// 2
I : D → R, I [ y] =
0
unde

{
D = y ∈ C 2 [0,1] : y (0) = y (1) = 0, y / (0) = y / (1) = 0 . }
Soluţie:
Notăm F (x, y, y / ) = 2 y + y // . Ecuaţia lui Euler-Poisson este:
2

Fy −
d d2
( )
F / + 2 Fy // = 0
dx y dx
( ) (1)

Observăm că Fy = 2, Fy = 0 , Fy = 2 y // . Ecuaţia (1) devine:

/ //
63 Matematici speciale. Probleme

y ( 4) + 1 = 0 (1/)
cu soluţia generală:
x4 x3 x2
y=− + C1 + C2 + C3 x + C4 (2)
24 6 2
Constantele se determină din condiţia ca y ∈ D (ceea ce asigură ca
linia extremală să fie o linie admisibilă). Obţinem:
x4 x3 x 2
y=− + − , x ∈ [0,1] (3)
24 12 24
Deoarece Fy //
y //
= 2 > 0, condiţia lui Legendre arată că linia extremală

realizează minimul funcţionalei I [y ].

Se obţine în final:

[]
I min = I y = −
1
720
(4)

4. Să se determine extremumul funcţionalei I : D → R , dacă

∫ [(y ) + (z ) ]
π
/ 2 / 2
I [ y, z ] = 2 + 2 yz dx ,
0

⎧ π π π ⎫
unde D = ⎨( y, z ) ∈ C1 ⎡⎢0, ⎤⎥ : y(0) = z (0) = 0, y⎛⎜ ⎞⎟ = 1, z ⎛⎜ ⎞⎟ = −1⎬ .
⎩ ⎣ 2⎦ ⎝2⎠ ⎝2⎠ ⎭

Soluţie:
Sistemul Euler-Lagrange corespunzător funcţiei
F (x, y, z , y / , z / ) = y / + z / + 2 yz este:
2 2

⎧ d
( )
⎪⎪ Fy − dx Fy / = 0
⎨ (1)
⎪ F − d (F / ) = 0
⎪⎩ z dx z

sau
⎧⎪ z − y // = 0
⎨ (1/)
⎪⎩ y − z // = 0
Matematici speciale. Probleme 64

Soluţiile sistemului (1/) sunt:

⎧ y = C1e x + C2e − x + C3 cos x + C4 sin x
⎪
⎨şi (2)
⎪ z = C e x + C e − x − C cos x − C sin x
⎩ 1 2 3 4

Din condiţia ca ( y, z ) ∈ D obţinem C1 = C2 = C3 = 0, C4 = 1 . Linia

admisibilă ce realizează extremul funcţionalei va fi:
⎧⎪ y = sin x
⎨ (3)
⎪⎩ z = − sin x

Condiţiile lui Legendre sunt:

⎧
⎪
( )
⎪ D1 = Fy / y / y, z = 2 > 0
⎪⎪
⎨şi (4)
⎪
⎪ ( )
Fy / y / y, z Fy / z / y, z 2 0 ( )
⎪ D2 = F ( ) =
0 2
=4>0
( )
⎪⎩ / / y, z F / / y, z
z y z z

Deci (y, z ) realizează unu minim pentru funcţionala I [ y, z ] şi

[ ]
I min = I y, z . Valoarea minimului se obţine uşor:

I min = 0 (5)

5. Să se determine extremul funcţionalei I : D → R , dacă

(y )
π
/2 2
I [ y, z ] = ∫
0
2 + z / − 2 yz + 4 dx

⎧ π π π ⎫
unde D = ⎨( y, z ) ∈ C1 ⎡⎢0, ⎤⎥ : y (0) = z (0) = 0, y⎛⎜ ⎞⎟ = z⎛⎜ ⎞⎟ = 1⎬ .
⎩ ⎣ 2⎦ ⎝2⎠ ⎝2⎠ ⎭

Soluţie:
65 Matematici speciale. Probleme

Sistemul Euler-Lagrange corespunzător funcţiei

F (x, y, z , y / , z / ) = y / + z / − 2 yz + 4 este:
2 2

⎧ d
( )
⎪⎪ Fy − dx Fy / = 0
⎨ (1)
⎪ F − d (F / ) = 0
⎪⎩ z dx z

sau
⎧⎪− 2 z + 2 y // = 0
⎨ (1/)
⎪⎩− 2 y − 2 z // = 0

Soluţiile sistemului (1/) sunt:

⎧ y = C1e x + C2e − x + C3 cos x + C4 sin x
⎪
⎨şi (2)
⎪ z = −C e x − C e − x + C cos x + C sin x
⎩ 1 2 3 4

Din condiţia ca ( y, z ) ∈ D obţinem: C1 = C2 = C3 = 0, C4 = 1 . Linia

admisibilă ce realizează extremul funcţionalei este:
⎧⎪ y = sin x
⎨ (3)
⎪⎩ z = − sin x

Condiţiile lui Legendre sunt:

⎧
⎪
( )
⎪ D1 = Fy / y / y, z = 2 > 0
⎪⎪
⎨şi (4)
⎪
⎪ ( )
Fy / y / y, z Fy / z / y, z ( )
2 0
⎪ D2 = F ( )
y, z Fz / z / y, z
=
( )
0 2
=4>0
⎪⎩ z/ y/

Deci (y, z ) realizează unu minim pentru funcţionala I [ y, z ] şi

I min = 2π . (5)

6. Să se determine extremul funcţionalei I : D → R dacă

I [ y, z ] = ∫ (y )
1
/2 2
+ z / + 2 y dx
0

unde D = {( y, z ) ∈ C1[0,1] : y(0) = z (0) = z (1) = 0, y (1) = 1}.

Matematici speciale. Probleme 66

Soluţie:
Sistemul Euler-Lagrange corespunzător funcţiei
( ) 2 2
F x, y, z , y / , z / = y / + z / + 2 y este:

⎧
F −
d
⎪⎪ y dx y
F/ =0( )
⎨ (1)
⎪ F − d (F / ) = 0
⎩⎪
z
dx z

sau
⎧⎪2 − 2 y // = 0
⎨ (1/)
⎪⎩− 2 z // = 0

Soluţiile sistemului (1/) sunt:

⎧ x2
⎪y = + C1 xC2
⎨ 2 (2)
⎪z = C x + C
⎩ 3 4

1
Din condiţia ca ( y, z ) ∈ D obţinem: C1 = , C2 = C3 = C4 = 0. Linia
2
admisibilă ce realizează extremul funcţionalei este:
⎧ x2 + x
⎪ y =
⎨ 2 (3)
⎪z = 0
⎩

Condiţiile lui Legendre sunt:

⎧
⎪
( )
⎪ D1 = Fy / y / y, z = 2 > 0
⎪⎪
⎨şi (4)
⎪
⎪ ( ) ( )
Fy / y / y, z Fy / z / y, z 2 0
⎪ D2 = F ( ) ( )
y, z Fz / z / y, z
=
0 2
=4>0
⎪⎩ z/ y/

Deci (y, z ) realizează unu minim pentru funcţionala I [ y, z ] şi

[ ]
I min = I y, z . Valoarea minimului este:

23
I min = − . (5)
12
67 Matematici speciale. Probleme

7. Să se determine extremul funcţionalei I : D → R,

⎡⎛ ∂u ⎞ 2 ∂u ∂u ⎛ ∂u ⎞
2
⎤
I [u ] = ∫∫ ⎢⎜ ⎟ + 2 − 3⎜⎜ ⎟⎟ + 2⎥ dxdy
∂x ∂x ∂y ⎝ ∂y ⎠
Ω ⎢⎣⎝ ⎠ ⎥⎦

⎧
unde Ω = {(x, y )∈ R 2 : x 2 + y 2 ≤ 4} , D = ⎨u ∈ C 2 (Ω ) : u ( x,0) = x 2 ,
∂u
(x,0) = 2 x ⎫⎬.
⎩ ∂y ⎭

Soluţie:
Ecuaţia lui Euler – Ostrogradski corespunzătoare funcţiei
2 2
⎛ ∂u ∂u ⎞ ⎛ ∂u ⎞ ∂u ∂u ⎛ ∂u ⎞
F ⎜⎜ x, y, u , , ⎟⎟ = ⎜ ⎟ + 2 − 3⎜⎜ ⎟⎟ + 2 este:
⎝ ∂x ∂y ⎠ ⎝ ∂x ⎠ ∂x ∂y ⎝ ∂y ⎠
∂
( )
Fu +
∂
∂x x ∂y y
( )
Fu − Fu = 0 (1)

⎛ ∂u ∂u ⎞
⎜⎜ u x = ;uy = ⎟ sau
⎝ ∂x ∂y ⎟⎠

∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u
+ 2 − 3 =0 (1/)
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2

Observăm că δ (x, y ) = 1 + 3 = 4 > 0 deci ecuaţia (1/) este de tip

hiperbolic. Ecuaţia caracteristică este:
dy 2 − 2dxdy − 3dx 2 = 0 (2)
Cele două integrale prime sunt:
⎧3 x − y = C1
⎪
⎨şi (3)
⎪x + y = C
⎩ 2

Pentru reducerea la forma canonică a ecuaţiei date să considerăm

⎧ξ = 3 x − y
transformarea regulată: T ⎨ .
⎩η = x + y
Derivatele parţiale de ordinul doi sunt:
Matematici speciale. Probleme 68

⎧ ∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u
⎪ 2 = 9 + 6 +
⎪ ∂x ∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2
⎪⎪ ∂ u ∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u
2

⎨ = −3 + 2 +
⎪ ∂x∂y ∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2
⎪ ∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u
⎪ 2 = 2 −2 + 2
⎪⎩ ∂y ∂ξ ∂ξ∂η ∂η

Înlocuind valorile ecuaţiei de mai sus obţinem forma canonică a

ecuaţiei (1/):
∂ 2u
=0 (4)
∂ξ∂η

Prin integrarea ecuaţiei (4) obţinem soluţia:

u (ξ ,η ) = f (ξ ) + g (η ) (5)
sau
u ( x, y ) = f (3 x − y ) + g ( x + y ) (6)

Condiţiile u ∈ D sunt:
∂u
u ( x,0 ) = f (3 x ) + g ( x ) = x 2 şi (x,0) = − f / (3x ) + g / (x ) = 2 x.
∂u
Obţinem următorul sistem funcţional:
⎧⎪ f (3 x ) + g ( x ) = x 2
⎨ (7)
⎪⎩− f (3 x ) + 3 g (x ) = 3 x 2 + c

Soluţia sistemului (7) este:

⎧ c
⎪ f (3x) = − 4
⎪
⎨şi (8)
⎪ c
⎪ g (x ) = x 2 +
⎩ 4

Soluţia ecuaţiei (1/) este (relaţiile (6) şi (8)):

u ( x, y ) = ( x + y )
2
(9)
Extremul funcţionalei I este I [u ] .
Avem: I [u ] = ∫∫ [4(x + y )2 + 8(x + y )2 − 12(x + y )2 + 2]dxdy sau
Ω
69 Matematici speciale.yProbleme

I [u ] = 2 ∫∫ dxdy = 2 aria (Ω ) = 2π 2 2 .
Ω Ω
2
Deci
O x
I [u ] = 8π

8. Să se găsească extremul funcţionalei:

⎡⎛ ∂u ⎞ 2 ⎛ ∂u ⎞ 2 ⎤
I [u ] = ∫∫ ⎢⎜ ⎟ + ⎜⎜ ⎟⎟ + x 2 y 2 ⎥ dxdy
∂x ∂y
Ω ⎢⎣⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎥⎦

unde Ω = ⎧⎨u ∈ C 2 (Ω ) : u ∂D = x 4 + y 4 − ⎫⎬, D = {(x, y ) ∈ R 2 : x 2 + y 2 ≤ 1}.

3
⎩ 4⎭

Soluţie:
Ecuaţia lui Euler – Ostrogradski corespunzătoare funcţiei
2 2
⎛ ∂u ∂u ⎞ ⎛ ∂u ⎞ ⎛ ∂u ⎞
F ⎜⎜ x, y, u , , ⎟⎟ = ⎜ ⎟ + ⎜⎜ ⎟⎟ + x 2 y 2 este:
⎝ ∂x ∂y ⎠ ⎝ ∂x ⎠ ⎝ ∂y ⎠

∂
∂x
( )
Fu x +
∂
( )
Fu − Fu = 0
∂y y
(1)

⎛ ∂u ∂u ⎞
⎜⎜ u x = ,uy = ⎟ sau
⎝ ∂x ∂y ⎟⎠

∂ 2u ∂ 2u
+ =0 (1/)
∂x 2 ∂y 2

care este ecuaţia lui Laplace. S-a obţinut problema interioară Dirichlet
pentru cerc. Pentru a impune mai uşor condiţia la limită u ∂D , vom trece la

coordonate polare:
⎧ x = ρ cosθ
⎨ (2)
⎩ y = ρ sin θ

⎧ρ = x2 + y 2
⎪
de unde rezultă: ⎨ y (2/)
⎪θ = arctg
⎩ x
∂ρ x ∂ρ y ∂θ y ∂θ x
Observăm că: = , = , = − 2 şi = 2.
∂x ρ ∂y ρ ∂x ρ ∂y ρ

Obţinem:
Matematici speciale. Probleme 70

⎧ ∂u ∂u ∂ρ ∂u ∂θ x ∂u y ∂u
⎪ ∂x = ∂ρ ∂x + ∂θ ∂x = ρ ∂ρ − ρ 2 ∂θ
⎪⎪
⎨şi (3)
⎪ ∂u ∂u ∂ρ ∂u ∂θ y ∂u y ∂u
⎪ = + = + 2
⎪⎩ ∂y ∂ρ ∂y ∂θ ∂y ρ ∂ρ ρ ∂θ

şi
⎧ ∂ 2u x 2 ∂ 2u 2 xy ∂ 2u y 2 ∂ 2u ρ 2 − x 2 ∂u 2 xy ∂u
⎪ 2 = − + + + 4
⎪⎪ ∂x ρ 2
∂ρ 2
ρ 3
∂ρ∂θ ρ 4
∂θ 2
ρ 3
∂ρ ρ ∂θ
⎨şi (4)
⎪ ∂ 2u y 2 ∂ 2u 2 xy ∂ 2u x ∂ u ρ − y ∂u 2 xy ∂u
2 2 2 2
⎪ = 2 + 3 + 4 + −
⎪⎩ ∂y 2
ρ ∂ρ 2
ρ ∂ρ∂θ ρ ∂θ 2 ρ 3 ∂ρ ρ 4 ∂θ

Înlocuind (4) în (1/) acesta devine:

∂ 2u ∂u ∂ 2u
ρ2 + ρ + =0 (5)
∂ρ 2 ∂ρ ∂θ 2

cu condiţia la limită:
3 1
u ∂D = x 4 + y 4 − = cos 4θ (6)
4 x = cos θ
y = sin θ
4

Pentru rezolvarea problemei (5) şi (6) vom folosi metoda separării

variabilelor; căutăm o soluţie de forma:
u ( ρ ,θ ) = R( ρ )T (θ ). (7)
∂u ∂ 2u ∂ 2u
Observăm că = R / ( ρ )T (θ ), 2 = R // (ρ )T (θ ) şi = R( ρ )T // (θ ) .
∂ρ ∂ρ ∂θ 2

Înlocuind în (5) obţinem:

ρ 2 R // ( ρ )T (θ ) + ρR / ( ρ )T (θ ) + R(ρ )T // (θ ) = 0 (8)
de unde prin împărţire la R(ρ )T (θ ) ≠ 0 obţinem:
R // ( ρ ) R / (ρ ) T // (θ )
ρ2 +ρ =− (9)
R(ρ ) R(ρ ) T (θ )

Membrul stâng al ecuaţiei (9) fiind o funcţie numai de ρ iar

membrul drept fiind o funcţie numai de θ , egalitatea lor este posibilă pentru
orice ρ şi orice θ , numai dacă cei doi membri au aceeaşi valoare constantă
pe care o notăm cu λ ; din relaţia (9) obţinem următoarele ecuaţii:
71 Matematici speciale. Probleme

T // (θ ) + λT (θ ) = 0 (10)
şi
ρ 2 R // ( ρ ) + ρR / (ρ ) − λR(ρ ) = 0 (11)
Funcţia căutată u (ρ ,θ ) trebuie să fie periodică în raport cu θ , cu
perioada 2π adică să avem u (ρ ,θ + 2π ) = u (ρ ,θ ) .
Pentru aceasta T (θ ) trebuie să fie periodică cu perioada 2π . Avem
deci de găsit valorile parametrului real λ pentru care ecuaţia (10) are soluţii
nebanale (problema Sturm - Liouville) periodice cu perioada 2π . Ecuaţia
(10) este o ecuaţie diferenţială liniară, omogenă, cu coeficienţii constanţi, cu
ecuaţia caracteristică: r 2 + λ = 0 şi rădăcinile: r1, 2 = ± − λ .

Cazul 10 λ < 0 . Găsim T (θ ) = C1e − λθ

+ C2 e − − λθ
care este o soluţie
exponenţială reală şi ca atare nu este periodică.
Cazul 20 λ = 0 . Avem r1 = r2 = 0 şi T (θ ) = A + Bθ . Vom determina A1
şi B2 astfel încât T (θ ) să fie periodică, cu perioadă 2π , adică
T (θ ) = T (θ + 2π ) ⇔ A + Bθ =

= A + B(θ + 2π ) ⇔ B = 0 şi deci T (θ ) = A (o constantă) soluţie banală

inacceptabilă.
Cazul 30 λ > 0 . Ecuaţia caracteristică are rădăcinile complexe
conjugate r1, 2 = ±i λ şi deci soluţia generală este T (θ ) = A cos λθ + B sin λθ .

Din condiţia T (θ + 2π ) = T (θ ) şi din faptul că funcţiile sin şi cos sunt

periodice cu perioada 2π rezultă că: (θ + 2π ) λ − θ λ = 2nπ sau 2π λ = 2nπ
de unde:
λn = n 2 , n ∈ {1,2,3,...} (12)
Deci soluţia generală a ecuaţiei (10) este:
Tn (θ ) = An cos nθ + Bn sin nθ , n ∈ {1,2,3,...} (13)
Cu valorile proprii (12) astfel obţinute, ecuaţia (11) devine:
ρ 2 R // ( ρ ) + ρR / (ρ ) − n 2 R(ρ ) = 0 (11/)
Matematici speciale. Probleme 72

Ecuaţia (11/) este de tip Euler; pentru integrarea ei vom face

schimbarea de variabilă ρ = et . Obţinem:
⎧ dR
⎪ R / (ρ ) = e− t
⎪ dt
⎪
⎨ şi
⎪
⎪ R // (ρ ) = e − 2t ⎛⎜ d R − dR ⎞⎟
2

⎪⎩ ⎜ dt 2 dt ⎟⎠
⎝

Înlocuind R // (ρ ) şi R / (ρ ) ecuaţia (11/) devine:

d 2R
− n2 R = 0 (11//)
dt 2

care este o ecuaţie diferenţială liniară cu coeficienţi constanţi având ecuaţia

caracteristică r 2 − n 2 = 0 cu rădăcinile r1, 2 = ± n şi deci soluţia generală:

Rn ( ρ ) = Cn ρ n + Dn ρ − n (14)
Pentru problema lui Dirichlet interioară trebuie să luăm Dn = 0
1
deoarece în caz contrar ρ − n = → ∞ pentru ρ → 0 şi deci soluţia u nu ar fi
ρn

mărginită în origine. Deci

Rn ( ρ ) = Cn ρ n (15)
Am găsit astfel pentru ecuaţia (5) soluţiile :
un ( ρ ,θ ) = Rn ( ρ )Tn (θ ) , n ∈ {1,2,3...} (16)

sau
(
un ( ρ ,θ ) = ρ n A n cos nθ + Bn sin nθ ) , n ∈ {1,2,3...} (16/)
unde An = AnCn şi Bn = BnCn .
Conform principiului suprapunerii efectelor, căutăm o soluţie u (ρ ,θ )
de forma:

( )
∞
un ( ρ ,θ ) = ∑ ρ n A n cos nθ + Bn sin nθ , n ∈ {1,2,3...} (17)
n =1
73 Matematici speciale. Probleme

Vom determina coeficienţii An şi Bn astfel încât ecuaţia (17) să

1
verifice condiţia la limită (6): u (1,θ ) = u ∂D = cos 4θ .
4
1
Observăm că A4 = , Ak = 0, ∀k ∈ N * − {4}, Bk = 0, ∀k ∈ N * . Deci soluţia
4
u ( ρ ,θ ) primeşte forma:

ρ
u ( ρ ,θ ) = cos 4θ (18)
4
Funcţionala I [u ] admite un minim I [u ] , deoarece D1 = Fu u (u ) = 2 > 0 x x

Fu xu x (u ) Fu xu y (u ) 2 0
şi D2 = = =4>0.
Fu yu x (u ) Fu y Fu y 0 2

Observăm că
2 2
⎛ ∂u sin θ ∂u ⎞ ⎛ ∂u cosθ ∂u ⎞
Fu = ⎜⎜ cosθ − ⎟⎟ + ⎜⎜ sin θ + ⎟⎟ + ρ 4 sin 2 θ cos 2 θ =
⎝ ∂ρ ρ ∂θ ⎠ ⎝ ∂ρ ρ ∂θ ⎠
2 2
⎛ 4ρ 3 4ρ 3 ⎞ ⎛ 4ρ 3 4ρ 3 ⎞
= ⎜⎜ cosθ cos 4θ + sin 4θ sin θ ⎟⎟ + ⎜⎜ sin θ cos 4θ − sin 4θ cosθ ⎟⎟ +
⎝ 4 4 ⎠ ⎝ 4 4 ⎠

ρ4 ρ 4 1 − cos 4θ ρ4 ρ4
+ sin 2 2θ = ρ 6 cos 2 3θ + ρ 6 sin 2 3θ + sau FU = ρ 6 + − cos 4θ .
4 4 2 8 8
Deci,
⎛ 6 ρ4 ρ4 ⎞
I min = I [u ] = ∫∫/ ⎜⎜⎝ ρ + 8 − 8 cos 4θ ⎟⎟⎠ ρdρdθ (19)
D

⎧0 ≤ ρ ≤ 1
unde D / ⎨ şi dxdy = ρdρdθ .
⎩0 ≤ θ ≤ 2π
Relaţia (19) se mai scrie:
⎛ 7 ρ5 ⎞ ρ5 1⎛ ρ5 ⎞ 2π
I min = ∫∫/ ⎜⎝
⎜ ρ + ⎟ ρ θ − ∫∫ θ ρ θ = ∫ ⎜ ρ + ⎟⎟dρ ∫ dθ −
7
⎟ d d cos 4 d d ⎜
D
8 ⎠ D/
8 0
⎝ 8 ⎠ 0

1 2π
1 2π
1 1 5 2π ⎛ ρ8 ρ6 ⎞ 1 ρ6 1 ⎛1 1 ⎞
− ∫ ρ dρ ∫ cos 4θdθ = ⎜⎜ + ⎟⎟ θ − sin 4θ = ⎜ + ⎟2π − 0
8 0 0
⎝ 8 48 ⎠ 0 8 6 04 0 ⎝ 8 48 ⎠
0

de unde
Matematici speciale. Probleme 74

7π
I min = (20)
24

9. Să se determine extremalele funcţionalei I : D → R, I [ y ] = ∫0 y / dx

1 2

unde D = {y ∈ C1[0,1] : y (0) = 1, y(1) = 6}.

1
cu legătura ∫ ydx = 3,
0

Soluţie:
Ecuaţia lui Euler este:

Fy + λG y −
d
(
F / + λG y / = 0
dx y
) (1)

2
unde F = y / şi G = y. Observăm că Fy = 0, G y = 1, Fy = 2 y / şi G y = 0. Ecuaţia / /

(1) devine:
λ − 2 y // = 0 (1/)
cu soluţia
λ
y= x 2 + C1 x + C2 (2)
4
λ
Punem condiţia ca y ∈ D ; obţinem C2 = 1 şi + C1 + C2 = 6 , de unde
4
λ λ ⎛ λ⎞
C1 = 5 − , C2 = 1 şi y = x2 + ⎜ 5 − ⎟x + 1 .
4 4 ⎝ 4⎠

1⎡ λ λ ⎤
Pentru a determina pe λ folosim legătura: ∫0 ⎢ x 2 + ⎛⎜ 5 + ⎞⎟ x + 1⎥ dx = 3
⎣4 ⎝ 4⎠ ⎦
1 2 1
λ x3 ⎛ λ ⎞x 1 λ 5 λ
sau + ⎜5 + ⎟ + x 0 = 3, + − + 1 = 3 ⇔ 2λ + 60 − 3λ = 48 ⇔ λ = 12
4 3 0 ⎝ 4⎠ 2 0
12 2 8

şi y = 3x 2 + 2 x + 1. Cum Fy y ( y ) = 2 > 0, y realizează un minim pentru

/ /

funcţionala I [ y ] şi
1 1
x3 x2
= I [ y ] = ∫ (6 x + 2 ) dx = 36
1 2 1
I min + 24 + 4 x 0 = 12 + 12 + 4 = 28
0 3 0 2 0

Deci I min = 28.

75 Matematici speciale. Probleme

10. Să se determine extremalele funcţionalei I : D → R,

0
2

0
π
{
I [ y ] = ∫ y / dx cu legătura ∫ y sin xdx = 1, unde D = y ∈ C1 [0,π ] : y (0) = y (π ) = 0 .
π
}

Soluţie:
Ecuaţia lui Euler este:

Fy + λG y −
d
(
F / + λG y / = 0
dx y
) (1)

2
unde F = y / şi G = y sin x. Observăm că Fy = 0, G y = sin x, Fy = 2 y / şi G y = 0. / /

Ecuaţia (1) devine:

λ sin x − 2 y // = 0 (1/)
cu soluţia
y = −λ sin x + C1 x + C2 (2)
Punem condiţia ca y ∈ D , adică C2 = 0 şi C1π + C2 = 0 de unde C1 = 0,
C2 = 0 şi y = −λ sin x. Pentru a determina pe λ folosim legătura
π
∫ (− λ )sin xdx = 1 ⇔
2
0

π
π 1 − cos 2 x λ⎛ 1 ⎞ λπ 2
⇔ −λ ∫ dx = 1 ⇔ − ⎜ x − sin 2 x ⎟ = 1 ⇔ − = 1 ⇒ λ = − şi deci
0 2 2⎝ 2 ⎠0 2 π

2
y= sin x. Deoarece Fy / y / ( y ) = 2 > 0, y realizează un minim pentru
π
funcţionala I [ y ] şi
π
4 4 1 + cos 2 x 2 ⎛ 1 ⎞ 2 2
I min = I [ y ] =
π π

π 2 ∫0 π 2 ∫0
cos xdx =
2
dx = 2 ⎜ x + sin 2 x ⎟ = 2 π = .
2 π ⎝ 2 ⎠0 π π

Adică:
2
I min = (3)
π