Mr.

I (2B]
2OOG
Membrii
Ion Ababii, Dr.h., profesor, academician A RM
Ministrul Snt[ii i Protec[iei Sociale
Rector al USMF "Nicolae Testemi[anu
Boris GoIovin, Viceministru, Ministerul Snt[ii i Protec[iei Sociale
Gheorghe Ghidirim, Dr.h., profesor, academician A RM
Preedinte al Ligii Medicilor din Republica Moldova
AnatoI CaIistru, Dr., conferen[iar (secretar responsabil)
Colegiul de redacJie
Redactor-yef
Boris Topor, dr.h., profesor
Revista Curierul Medical, ntreprindere de Stat
Certificat de nregistrare
nr.10202394 din 12.03.1993
Acreditat de Consiliul Na}ional
de Acreditare si Atestare
ApariJii:
1 la 2 luni
Issues:
1 in 2 months
Index: 31130
REVISTA CURIERUL MEDICAL
Este o revist stiin}ifico-practic acreditat, destinat
specialistilor din toate domeniile medicinii si farmaceuticii. Revista
a fost fondat de ctre Ministerul Snt}ii al Republicii Moldova
n anul 1958. Din 2005, asociat al revistei devine Universitatea de
Stat de Medicin si Farmacie 'Nicolae Testemi}anu.
Revista public comunicri oficiale si, totodat, sunt editate
diverse publica}ii, inclusiv independente: articole stiin}ifice,
editoriale, cercetri si prezentri de cazuri clinice, prelegeri,
ndrumri metodice, articole de sintez, relatri scurte, corespon-
den}e si recenzii la monografii, manuale, compendii.
XYPHAR CURlERUL MEDlCAL
J+o aiie(n+onannoe naynno-nai+nnecioe n:(anne (nx
cnennannc+on ncex xe(nnnncinx noqnnen n qaxanen+on. Xy-
nan 6in ocnonan Mnnnc+ec+nox :(anooxanennx Pecny6nnin
Mon(ona n 1958 io(y. C 2OO5 io(a coyne(n+enex ynana c+a-
nonn+cx !ocy(ac+nennin Vnnnecn+e+ Me(nnnni n 4axannn
nx. H. A. Tec+exnnany.
B ynane nena+am+cx oqnnnaninie xa+enani, a +ai-
e naynnie c+a+in (n +ox nncne o+ ne:anncnxix an+oon), na-
6nm(ennx n: innnnnecion nai+nin, o6o6mammne c+a+in, ia+-
ine coo6mennx, xe+o(nnecine yia:annx, enen:nn na nonie xo-
noiaqnn, yne6nnin, cnanonnnin, ioecnon(ennnx n (.
THE JOURNAL CURIERUL MEDICAL
It is a peer-reviewed, practical, scientific journal designed for
specialists in the areas of medicine and pharmaceuticals. The journal
was founded by the Ministry of Health of the Republic of Moldova
in 1958. Since 2005, the Nicolae Testemitsanu State University of
Medicine and Pharmacy has become the co-founder of this journal.
The journal publishes official papers as well as independently
submitted scientific articles, editorials, clinical studies and cases,
lectures, methodological guides, reviews, brief reports and
correspondences.
Adresa redacJiei
Republica Moldova, Chisinu, MD-2004
Bd. Stefan cel Mare, 192
Tel.: (37322) 222715; 205209 Tel/fax: (37322) 295384
www.usmf.md e-mail: curiermedusmf.md
Membrii de onoare ai Consiliului de redacJie
VasiIe Negrescu, dr., conferen[iar (Chiinu, RM)
StanisIav Groppa, dr.h., profesor (Chiinu, RM)
Grup redacJional executiv
NataIia Bezniuc, MA, redactor coordonator
Tel.: 222715, 205369
e-mail: coordinator-curiermed@usmf.md
NicoIae Fruntau, Dr.h., profesor (redactor medical)
Eugenia Mincu, Lector superior (redactor literar)
Steve WorfuI, English consultant (Louisville, KY, USA)
Constantin Andriu|, dr.h., profesor (Chiinu, RM)
Ion BahnareI, dr., conferen[iar (Chiinu, RM)
Victor Botnaru, dr.h., profesor (Chiinu, RM)
VaIeriu Chicu, dr., conferen[iar (Chiinu, RM)
Ion Corcimaru, dr.h., profesor, membru-corespondent A RM (Chiinu, RM)
SiIviu Diaconescu, dr.h., profesor, academician AM (Bucureti, Romnia)
NicoIae Eanu, dr., profesor (Chiinu, RM)
Constantin E|co, dr.h., profesor (Chiinu, RM)
LudmiIa E|co, dr.h., profesor (Chiinu, RM)
Susan GaIandiuk, dr.h., profesor, (Louisville, KY, SUA)
Mihai GavriIiuc, dr.h., profesor (Chiinu, RM)
Andrei Gherman, ex-ministrul snt[ii (Chiinu, RM)
AureI Grosu, dr.h., profesor (Chiinu, RM)
Eva Gudumac, dr.h., profesor, membru-corespondent A RM (Chiinu, RM)
VIadimir Hotineanu, dr.h., profesor (Chiinu, RM)
Raymund E. Horch, dr.h., profesor (Erlanden, Germania)
AIexandru T. Ispas, dr., profesor (Bucureti, Romnia)
Hisashi Iwata, dr.h., profesor emerit (Nagoya, Japonia)
AnatoIii V. NikoIaev, dr.h., profesor (Moscova, Rusia)
Gheorghe Muet, dr.h., profesor (Chiinu, RM)
Boris Parii, dr.h., profesor (Chiinu, RM)
Boris Prgaru, dr.h., profesor (Chiinu, RM)
VioreI Priscaru, dr.h., profesor (Chiinu, RM)
Hiram C. PoIk, Jr., dr.h., profesor (Louisville, KY, SUA)
Mihai Popovici, dr.h., profesor, membru-corespondent A RM (Chiinu, RM)
VasiIe Procopiin, dr.h., profesor, membru-corespondent A RM (Chiinu, RM)
WiIIiam B. Rhoten, dr.h., profesor (Huntington, WV, SUA)
Dumitru Sofronie, dr.h., profesor (Chiinu, RM)
SiIviu Sofronie, dr.h., profesor (Chiinu, RM)
Dumitru cerbatiuc, dr.h., profesor (Chiinu, RM)
Dumitru Tintiuc, dr.h., profesor (Chiinu, RM)
Gheorghe brn, dr.h., profesor,membru-corespondent A RM (Chiinu, RM)
Teodor rdea, dr.h., profesor, academician (Chiinu, RM)
Victor Vovc, dr.h., profesor (Chiinu, RM)
Eremia Zota, dr.h., profesor, membru-corespondent A RM (Chiinu, RM)
Consiliul de redacJie
CUPRINS COEPXAHHE CONTENTS
CRONIC XPOHHkA CHRONICLE .................................................................................................................................................... 3
STUDII CLINICO-$TIINTIFICE HAVHHO-KHHHHECKHE HCCEOBAHHR CLINICAL RESEARCH STUDIES
E. CobIeanschi ....................................................................................................................................................................................... 5
Necesitatea utilizrii Domperidonei (Motilium) la bolnavii cu ulcer duodenal n acutizare nso[it de dismotilitate gastrointestinal
Need of Domperidon (Motilium) of the Patients with Duodenal Ulcer in Escalation
F. Gornea .................................................................................................................................................................................................. 7
Unele aspecte ale tratamentului chirurgical al fracturilor platoului tibial
Some Aspects of Surgical Treatment of the Proximal Tibial Metaepiphysar Fractures
H. Byfopon, K. Oconny, . Tnnfmx ..................................................................................................................................................... 10
Ryfu onfurusauuu neueuun nsseuuo onesuu s ycnosunx puesuoro cfauuouapa
Pharmacoeconomical Aspect in the Treatment of Gastroduodenal Ulcer in Condition of Out - Patient Hospital
Gh. MihaiIovici ......................................................................................................................................................................................... 15
Tratamentul dizarmoniei dento-alveolare cu nghesuire, prin expansiunea arcadelor dentare
Dento-Alveolar Discordance with Crowding by Dental Arch Expansion
L. Rotaru ................................................................................................................................................................................................... 19
Dinamica dereglrilor psihosomatice n artrita reumatoid pe fondul tratamentului de baz combinat cu Mianserin Desitin

Dynamics of Psychosomatic Disorders in Rheumatoid Arthritis on the Background of Combined Basic Therapy with Mianserin Desitin

I. BaIica ..................................................................................................................................................................................................... 23
Pneumoniile comunitare severe - septicemie pulmonar acut
Severe Community-Acquired Pneumonia - Acute Pulmonary Sepsis
V. Istrati .................................................................................................................................................................................................... 28
Unele variante alelice genetice - factori de risc pentru cardiopatia ischemic
Some genetic allelic variants as risk factors for ischemic heart disease
M. Maniuc ................................................................................................................................................................................................. 31
Geometria foselor nazale n chirurgia func[ional endoscopic rinosinuzal la copii
Nasal Cavity Geometry in Functional Endoscopic Rhinosinusal Surgery in Children
C. Mocanau, E. Anton, R. ChiriIa ........................................................................................................................................................ 35
Peritonizare versus nonperitonizare n opera[ia cezarian
Peritonization Versus Non-peritonization in the Cesarean Operation
E. Mincu .................................................................................................................................................................................................... 36
Cuvntul grecesc kline n corpusul terminologiei medicale
Greek Word Kline in the Medical Terminology
SNTATE PUBLIC I MANAGAMENT OPfAHH3AUHR 3PABOOXPAHEHHR PUBLIC HEALTH AND MANAGEMENT
P. Botnar ................................................................................................................................................................................................... 41
Asisten[a stomatologic de tip privat n contextul noii politici sanitare de stat
Private Stomatologic Assistance in the Context of the New State Sanitary Policy
V. Ghidirim, L. urcan, O. Bene, A. MeInic, C. Spnu, M. Ciobanu .................................................................................................... 44
Supravegherea epidemiologic i de laborator a cazurilor de paralizie acut flasc ,standard de aur n realizarea
Programului National de lichidare a poliomielitei
Epidemiological and Laboratory Survey of Acute Faccid Paralysis - "gold standard Realization of the
National Program on the Eradication of Poliomyelitis
ARTICOLE DE PROBLEM, SINTEZ I PRELEGERI OB3OPHLE CTATBH, REkUHH LECTURES, REVIEW ARTICLES
A. Grosu, V. Vovc .................................................................................................................................................................................... 47
Ghidurile de practic medical: modalitate de aplicare a medicinii bazate pe dovezi
Clinical Practice Guidelines as a Modality of the Evidence Based Medicine Implementation
I. Mihu ....................................................................................................................................................................................................... 51
Enteropatiile exsudative la copii
Exudative Enteropathies in Children
V. Popescu ............................................................................................................................................................................................... 58
Controlul genetic asupra unor afec[iuni ale organismului i utilizarea celulelor stem n corec[ia lor
Genetic Control over Same Affections of the Organism and Applying of Stem Cells for Correction of the Diseases
D. opa ..................................................................................................................................................................................................... 61
Sistem modern de diagnosticare a tulburrilor de personalitate
The Necessity of a Modern Method in Personality Disorders Diagnosis
A. knpnnx, A. Banaanon ...................................................................................................................................................................... 63
Buopesouaucuan puaruocfuka u fepanun - knuuuueckoe npunoeuue ksaufoso rexauuku
Bioresonance Diagnostic and Therapy as Clinical Supplementary of Quantum Mechanics
FILE DE ISTORIE CTPAHHUL HCTOPHH PAGES OF HISTORY
D. Gherman .............................................................................................................................................................................................. 67
60 de ani ai serviciului neurologic din Moldova
60 Years of neurological service in the Republic of Moldova
A. SauIea .................................................................................................................................................................................................. 71
Ion Baciu - savant i organizator al instruirii medicale
Ion Baciu Scientist and Organizer of Medical Education
JUBILEE KBHREH ANNIVERSARIES
VasiIe PavIiuc la 85 de ani ..................................................................................................................................................................... 73
VioreI Priscaru la 60 de ani .................................................................................................................................................................. 74
VaIeriu Revenco la 50 de ani .................................................................................................................................................................. 76
IN MEMORIAM
VasiIe Negrescu ....................................................................................................................................................................................... 80
GHID PENTRU AUTORI PEkOMEHAUHH RR ABTOPOB GUIDE FOR AUTHORS .................................................................... 81
!
CRONI C
Mai multe medicamente compensate disponibile n farmacii
Lista medicamentelor par}ial compensate din fondurile
asigurrilor obligatorii de asisten} medical pentru bolnavii de
hipertensiune arterial si cu sindromul de insuficien} cardiac, a
fost extins de la 9 la 12 preparate cu denumire interna}ional comun.
Cele 3 preparate cu denumire comun interna}ional incluse,
ncepnd cu 1 ianuarie 2006, n aceast list con}in substan}a activ:
Acenocumarol, Acid acetilsalicilic si Spironolacton. n Republica
Moldova sunt nregistrate 12 denumiri de aceste medicamente.
Celelalte 9 preparate cu denumire comun interna}ional,
incluse n aceast list, con}in substan}a activ: Atenolol, Enalapril,
Indapamid, Furosemid, Digoxin, Metoprolol, Amplodipin,
Lisinopril i Isosorbidi Dinitras, n total n Republica Moldova
fiind nregistrate 130 de denumiri ale acestor preparate.
Reamintim, compensarea medicamentelor, n cadrul
asigurrilor obligatorii de asisten} medical, a fost introdus
pentru a reduce pre}ul medicamentelor si a le face mai accesibile
celor care sufer de hipertensiune arterial si de sindromul de
insuficien} cardiac.
Medicamentele compensate sunt prescrise de medicul de
familie conform indica}iilor medicale. n baza re}etei medicului
de familie, medicamentele compensate sunt eliberate n
farmaciile care au ncheiat contract cu Compania Na}ional de
Asigurri n Medicin. Informa}ia despre farmaciile, care
elibereaz medicamentele compensate, poate fi ob}inut n
institu}ia medical sau la medicul de familie care a prescris re}eta.
Suma compensat este diferit pentru fiecare denumire
de medicament, deoarece depinde de doza medicamentului si
de numrul de comprimate n ambalaj. Pacientul achit n
farmacie doar diferen}a dintre pre}ul de realizare cu amnuntul
a medicamentului si suma compensat. De regul, la preparatele
de produc}ie autohton suma compensat atinge nivelul de
100%.
De asemenea, reamintim c, n cadrul asigurrilor
obligatorii de asisten} medical, copiii de vrsta 0-5 ani
beneficiaz de medicamente compensate 100% pentru tratament
n condi}ii de ambulatoriu, conform cerin}elor standardelor
Conduitei Integrate a Maladiilor la Copii, recomandat de
Organiza}ia Mondial a Snt}ii, iar femeile gravide - de
preparate care con}in fier si acid folic, n scop profilactic si de
tratament.
Republica Moldova s-a angajat s asigure elaborarea si
implementarea efectiv a planurilor na}ionale de ac}iuni, ct si
mobilizarea resurselor Trii n combaterea gripei aviare, prin
semnarea recent, n cadrul Conferin}ei Interna}ionale a Donatorilor
privind controlul gripei aviare si umane, a Declara}iei de la Beijing.
Acest document a fost semnat de ctre Ministrul Snt}ii
si Protec}iei Sociale, domnul Ion Ababii, care a participat din
partea Republicii Moldova la Conferin}a de la Beijing (17-18
ianuarie 2006).
Semnatarii Declara}iei de la Beijing sunt peste 100 de }ri,
care se oblig s realizeze rapid si transparent schimbul de informa}ii
privind situa}ia la capitolul gripa aviar, s asigure elaborarea,
difuzarea si aplicarea practicilor de control ale gripei aviare n
conformitate cu standardele interna}ionale, s evalueze si s
actualizeze periodic rezultatele si impactul planurilor de ac}iuni.
Trile care au aderat la aceast declara}ie vor beneficia si
de o sus}inere tehnic si financiar necesar pentru eficientizarea
msurilor de combatere a gripei aviare.
Delega}ia Republicii Moldova a prezentat n cadrul
conferin}ei situa}ia si activit}ile preconizate n Republica
Moldova pentru prevenirea gripei aviare. Pentru mbunt}irea
dotrii tehnice si pentru asigurarea cu preparate de diagnostic si
de tratament la psri si la oameni, precum si pentru compensarea
eventualelor pierderi, Republica Moldova a aplicat pentru
sus}inere financiar n sum de 18 mln 700 mii USD.
n acelasi context, organiza}iile interna}ionale prezente la
conferin}, precum Organiza}ia Mondial a Snt}ii, Banca
Republica Moldova a aderat la DeclaraJia de la Beijing
Mondial, Organiza}ia Na}iunilor Unite, Comisia European,
s-au adresat }rilor donatoare pentru a participa la finan}area
unui proiect pentru combaterea gripei aviare, care s cuprind
toate }rile, n corespundere cu nivelul de risc. n cadrul
conferin}ei au fost acumulate 1 mlrd 840 mln USD.
Pe lng semnarea Declara}iei, n cadrul conferin}ei au
fost prezentate diverse experien}e acumulate n procesul de
eradicare a gripei aviare la psri si stoparea infectrii oamenilor;
au fost discutate posibilit}ile folosirii vaccinului contra gripei
aviare la psri si la oameni, ct si utilizarea preparatelor
antivirale, a metodelor de izolare a focarelor epidemice; s-au
fcut referiri la elaborarea msurilor cu caracter economic si
administrativ pentru stoparea si limitarea dezvoltrii epizootiilor
si apari}iei pandemiei gripale.
Situa}ia epidemiologic la gripa aviar este monitorizat
si continu realizarea msurilor de prevenire si de combatere a
infec}iei n Republica Moldova.
Contextul epidemiologic actual privind situa}ia la nivel
interna}ional a pandemiei de grip aviar rmne a fi ngrijortor,
n special, }innd cont de evolu}ia recent a cazurilor din Turcia
cu nregistrarea mbolnvirilor printre oameni cu sfrsit letal,
provocate de virusul gripal aviar nalt patogen A (H5N1).
Conform datelor OMS, la 19 ianuarie 2006, sunt raportate
149 de cazuri de infec}ie cu virus gripal aviar A(H5N1) la oameni
si 80 de decese, confirmate prin examene de laborator. Cazurile
au fost nregistrate n 6 }ri asiatice: Cambodgia, China,
Indonezia, Thailanda, Vietnam si, recent, n Turcia - 4 cazuri.
Alte cazuri noi raportate sunt n curs de confirmare.
Mr.I (2B], 2OOG
"
Mihaela Cibotaru
Serviciul Pres al Ministerului Snttii i Protectiei Sociale
Chiinu, str. V. Alecsandri, 2
Tel: 735879
E-mail: mcibotaru@mednet.md
RecepJionat 26.01.2006
Transport sanitar
pentru instituJiile medicale din localitJile rurale
20 de unit}i de transport sanitar au fost repartizate recent
Centrelor de Sntate (CS), spitalelor raionale (SR) si punctelor
Asisten} Medical Urgent (AMU) din mai multe localit}i ale
republicii.
Ac}iunea de procurare a transportului face parte din planul
de fortificare a asisten}ei medicale primare si de urgen} si se
nscrie n prevederile Programului Na}ional Satul Moldovenesc.
Transportul sanitar de marca UAZ 39629-016, n valoare
de 3 mln lei, a fost procurat din sursele centralizate ale
Ministerului Snt}ii si Protec}iei Sociale.
Din numrul total de masini, 12 au fost transmise pentru:
CS Vulcnesti, CS Briceni, CS Ocni}a, CS Jevreni (raionul
Criuleni), CS Copanca (raionul Cuseni), CS Balatina (raionul
Glodeni), CS Holercani, CS Prta (raionul Dubsari), CS Abaclia
(raionul Basarabeasca), CS Gura-Galben (raionul Cimislia), CS
Chiperceni (raionul Orhei), CS Ciutulesti (raionul Floresti).
Opt unit}i de transport au fost transmise punctelor
Asisten} Medical Urgent Srteni, Baimaclia, Bucuria,
Baurci, Copciac, Congaz, precum si n institu}iile medico-
sanitare publice SR Clrasi si SR Soldnesti.
Transportul sanitar a fost repartizat n func}ie de
necesit}ile fiecrui raion de rennoire a transportului sanitar.
Masinile au trac}iune dubl, ceea ce va permite deplasarea
n condi}ii dificile, pe drumuri mai pu}in adaptate traficului.
Transportul sanitar este destinat prioritar medicilor de familie,
care asigur asisten}a medical n raza de deservire a Centrelor
de Sntate sus-men}ionate, pentru deplasarea n Oficiile
Medicilor de Familie, pentru organizarea examinrilor si
msurilor profilactice n scoli si n grdini}e, pentru examinarea
pacien}ilor care sunt la eviden} medical, pentru deplasarea la
domiciliul pacientului, precum si pentru transportarea la centrul
raional a bolnavilor cu diferite maladii.
Transportul va servi punctelor AMU pentru deservirea
operativ a solicitrilor, iar spitalelor raionale - pentru
transportarea bolnavilor.
Baza tehnico-material a dou institu}ii medico-sanitare
publice a fost completat recent cu echipament medical performant.
Spitalul Clinic Republican a fost dotat cu un aparat pentru
respira}ie artificial si anestezie, un ventilator si o mas de
opera}ii.
Spitalul Clinic al Ministerului Snt}ii si Protec}iei
Sociale a beneficiat de un aparat pentru ultrasonografie,
fibrogastroscop, un ventilator si un electrocardiograf portabil.
Continu dotarea
cu echipament medical a instituJiilor medico-sanitare publice
Echipamentul a fost achizi}ionat n cadrul proiectului
Ministerului Snt}ii si Protec}iei Sociale Restructurarea
sistemului snttii, sus}inut de Banca Mondial, ntru
mbunt}irea asisten}ei medicale acordate pacien}ilor.
#
STUDI I CLI NI CO- TI I NI FI CE
ActuaIitatea temei
Dereglrile cronice ale motoricii duodenale (duodeno-
staza) genereaz frecvent instalarea maladiilor organelor
digestive. Unele mecanisme patogenetice ale ulcerului duodenal
sunt realizate prin ac}iunea diversilor factori endogeni: factorul
acido-peptic; secre}ia abundent a histaminei, a gastrinei, a
acetilcolinei; majorarea tonusului nervului vag etc. n legtur
cu relevarea contribu}iei factorului acido-peptic n patogenia
ulcerului duodenal, tot mai mul}i autori recunosc rolul
dismotoricii n calitate de factor agresiv si declansator la etapa
final a ulcerogenezei |1, 2, 6, 10, 11, 12, 13, 14, 16].
Mul}i savan}i atribuie func}iei motorii a stomacului si a
duodenului rolul de asigurare a activit}ii fiziologice a aparatelor
valvulare ale tractului gastrointestinal, de deosebirea si de
permanen}a diferen}ei pH-ului mediului, de specificitatea
componen}ilor chimici, fermentativi si microbieni, si ca urmare a
protec}iei mucoasei |3, 4, 5, 7, 9]. n dereglrile motorii contribuie
manifestrile spastice cu majorarea tensiunii gastrice si duodenale,
caracteristice ulcerelor, mai ales, n stadiul de acutizare a maladiei.
Importan}a studiului func}iei motorii a stomacului si a duodenului
se datoreaz instalrii precoce a tulburrilor motricit}ii chiar si
n dereglrile func}ionale |1, 2, 5, 7, 8, 10, 11, 15, 16]. Astfel,
conform datelor studiilor deja efectuate dup 9-10 ani de
supraveghere a persoanelor cu dereglri func}ionale ale
stomacului, la 26% din ei s-a declansat patologia ulceroas.
Cauzele dereglrilor func}iei evacuator-motorii a
duodenului, n caz de afectri eroziv-ulceroase, sunt studiate
insuficient, ns, rmne a fi discutabil existen}a rela}iilor
complicate ntre duodenostaz si modificrile organice n duoden,
inclusiv si n organele legate anatomo-func}ional de acesta.
ObiectiveIe Iucrrii
Stabilirea gradului de eficacitate a procineticului
Domperidon (Motilium) asupra dismotilitat}ii gastrointestinale
la bolnavii cu ulcer duodenal n acutizare.
Necesitatea utilizrii Domperidonei (Motilium) la bolnavii cu ulcer
duodenal n acutizare nsoJit de dismotilitate gastrointestinal
E. Cobleanschi
Catedra Medicin Intern Nr. 6, USMF 'Nicolae Testemi}anu
Need of Domperidon (MotiIium) of the Patients with DuodenaI UIcer in EscaIation
In the treatment of patients with duodenal ulcers exacerbated by complicating dyspeptic disturbances remedies such as Domperidon (Motilium)
improved the gastric and duodenal digestion. The proper treatment with Domperidon (Motilium) eliminates one of the causes of the ulcer, the
lesion of the mucous membrane of the duodenum, and significantly works to prevent gastric and duodenal discomfort.
Key words: domperidon, duodenal ulcer
Heoxopnuocfu npnuenennn pounepnpona (uofnnnyua) y onunmx c nsno pnenapuafnnepcfno xnmxn npn
oocfpennn enypouno-xnmeunmx paccfpocfn
Binmnenne oxnen(ona (Mo+nnnyxa) n 6a:ncnym +eannm 6oninix x:nennon 6one:nim 12nec+non inmin n c+a(nn o6oc+ennx,
ocnonennon qyninnonaninon (ncnencnen no (ncxo+onoxy +nny, nnno(n+ i necoxnennoxy ynynmennm noia:a+enen xo+onin eny(ia
n 12nec+non inmin. nn+eninoe nnxenenne oxnen(ona (Mo+nnnyxa) no:nonxe+ ncinmnn+i (yo(enoc+a: o(nn n: neia+nnnix
qai+oon x:noo6a:onannx, n+o n cnom onee(i (ae+ niaennin innnnnecinn iqqei+ n yc+anxe+ iac+o(yo(enaninin (ncioxqo+.
Knneaue cnoaa. (oxnen(on, x:nennax 6one:ni 12nec+non inmin
MateriaI i metode
Studiul a fost efectuat pe un lot alctuit din 68 de bolnavi
(42 de brba}i si 26 de femei), cu form neagravat a ulcerului
n stadiul de acutizare, cu localizarea procesului n bulbul
duodenal; cu vrsta ntre 20 si 45 de ani (vrsta medie 35 +1,0
ani), durata anamnesticului ulceros a constituit 8,0 +2,0 ani.
To}i pacien}ii au fost investiga}i dup un plan unic care includea:
examenul clinic, examinarea prin videoesofagogastroduodeno-
scopie, unde veridic au fost desemnate leziunile organice cu
cercetarea motoricii si presiunii gastroduodenale. To}i pacien}ii
prezentau acuze: algie periodic de divers intensitate n
regiunea epigastric n asociere cu gre}uri, senza}ia de greutate
epigastral, supraumplere precoce.
n func}ie de tratamentul administrat, pacien}ii au fost
repartiza}i n 2 loturi: 1 lot a fost constituit din 34 de pacien}i
(21 de brba}i si 13 femei) crora, n afar de tratamentul clasic
constituit din terapia antihelicobacterian (Claritromicin 1000
mg2ori/zi Amoxicilin 1000 mg2ori/zi) dup schema
standard de 7 zile si utilizarea blocan}ilor H/KATF-azei
(Omeprazolului) 20 mg2ori/zi, li s-a administrat Domperidon
n doz de 20 mg, 2 ori n zi, nainte de mncare. Pacien}ilor
lotului 2, de asemenea, constituit din 34 de pacien}i (21de brba}i
si 13 femei), la tratamentul clasic constituit din (Claritromicin
1000 mg2ori/zi Amoxicilin 1000 mg2ori/zi) dup schema
standard de 7 zile si utilizarea blocan}ilor H/KATF-azei
(Omeprazolului) 20 mg2ori/zi, nu li s-au adugat remedii
procinetice.
Domperidona prezint derivatul de benzimidazol care
antagonizeaz efectele dopaminei asupra tubului digestiv,
accelereaz tranzitul gastric si sporeste coordonarea antro-
piloric. De asemenea, posed ac}iune antiemetic prin efect
direct asupra triggerului vomei. Nivelul plasmatic maxim este
atins peste 30-60 minute; se elimin prin urin si fecale. Efectele
adverse ca cefaleea si fatigabilitatea se dezvolt foarte rar.
Mr.I (2B], 2OOG
$
RezuItateIe ob|inute
Comparnd tipurile motoricii gastrice si duodenale, s-a
depistat c diminuarea motoricii si tonusului duodenal, n 100%
din cazuri, era nso}it de hipochinezie si hipotonus gastric. La
aprecierea tipurilor dischineziilor si distoniilor gastrice,
hipochinezia si hipotonusul gastric n-au fost depistate la bolnavii
cu anamnesticul maladiei pn la 5 ani, la bolnavii cu evolu}ie
lent a procesului patologic si la cei cu deforma}ie moderat
pronun}at a bulbului duodenal.
n form sever a maladiei, procentajul hipochineziei si
hipotonusului gastric, la pacien}ii din lotul 1, a constituit 66,7%,
la pacien}ii din lotul 2 53,6%, iar odat cu cresterea duratei
anamnesticului ulceros, frac}iunea nregistrrii hipochineziei si
hipotonusului gastric, de asemenea, a avansat pn la 47,2%, n
compara}ie cu bolnavii cu durata maladiei de pn la 5 ani, ceea
ce corespunde modificrilor analogice n duoden. Frecven}a
existrii hipochineziei si hipotonusului gastric la bolnavii cu
deforma}ie sever a bulbului duodenal a constituit 63,9%, ceea
ce depsea procentajul hipotensiei duodenale (55,2%).
Pe msura cresterii duratei si severit}ii maladiei ulceroase,
se majoreaz manifestrile activit}ii hipomotorii a stomacului
si duodenului; totodat, cu ct e mai avansat gradul
duodenostazei, cu att mai frecvent se nregistreaz modificri
ale activit}ii motorii si hipotonusul gastric. Paralel cu aceasta,
avanseaz si modificrile hemodinamicii centrale.
Analiznd starea dischineziei gastrice si duodenale la
bolnavii cu ulcer duodenal n acutizare complicat cu dispepsie
func}ional tip dismotilitate, s-a efectuat analiza indicilor
hiperclorhidriei duodenului n func}ie de manifestrile clinice ale
maladiei, durata maladiei si gradul de manifestare a deforma}iei
cicatrizante. Dup cum s-a men}ionat anterior, primar n patogenia
ulcerului predomin nu att aciditatea gastric majorat, ct
dereglrile asociate activit}ii motoricii gastrice si duodenale n
producerea acidit}ii care genereaz instalarea mediului acid
abundent si de lung durat a con}inutului duodenal. De aceea, n
analiz, m-am bazat pe indicii hiperclorhidriei duodenului. Analiza
a demonstrat c dintr-o parte hiperclorhidria cea mai avansat a
duodenului s-a depistat la bolnavii cu diminuarea activit}ii
motorii. Astfel, n cazul hipochineziei si hipotonusului duodenal,
pH-ul bulbar a constituit 6,7 +0,2%, iar activitatea acid 68,5
+1,8%, ceea ce veridic este mai nalt ca aceiasi indici n caz de
hiperchinezie duodenal care, corespunztor, au constituit 7,4
+0,3 si 59,2 +2,7% (p0,1;p0,01). n acest caz, la pacien}ii cu
manifestri de hipochinezie si hipotonus duodenal, au fost stabili}i
indici mult mai inferiori ai circuitului hepatic n compara}ie cu
indicii similari n caz de tip hipercinetic.
Este interesant faptul c, n func}ie de severitatea maladiei,
pH-ul bulbului duodenal si aciditatea aveau aceleasi modificri,
ca si n cazul hiperchineziei si hipochineziei, corespunztor: n
evolu}ie sever pH-ul bulbar, ca si n hiperchinezie, a constituit
7,74 +0,2%, activitatea acid 42,1 +1,4%; n decurgerea sever,
ca si n hipochinezie 6,9 +0,14, activitatea acid 62,4 + 1,6%.
Asadar, la bolnavi se formeaz un sistem patologic
complex, rolul primordial n care l au duodenostaza,
manifestrile hiperclorhidriei, dereglrile circuitului sangvin,
care produc diminuarea capacit}ii regeneratorii a epiteliului,
predominarea factorilor de agresiune asupra celor de protec}ie;
si, n consecin}, se formeaz starea ulcerogen.
Analiza motoricii gastrice si duodenale, la bolnavii
examina}i, a demonstrat c utilizarea Domperidonei si asocierea
ei cu tratamentul clasic duc la ameliorarea indicilor motorii cu
dispari}ia precoce a manifestrilor duodenostazei, vs de bolnavii
care au fost trata}i numai dup schema standard, fr utilizarea
procineticelor, unde valorile motoricii si tonusului majorate se
men}ineau la 25,0% si 19,4% (pn la tratament, 69,4% si 66,6%,
respectiv); partea tonusului hipomotor a diminuat de la 16,6%
si 13,8% pn la 8,3% si 5,5% corespunztor. La bolnavii lotului
2, care au luat Omeprazol, modificrile indicilor analiza}i erau
nesemnificative si statistic neveridice.
Analiza motoricii gastrice si duodenale a demonstrat c
asocierea Domperidonei tratamentului antiulcer clasic produce
mbunt}irea mai pronun}at a indicilor activit}ii motorii, n
compara}ie cu terapia medicamentoas complex. Astfel, tipurile
normocinetic si normotonic ale motoricii au fost nregistrate la
66,7% din bolnavi (n final 10%), starea amplificat a motoricii
si tonusului s-a pstrat la 26,6% din pacien}i (pn la tratament
72,4%), partea hipomotoricii s-a micsorat de la 16,7% pn
la 6,7%. Agravarea strii motoricii si a tonusului gastric si
duodenal, n procesul tratamentului, nu s-a depistat. Tratamentul
dat a ac}ionat benefic asupra peristaltismului sporit al tonusului
stomacului si duodenului. La 56,7% din examina}i, pe fundalul
tratamentului, a fost practic normalizat complet func}ia motorie
a stomacului si a duodenului. Numai la 2 bolnavi (din 5 nainte
depista}i) s-au men}inut manifestrile activit}ii hipomotorii
gastrice si duodenale, la unul dintre care s-a stabilit pstrarea
defectului ulceros cu dimensiuni pn la 0,1 cm.
ConcIuzii
1) Domperidona (Motilium) este remediul performant
recomandat pentru a fi utilizat de ctre bolnavii cu ulcer
duodenal n acutizare, complicat cu dispepsie func}ional
tip dismotilitate.
2) La bolnavii trata}i cu procineticul Domperidon (Motilium),
concomitent cu reducerea acuzelor prezentate, s-a constatat
ameliorarea evacurii din stomac a alimentelor ingerate,
solide si lichide.
3) Schema terapeutic dat induce normalizarea complet a
func}iei motorii a stomacului si a duodenului.
BibIiografie
1. Lam S. K. Pathogenesis and pathophysiology of duodenal ulcer. Clin
Gastroenterol, 1984, v. 13, nr. 2, p. 447-472.
2. Waldum H. L. Brenna E. Kleveland P. M. Sandvik A. K. Syversen U.
Review article: the use of gastric acid-inhibitory drugs-physiological and
pathophysiological considerations. Alimentary Pharmacology & Therapeutics,
1993, v. 7, nr .6, p. 589-596.
3. Boyd E. 3. Penston 3. G. Wormsley K. G. Maintenance therapy in duodenal
and gastric ulcer disease: survey of practice amongst British gastroenterologists.
Alimentary Pharmacology & Therapeutics, 1992, v. 6, p. 727-737.
4. Eriksson S., Langstrom G., Rikner L., Carlsson R., Naesdal 3.
Omeprazole and H2-receptor antagonists in the acute treatment of duodenal
ulcer, gastric ulcer and reflux oesophagitis: a meta-analysis. European Journal
of Gastroenterology & Hepatology, 1995, v.7, nr.5, p. 467-475.
5. Mozsik G., Hunyady B., Garamszegi M., Nemeth A., Pakodi F., Vincze
A. Dynamism of cytoprotective and antisecretory drugs in patients with
unhealed gastric and duodenal ulcers. Journal of Gastroenterology &
Hepatology, 1994, v. 9, nr. 1, p. 88-92.
6. Eapauoacku A. K., mykuua O. E. 4yninnonaninax (ncnencnx. Vne6-
noe noco6ne. Cani+-He+ec6yi, 2OO1.
7. Ipuropea H. R. Me(niaxen+o:noe nenenne x:nennon 6one:nn eny(ia
n (nena(na+nnec+non inmin. Te.axnn., 1995, ni. 4, c. 73-78.
%
8. Ipuropea H. R., Rkoaeuko 3. H. :nennax 6one:ni eny(ia n (nena(-
na+nnec+non inmin. B innie: uaeuocmura u :e:euue oo:esueu opeauoc
nuuecapeuu. Mocina., 1996, c. 45-1O9.
9. Ipuropea H., Rkoaeuko A. On+nxaninie xe+o(i +eannn n noqn-
nai+nin x:nennon 6one:nn eny(ia n (nena(na+nnec+non inmin.., 1997,
ni. 7, c. 16-18.
10. auunoa A. C., Peme1uukoa O. B., Kypunoaun C. A. Oco6ennoc+n
(yo(enoiac+aninoio eqnmica nn x:nennon 6one:nn n xonnneciox ia-
c+n+e. Te.axnn., 1994, ni.2, c. 43-45.
11. Haamkuu B. T., meu1ynuu A. A. Conexennie ne(c+annennx o qyn-
innonaninix :a6onenannxx eny(onno-inmennoio +ai+a n xec+e noin-
ne+nion n nx nenennn. PMX, 1999.
12. Opnoa B. A., maxwanoa 3. M., Hyraeaa H. P. Bnnxnne +a(nnnonnon
no+nnox:nennon +eannn na xo+ono-ceie+onym qyninnm n xnio-
nniynxnnm c+enin eny(ia n (nena(na+nnec+non inmin y 6oninix
(yo(enaninixn x:naxn. Knnn. Me(., 1995, ni. 4, c. 96.
13. Huwauoa C. H. J:oqain+, iac+n+ n x:nennax 6one:ni. Pyiono(c+no
(nx nanen. Mocina, 2OOO, 377 c.
14. +ponkuc A. B. 4yninnonaninie :a6onenannx eny(onno-inmenno-
io +ai+a. ennnia(, 1991, 224 c.
15. meu1ynuu A. A. Hoinne+nnecinn nenaa+ xo+nnnyx: qaxaiono-
innecine cnonc+na n no:xonoc+n innnnnecioio nnxenennx. Knnn.xe(.,
1997;75 (11): 48-5O.
16. Dumbrava V. T., Romanciuc I., Peltec A. Dispepsia func}ional. ndrumar
didactic pentru studen}i si reziden}i.Chisinu, 2005.
Eugen Cobleanschi, dr., conferentiar
Catedra Medicin Intern nr.6
Chiinu, str. Pukin, 51
Tel.: 244534
RecepJionat 18.11.2005
Fracturile metaepifizei proximale a tibiei constituie o
traumatizare grav a articula}iei genunchiului cu repercusiune
deosebit asupra func}ionalit}ii ulterioare a ntregului membru
pelvian. Ele rezult, prin mecanism preponderent indirect, din
catatraumatisme, accidente rutiere cu un valgus, varus al gambei
sau impactare exagerat pe membrul inferior (1, 9, 13). Fractura
tuberozit}ii laterale, produs printr-un valgus ce-l depseste
pe cel fiziologic, este cea mai frecvent (cca 70%) din toate
fracturile platoului tibial. Condilul medial se traumatizeaz mai
rar (cca 10%) si rezult dup un varus for}at al gambei. Cele
mai grave fracturi (cominutive, bituberozitare) survin prin socul
Unele aspecte ale tratamentului chirurgical al fracturilor platoului tibial
F. Gornea
Catedra Ortopedie, Traumatologie si Chirurgie n Campanie, USMF ,Nicolae Testemi}anu
Some Aspects of SurgicaI Treatment of the ProximaI TibiaI Metaepiphysar Fractures
This article reports the experience of surgical treatment of 46 patients with fractures of the proximal metaepiphysis of the tibia. The subjects
of the study were 16 patients with displaced fragments (type B1), 7 patients with depressed fragments (type B2), 11 patients with mixed fractures
(type B3), 12 patients with comminuted fractures of the epiphysis (type C2) and metaphysic (type C3). The fractures were stabilized by a
sequence of osteosynthesis with cancellous screws in one-condylar fractures, with T- and L-shaped AO-plates, and with bone graft filling of
remaining defects after the elevation of depressed fragments. These procedures resulted in satisfactory outcomes for 32 of the 33 patients
examined long (six months and more) after surgery.
Key words: proximal tibial metaepiphysar fracture
Hexofopme acnexfm xnpyprnuecxoro neuennn nepenouon npoxcnuanunoro uefaannqnsa onumeepuono xocfn
B c+a+ie n:naiae+cx oni+ an+oa no xnyinnecioxy nenennm 46 6oninix c neenoxaxn noicnxaninoio xe+ainnqn:a 6onime6e-
nonon ioc+n co cxemennex o+noxion (+nn B
1
16 6oninix), n(annennex (+nn B
2
7) n +nna B
3
11 6oninix. Ociononnie neenoxi
+nna C
2
n C
3
innqn:anix n xe+aqn:anix 6inn y 12 6oninix. Oc+eocnn+e: cnonino:nixn nnn+axn nn o(noximenionix neenoxax,
nnac+nnion (-iaxn) AO n nn(e ,T n ,!, :anonnenne (eqei+a ioc+non +iann qaixen+axn annoioc+n nocne inenannn c(annennix
o+noxion nn cnonix neenoxax o6ecnennnn (oc+nenne xoomnx n y(onne+non+eninix ana+oxnnecinx e:yni+a+on n 32 n: 33
o6cne(onannix n o+(anennie coin cnynaxx.
Knneaue cnoaa. noicnxaninin xe+ainnqn: 6onime6enonon ioc+n, neenox
vertical n catatraumatisme cu gamba n extensie. Valoarea for}ei
traumatice, direc}ia ac}iunii ei determin gradul de distruc}ie a
}esutului osos spongios al platoului tibial, formele si gradul de
deplasare a fragmentelor, leziunilor altor structuri intra- si
extraarticulare ale genunchiului si ale gambei (2, 4).
La etapa actual, fracturile platoului tibial sunt divizate n
diverse grupuri n func}ie de clasificarea utilizat.
n clasificarea Duparc (1960), frecvent utilizat de unele
scoli de ortopedie din lume, sunt incluse:
Fracturile unituberozitare, cu separarea, nfundarea
fragmentelor.
STUDII CLINICO-$TIINTIFICE
Mr.I (2B], 2OOG
&
Fracturile condiliene, cu implicarea tuberculului (spinei),
intercondiliene respective.
Fracturile bituberozitare, cu traiect simplu n T, V inversat
sau fracturile complexe, cominutive.
Fracturi-luxa}ii n care, de rnd cu unele fracturi grave, au
loc lezri exagerate ale aparatului capsulo-ligamentar al
articula}iei genunchiului (13).
Conform clasificrii Schatzker I., Tile M (1996) (11) si
AO (ASIF (1996)) (8), care au foarte multe n comun si care
sunt actualmente pretutindeni utilizate (2, 7), fracturile platoului
tibial se divizeaz n 2 tipuri:
Tipul B fracturi par}ial intraarticulare:
B
1
fracturi prin separare:
- 1 a suprafe}ei articulare laterale;
- 2 a suprafe}ei articulare mediale;
- 3 fractur oblic cu impactare a tuberculului (spinei)
intercondilar al unuia dintre condilii tibiali;
B
2
fractur prin nfundare:
- 1 a ntregului condil lateral;
- 2 a unei pr}i a condilului lateral;
- 3 a condilului medial;
B
3
fracturi complexe, cu separare si nfundare:
- 1 a condilului lateral;
- 2 a condilului medial;
- 3 fractur oblic cu impactarea tuberculului (spinei)
intercondilian al unuia dintre condili;
Tipul C fractura completamente intraarticular a
platoului tibial:
C
1
fractura epi-metafizar simpl:
- 1 cu deplasare minim;
- 2 cu deplasarea unuia dintre condili;
- 3 cu deplasarea ambilor condili;
C
2
fractur simpl epimetafizar si cu cominu}ie
metafizar:
- 1 cu un fragment cuneiform intact;
- 2 cu fragmentul cuneiform fracturat cominutiv;
- 3 cu cominu}ie metafizar;
C
3
fractura epifizar cominutiv:
- 1 a condilului lateral;
- 2 a condilului medial;
- 3 a ambilor condili tibiali;.
Datele literaturii (3, 9) constat c, la traumatiza}ii tineri,
preponderent sunt atestate fracturi prin separarea fragmentelor,
iar la persoanele de peste 50 de ani, mai frecvent sunt cele cu
nfundare.
Concomitent cu fracturile platoului tibial, foarte frecvent
(cca 70 75% din cazuri), au loc leziuni meniscale si ale
aparatului ligamentar (1, 2, 14).
La etapa actual, sunt indica}ii pentru tratamentul
chirurgical al fracturilor metaepifizei proximale de tibie, cu
separarea, nfundarea fragmentelor, tratament care are scopul
de a restabili maximal congruen}a suprafe}ei articulare tibiale si
tratarea leziunilor concomitente ale altor structuri, forma}iuni
ale articula}iei genunchiului. Frecven}a si diversitatea acestor
fracturi, multitudinea problemelor care le ridic pe parcursul
diagnosticului si al tratamentului, rezultatele crui adesea sunt
departe de cele scontate, }in de aceast patologie.
MateriaI i metode
Tratamentului chirurgical, n ultimii 9 ani (1997 2005),
au fost supusi 46 de bolnavi cu fracturi ale metaepifizei
proximale ale tibiei (30 de femei si 16 brba}i) cu vrsta medie
de 42 de ani (de la 18 la 67 de ani). Fracturi unicondiliene de
tipul B
1
au fost diagnosticate n 16 cazuri (10 tuberozitatea
lateral si 6 cea medial). n 18 cazuri au avut loc fracturi cu
nfundarea fragmentelor (de tipul B
2
- 11) ale condilului lateral
(12 bolnavi) sau ale celui medial (6 bolnavi). La 12 bolnavi au
fost atestate complexe fracturi tuberozitare de tibie, cu cominu}ie
epifizar si metafizar (de tipul C
2
si C
3
), rezolvarea crora
necesit o deosebit atitudine chirurgical.
n 26 de cazuri, leziunea s-a produs n catatraumatisme,
n 20 n diverse accidente rutiere n care gamba respectiv se
dovedea exagerat valgizat, varizat sau avulsat ntr-un soc
longitudinal al gambei extensionate.
n fiecare tip de fractur, tratamentul chirurgical si are
specificul su determinat de dimensiunile fragmentului (lor)
tuberozitar(e), de gradul si de forma de deplasare a lor etc.
Fracturile unicondiliene de tipul B
1
au fost rezolvate prin
efectuarea, dup maximala reducere a fragmentelor separate, a
osteosintezei cu 1 2 suruburi de spongie; n 4 cazuri fiind
completat si cu 1 2 brose Kirschner pentru stabilizarea unor
fragmente mai mici.
n fracturile unicondiliene, cu nfundare sau deplasare
mixt (separare si nfundare), de tipul B
2
si B
3
(18 bolnavi) am
efectuat elevarea fragmentului (lor) tasate pn la nivelul
articular al condilului sntos, completarea defectului de }esut
osos cu aloos fragmentat si osteosinteza stabil cu plac de sprijin
AO n ,T sau ,L, prin sectorul metafizar fiind introduse 2 3
suruburi de spongie si 3 - 4 suruburi corticale prin diafiza tibial.
Interven}ia chirurgical, n fracturile bicondiliene de tipul
C
2
si C
3
, cu nfundare si separare, a inclus eleva}ia fragmentelor
epifizare ale unui condil (mai frecvent, al celui lateral 8 cazuri),
aloplastia defectului metafizar subfragmentar, reducerea
fragmentului (lor) separat(e) si osteosinteza stabil cu plac AO
si ,T sau ,L, situat pe suprafa}a condilului cu separare, sau 2
plci situate pe suprafa}a ambilor condili (5 bolnavi) prin abordul
larg Park.
Actul chirurgical ncepe cu abordul parapetelor lateral sau
medial n func}ie de condilul fracturat sau abordul Park cu
osteotomia apofizei tibiale, n fracturile bicondiloidiene, care
permite efectuarea unei inspec}ii complexe a ntregii articula}ii
a genunchiului.
Dup artrotomie, n primul rnd, este necesar examinarea
meniscului (lor) care, n practica noastr, n 30 (67%) de cazuri
a fost lezat, dintre acestea la 8 bolnavi, distruc}ia ambelor
meniscuri si rezecarea lor a solu}ionat aceast problem.
n altele 16 cazuri, meniscul respectiv s-a dovedit a fi intact
si acesta a fost ridicat mpreun cu capsula sec}ionat la 1,0
1,5 cm, distal de la linia articular a tibiei care, n finalul
interven}iei, se resutureaz.
Problema leziunilor ligamentelor ncrucisate, n 4 cazuri,
s-a rezolvat prin sutura transosoas a fragmentului osos spinal
(2 bolnavi) cu tensionarea ligamentului ncrucisat anterior.
Conduita postoperatorie, de regul, pu}in difer n func}ie
de tipul fracturii si metoda de osteosintez efectuat -
imobilizarea cu atela femuro-pedioas, ghipsat profund, pe o
'
perioada de 2 4 sptmni, dup care urmeaz reducerea
func}ional (gimnastic curativ, masaj, magnitoterapie,
electroforez si altele). Sprijinirea pe acest picior o permitem
numai peste 3 luni de la interven}ie, cnd se constat o
consolidare deplin pe cliseele radiografice n dinamic.
RezuItate i discu|ii
La distan}a de 6 luni 9 ani au fost analizate rezultatele
tratamentului chirurgical a 33 (71,7%) de bolnavi, cu fracturi
de platou tibial prin utilizarea scalei Lansinger (1986) (5). S-a
constatat c, n 24 de cazuri, au fost ob}inute rezultate excelente
si bune anatomic si func}ional (20 30 de puncte). n aceste
cazuri, bolnavii peste 3,5 4 luni si-au renceput activitatea
profesional, fr evidente manifestri de artroz posttraumatic.
Preponderent n acest grup, s-au inclus bolnavii cu fracturi
unicondiliene prin separare (15), prin separare nfundare (6
bolnavi) si mai pu}ini (3) - cu fracturi bicondiliene, dar cu
nfundare numai a unui condil.
n 8 cazuri, rezultatul a fost apreciat ca satisfctor (10
19 puncte Lansinger) cu limitarea moderat a flexurii gambei,
prezent fiind un proces artrozic posttraumatic, mai ales la
bolnavii cu o durat mai mare de la traumatizare si interven}ie
chirurgical. La 4 din ei, n perioada de 12 24 de luni
postoperatoriu, rezultatul func}ional era nc bun. Numai ntr-
un caz a avut loc o complica}ie septic a focarului de fractur,
care s-a rezolvat numai dup nlturarea ambelor plci n timpul
consolidrii fracturii, anchiloza fibroas (bolnava nu a acceptat
artrodeza ), cu o remisiune de 3 ani, este rezultatul n acest caz.
Rezultatele ob}inute confirm c fracturile platoului tibial
mai frecvent necesit de a fi tratate chirurgical.
Noi n unanimitate cu al}i (1, 2, 10, 13) autori considerm
c tratamentul ortopedic, n fracturile platoului tibial, poate fi
efectuat numai n fracturile fr deplasare sau cu o deplasare
prin separare ce nu depseste 2 mm, fapt nu att de frecvent. n
celelalte cazuri, este preferabil tratamentul chirurgical, deoarece
poate fi refcut maximal suprafa}a articular n fracturile cu
separare, nfundare si mixte; pot fi fixate stabil fragmentele care
permit func}ionalitatea precoce n articula}ie. Totodat, n acelasi
act chirurgical pot fi rezolvate si posibile leziuni de menisc, de
aparat ligamentar.
n fracturile separate de condil, osteosinteza percutanat
cu 1-2 surub canulat de spongie, la momentul actual, cu mare
succes se efectueaz miniinvazia cu verificarea artroscopic a
refacerii anatomice a suprafe}ei articulare (6, 12).
n problema elevrii fragmentelor nfundate ale platoului
tibial, actualmente exist cteva variante de interven}ii:
Artrotomia si ridicarea lor cu grefarea spa}iului
subfragmentar cu os spongios, recoltat din creasta iliac.
Crearea unei ferestre n corticala ntreag condilar,
elevarea fragmentului tasat cu controlul artroscopic si
autoosteoplastia defectului spongios.
n lipsa artroscopului, desigur, se aplic prima variant.
Noi am practicat n 24 de cazuri completarea defectului osos
dup ridicarea fragmentului (lor) tasat(e) cu fragmente de aloos,
conservat n solu}ie de 0,5% formol, n Laboratorul de
conservare a }esuturilor al Spitalului Clinic de Traumatologie si
Ortopedie. Socotim c aceast tehnologie are unele priorit}i
printre care: lipsa necesit}ii de recoltare a materialului din
creasta iliac prin alt interven}ie chirurgical, osul cortical mai
stabil fixeaz la nivelul redus fragmentul (le) elevat(e) de platoul
tibial; acestea vor fi mai rezistente n ulterioara (dup 3 luni)
lor func}ie cu solicitare pe acest segment.
ConcIuzii
1. Fracturile platoului tibial cu separare, nfundare (peste 2 mm)
si cele mixte sunt indicate pentru tratamentul chirurgical
cu refacerea anatomic a suprafe}ei articulare si restabilirea
precoce a func}iei n articula}ia genunchiului.
2. Osteosinteza cu focar deschis sau artroscopic poate fi
efectuat cu suruburi de spongie (n fracturi de tipul (B
1
)
sau placa (plci) AO n ,T sau ,L (n cele de tipul B
23
,
C
23
) care asigur stabilitatea necesar pentru nceperea
precoce (uneori si de la a 3 4-a zi postoperatoriu) a
recuperrii func}ionale a articula}iei genunchiului.
3. Defectul subfragmentar, dup elevarea fragmentelor
articulare tasate, poate fi completat cu grefe autoosoase
din creasta iliac, dar, cu acelasi succes si cu fragmente
corticale de aloos, conservat n solu}ii slabe (0,25% - 0,5%)
de formol.
BibIiografie
1. Aukuu . H., Aukuu H. . Hai+nneciax +anxa+onoinx (enonencine
c+an(a+i (nainoc+nin n nenennx). Mocina, 2OO2, c. 297 3O7.
2. Gardner M. I., Vacoubian S., Geller D., Suk M., Mintz D., Potter H.,
Halfet D. L., Lorich D. G. The incidence of soft tisue in jury in operative
tibial platean fractures: a magnetic resonanse imaging analysis of 103 patients.
J. Ortop. Truma. 2005, feb, 19(2), p. 79 84.
3. Grimberg I. Orthopedie Traumatologie; Deport legal. Paris, 2004, p. 141
144.
4. Chang V. H., Tu V. K., Veh W. L., Hsu R. W. Tibial plateau fracture with
compartment: a complication of higher incidence in Taiwan. Chang Gung med.
I., 2000, mar., 23 (3), p. 149 155.
5. Lansinger O., Bergman B. et al. Tibial condilar fractures. A tweaty-year
fallow-up. I. Bone Joint Surg., 1986, 68 A, p. 13 19.
6. Lubowitz I. H., Elson W. S., Guttmann D. Artroscopic management of
tibial plateau fractures. Arthroscopy, 2004, dec 20 (10), p. 1063 70.
7. Macarini L., Murrone M., Marini S., Calbi R., Solarino M., Moretti B.
Tibial plateau fractures: evoluation with multidirector CT. Radial. Med.
(Torino)., 2004, nov dec; 108 (5-6): 503 514.
8. Mnnep M. E., Annroaep M., mueep P., Bunnuurep X. Pyiono(-
c+no no oc+eocnn+e:y. Siingei Veilag, 1996, c.568 574.
9. Niculescu D. L. Fracturile membrului pelvin, n Elemente de ortopedie i
traumatologie. Bucuresti, 1999, p.108 174.
10. Nizard R. Traumatologie Medicine Sciences. Paris, 2004, p. 341 349.
11. Schartzker I., Tile M. The rationale of operative fracture care. Second
edition. Ed. Spronger, Berlin, Heidelberg, New York, Berselona, London, Paris,
1996.
12. Sugamuma I., Akutsu S. Arthroscopically assisted treatment of tibial
plateau fractures. Artroscopy., 2004, dec; 20 (10): 1084 1109.
13. Tomaia Gh. Curs de traumatologie osteoarticular. Cluj-Napoca, 2004,
p.258 260.
14. Zakrzewski P., Orlowski I. Meniscuses and ligaments injuries in tibial
plateau fractures in comparative evaluation of clinical, intraoperative and MR
examenation Chir. Narzadow Ruchu Ortop. Pol., 2005; 70 (2): 109 113.
Filip I. Gornea, dr.h., profesor
Catedra Ortopedie, Traumatologie i Chirurgie n Campanie
USMF "Nicolae Testemitanu
Chiinu, bd. tefan cel Mare, 190
Tel.: 205337
RecepJionat 26.12.2005
STUDII CLINICO-$TIINTIFICE
Mr.I (2B], 2OOG

:nennax 6one:ni eny(ia n (nena(na+nnec+non inm-

in no-nenexy oc+ae+cx necixa acnoc+anennix :a6o-
nenannex n o+nocn+cx i nncny nan6onee nac+o nc+enam-
mnxcx na+onoinn eny(onno-inmennoio +ai+a. Hac+o+a x:-
nennon 6one:nn eny(ia (LX) n (nena(na+nnec+non inm-
in (HK) y nacenennx a:nix c+an n y a:nix ia+eionn
nacenennx (oc+niae+ 1O,O25,O [1, 2]. B namen c+ane
x:nennax 6one:ni c 1998 (o 2OO3 i. no:ocna na 12, a ne-
nnnnax nnnann(n:annx coc+annxe+ n ce(nex 14,2 o+ ncex
iac+oin+eonoinnecinx :a6onenannn [3].
:nennax 6one:ni cnx:ana c naymennex nennix, a
:a+ex iyxoaninix xexann:xon, eiynnymmnx ceie+onym,
xo+onym qyninnn eny(ia n (nena(na+nnec+non inmin,
ionoo6amenne n nnx [4, 5, 6, 7]. B qoxnonannn x:n n
eny(ie nan6onimee :nanenne nxee+ cnnenne e:nc+en+no-
c+n cnn:nc+on o6ononin, ocna6nenne ee cono+nnnxexoc+n
none(ammexy no:(enc+nnm incnoio eny(onnoio coia. B
xexann:xe a:nn+nx x:n n nixo(nox o+(ene eny(ia, n oco-
6enno n (nena(na+nnec+non inmie, nano+nn, emammnx
qai+oox xnnxe+cx ycnnenne aieccnnnoc+n incno+no-nen-
+nnecioio qai+oa. O6a:onannm x:n ne(mec+nym+ yni+a-
c+yi+ynie n:xenennx n naymennx n +ianenox o6xene cnn-
:nc+on eny(ia. Pa: no:nninyn, x:na c+anonn+cx na+onoin-
necinx onaiox, no((ennammnx aqqeen+nix ny+ex a:-
nn+ne n yiny6nenne 6one:nn n nenox n (nc+oqnnecinx n:-
xenennn n cnn:nc+on o6ononie iac+o(yo(enaninon :oni n
nac+noc+n, cnoco6c+nye+ xonnnecioxy +enennm 6one:nn,
nonnenennm n na+onoinnecinn nonecc (yinx oianon n cn-
c+ex oiann:xa. B nac+oxmee nexx x( nccne(ona+enen ac-
cxa+nnam+ x:nennym 6one:ni iai nnqeinnonnoe :a6onena-
nne, n 6onimnnc+ne cnynaen cnx:annoe c H.yloii. Cnn+am+,
n+o H.yloii :annxae+ nen+aninoe xec+o ce(n i+no-na+oie-
ne+nnecinx qai+oon :a6onenannn iac+o(yo(enaninon :oni
[8, 9, 1O]. oia:ano, n+o H. yloii xoe+ ne ni:ina+i n:xene-
nnn cnn:nc+on o6ononin eny(ia, no xnnxe+cx ocnonnix i+n-
Hy1u ou1uwusauuu neneuua asaeuuo onesuu a ycnoauax ueauoro
c1auuouapa
H. B. Ey1opoa, K. H. Ocoauy, . B. Tuu1k
Kaqe(a nny+ennnx 6one:nen N6, !VM4 nx. H. A. Tec+exnnany
CiIe de optimizare a tratamentuIui uIceruIui gastroduodenaI n condi|iiIe sta|ionaruIui diurn
La 151 de pacien}i cu ulcer gastroduodenal, care au administrat n condi}iile sta}ionarului diurn schema tripl de tratament antiulceros bazat
pe omeprazol, azitromicin si amoxicilin, a fost determinat o nalt eficacitate clinic si eficacitate antihelicobacter. Totodat costul serviciilor
medicale acordate a fost de 2,1 ori mai mic n compara}ie cu pacien}ii care s-au tratat n sec}ia Gastroenterologie a spitalului.
Cuvinte-cheie: ulcer gastroduodenal, tratament antiulceros bazat pe omeprazol, azitromicin si amoxicilin
PharmacoeconomicaI Aspect in the Treatment of Gastro DuodenaI UIcer in Condition of Out-Patient HospitaI
In 151 patients with ulcer disease who as hospital out-patients received triple regimen therapy based on omeprazol, azitromicin and amoxicillin,
the study established the treatment's high clinical and antihelicobacter effectiveness. At the same time the price of medical services was in 2.1
times less than that for gastroenterological hospital in-patients.
Key words: ulcer disease, omeprazol, azitromicin, amoxicillin
onoinnecinx qai+oox xonnnecioio iac+n+a n x:nennon
6one:nn. Koxe +oio, H. yloii xnnxe+cx o(non n: nnnnn aia
eny(ia (6O,O7O,O), a +aie nnnnnnye+ a:nn+ne nonn-
nonn(nix o6a:onannn cnn:nc+on o6ononin eny(ia [9,1O].
An+nxennio6ai+enax +eannx xnnxe+cx c+an(a+ox ne-
nennx xonnnecioio iac+n+a n L, acconnnonannix c H.
yloii, n+o o+aeno n xe(ynao(nix n occnncinx eioxen-
(annxx no nenennm iac+oin+eonoinnecinx 6oninix [4, 6, 9].
Coinacno i+nx eioxen(annxx, nan6onee iqqei+nnnon cnn+a-
e+cx +eannx, coc+oxmax n: 6a:ncnoio nenaa+a (nenaa+
nncxy+a, nnin6n+o no+onnon noxni) n (nyx an+n6ai+en-
aninix ce(c+n. Bi6o an+n6no+nion n an+nxennio6ai+enon
+eannn nxee+ ocnonnoe :nanenne, nocioniiy onn one(enxm+
iqqei+nnnoc+i, neenocnxoc+i n c+onxoc+i nenennx.
Cymec+nye+ necioniio qai+oon, :nannxo nnnxmmnx na
e:yni+a+ no+nnox:nennon +eannn. Ocnonnix n: nnx xnnx-
e+cx e:ioe ynennnenne n nonynxnnn (onn m+axxon H. yloii,
yc+onnnnix i an+n6no+niax, ncnoni:yexix n cxexax nenennx.
Pe:yni+a+i a:nnnnix innnnnecinx nccne(onannn noia:ina-
m+, n+o iqqei+nnnoc+i +eannn, co(eamen xe+onn(a:on,
na 3O nne, ecnn m+axx H. yloii yc+onnnn i i+oxy nenaa-
+y. yion nanon no6nexon xnnxe+cx c+onxoc+i nenennx. Hex
ona nime, +ex 6onimnn nonen+ ia(niannn H. yloii (onna
o6ecnennna+i cxexa +eannn, n+o6i 6i+i iionoxnnecin ni-
io(non. C+an(a+nie cxexi nenennx 6inn iionoxnnecin ni-
io(nixn nn cnoen (oc+a+onno nicoion c+onxoc+n, ecnn iq-
qei+ ia(niannn H. yloii coc+annxn 8O-9O [11,12]. B nac+o-
xmee nexx, ioi(a acnoc+anennoc+i c+an(a+nix cxex ne-
nennx (aneia o+ n(eaninon, onn neec+am+ 6i+i iionoxnnec-
in niio(nixn. B cnx:n c i+nx n cxexax an+nxennio6ai+enon
+eannn c+ann mnoio ncnoni:ona+i xaionn(i, inannix o6-
a:ox inan+oxnnnn. O(naio, necxo+x na nicoiym iqqei-
+nnnoc+i, nenaa+ xnnxe+cx (ooioc+oxmnx n ni:inae+ x(
no6onnix eainnn, n+o nocnynno ocnonannex (nx noncia xai-
onn(on, io+oie ne yc+ynann 6i inan+oxnnnny no iqqei-

+nnnoc+n, no c+onnn 6i (emenne n (anann xenime no6onnix

iqqei+on. O(nnx n: +ainx nenaa+on xnnxe+cx a:n+oxnnnn
(non:no(c+no OAO Cuumes i. Kyian, Poccnx) - nenin ne(-
c+ann+eni nonon iynni xaionn(nix an+n6no+nion-a:ann(on.
On o6na(ae+ mnoinx cnei+ox no+nnoxnio6noio (enc+nnx,
ai+nnen n o+nomennn x(a iaxnonon+eninix n iaxo+n-
na+eninix xniooiann:xon n anaio6nix xnio6on. Koxe
+oio, nenaa+ o6na(ae+ ai+nnnoc+im n o+nomennn nny+nine-
+onnix n (yinx xniooiann:xon. Hn nnexe nny+i a:n+-
oxnnnn xoomo ncacinae+cx, 6ic+o acne(enxe+cx n +ia-
nxx, (oc+niam+cx nicoine ionnen+annn an+n6no+nia, on o6-
na(ae+ (nn+eninix neno(ox nonynine(ennx n xe(nenno ni-
(enxe+cx n: +ianen. Honninonenne nenaa+a nny+i ine+oi
n naionnenne n qaionn+ax, c noxomim io+oix a:n+oxnnnn
+ancno+nye+cx i xec+y nnqeinnn, cnoco6c+nym+, n cnom
onee(i, nonimennm eio iqqei+nnnoc+n. Han6onee nanix
nenxymec+nox a:n+oxnnnna nee( (yinxn xaionn(axn
xnnxe+cx eio acne(enenne n nna:xe ionn, eny(onnon cnn-
:n, eny(onnox coie n c+enie eny(ia nocne o(noia+noio
nnexa.
Jeni nccne(onannx n:ynn+i innnnneciym iqqei+nn-
noc+i n qaxaio-iionoxnnecine acnei+i cxexi an+nxenn-
io6ai+enon +eannn, ninmnammen a:n+oxnnnn nn x:nen-
non 6one:nn n ycnonnxx (nennoio c+annonaa.
Mafepnan n uefopm nccneponannn
O6cne(onan 151 6oninon x:nennon 6one:nim, n: io+o-
ix 98 (89,1) xynnn n 12 (1O,9) enmnn n no:ac+e o+ 18
(o 6O ne+, ce(nnn no:ac+ 365,O ne+. Kn+enn ninmnennx n
nccne(onanne: no:ac+ o+ 18 (o 6O ne+, nannnne neocnonen-
non x:ni, acconnnonannon c H. yloii. B nccne(onanne ne
ninmnann 6oninix, io+oix anee nono(nnn an+nxennio6ai-
+enym ia(niannonnym +eannm. Bcex 6oninix 6ino no-
ne(eno o6meinnnnnecioe n nnc+yxen+aninoe o6cne(onanne.
Hn i:oqaioiac+o(yo(enocionnn 6ann 4-6 6non+a+on (nx
onenin H. Pyloii, c+a+yca n coc+oxnnx cnn:nc+on o6ononin ia-
c+o(yo(enaninon :oni. nx nixnnennx H. yloii ncnoni:ona-
nn nn+onoinnecinn, inc+onoinnecinn n 6ic+in yea:nin
+ec+i, io+oie ninonnxnn no o6mennnx+ix xe+o(niax. Loni-
nie cnn+annci nnqnnnonannixn, ecnn e:yni+a+i ne xenee
(nyx xe+o(on 6inn nonon+eninixn.
Hcnxocoxa+nnecine acc+onc+na onennnann nn noxo-
mn nnnnoc+noio onocnnia Hnc+n+y+a nxenn Lex+eena. O6
oincnn+eninox c+ecce cy(nnn no co(eannm no(yi+on
neeincnoio oincnennx nnnn(on (HO): xanononoio (nani-
(nin(a (MA) n (nenonix ionimia+oon (K), one(enxe-
xix c ncnoni:onannex c+an(a+noio na6oa eai+nnon !BI
(!exannx), noia:a+enen an+noicn(an+non ai+nnnoc+n (AOA):
inm+a+nonneoicn(a:i, cyneoicn((nccxy+a:i (CO).
nx onenin innnnnecion n qaxaio-iionoxnnecion
iqqei+nnnoc+n no+nnox:nennon +eannn 6oninie iynni
na6nm(ennx (n=151) nonynann cxexy nenennx, ninmnanmym
oxena:on no 2O xi 2 a:a n cy+in, a:n+oxnnnn 1,O i/cy+in n
axoicnnnnnnn no 1,O i/cy+in n +enenne 7 (nen. An+n6ai+en-
aninax +eannx y 6oninix iynni cannennx (n=12O), io+o-
ie nennnnci n c+annonae c iyinocy+onnix ne6inannex,
ninmnana inan+oxnnnn no 1,O i/cy+in, axoicnnnnnnn no
1,O i/cy+in n +enenne 7 (nen, oxena:on na:nanancx no 2O xi
2 a:a n cy+in Hocne oionnannx an+n6ai+enaninon +eannn
(o y6nenannx x:nennoio (eqei+a nce 6oninie nonynann oxen-
a:on n c+an(a+non (o:nonie. !ynni o6cne(onannix 6oni-
nix 6inn o(noo(ni no nony n no:ac+y.
Anann: iqqei+nnnoc+n ia(niannonnon +eannn no-
no(nnn y ncex nannen+on, ninmnennix n nccne(onanne n
:aionnnnmnx eio coinacno no+oiony. Hn c+a+nc+nnecion
o6a6o+ie xa+enana noni:onannci noiaxxaxn (nx !BM
PC Primer of Biostatistic veision 4.O3 c ncnoni:onannex +ec-
+a X
2
. Pa:nnnne xe(y n:ynaexixn naaxe+axn cnn+annci
(oc+onenixn nn <O,O5.
Pesynufafm n nx ocypenne
O(nnx n: ocnonnix innnnnecinx noxnnennn :a6one-
nannx y o6cne(onannix naxn 6oninix xnnxncx 6onenon cnn-
(ox a:nnnnon c+enenn nn+encnnnoc+n: name yxeennin
y 84 (55,6) 6oninix, ee :nann+eninin y 26 (17,2),
neniaennin 6onenon cnn(ox na6nm(ancx y 39 (25,8)
nannen+on n nnmi y 2(1,3) 6oninix 6onenon cnn(ox o+-
cy+c+nonan. B 6onimnnc+ne cnynaen (8O,1) 6oni noiann-
:onanaci n co6c+nenno inniac+aninon o6nac+n, n 1O,6 n
nnnoo(yo(enaninon o6nac+n, n 7,9 - n nanox no(e6e-
ie. Xaai+enc+nia n nac+o+a 6onenoio cnn(oxa n :ann-
cnxoc+n o+ noiann:annn ne(c+anneni n +a6n.1.
Taaaa 1
Hac1o1a u ocoeuuoc1u oneaoro cuupowa a saaucuwoc1u o1
nokanusauuu asau y onuux rpyuuu uaneuua (a %)
B iynne cannennx 6onenon cnn(ox 6in +aie ne-
(ymnx n nixnnxncx y 118 (95,9) nannen+on. C+eneni nn-
+encnnnoc+n n noiann:annx 6onn ne o+nnnannci o+ +aionix
n iynne na6nm(ennx.
V 132 (87,4) 6oninix iynni na6nm(ennx nixnne-
ni (ncnencnnecine acc+onc+na, nnnex y 6onimnnc+na
(77,8) o+xenanoci cone+anne 2-x n 6onee (ncnencnnecinx
cnxn+oxon. Toniio y 19 (12,6) nannen+on (ncnencnnec-
ine noxnnennx o+cy+c+nonann. Hac+o+a (ncnencnnecinx
cnxn+oxon n :anncnxoc+n o+ noiann:annn x:ni ne(c+an-
nena n +a6n.2
B iynne cannennx (ncnencnnecine xnnennx nixnne-
ni y 1O3 (83,7) 6oninix, nn i+ox cone+anne 2-x n 6onee
cnxn+oxon na6nm(anoci y 78 (75,7) nannen+on. Ce(n
(ncnencnnecinx xnnennn neo6na(ann n:oia n +omno+a,
nn i+ox nac+o+a cnxn+oxon cymec+nenno (>O,O5) ne o+-
nnnanaci o+ +aionon n iynne na6nm(ennx.
STUDII CLINICO-$TIINTIFICE
Mr.I (2B], 2OOG

Lino yc+anonneno, n+o y 6onimnnc+na (98,6) o6cne(o-

nannix 6oninix 6onenon cnn(ox conono(ancx niaen-
nixn ncnxocoxa+nnecinxn naymennxxn, io+oie noxnnx-
nnci n nonimennon +enonoc+n - (o 43,51,2 6anna, ai+nn-
noc+n - (o 3,5O,2 6anna, nac+oennx - (o 3,8O,2 6anna, caxo-
nync+nnx (o 3,9O,O8 6anna, (eneccnn - (o 25,O1,2 6anna.
Anann: in(ocionnnecinx n xoqonoinnecinx noxn-
nennn noia:an, n+o y ncex o6cne(onannix 6oninix einc+-
nonancx e(nnnnnin x:nennin (eqei+, a:xei io+ooio
ione6annci o+ O,5 (o 1,6 cx. V ncex o6cne(onannix 6oni-
nix 6ina nixnnena nnqeinnx H. yloii, nac+o+a ee nixnne-
nnx ne :anncena o+ nona n nc+enanaci c o(nnaionon nac+o-
+on iai y xynnn, +ai n y enmnn (>O,1). He 6ino nixnne-
no iaion-nn6o :anncnxoc+n nac+o+i o6nayennx H. yloii
o+ nennnnni x:nennoio (eqei+a. Kncno+noc+i 6ina noni-
mennon y 132 nenonei (87,4), y 19 nenonei (12,6) ona
oc+ananaci n ne(enax noxi nnn 6ina necioniio cnnena.
O(nnx n: inannix in+enen iqqei+nnnoc+n qaxaio-
+eannn x:nennon 6one:nn xnnxe+cx yc+anenne 6onenoio cnn-
(oxa, nannnne io+ooio o+nna+enino cia:inae+cx ne +oni-
io na o6mex caxonync+nnn 6oninoio, no n na qyninnonani-
nox coc+oxnnn cnc+ex oiann:xa. B nonecce nenennx y 6oni-
nix iynni na6nm(ennx n 6onimnnc+ne cnynaen 6oni nonno-
c+im iynnonanaci na 8-1O-n (eni nenennx, y 6oninix iyn-
ni cannennx na 8-9-n (eni. Ce(nne coin iynnonannx
6onenoio cnn(oxa n :anncnxoc+n o+ noiann:annn x:ni 6inn
nnxeno o(nnaionixn n iynne na6nm(ennx n cannennx n
coc+annnn 8,OO,3 n 7,8O,2 (nx coo+ne+c+nenno nn noia:a-
nnn x:ni n eny(ie n 9,2O,3 n 9,OO,2 (nx coo+ne+c+nenno
(>O,1) nn noiann:annn x:ni n (nena(na+nnec+non inmie.
Hcnoni:onanne cxexi +onnon +eannn, ninmnammen a:n+-
oxnnnn, nnno(nno i eieccnn nai+nnecin ncex (ncnen-
cnnecinx acc+onc+n n ce(nex na 8,6O,2 (eni nenennx.
Honon+eninin +eanen+nnecinn iqqei+ n yc+anennn +om-
no+i, n:oin, no+i, noxann:annn c+yna n ynynmennn an-
ne+n+a na qone inan+oxnnnna 6in o+xenen n 95,O cny-
naen n ce(nex na 8,8O,3 (eni nenennx, >O,1.
Hn anann:e iqqei+nnnoc+n enxon an+nxennio6ai-
+enon +eannn y(anoci yc+anonn+i, n+o nn nnxenennn
cxexi, co(eamen a:n+oxnnnn, ia(niannx H.yloii 6ina
(oc+niny+a n 88,4 cnynaen, nn nnxenennn cxexi, co-
(eamen inan+oxnnnn - n 9O,O na6nm(ennn. B axiax
nameio nccne(onannx ycnemnoc+i n:nenennx o+ H. yloii ne
6ina cnx:ana c nonox, no:ac+ox 6oninix n (nn+eninoc-
+im x:nennoio anaxne:a.
Coin y6nenannx x:nennoio (eqei+a n :anncnxoc+n
o+ noiann:annn x:ni y 6oninix iynni na6nm(ennx n can-
nennx ne(c+anneni n +a6n.3.
H: ne(c+annennix n +a6n.3 (annix nn(no, n+o ce(-
nne coin y6nenannx x:nennoio (eqei+a y 6oninix o6enx
iynn 6inn nnxeno o(nnaionixn, c+a+nc+nnecin (oc+o-
nenon a:nnni ne nixnneno. B o6enx iynnax nonon+eni-
nax xoqonoinneciax (nnaxnia noxnnxnaci niaennix
yxenimennex y(eninoio o6rexa ine+onnix nocnann+eninix
nnqnni+a+on, iai n ene:ax, +ai n n c+oxe, n+o (oc+one-
no cnn(e+enic+nye+ o cymec+nennox cnnennn nocnann+eni-
non ai+nnnoc+n na qone nono(nxon +eannn.
Hocne none(ennx +exioxnonen+non +eannn c ncnoni-
:onannex a:n+oxnnnna, iai n (o nenennx, y o6cne(onannix
6oninix no(onann oc+ana+icx cone+annie n:xenennx n
noia:a+enxx ine+onnoio n iyxoaninoio nxxynn+e+a.
eiine no6onnie iqqei+i (cyxoc+i no +y, +omno+a,
xe+eon:x) o+xeneni y 7 (4,7) 6oninix iynni na6nm(e-
nnx, onn 6inn neniaennixn n ne +e6onann o+xeni nnn
cnnennx (o:i nenaa+on. B nonecce nenennx ne o+xene-
no n:xenennn na6oa+onix, innnnnecinx n 6noxnxnnec-
inx noia:a+enen. H: 12O 6oninix, nonynanmnx inan+o-
xnnnn, no6onnie xnnennx 6inn o+xeneni y 16 (13,3) n
noxnnxnnci n ocnonnox (naeen.
Hn cannennn c+onxoc+i/iqqei+nnnoc+i iinnnanen-
+nix no (nn+eninoc+n cxex nenennx c ncnoni:onannex ina-
n+oxnnnna n a:n+oxnnnna 6ino yc+anonneno, n+o o6e
cxexi no c+enenn ia(niannn H. yloii n nac+o+e inn+enn-
:annn x:nennix (eqei+on (oc+a+onno iqqei+nnni, nn i+ox
c+onxoc+i iyca +eannn c a:n+oxnnnnox cnnae+cx nn-
xeno n(noe n cnx:n c 6onee nn:ion c+onxoc+im nenaa+a.
Anann: e:yni+a+on iqqei+nnnoc+n nenennx 6oninix
iynni na6nm(ennx no:nonnn yc+anonn+i, n+o ne(non+e-
nne nenennm n ycnonnxx (nennoio c+annonaa o6rxcnxnoci
6oninixn nx y(o6nix acnonoennex, nnnxa+eninix n
ianec+nennix o6cnynnannex nannen+on xe(nnnncinx
neconanox (nn i+ox 88,43,9 6oninix ocxa+nnannci
nanox ee(nenno), no:xonoc+im coxanx+i yc+anonnn-
mnncx enx n:nn, n+o no:nonnno nonynn+i connaninin
Taaaa 2
Hac1o1a ucueucuneckux cuwu1owoa a saaucuwoc1u o1
nokanusauuu asau y onuux rpyuuu uaneuua (a%)
Taaaa 3
Cpoku pyueaauua asaeuuoro eqek1a a saaucuwoc1u o1
nokanusauuu asau
!
iqqei+ n nn(e ynynmennx coc+oxnnx :(oonix, n y(onne+no-
ennoc+im none(ennix nenennex :nann+eninix nncnox
6oninix (8O,O1,5 ecnon(en+on). Hano+nn, 6onimoe
nncno ecnon(en+on (7O,O4,O) yia:ano na +o, n+o (nn+eni-
noe ne6inanne n ycnonnxx iyinocy+onnoio c+annonaa
o+nna+enino cia:inae+cx na nac+oennn n ni:inae+ +e-
noiy oc+anmnxcx (oxa nnenon cexen :a 6oninix.
Haxn +aie none(en anann: (nn+eninoc+n ne+y(oc-
noco6noc+n y 6oninix o6enx iynn, iai o(noio n: ocnon-
nix noia:a+enen, one(enxmmnx connanino-iionoxnneciym
iqqei+nnnoc+i. B nonecce none(ennx +eannn a6o+oc-
noco6noc+i 6oninix o6enx iynn nocc+anonnnaci nonnoc-
+im. Bxec+e c +ex ce(nnn coi nexennon ne+y(ocnoco6-
noc+n y 6oninix iynni na6nm(ennx coc+annn 18,9O,3 (nx,
n iynne cannennx 24,OO,2 (nx, <O,OO1.
Lonimon nai+nnecinn nn+eec (nx innnnnnc+on c ne-
nim n:ynennx +eanen+nnecion ai+nnnoc+n ne(c+annxe+ onen-
ia ne +oniio 6nnanmnx, no n o+(anennix e:yni+a+on +ea-
nnn. Haxn n +enenne 2-x ne+ nono(nnoci (nnaxnnecioe na-
6nm(enne :a 8O n: 151 nannen+a, nennnmnxcx n ycnonnxx (nen-
noio c+annonaa n :a 8O n: 12O nannen+on, nonynanmnx nene-
nne n c+annonae c iyinocy+onnix ne6inannex. B +enenne
io(a nocne iyconoio nenennx n ycnonnxx (nennoio c+annona-
a enn(nni :a6onenannx nixnneni y 18 (22,5) nannen+on.
V 6oninix, nonynanmnx nenenne n c+annonae c iyinocy+on-
nix ne6inannex, n +enenne nenoio io(a nocne iyconoio
nenennx enn(nni :a6onenannx nixnneni y 19 (23,7) nann-
en+on. Le:enn(nnnoe +enenne :a6onenannx na no+xennn 2-
x ne+ o+xeneno y 77,5 6oninix, nonynanmnx nenenne n ycno-
nnxx (nennoio c+annonaa n y 76,3 6oninix n c+annonae c
iyinocy+onnix ne6inannex. Hn anann:e nac+o+i enn(n-
non :a6onenannx y 6oninix o6enx iynn yc+anonnena nxxax
cnx:i xe(y connanino-ininennnecinxn ycnonnxxn n:nn,
+y(onon (ex+eninoc+im 6oninix n +enennex x:nennon 6one:-
nn: y nannen+on c nn:inx connaninix yonnex nac+o+a enn-
(nnon :a6onenannx ynennnnnae+cx (<O,O1).
Hone(ennoe naxn nccne(onanne no(exonc+nona-
no nicoiym iqqei+nnnoc+i nnxenxexon cxexi nenennx,
iai n cxicne ia(niannn H.yloii, +ai n c +onin :ennx ne-
xenn iynnonannx 6onenoio cnn(oxa n +exnon y6nena-
nnx x:n y 6oninix o6cne(onannix iynn. Hn i+ox c+o-
nxoc+i oia:annx xe(nnnncinx ycnyi 6oninix, nennnmnx-
cx n ycnonnxx (nennoio c+annonaa, 6ina n 2,1 a:a xeni-
me, nex y 6oninix, io+oie nonynann nenenne n ycnonnxx
iyinocy+onnoio +eanen+nnecioio c+annonaa.
C nenim nixnnennx ecycon ynynmennx :(oonix n
yxenimennx connanino-iionoxnnecinx no+ei o6mec+na
ncne(c+nne :a6onenaexoc+n x:nennon 6one:nim 6in none-
(en anann: xe(nnnncion ai+nnnoc+n n ininennnecion ia-
xo+noc+n nannen+on, nonynanmnx nenenne n ycnonnxx (nen-
noio c+annonaa. Ho( +exnnox xe(nnnnciax ai+nnnoc+i
nonnxam+cx noia:a+enn, xaai+en:ymmne none(enne 6oni-
nix c nenim ne(yne(ennx :a6onenannx n eio enn(nnon.
Honx+ne ininennneciax iaxo+noc+i ninmnae+ cann+ano-
ininennnecine :nannx n ininennnecioe none(enne 6oninix.
Mi ninmnnnn n nccne(onanne anann: i+nx xaai+enc+ni,
no+oxy n+o onn ne +oniio nnnxm+ na connaninin iqqei+ n
xoxen+ na6nm(ennx, no n one(enxm+ nnon+e+ coxane-
nnx cnoeio :(oonix n qoxnonannx :(oonoio o6a:a n:-
nn, n+o ne(o+namae+ ne +oniio connaninin, no n iionoxn-
necinn yme6. Hccne(onannx nono(nnnci xe+o(ox conno-
noinnecioio onoca no cnennanino a:a6o+annon ia+e,
ninmnammen xaai+enc+niy connanino-ininennnecinx yc-
nonnn n:nn n non:no(c+nennon (ex+eninoc+n nannen+on,
xe(nnnncion ai+nnnoc+n n ininennnecion iaxo+noc+n na-
nnen+on c nocne(ymmnx nixnnennex ecycon ynynmennx
:(oonix n yxenimennx connanino-iionoxnnecinx no+ei
o6mec+na ncne(c+nne :a6onenannx x:nennon 6one:nim ny+ex
noino:nonannx nx yonnx no xe+o(y Laneca.
Anann: ininennnecion iaxo+noc+n nannen+on noia-
:an, n+o, necxo+x na (oc+a+onno nicoinn o6a:ona+eninin
yoneni ecnon(en+on (ne:aionnennoe nicmee n nicmee
o6a:onanne nxenn 24,34,1, ce(nee n ce(nee cnennani-
noe 67,64,4), yoneni ee 6in nn:inx. Hecxo+x na (nn-
+eninoc+i :a6onenannx (6onee 5 ne+ y 68,5 4,4 nannen-
+on), n+o xoino cnn(e+enic+nona+i o6 nx nnqoxnonanno-
c+n o6 oco6ennoc+xx :a6onenannx, xnoine ecnon(en+i
(53,64,8) ne :nann nnn :nann oneni nexnoio o6 ocnon-
nix cnxn+oxax :a6onenannx. Hn i+ox ocnonnixn nc+on-
nniaxn nnqoxannn o :a6onenannn n eio nenennn (nx 6oni-
mnnc+na ecnon(en+on xnnnnci ce(c+na xacconon nnqo-
xannn. !ninennnecine nnninin 6oninix +aie ne n:xe-
nxnnci nn yc+anonnennn (naino:a. Tai, enx nn+annx (o
6one:nn ne co6nm(ann 41,34,7 nannen+on, na xoxen+
onoca 35,14,5. o :a6onenannx nn+annci xenee 3-x
a: n (eni 14,33,3 ecnon(en+on, na xoxen+ onoca
7,62,5. B nn+annn y 6onimnnc+na (41,34,3) 6oninix
neo6na(ann xxcnie n xynnie 6nm(a, nn i+ox xaai+e
nn+annx ne n:xenxncx nocne yc+anonnennx (naino:a. Hn
anann:e xe(nnnncion ai+nnnoc+n nannen+on +aie nixn-
neno nn:ioe ee ninonnenne. Tai, n cnynae 6one:nn n nn ee
o6oc+ennn cnoenexenno o6amannci i nany +oniio
35,64,7 ecnon(en+on, ioi(a ne noxoiano caxoc+ox+eni-
noe nenenne 21,O4,O, nn neno:xonoc+n ninonnennx
a6o+i 41,44. Peioxen(annxx nana no on+nxn:annn
o6a:a n:nn cne(onann nnmi 23,93,4 ecnon(en+on.
C nenim nonimennx iqqei+nnnoc+n nene6nix xe,
yxenimennx nac+o+i o6oc+ennx n cnnennx connaninix
no+ei o6mec+na nn :a6onenaexoc+n x:nennon 6one:nim,
naxn 6ino none(eno noino:nonanne ee yonnx c ncnoni-
:onannex neox+noc+noio xe+o(a Laneca. La:onix yonnex
noino:a 6in yoneni :a6onenaexoc+n no o6amaexoc+n
6oninix x:nennon 6one:nim na xoxen+ none(ennx nccne-
(onannx, coc+annxnmnn 18,99 na 1OOO nacenennx.
Vcnonno xi a:(ennnn nce qai+oi no:(enc+nnx na:
ynannxexie co c+ooni xe(nnnncinx a6o+nnion n neyn-
annxexie. Bo:(enc+nne na neynannxexie co c+ooni a-
6o+nnion :(anooxanennx qai+oi (emenne nnnmnon
no6nexi, ynynmenne ycnonnn +y(onon (ex+eninoc+n n (.)
nnno(n+ i 6onimoxy e:eny cnnennx :a6onenaexoc+n
x:nennon 6one:nim: nn ncinmnennn ne(nix no:(enc+nnn
nimeneenncnennix qai+oon :a6onenaexoc+i cnn:nnaci
6i n 2,8 a:a. O(naio, emenne i+nx no6nex +e6ye+ nexa-
no nexenn n :a+a+ iocy(ac+na. Honimenne e cann+a-
non iaxo+noc+n n xe(nnnncion ai+nnnoc+n 6oninix (yn-
annxexie qai+oi) nn nac+onnnnon a6o+e xe(nnnncio-
STUDII CLINICO-$TIINTIFICE
Mr.I (2B], 2OOG
"
io neconana iai nn ax6yna+onox nenennn, +ai n n c+ann-
onae xoe+ (a+i iqqei+ ioa:(o 6ic+ee, ne +e6ye+cx (nx
nx n:xenennx oco6ix xa+enaninix :a+a+. Hn i+ox, iai
noia:inam+ acne+i, e:eni cnnennx :a6onenaexoc+n
:nann+enini. Tai, cnoenexennoe o6amenne :a xe(nnnnc-
ion noxomim no:nonnno 6i cnn:n+i :a6onenaexoc+i x:nen-
non 6one:nim n 2,8 a:a, ninonnenne nane6nix eioxen-
(annn xo+x 6i nononnnon 6oninix n 2,5 a:a. Hn ncinm-
nennn iyennx y 5O nannen+on :a6onenaexoc+i cnn:nnaci
6i n 1,9 a:a. Hn co6nm(ennn enxa nn+annx i+nx e
ionnnec+nox 6oninix noia:a+eni yxenimnncx 6i n 1,6 a:a.
Hcinmnenne conoiynnoio nnnxnnx ncex neenncnennix qai-
+oon xo+x 6i y nononnni 6oninix no:nonnno 6i cnn:n+i
yoneni x:nennon 6one:nn n 2,3 a:a, n+o noxnxo connani-
noio nxee+ n 6onimon iionoxnnecinn iqqei+.
Tainx o6a:ox, e:eni cnnennx :a6onenaexoc+n x:-
nennon 6one:nim, nexennon n c+onion ne+y(ocnoco6noc-
+n, iqqei+nnnoio acxo(onannx ecycon :(anooxanennx
(onni 6i+i :anoeni n noiaxxe ynynmennx a6o+i ne-
nnnnoio ax6yna+ono-nonninnnnnecioio :nena c 6oninixn,
n+o no:xono n ninonnnxo nn nnanonox noqnnai+nnec-
iox nenennn 6oninix n ycnonnxx (nennoio c+annonaa.
Bmnopm
1. Bicoiax innnnneciax n an+nxennio6ai+enax iqqei-
+nnnoc+i, nn:iax c+onxoc+i cxexi na ocnone a:n+o-
xnnnna n axoicnnnnnnna (am+ ocnonanne eioxen(o-
na+i (annym cxexy n ycnonnxx c+axonon xe(nnnni
(nx nenennx x:nennon 6one:nn, acconnnonannon c H.
yloii n ianec+ne cxex nenon nnnnn.
2. A:n+oxnnnn n (o:e 1,O i/cy+in, na:nanaexin n +ene-
nne 7 (nen, xnnxe+cx iqqei+nnnix, 6e:onacnix n iio-
noxnnecin niio(nix nenaa+ox nenon nnnnn (nx
nenennx 6oninix x:nennon 6one:nim, acconnnonan-
non c H. yloii.
3. Jqqei+nnnoc+i ia(niannn n e:yni+a+e nenennx cxe-
xon, ninmnammen oxena:on, a:n+oxnnnn n axoicn-
nnnnnn, coc+annna 88,4, n+o y(onne+noxe+ +e6ona-
nnex an+nxennio6ai+enon +eannn.
4. A:n+oxnnnn ne ni:inan +xenix no6onnix iqqei-
+on, io+oie +e6onann o+xeni nenaa+a, ne oia:i-
nan nnnxnnx na noia:a+enn nenqennecion ionn n
xoomo neenocnncx 6oninixn.
5. Vnynmenne noqnnai+nnecion a6o+i, none(enne
(ncnancen:annn n xeonnx+nn n+onnnon noqnnai-
+nin n ycnonnxx c+axonon xe(nnnni no:nonx+ cnn-
:n+i :a6onenaexoc+i x:nennon 6one:nim n yxenimn+i
nexennym n c+oniym ne+y(ocnoco6noc+i.
Rnfepafypa
1. Iguchi M., Shiotani A., Nishioka S. H. pylori infection reduces intraluminal
nitric oxide. Scand. I. Gastroluterol., 2000, 35;7: 694698.
2. Tolcea F., Rivis I., Basa Norina. Studiu comparativ ntre trei regimuri diferite
de tratament al infec}iei cu H. pylori. In Romanian Journal of Gastroenterology,
2001; 9: 82.
3. Bodrug N. I. Ulcer duodenal (patogenia, diagnosticul, tratamentul).
Chisinu-2000, 115 pag.
4. Aapaweuko A. A., Ioaeuko A. H. Xennio6ai+eno:. O(ecca. 4o+ocnn-
+e+nia, 2OO4, 326 c.
5. Bacunea K. B. 4axaioiionoxnnecine acnei+i 1-ne(eninon ia(n-
iannonnon +eannn x:nennon 6one:nn (nena(na+nnec+non inmin, acco-
nnnonannon c H. Pyloii. Jicnenx. n innn. iac+oen+eon., 2OO2, N4, c.
61 64.
6. Haamkuu B. T., auuua T. . enenne x:nennon 6one:nn: nonin nei
nonie (oc+nennxnonie nonoci. Lone:nn oianon nnmenaennx, 2OO2.
T.4, N1, c. 2O-24.
7. Kanuuuu A. B. :nennax 6one:ni: xe+o(. yia:annx. M.:!HVBMOP4,
2OO4, 64 c.
8. aseuuk . E., Cyxapeaa I. B. Pea6nnn+annx 6oninix x:nennon 6o-
ne:nim eny(ia n (nena(na+nnec+non inmin . Te. axnn., 2OO3, N2, c.
7O-72.
9. Opsuea 3. M., Hypaea +. 3., Paxuwoaa I. m. Jqqei+nnnoc+i ia(n-
iannonnon an+nxennio6ai+enon +eannn y 6oninix x:nennon 6one:nim
(nena(na+nnec+non inmin nn a:nnnnox enxe nnexa nenaa+on.
Knnn. xe(., 2OO3; 6: 4849.
10. Oc1poacku A. H. Haynnoe o6ocnonanne on+nxn:annn o6rexon oia-
:annx n qnnancnonannx xe(nnnncion noxomn c ncnoni:onannex xe+o-
(on xaie+nnia. An+. eq. (nc. i.x.n. Vqa, 2OOO, 24 c.
11. Hepeepu B. I., Tkan C. M., Ckouuneuko C. B. :nennax 6one:ni:
nomnoe, nac+oxmee, 6y(ymee. K.: L., 2OO3, 256 c.
12. Ckaupckaa I. H. O a:nn+nn c+annona:axemammnx qox oiann:a-
nnn n oia:annx xe(nnnncion noxomn nacenennm. J(anooxanenne, 2OOO;
1: 51O.
Ku Ocoauy, accucmem
Kaqepa sympeux onese N6
lYM1 uu. H. A. Tecmeuuay
Kuuusy, yn. Hyuxu, 51
RecepJionat 18. 07.2005
#
Introducere
Dizarmonia dento-alveolar cu nghesuire este un sindrom
ortodontic provocat de lipsa unei corela}ii perfecte ntre
dimensiunile din}ilor, perimetrul arcadei dentare si dimensiunile
oaselor maxilare, care tinde spre prezen}a unui volum mrit al
din}ilor aranja}i pe arcade dentare denaturate.Patologia poate
fi: primar determinat de macroden}ie (eriditar) n
combina}ie cu dimensiunile normale ale arcadelor dentare, sau
secundar ca consecin} a unor tulburri de crestere la nivelul
maxilarelor (cauzate de dereglri respiratorii, pierdere precoce
a din}ilor, carii aproximale etc.).
Conform statisticilor recente, frecven}a dizarmoniei dento-
maxilare cu nghesuire variaz de la autor la autor, n func}ie de
vrst si de zona geografic. ei+eena a depistat o frecven}
general de 10,7% si 24% din numrul total de pacien}i cu
anomalii dento-maxilare, Cmpeanu - la 23.2% din numrul de
pacien}i examina}i si o asociere cu alte malocluzii n 71% din
cazuri, fapt ce justific marea importan} ce i se acord. Inciden}a
nalt a dizarmoniei dento-alveolare cu nghesuire, asociat cu
diferite tipuri de anomalii de ocluzie, determin necesitatea unor
studii care s elaboreze noi metode de tratament, mai eficiente,
cu pstrarea unui numr maxim de din}i pe arcada dentar si
asigurarea durabil a unui rezultat stabil.
Sptaru |10] subliniaz importan}a urmtoarelor principii
n tratamentul dizarmoniei dento-alveolare cu nghesuire:
a) crearea spa}iului n arcada dentar; b) nlturarea obstacolelor
n direc}ia deplasrilor dentare; c) folosirea tendin}ei de
autoreglare. Acestea sunt principiile de baz, dar cu timpul au
crescut cerin}ele pentru tratamentul ortodontic, care au creat
necesitatea efecturii unor noi cercetri n aceast direc}ie. Una
din metodele de creare a spa}iului n arcada dentar este
extinderea diametrelor ei transversale si sagitale expansiunea.
Tratamentul dizarmoniei dento-alveolare cu nghesuire
prin expansiunea arcadelor dentare
Gh. Mihailovici
Catedra Stomatologie Pediatric, USMF ,Nicolae Testemi}anu
Treatment of Dento-AIveoIar Discordance with Crowding by DentaI Arch Expansion
We have done an analysis of clinical parameters, biometrical indexes and cephalometric data in patients with crowded dento-alveolar
discordance who have been treated using dental arch expansion by the modern 0.18 Roth type fixed apparatus. We observed essential improvements
in the transverse and sagittal dental arch diameters, the IMPA angle, and the ratio of anterior and canine teeth. This treatment provided favorable
conditions for teeth alignment and improved of esthetical effect of a more pleasing smile.
Key words: dental crowding, orthodontic apparatus
Reuenne cxyuennocfn syon uefopou pacmnpennn synmx pyr
Hone(en anann: n:xenennn innnnnecinx naaxe+on, 6noxe+nnecinx nn(eicon, (annix neqanoxe+nnecioio anann:a y nannen-
+on co ciynennoc+im :y6on, n nenennn io+oix 6ino ncnoni:onano acmnenne :y6nix (yi nn noxomn conexennix necrexnix
o+o(on+nnecinx annaa+on Po++a. Hocne nenennx na6nm(anoci :nann+eninoe ynynmenne :nanennn cain++aninix n +ancnecaninix
naaxe+on :y6nix (yi, yina !MPA, coo+nomennx iniion n nee(nnx :y6on, co:(anax 6naionnx+nie ycnonnx (nx niannnnannx :y6nix
(yi n ynynmennx ic+e+nnecioio acnei+a nannen+a.
Knneaue cnoaa: ciynennoc+i :y6on, o+o(on+nnecinn annaa+, acmnenne :y6nix (yi
Cuaeuua (1966) subliniaz c metoda poate fi aplicat n func}ie
de dimensiunile bazei apicale osoase. Sptaru |10] recomand
expansiunea n perioada denti}iei mixte. Fratu recomand aceast
metod n forme usoare sau medii, la subiec}ii cu profil concav
sau drept si tonicitate muscular medie. Grivu |4] e de prere c
expansiunea transversal va duce la asigurarea spa}iului necesar
pentru alinierea din}ilor, dac dizarmonia este secundar.
Graber |3] divizeaz expansiunea n 3 categorii: 1)
expansiune ortodontic care poate fi efectuat prin aparate
ortodontice mobilizabile (plci cu surub) sau aparate fixe cu
surub sau alte elemente de expansiune; 2) expansiune pasiv
prin folosirea aparatelor func}ionale;
3) expansiune ortopedic (disjunc}ia) - este desfacerea
suturii medio-palatine n scop de mrire a diametrelor
transversale ale arcadelor dentare |1, 2, 5, 6, 9]. D. Stanciu
(2003) descrie urmtoarele indica}ii la aplicarea acestei metode:
ngustarea grav a maxilarului superior cu bolt palatin adnc,
prezen}a unui decalaj intermaxilar grav, ocluzie invers
bilateral, prognatism mandibular anatomic.
Analiznd relatrile literaturii prezentate mai sus,
considerm c acestea nu reflect date despre tactici si metode
de tratament al dizarmoniei dento-alveolare cu nghesuire la
pacien}i maturi, la care este prezent un numr mare de din}i
trata}i endodontic, pe arcada inferioar. Sunt insuficient descrise
si metodele de conten}iune (n deosebi, cele estetice) aplicate
dup tratamentul nghesuirii dentare, care ar necesita o stabilizare
bun, mai ales a torgului din}ilor. Constatnd cerin}ele
men}ionate mai sus, am realizat un studiu axat pe determinarea
evalurii parametrilor clinici, a indicilor biometrici si a datelor
cefalometrice n tratamentul dizarmoniei dento-alveolare cu
nghesuire, prin expansiunea arcadelor dentare cu aparate fixe
moderne tip Roth.
STUDII CLINICO-$TIINTIFICE
Mr.I (2B], 2OOG
$
MateriaI i metode
n conformitate cu ipoteza de lucru si sarcinile puse n fa}a
studiului, ne-am desemnat un contingent din 22 de pacien}i cu
dizarmonii dento-alveolare cu nghesuire, nso}ite de raport normal
(clasa I Angle), la nivelul molarilor de 6 ani, care au fost selecta}i
din totalul de copii, adolescen}i si adul}i cu diferite variet}i de
malocluzii sagitale, verticale si transversale. Pacien}ii s-au adresat
pentru un tratament ortodontic si li s-a efectuat extinderea
dimensiunilor transversale si sagitale ale arcadelor dentare, prin
aparate fixe moderne de tip Roth. Vrsta medie a bolnavilor din
acest grup a alctuit 15,86 ani + 1,25. De sex masculin erau 6
(27,3%), de sex feminin 16 (72,7%) pacien}i. Domicilia}i n mediul
urban - 16 (72,73%) pacien}i, 6 (27,27%) pacien}i n mediul rural.
Diagnosticul corect si complet n cadrul dizarmoniei dento-
alveolare cu nghesuire, ct si trasarea tacticii si etapelor de
tratament, alegerea aparatului pentru realizarea unei ocluzii
corecte morfologic si func}ional s-a bazat pe rezultatele
urmtoarelor examene succesive: examenul clinic al pacientului
ortodontic, determinarea indicelui morfologic facial dup I:ard.
Studiul biometric de model s-a efectuat prin urmtoarele metode:
determinarea diametrelor transversale prin metoda Pont,
distan}a intercanin s-a studiat dup metoda C:aoroccra,
indicele Bolton frontal si lateral ne-a permis determinarea
dizarmoniilor dento-dentare, metoda Korkhaus s-a aplicat n
studierea segmentului sagital anterior al arcadelor dentare. Din
metodele radiologice am aplicat ortopantomografia si
teleradiografia de profil (analiza dup metoda Tweed cu unii
parametri din metoda Ricketts propusi de V. Trifan |8]).
RezuItateIe ob|inute i discu|ii
Datele examenului clinic al pacien}ilor cu dizarmonie dento-
alveolar are un rol important n stabilirea diagnosticului preventiv.
La studierea fe}ei, dup metoda I:ard, am determinat urmtoarele
tipuri faciale: 13 (68,42%) cazuri tip euriprosop, 3 (15,79%)
cazuritip mezoprosop, 3 (15,79%) cazuri tip facial leptoroprosop.
Semne ale dereglrii func}iei respiratorii s-au depistat la 18 (81,82%)
bolnavi, degluti}ie atipic n 3 (13,64%) cazuri.
La examenul intraoral s-au constatat urmtoarele patologii
ale }esuturilor moi: prezen}a vestibulului mic al cavit}ii bucale
la 7 (31,82%) pacien}i. Fren scurt al buzei superioare s-a considerat
la 11 (50,0%) pacien}i, fren inserat pe creast alveolar 1 (4,55%)
caz. Patologia frenului limbii a fost prezent la 6(27,28%) bolnavi.
Aceasta a favorizat o dezvoltare insuficient a sectorului anterior
al arcadei dentare inferioare, care s-a manifestat prin nghesuire
dentar si supraacoperire frontal.
La examenul ocluziei dentare, raportul caninilor a
prezentat urmtoarele varia}ii (fig.1): att n stnga, ct si n
dreapta arcadelor dentare, raport corect al caninilor am depistat
n 7(31,82%) cazuri, raport distalizat - n 14(63,64%) cazuri,
iar raport mezializat - la 1 (4,55%) pacient.
Dup tratament, acest parametru s-a modificat spre
normalizare: n dreapta am ob}inut raport corect la 14 (63,64%)
bolnavi, raport distalizat la 7 (31,82%) pacien}i, mezializat la
1(4,55%) bolnav, n stnga numrul cazurilor cu raport normal
s-a majorat cu 9 (40,95%) cazuri. Mai esen}ial s-a schimbat
gradul devierii de la normal a raportului caninilor. Dac
pretratament, parametrul n dreapta arcadei dentare avea o
valoare de 1,86 mm +0,34; post-tratament, valoarea lui s-a
micsorat la 0,36 mm +0,14 (p0.01), n stnga, precurativ, am
avut o valoare de 1,47 mm +0,27 care a diminuat pn la 0,48
mm +0,15, la finele tratamentului (p0,01). La examenul
arcadelor dentare, n sectorul frontal precurativ, am depistat
urmtoarele (fig. 2): acoperire incisiv normal la 14 (63,6%)
pacien}i, acoperire adnc la 8 (36,4%) bolnavi cu un grad de
supraacoperire mediu de 0,93 mm +0,22. n plan sagital, raport
normal a fost atestat la 15 (68,18%) pacien}i, inocluzie sagital
la 5 (22,73%) bolnavi, raport invers n 2 cazuri (9,09%).
Devierea liniei interincisivale precurativ s-a constatat la
10 bolnavi (45,45%), cu un grad de deviere de 0,32 mm +0,17
Fig. 1. Evaluarea raportului intercanin n urma tratamentului
DDA cu nghesuire, prin aparate fixe moderne nsofite de
expansiunea arcadelor dentare ().
Fig. 2. Evaluarea raportului dinfilor frontali n cadrul tratamentului DDA cu nghesuire,
prin aparate fixe moderne nsofite de expansiunea arcadelor dentare ().
%
la arcada inferioar. Postcurativ, numrul de pacien}i cu
acoperire incisiv normal s-a majorat pn la 22 (100%), iar
gradul de deviere a ajuns la 0 (p0,05). Numrul bolnavilor cu
devierea liniei interincisive s-a micsorat pn la 3 (13,6%), cu
diminuarea gradului devierii de la 0,32 mm +0,17 la 0 (p0,05)
pe arcada inferioar, iar pe arcada superioar - de la 0,56 mm +
0,13 la 0,16 mm + 0,10 (p 0.05).
Anomalii de pozi}ie a din}ilor au fost depistate la to}i
pacien}ii din acest grup, dintre care: pozi}ii vestibulare ale din}ilor
la 20 bolnavi (91,01%), pozi}ii orale ale din}ilor la 15 (78,18%)
pacien}i, tortopozi}ii n 22 (100%) de cazuri, suprapozi}ii n
14 (63,64%) cazuri, intrapozi}ii la 10 (45,45%) pacien}i. Din
patologiile de dezvoltare a din}ilor s-au considerat: anodon}iile
la 5 (22,73%) pacien}i, hipoplaziile dentare 1 caz (4,55%),
fluoroza 3 (13,64%) pacien}i. La examenul biometric de model
am depistat un indice SI de 31,85 mm +0,37. Normoden}ia a fost
prezent la 18 (72,0%) pacien}i, macroden}ie - la 7 (28,0%).
Indicele Bolton frontal a avut valoarea de 77,88%, cu 0,68% mai
mare dect norma, indicele Bolton total - 90,49%, cu 0,8% mai
mic ca norma. Diametrele transversale ale arcadelor dentare au
avut urmtoarele valori: diametrul molar superior, pretratament,
era mai mic dect norma cu 4,77 mm, cel inferior cu 3,51mm.
Distan}a intercanin superioar a evoluat cu 1,27 mm +0,67 de la
o deviere de la norm de 0,8 mm +0,73, pretratament, la un
surplus de 0,47 mm +0,29, postcurativ (p0,05). Distan}a
intercanin inferioar si-a schimbat valoarea cu 0,69 mm +0,33,
de la o deviere de la normal de -0,10 mm +0,38 la 0,79 mm +0,34
mm (p0,05). Ca s explicm aceste cifre trebuie s subliniem c
la unii bolnavi s-a constatat o deviere pozitiv a segmentului canin,
la al}ii una negativ, fapt care a compensat valoarea medie real
a schimbrilor acestui parametru. Diametrul sagital superior, la
nceputul tratamentului, avea o deviere de la norm de 0,94
mm +0,39 si s-a apropiat de valori aproape normale la finele
tratamentului 0,05 mm +0,2 (p0,05). Diametrul sagital inferior
si-a schimbat valoarea devierii de la norm de la -1,47 mm +
0,26, pretratament, la 0,01 mm + 0,24, postratament (p0,001).
Observm c valoarea acestor parametri la finele tratamentului
s-a normalizat. Mezializarea bilateral n acest grup a fost depistat
la 3 (13,6%) bolnavi, unilateral la 8 (36,36%) pacien}i.
La analiza spa}iului total, n arcada dentar, putem observa
o discrepan} n zona frontal de 2,32 mm + 0,45. Corec}ia
cefalometric a pozi}iei incisivilor inferiori necesit o rezerv
de spa}iu de 4,85 mm + 0,87. Spa}iul necesar pentru modificarea
}esuturilor moi a alctuit 0,19 mm +0,13. Deficitul total de spa}iu,
n zona frontal, constituie 6,61 mm +1,36, dar persist si un
surplus de spa}iu n aceast zon la unii pacien}i, care are
valoarea medie de 0,58 mm +0,41. n zona mijlocie, persist o
discrepan} pozitiv de 1,36 mm +0,24, dar, datorit unei
necesit}i a corec}iei curbei Spee, care a alctuit 2,52 mm +0,24,
am ob}inut un deficit de 1,42mm+0,36. n zona posterioar,
discrepan}a de minus 3,93 mm +0,48 se reduce practic la zero
datorit unei cresteri estimate, care alctuieste 3,95 mm +0,82.
Deficitul total de spa}iu are valoarea de 8,04 mm.
La analiza cefalometric, n acest grup, depistm 6 (26,09%)
pacien}i hipodivergen}i, 14 (60,87%) normodivergen}i, 3
(13,04) hiperdivergen}i. Evaluarea numeric a indicilor
cefalometrici, n urma tratamentului dizarmoniei dento-alveolare
cu nghesuire prin aparate fixe moderne de tip Roth, este reflectat
n tabelul 1. n urma tratamentului ortodontic, unghiurile IMPA si
FMIA si mbunt}esc veridic valorile: FMIA de la 62,7s +1,72
la 69,89s +2,25 cu deviere de 7,18s +2,45 (p0,01), IMPA de
la 92,68s +1,19, precurativ, la 86,43s +2,05, dup tratament
(p0,01). Aceste cifre ne demonstreaz ameliorarea pro-nclina}iei
incisivilor inferiori. Ceilal}i parametri cefalometrici au suferit
modificri neesen}iale.
Tratamentul ortodontic a fost efectuat cu aparate fixe moderne
tehnica Straight-wire tip Roth. Pentru majorarea diametrelor
transversale ale arcadei dentare, noi am aplicat Quad Helixul (fig.
3) la 10 pacien}i (45,45%). Dispozitivul prezint un arc palatinal n
forma literei ,M inversat, are patru bucle circulare (helix), care
creeaz o flexibilitate sporit arcului, si dou bra}e laterale cu
extremit}i libere la nivelul caninilor. Arcul este realizat ca s repete
1abelul 1
Evaluarea numeric a indicilor cefalometriei la pacienJi cu nghesuire trataJi prin expansiunea arcadelor dentare
STUDII CLINICO-$TIINTIFICE
Mr.I (2B], 2OOG
&
relieful bol}ii palatine si conturul mucoasei. Cu acest dispozitiv am
dirijat expansiunea arcadei n func}ie de tipul de activare. n 6 cazuri
(27,27%) a fost necesar o expansiune predominant anterioar, care
am realizat-o de la buclele posterioare; la patru pacien}i (18,18%)
am realizat predominant o expansiune n sectoarele posterioare prin
activarea buclelor anterioare. Fixarea arcului s-a efectuat prin
angajarea culiselor n tubusorul orizontal palatinal de pe inelul de
la nivelul molarilor de 6 ani.
Alt dispozitiv, arcul transpalatinal Goshgarian (fig.4), a
fost folosit de noi la 8 pacien}i (36,36%) cu o compresie usoar
a arcadei dentare superioare. n 7 cazuri am realizat expansiune
simetric, iar ntr-un caz - expansiune asimetric. n 5 (23,8%)
cazuri expansiunea am combinat-o cu o derotare a molarilor de
sase ani prin nclinarea culiselor spre interior sau exterior.
Aceste dou dispozitive au si o ac}iune de ancorare, efectele
creia au fost descrise de C. Wright |3] si care noi le-am sus}inut:
Rdcinile fixate n corticala osului au o rezisten} sporit
si evit pierderea de ancoraj.
Molarii rota}i distal au o rezisten} mai bun la mezializare
n retrac}ia caninilor.
Finisarea ocluziei este mai bun cnd molarii se afl cu o
rota}ie distal.
La ceilal}i patru (18,18%) pacien}i cu o compresie usoar,
pentru expansiune s-a folosit arcul din aparatul fix. La primele
etape arcuri clasice (NiTi) cu diametrul n crestere, urmate de
arcuri rigide rectangulare de diametru maxim (.017x.025).
Durata tratamentului prin expansiunea arcadelor dentare a
alctuit 16,82 luni +0,78.
La alegerea duratei si modalit}ii de realizare a conten}iunii,
noi am }inut cont de urmtoarele momente importante:
fiecare dinte deplasat are o tendin} de recidiv;
toate cazurile tratate, indiferent de malocluzie, au necesitat
hipercorec}ie;
nu ntotdeauna este cunoscut cauza dezvoltrii anomaliei;
ocluzia bine echilibrat este o garan}ie a stabilit}ii;
men}inerea condi}iei optime de reorganizare a }esuturilor
se realizeaz cu aportul de conten}iune;
dac tratamentul s-a realizat numai la arcada superioar,
durata conten}iunii este mai scurt si rezultatele mai stabile;
toate tratamentele efectuate n perioada de crestere au o
stabilitate mai mare.
Noi am aplicat urmtoarele dispozitive de conten}iune: la
arcada superioar la doi (9,09%) bolnavi a fost instalat un
retainer fix multiflex, n 19 (86,36%) cazuri s-a utilizat placa
palatinal Hawley, un caz refuzul pacientului; la arcada
inferioar la 17 (77,27%) pacien}i s-a fixat un retainer din
srm multiflex, la 5 (22,73%) bolnavi retainer fix Fiber Splint.
La cinci pacien}i am aplicat retainerul propus de noi
(certificat de inovator nr. 3782 din 02.11.2001) care avea la baz
materialul Fiber Splint ML al firmei Polidentia si se foloseste n
parodontologie pentru imobilizarea din}ilor. Acest retainer l-am
fixat pe suprafa}a oral a din}ilor frontali inferiori, de la canin la
canin, iar uneori (dup necesit}i) am inclus si primii premolari.
Procedura este efectuat n aceeasi zi cnd se nltur
aparatul fix de pe din}i. Se ncepe cu nlturarea depunerilor
dentare moi si dure, prin cur}area suprafe}elor orale ale din}ilor
cu periu}e rotative, cupe de cauciuc cu piatr ponce sau alt abraziv.
Se face izolarea (aspirator de saliv obligatoriu), aplicarea gelului
cu acid fosforic 37%, timp de 30 sec, strict pe suprafa}a unde se
va situa retainerul. Apoi se spal gelul timp de 10-20 sec, cu
aspirare continu, se usuc cu aer cald. Urmeaz aplicarea
bandajului prin pensarea pe suprafa}a dintelui, polimerizare foto.
Pentru fixarea fiber-splint-lui, am folosit un compozit
fotopolimerizabil. Dup terminarea polimerizrii, am efectuat
controlul ocluzal, nlturnd surplusurile de compozit.
Dispozitivul propus de noi pentru conten}iune, dup tratamentul
DDA cu nghesuire, are urmtoarele efecte pozitive: transparen}a
materialului Fiber Splint ML red construc}iei un efect estetic
net superior, aderarea intim cu suprafa}a oral a din}ilor
provoac incomodit}i minime pacientului si asigur un control
bun al torgului din}ilor care anterior au fost supusi deplasrii.
Dup cum observm, acest tip de retainer s-a aplicat la un numr
redus de pacien}i din urmtoarele considerente: dispozitivul
poate fi folosit n cavitatea bucal o perioad relativ scurt 1- 2
ani, cost relativ mare fa} de alte dispozitive de conten}iune.
Aparatul de conten}iune mobilizabil s-a predat cel trziu peste
trei zile dup nlturarea aparatului fix. Noi am prescris urmtorul
regim de purtare: primele sase luni opt ore n fiecare zi (n timpul
somnului), urmtoarele sase luni opt ore peste o zi, apoi, dup 1
an 24 de ore o dat n sptmn. Termenul de purtare a retainerului
fix recomandat de noi pacien}ilor cu DDA si nghesuire pn la
erup}ia molarilor de minte, la pacien}ii maturi durata dubl a
tratamentului activ cu aparat fix (aproximativ trei ani). n perioada
de conten}iune, bolnavul se prezint la medic pentru un control
eventual o dat la 3 luni. Respectarea acestor reguli a permis
pstrarea unui rezultat bun al tratamentului pentru o durat lung si
prevenirea apari}iei recidivelor.
ConcIuzii
1. La pacien}i cu dizarmonie dento-alveolar nso}it de
nghesuire dentar, trata}i prin expansiunea arcadelor
dentare, predomin tipul facial euriprosop la 68,4% din
cazuri, semne clinice ale dereglrii func}iei de respira}ie
au fost prezente la 81,8% din pacien}i, degluti}ie infantil
- la 13,6% din pacien}i.
Fig. 3. Quad Helix. Fig. 4. Arc Coshgarian.
'
2. n urma expansiunii arcadelor dentare, unghiurile IMPA
si FMIA si mbunt}esc veridic valorile: FMIA de la 62,7s
+1,72 la 69,89s +2,25 cu oscilare de 7,18s +2,45 (p0,01),
IMPA de la 92,68s +1,19, precurativ, la 86,43s +2,05, dup
tratament (p0,01). Aceste cifre ne demonstreaz
ameliorarea pronclina}iei incisivilor inferiori.
3. Expansiunea arcadelor dentare se poate aplica n cazurile
cu dizarmonie dento-alveolar nso}it de nghesuire
dentar si un deficit mic de spa}iu n arcada dentar (pn
la 6 mm) sau anodon}ia molarilor de minte.
Durata medie a tratamentului dizarmoniei dento-alveolare cu
nghesuire, prin aparate fixe moderne de tip Roth nso}ite de
expansiunea arcadelor dentare, a alctuit 16,8 + 0,8 luni cu dou luni
mai scurt fa} de grupa de pacien}i cu extrac}ii dentare (p0,05).
BibIiografie
1. Adkins M. D., Nanda R. S., Curier G. F. Arch perimeter changes on rapid
palatal expansion. Am. J. Orthod. Dentofacial Orthop., 1990, vol. 97, p. 194-199.
2. Akkaya S., Lorenzon S., Usem T. T. Comparison of dental arch and arch
perimeter changes between bonded rapid and slow maxillary expansion
procedures. Eur. J. Orthod., 1998, vol. 20, p. 255-261.
3. Graber T., Vandarsal R. Orthodontics. Curent principles and Tehniques.
St. Louis. Ed. MOSBY, 1994, 958 p.
4. Grivu O. Ortodon}ie. Ed. MITRON. Timisoara, 1997, vol 1, 311 p.
5. Lima Filho R., Lima A. Long-term outcome in a patient with Class 1
malocclusion withsevere crowding trated without extractions. Am. J. Orthod.
Dentofacial Orthop., 2004, vol. 126, 4, p. 496-505.
6. Namara Mc 3A 3r. Maxillary trnsverse deficiency. Am. J. Orthod.
Denthofacial Orthop., 2000, vol. 117, p. 567-570.
7. Sandstrom R., Klapper L., Papaconstantinou S. Expansion of the lover
arch concurrent with rapid maxillary expansion. Am. J. Orthod. Dentofacial
Orthop, 1988, vol.94, p. 296-302.
8. Trifan V. Diagnosticul si tratamentul incluziei dentare. Tez de doctor n
medicin. Chisinu, 2002. 134 p.
9. Honwa . B., Hepcuu . C., Eyrpoaeukaa O. I. Ocnonanne o+one(n-
necioio nnxenennx 6ic+oio nexnenenmc+noio acmnennx. C+oxa+o-
noinx, 2OO4, +ox. 83, N 1, c. 48-51.
10. Cua1ap I. K. Henannninoe nonoenne o+(eninix :y6on n nx nene-
nne. H+nnnna. Knmnnen, 1984, c. 55-7O.
Gheorghe Mihailovici, asistent universitar
Catedra Stomatologie Pediatric, USMF ,Nicolae Testemitanu
Chiinu, bul. Negruzzi, 3
Tel.: 544304
RecepJionat 22.12.2005
Introducere
Aspectele psihologice, psihopatologice si sociale ale artritei
reumatoide (AR) reprezint obiectul de studiu al multor savan}i,
ns, pn n prezent rmn fr de rspuns numeroase ntrebri
|13]. Astfel, nu exist o prere definitiv referitor la faptul dac
AR reprezint o maladie psihosomatic |17]. Dup prerea multor
autori |1,2], AR, ca si astmul bronhic, hipertensiunea arterial,
Dinamica dereglrilor psihosomatice n artrita reumatoid pe fondul
tratamentului de baz combinat cu Mianserin Desitin

L. Rotaru
Catedra Medicin Intern, Facultatea Reziden}iat, USMF 'Nicolae Testemi}anu
Dynamics of Psychosomatic Disorders in Rheumatoid Arthritis on the Background of Combined Basic Therapy with
Mianserin Desitin

Study of 56 patients with the diagnosis rheumatoid arthritis has shown that at the majority of patients (54 patients) the depression was
revealed. All patients received basic treatment: Metotrexat and Diclofenac. The patients were randomized and divided into 2 groups. 28 patients,
which were included in the group 1, received Mianserin in a doze 30 mg per day during 1 month. 28 patients were included in group 2 and did
not receive Mianserin and have made the group of control. Therefore, positive dynamics of the basic disease and improvement of the mental
status of the patient on a background of inclusion the Mianserin Desitin

in complex treatment was revealed.

Key words: rheumatoid arthritis, psychosomatic disturbances, Mianserin Desitin

nnaunxa ncnxocouafnuecxnx napymenn npn penuafonpnou apfpnfe na qone xounnnponannoro asncnoro neuennn
c npnuenenneu Mnancepnn ecnfnna

Hccne(onanne 56 6oninix c (naino:ox PA noia:ano, n+o y 6onimnnc+na (54 6oninix) nannen+on 6ina nixnnena (eneccnx. Bce nannen+i
nonynann 6a:ncnoe nenenne (Me+o+eica+ n ninoqenai). Me+o(ox cnynannoio o+6oa nannen+i 6inn a:(eneni na 2 iynni. B 1 iynny
6ino ninmneno 28 nannen+on, io+oie nonynann Mnancenn n (o:e 3O xi n cy+in na no+xennn 1 xecxna. Bo 2 iynny 6ino ninmneno 28
nannen+on, io+oie ne nonynann Mnancenn n coc+annnn iynny ion+onx. Hn anann:e 6ina nixnnena no:n+nnnax (nnaxnia ocnonnoio
:a6onenannx n ynynmenne ncnxnnecioio c+a+yca nannen+a na qone ninmnennx n ioxnneicnoe nenenne nenaa+a Mnancenn ecn+nn
.
Knneaue cnoaa: enxa+on(nin a+n+, ncnxocoxa+nnecine naymennx, Mnancenn ecn+nn

colita ulceroas nespecific, ulcerul peptic, neurodermita si

tireotoxicoza, sunt boli psihosomatice. Exist, ns, si o prere
diametral opus care sus}ine c AR nu este o maladie
psihosomatic n n}elesul deplin al acestui termen, iar factorii
psihologici doar influen}eaz dezvoltarea ei |13]. Un sir de autori
trateaz unele cazuri de AR ca o variant a depresiei somatice
|13, 14, 15, 22]. n mare msur, aceste preri sunt determinate
STUDII CLINICO-$TIINTIFICE
Mr.I (2B], 2OOG

de lipsa criteriilor de diagnostic ale dereglrilor somatizante, care

se manifest ca simptome reumatice, precum si de diagnosticul
psihologic complicat |4, 9].
Scopul cercetrii noastre const n elucidarea dereglrilor
psihosomatice la bolnavii cu AR seropozitivi (SP) si seronegativi
(SN) n diferite stadii ale maladiei, elaborarea metodelor precoce
de diagnosticare a dereglrilor psihosomatice si a modalit}ilor
de corijare a lor prin administrarea preparatului Mianserin
Desitin (denumirea interna}ional - Mianserin hidroclorid).
MateriaI i metode
Au fost examina}i 56 de bolnavi cu diagnosticul AR - 47
(83,9%) SP si 9 (16,1%) SN (conform criteriilor ARA, 1987),
cu vrsta de la 25 pn la 70 de ani, vrsta medie fiind de
47,5+1,5 ani, iar durata maladiei a fost de la un an pn la 27 de
ani, durata medie fiind de 14 ani. Din numrul total de bolnavi
investiga}i, la 9 pacien}i a fost depistat AR la debut, la 39 de
bolnavi evolu}ia maladiei a avut un caracter lent progresat si
la 8 bolnavi rapid progresat. Gradul de activitate a procesului
inflamator a fost minimum la 13 pacien}i, moderat la 37 de
pacien}i, nalt la 6 bolnavi. Din numrul total de bolnavi
examina}i, 9 pacien}i aveau gradul I de invaliditate, 39 de bolnavi
gradul II, iar 8 bolnavi gradul III de invaliditate.
Pentru confirmarea diagnosticului de AR, bolnavii au fost
investiga}i prin metode de laborator (analiza general a sngelui,
fibrinogenul, protein C reactiv, transaminazele, factorul
reumatoid) si instrumental (radiografia articula}iilor minilor si
picioarelor).
Au fost evalua}i urmtorii indicii: Rhichi (caracterizeaz
durerea articular la palpare), Lee si Health Assessment
Questionary-HAQ (apreciaz statutul func}ional al bolnavului),
ACR-articula}ii dureroase si edema}i n total (evalueaz eficacitatea
terapiei de baz), Disease Activity Score-DAS (apreciaz indicele
activit}ii bolii). Indicii au fost evalua}i repetat: n timpul primei
vizite, peste o lun, peste trei si peste sase luni de la prima vizit.
Particularit}ile psihologice ale bolnavilor cu AR au fost
testate cu ajutorul scalei Hamilton, utilizate pentru aprecierea
gravit}ii depresiunii si conform metodei de diagnosticare a
tipurilor psihologice de reac}ie la boal. Testarea bolnavilor,
conform scalei Hamilton, a fost efectuat de ctre medic pe baza
intervievrii pacientului, metoda de diagnosticare a tipurilor
psihologice de boal s-a efectuat de ctre pacient, fiind analizat
ulterior de ctre medic. n timpul efecturii testrii repetate,
cercettorul si bolnavul nu cunosteau rezultatele testrilor
anterioare. Fiecare dintre bolnavi a fost investigat conform
ambelor metode de patru ori si anume: prima dat pe parcursul
primei vizite, a dou oar dup o lun de administrare a
Mianserin Desitin

, a treia oar dup dou luni de la

administrarea Mianserin Desitin, a patra oar dup 5 luni de la
administrarea Mianserin Desitin

.

n acelasi regim, au fost testa}i
si bolnavii (grupul de control) care nu au beneficiat de
administrarea Mianserin Desitin

1abelul 1
ComparaJia datelor statistice ale gradelor de depresie, la prima vizit yi peste o lun
*p~0,05 **p0,05 ***p0,01 ****p0,001
1abelul 2
ComparaJia datelor statistice ale gradelor de depresie, la prima vizit yi peste trei luni
*p~0,05 **p0,05 ***p0,01 ****p0,001
1abelul 3
ComparaJia datelor statistice ale gradelor de depresie, la prima vizit yi peste yase luni
*p~0,05 **p0,05 ***p0,01 ****p0,001

To}i pacien}ii au administrat drept tratament de baz

Metotrexatul si Diclofenacul.
Pacien}ii au fost diviza}i randomizat n dou grupuri. n primul
grup, au fost inclusi 28 de bolnavi care au administrat Mianserin
Desitin

n doz 30 mg, n 24 de ore, pe parcursul unei luni. n

grupul doi au fost inclusi 28 de pacien}i care nu au administrat
Mianserin Desitin

si care au constituit grupul de control.
RezuItate
Cercetarea a 56 de bolnavi cu diagnosticul AR, pe parcurs
a 6 luni, demonstreaz c, la marea majoritate (54 de pacien}i)
a bolnavilor, a fost prezent depresia (de la depresia usoar pn
la o depresie grav).
Datele ob}inute ne permit s efectum o analiz comparativ
a rezultatelor din primul grup si din grupul de control.
Totodat, s-a monitorizat dinamica gradelor de depresie
pe parcursul a 6 luni.
Compara}iile de la nceputul administrrii Mianserin Desitin

si
intervalul de o lun si peste trei luni, la pacien}ii cu depresie usoar,
medie si grav au fost prezentate rezultatele analogice. Diferen}a
statistic semnificativ a fost determinat la pacien}ii cu o depresie
medie care au administrat acest preparat (p0,001) (tab. 1 si 2).
Supravegherea pacien}ilor cu depresie, pe parcursul a 6
luni, nu a depistat nici o diferen} statistic semnificativ de la
nceputul tratamentului (p~0,05) (tab. 3).
Conform frecven}ei semnelor pe scara Hamilton, la pacien}ii
cu depresie diagnosticat, testa}i pe parcursul unei luni, am ob}inut
urmtoarele date: pe fondul tratamentului cu Mianserin Desitin

se amelioreaz, n primul rnd, asa indici ca somnul si dispozi}ia,

se micsoreaz sim}ul de anxietate si de suspec}ii, la mul}i bolnavi
dispar dereglrile ipohondrice si devia}iile diurne ale dispozi}ie,
de asemenea, cresc capacit}ile de munc si libido. Chiar si n
urma sistrii administrrii preparatului, starea ameliorat a
bolnavilor se pstreaz mai mult timp (fig. 1).
La bolnavii din grupul de control se observ un alt tablou:
indicii din scala Hamilton se mbunt}esc ntr-o msur mai
mic (fig. 2).
La to}i bolnavii au fost evalua}i indicii: Richi, Lee, HAQ,
DAS, ACR si indicii inflama}iilor nespecifice la vizita primar
(n primul grup si n grupul de control), peste o lun, trei si sase
luni de eviden}.
n tabelul 4 este prezentat dinamica ameliorrii indicilor
inflama}iei, precum si a indicilor din scalele men}ionate mai
sus, pe fondul tratamentului cu Mianserin Desitin

, n primul
grup si n grupul de control.
Datele ob}inute n rezultatul cercetrilor indic faptul c
tratamentul combinat al preparatelor de baz cu Mianserin
Desitin

duce la ameliorarea indicilor: Richi, Lee, HAQ, DAS,
ACR ntr-o msur mai mare n primul grup, dect n grupul de
control. De asemenea, dinamica pozitiv a indicilor inflama}iei
1abelul 4
Dinamica indicilor n inflamaJii nespecifice yi indicii: Richi, Lee, HAQ, DAS, ACR, pe parcursul a yase luni,
n primul grup yi grupul al doilea
Fig. 1. Frecvenfa indicilor din scara Hamilton la prima vizit yi peste o lun, grupul I
STUDII CLINICO-$TIINTIFICE
Mr.I (2B], 2OOG

nespecifice este mai favorabil n primul grup, dect n cel de

control.
Utilizarea metodei de diagnosticare a tipurilor psihologice de
boal efectuat pe parcursul primei vizite si la sase luni, pe fondul
tratamentului cu Mianserin Desitin

, n primul grup si n cel de control,

au artat urmtoarea dinamic a atitudinii fa} de boal (fig. 3).
Analiza datelor ob}inute indic c bolnavii cu AR manifest
diferite atitudini fa} de boal. Majoritatea pacien}ilor au
constituit tipurile ergopatic, ipohondric si, de asemenea, tipul
mixt, pe cnd tipurile paranoic si disforic nu au fost ntlnite.
La examenul repetat al tipurilor de atitudine a pacien}ilor fa}
de maladie a constituit 85,0+4,8% din cazuri, n primul grup, si
96,0+2,6% din cazuri, n grupul de control (p0,05), iar peste 6
luni 75,0+5,8% din cazuri, n primul grup, si 92,0+3,6% din
cazuri, n grupul de control (p0,05).
ConcIuzii
1. Rezultatele ob}inute ne permit s determinm prezen}a
dereglrilor psihosomatice la bolnavii cu AR, si anume a
depresiei de grad diferit. De asemenea, a fost depistat o
corela}ie cert ntre durata AR si gradul de depresie.
2. S-a constatat o corela}ie veridic ntre dinamica pozitiv
a AR, a strii aparatului locomotor si dispari}ia depresiei.
3. S-a depistat o dinamic pozitiv a maladiei de baz si
ameliorarea statutului psihic pe fondul includerii n
tratamentul complex a preparatului Mianserin Desitin
.
Fig. 2. Frecvenfa indicilor din scara Hamilton la prima vizit yi peste o lun, n al doilea grup.
Fig. 3. Comparafia frecvenfelor tipurilor de atitudine faf de boal n dinamic pe parcursul a yase luni
n primul grup yi ntr-al doilea grup ().
!
4. Tratamentul complex al pacien}ilor cu includerea Mianserin
Desitin

contribuie la cresterea perioadei de remisiune si
de micsorare a numrului de acutizri.
BibIiografie
1. Alexander F. Psychosomatic medicine its principles and applications. New
York, 1950, 210.
2. Alexander F., Ffrench F. M., Ppollock G. H. Psychosomatic Specificiti.
Chicago, 1968.
3. Becker Y., 3udeke H. Psychosomatische medicin. Stuttgart. Berlin-Koln,
1990; 22-43.
4. Clauw D. 3. Med. Hipothes, 1995, vol. 44, p. 369-378.
5. Dunbar F. H. Psychosomatic diagnosis. New York, 1948.
6. Ioan Bradu Iamandescu. Aspecte psihosomatice n reumatologie. Revista
de Reumatologie, 1998, 1 (VI), p. 21 26.
7. Ioan Bradu Iamandescu. Tratamentul bolilor reumatismale. Ed. Medical.
Bucuresti, 1999, p.187 197.
8. Hamilton M. The clinical distinction between auxiety and depression. Br J
Clin Pharm; 15: 165-169.
9. Murphy M. Br Med J., 1989, vol. 298, p. 1331-1332.
10. Ritchie D. M., Boyle 3. A., Mc Innes 3. M. et al. Clinical studies in
patients with rheumatoid arthritis. Q J Med., 1968, vol. 27, p. 393-406.
11. Baureurew K. A. Coxa+oiennie ncnxo:i. M., 1962, c. 156.
12. Baccepwau . H., Hoanea E. B., Kapuoaa 3. E. Me+o(nia (nx ncnxono-
innecion (nainoc+nin +nnon o+nomennx i 6one:nn. en. Haynno-Hccne(o-
na+enicinn ncnxonenonoinnecinn nnc+n+y+ nx. B. M. Lex+eena, 1987, c.25.
13. Bykonoaa H. B. enenne noiannnnix ncnxnnecinx acc+onc+n y 6oni-
nix Penxa+on(nix A+n+ox. Poc. Hcnxna+. Xyn., 1998. N2, c. 22-26.
14. Kpuaauoackaa H. C., Eanaauoaa P. M. Penxa+on(nin A+n+ n cne-
+e ncnxonoinnecinx no6nex. Teanen+nnecinn axnn, 2OOO, N 5, c. 79-82.
15. MKL-1O- xe(ynao(nax inaccnqniannx 6one:nen 1O-n neecxo+.
CH6., 1999.
16. Moconoa C. H. Te. ax., 1999, N1O, c. 7O-76.
17. Hacouoao B. A., Hacouoaa E. . Pannonaninax qaxaio+eannx en-
xa+nnecinx :a6onenannn. H:(. n++ea. Mocina, 2OO3, c. 86- 1O6.
18. Caaeneaa M. H. Penxa+on(nin a+n+: ncnxocoxa+nnecine coo+no-
mennx n nny+ennxx ia+nna 6one:nn. An+oeq. nc. ian(. xe(. nayi.
ocnanni, 1995.
19. Cepoa B. B., Towunuua H. B., Cyakoa K. B. Lmn. iicne. 6non. 1995.
T. 275, c. 571 573.
20. Cwyneaun A. E. eneccnn n o6men xe(nnnne. M., 2OO1, c. 238.
21. Cwyneaun A. E., Kosupea B. H., Cupkuu A. . eneccnn y coxa+n-
necinx 6oninix. M., 1998, c. 1O8.
Larisa Rotaru, doctorand
Catedra Medicin Intern, facultatea Rezidentiat
USMF "Nicolae Testemitanu
Chiinu, str. Alecu Russo, 11
Spitalul Clinic Municipal ,Sfnta Treime
Tel.: 49-21-47
E-mail: loric@mail.md
RecepJionat 13.05.2005
Introducere
Inciden}a pneumoniilor comunitare (PC) este de 2-12
cazuri la 1000 de popula}ie anual, dintre care 20% necesit
spitalizare, iar din grupul celor interna}i 10% fac pneumonii
comunitare severe (PCS) cu mortalitatea de peste 50%. Din punct
Pneumoniile comunitare severe - septicemie pulmonar acut
I. Balica
Catedr Chirurgie, facultatea Perfec}ionarea Medicilor, USMF Nicolae Testemi}anu
Severe Community-Acquired Pneumonia - Acute PuImonary Sepsis
The author analyzes 44 cases of severe community-acquired pneumonia, 11.7% from all pneumonia cases treated in one thoracic surgery
department from 1995 to 2004. Over 50% of the patients were hospitalized directly in ICU; one-third of patients were ventilated mechanically.
Bacteria were found in the blood of 11 of patients (36%). Men represented 77.3% of the cases, the right lung was affected in 66% of the cases,
and about half of the pneumonias were lobar (45.5%). This study confirms that severe community-acquired pneumonia is a pulmonary sepsis,
with general mortality of 36.4% of patients.
Key words: pneumonia, cytokine, sepsis, pulmonary
Bneonunnunan nnenuonnn c fnenmu feuenneu - ocfpm nerounm cencnc
An+o anann:nye+ e+ocnei+nnno 44 cnynax nne6oninnnnix nnenxonnn c +xenix +enennex nnn 11, 7 n: ncex nnenxonnn,
nenennix n o+(enennn +oaianinon xnyinn n +enenne 1995-2OO4 ii. Lonee nononnni 6oninix iocnn+ann:nonani n o+(enenne eann-
xannn, a 1/3 neene(eni na HB. !exoiyni+ya 6ina nonon+eninax n 11,36 cnynaen. 77,3 6inn xynnni, nanoe neiioe 6ino
noaeno n 66 cnynaxx, n nononnne cnynaen o+xeneno (onenoe noaenne (45,5). Ce(nee :nanenne CCBO nn noc+ynnennn 6ino 3,
a y 61 6oninix a:nnnoci noaenne (yinx oianon. Jnanennx CPL n H-6 yia:inam+ na nicoiym c+eneni xec+noio n cnc+exnoio
nocnanennx, no(+ne(ax cen+nnecioe +enenne +xenon nne6oninnnnon nnenxonnn, c o6men ne+aninoc+im 36,4.
Knneaue cnoaa. nnenxonnx, CCBO, nn+oinni, neionnon cencnc
de vedere al estimrilor epidemiologice, PCS este pneumonia
care necesit tratament n ATI; din punct de vedere clinic, PCS
este o patologie infec}ioas sever (1). Studiul Societ}ii
Britanice Toracice (BTS) a stabilit c pacien}ii cu PCS au
septicemie de origine pulmonar, iar majoritatea deceselor de
STUDII CLINICO-$TIINTIFICE
Mr.I (2B], 2OOG
"
PCS sunt cauzate de insuficien}a multipl de organe (IMO) si
nu numai de insuficien} respiratorie; 32% din deceda}i au avut
insuficien} renal, 55% - soc septic, 25% - afectare neurologic,
inclusiv convulsii si accidente vasculare (2).
Mortalitatea n PCS, tratate n sec}iile Anestezie si Terapie
Intensiv (ATI), este de 36,5% cu varia}ii de 21,7%-57,3% (3).
n SUA, pneumonia este a 6-a din cauzele principale de deces
si principala cauz de deces n patologia infec}ioas. Printre
pacien}ii cu PC, mortalitatea general medie este 12%, pe cnd
printre cei cu bacteriemie si interna}i n ATI mortalitatea este n
jur de 40% (3, 4, 5).
Avnd n vedere frecven}a pneumoniilor comunitare cu
evolu}ie sever, numrul mic al studiilor consacrate acestei
probleme n Tar, impactul acestei patologii asupra mortalit}ii
n pneumologie, cheltuielile mari n tratamentul acestor pacien}i,
am studiat cazurile de PCS tratate n sec}ia Chirurgie Toracic a
SCR, n ultimii 10 ani (1995-2004), cu accent asupra evolu}iei
clinice si a criteriilor severit}ii.
MateriaI i metode
Am analizat retrospectiv foile de observa}ie a pacien}ilor
cu PCS, trata}i n anii 1995-2004, n sec}ia noastr, internarea
lor ntr-un serviciu chirurgical fiind condi}ionat de ineficien}a
tratamentului medicamentos la etapele anterioare, depistarea
complica}iilor pleurale, suspectarea dezvoltrii destruc}iei
parenchimului pulmonar. Pacien}ii au fost investiga}i clinic,
radiologic, endoscopic, bacteriologic, biochimic, analizele fiind
efectuate n laboratoarele de specialitate ale SCR. Pentru
aprecierea severit}ii strii clinice a pacien}ilor cu PC, s-au
calculat valorile sindromului de rspuns inflamator sistemic,
dup numrul de parametri SRIS prezen}i la pacient, valorile
indicelui leucocitar de intoxica}ie Calf-Calif (ILI), APACHE II
(Acute Physiology and Chronic Health Evaluation) si a ratei
prezise a mortalit}ii prin intermediul programelor
computerizate. Sindromul de detres respiratorie la adult
(SDRA) a fost definit ca hipoxemie arterial, refractar
oxigenoterapiei. Afectarea altor organe a fost stabilit conform
criteriilor acceptate: fermen}ii hepatici si bilirubina n afectul
hepatic, ureea si creatinina n ser n disfunc}ia renal, semnele
de encefalopatie si afect miocardic toxicoseptic, stabilit n baza
datelor clinico-func}ionale. Evolu}ia sever a PC a fost apreciat
dup cele 4 criterii BTS.
n scopul determinrii intensit}ii rspunsului inflamator
n PCS, la 5 pacien}i s-au determinat valorile proteinei C-
reactante (PCR) si a citokinelor proinflamatorii TNFalfa si IL-
6 n lichidul de lavaj bronhoalveolar (LLBA) si n ser. Citokinele
au fost determinate prin metoda ELISA (En:yme Linked
Immunosorbent Assay), iar PCR prin metoda turbidimetric;
ambele investiga}ii au fost efectuate n laboratorul Central al
USMF ,Nicolae Testemi}anu (profesorul Gudumac V., doctorul
Sali V.). Rezultatele investiga}iilor sunt prezentate sub forma
Mm, iar veridicitatea rezultatelor este testat prin criteriul
Student.
RezuItateIe ob|inute
Din totalul de 377 de pneumonii acute, tratate n sec}ie n
ultimii 10 ani, 44 (11,7%) au avut evolu}ie sever.
Date demografice: brba}i 34 (77,3%), femei -
10(22,7%); n 44. Vrsta medie - 44,641,85 ani.
Tipul pneumoniei: lobar 20 (45,45%); bilateral 9
(20,45%); prin aspira}ie - 3 (6,82%), n focar 9 (20,45%);
infarct pneumonie - 3(6,82%).
Topografia pneumoniilor:
Bilaterale 9 (20,45%): stnga - 6(13,64%); dreapta 29
(65,91%).
Lobul inferior si lobul mediu dreapta 3.
Lobul inferior dreapta 13.
Lobul superior dreapta 9.
Plmnul drept 4.
Lobul superior stnga 2.
Lobul inferior stnga 4.
Afectarea pleurei (pleurezii/empiem) a fost stabilit la
19 pacien}i (43,18%). La 12 din ei s-a efectuat drenajul pleural
prin toracocentez.
Starea la internare: soc - 10 (22,7%) pacien}i, dintre care
au decedat 9; SDRA - 12(27,3%) pacien}i, dintre care au decedat
3, cu encefalopatie - 2 pacien}i. Au fost interna}i direct n sec}ia
ATI 28 de pacien}i (63,64%), dintre care 11( 25% din totalul de
pacien}i si 39,3% din cei interna}i direct n ATI) au fost trecu}i
la ventila}ie mecanic.
Analizele bacteriologice: Hemocultura, testat la 44 de
bolnavi, a fost pozitiv la 5 pacien}i (11,36%), dintre care au
decedat 3 persoane. Hemocultura: anaerobi grampozitivi - 1;
Klebsiella pneumoniae - 1; Staphilococcus epidermidis - 2;
bacterii gramnegative - 1.
Bacteriologia din pleur: grampozitivi anaerobi - 1;
gramnegativi anaerobi - 1; Staphilococcus aureus - 1;
Pseudomonas aeruginosa - 1; Acinetobacter - 1; Klebsiella
pneumoniae - 2; E. coli - 3.
Patologia asociat a fost stabilit la 18 (40,9%) pacien}i,
inclusiv: ciroz hepatic - 3; BPCO - 2; epilepsie - 1; cardiopatie
ischemic - 2; ateroscleroza vaselor membrelor inferioare - 2;
narcomanie - 1; tromboflebit acut a membrelor inferioare - 2;
boala Adison - 1; ulcer gastric hemoragic operat-1; diabet
zaharat-3.
Indicele Calf-Calif, la internare ILI (n-26) - 9,271,29.
APACHE II - 19,32,1.
Rata prezis a mortalit}ii (conform valorii APACHE II) -
35,34,4%.
Leucopenia a fost atestat la 4 pacien}i; trombocitopenia
la 3 pacien}i; leucocitoza maxim (n-33) - 12,710,84;
1abelul 1
Citokinele proinflamatorii yi proteina C reactant
#
fibrinogenul n ser (n-20) - 5,50,5 g/l; eritrocite (n-29) -
3,780,13; hemoglobina (n-29) - 120,594,46.
La cei trecu}i la ventila}ie mecanic (11 pacien}i), nainte
de intuba}ie, a fost determinat valoarea presiunii par}iale a
oxigenului n sngele arterial - 61,05,2 mm Hg.
Valorile sindromului de rspuns inflamator sistemic septic
(SRIS) la internare:
SRIS/2 - 16 pacien}i; SRIS/3 - 17 pacien}i; SRIS/4 - 11
pacien}i.
Valoarea medie a SRIS la internare - 2,90,1.
Concentra}iile mediatorilor inflamatori (tabelul 1) au fost
statistic confirmate, majorate n sngele pacien}ilor cu PCS fa}
de martori, iar nivelul IL-6, n LLBA, a depsit nivelul citokinei
din snge, demonstrnd gradul nalt al inflama}iei n parenchimul
pulmonar.
n decursul tratamentului, semnele clinice ale afectrii
toxico-infec}ioase a altor organe au fost depistate la 27(61,36%)
de pacien}i: ficat 4 cazuri; cord 3; encefalopatie - 2; rinichi
6; ficatrinichi 2; rinichicord 1 caz; cord ficat 4
pacien}i; cordficatrinichi 5 cazuri.
Au decedat 16 pacien}i (36,4%). Cauzele deceselor au fost:
soc toxico-septic - 9 pacien}i; insuficien} respiratorie - 3;
insuficien} poliorganic 4 cazuri.
Prezentm un caz clinic care demonstreaz evolu}ia unei
pneumonii severe:
Pacientul I .S., a.n. 1953, domiciliat s. Puhceni, Anenii-
Noi. E bolnav de 3 sptmni, netratat, internat n SCR pe 31.
X. 2005. Fr antecedente patologice si alergologice. La
internare: pacientul este inconstient, delirant; tensiunea arterial
-75/40 mm Hg, pulsul -128/min, ritmic, frecven}a respira}iei -
42/min. Analiza general a sngelui pe 31.X. 2005: eritrocite -
4,2, Hb-128,0, leucocite - 5,5, mielocite 5, metamielocite - 3,
ns - 40, segmentate 22, limfocite 28, monocite 2, VSH -
49. n analizele urmtoarelor zile se pstreaz devierea
pronun}at a formulei leucocitare spre stnga, cu progresarea
leucopeniei - 3,0; apoi - 2,4. Analiza gazelor sngelui arterial
denot un pH 7,49 pCO/2 25 mm Hg, pO/2 31 mm Hg. Pacientul
a fost trecut la ventila}ie artificial chiar de la internare. n
analizele biochimice au fost observate urmtoarele schimbri:
fibrinogenul - 8,8 g/l, potasiu - 3,1 mmoli/l, proteinele - 47 g/l,
bilirubina - 119(91)13, ureea - 9,6 creatinina - 145,1, glucoza
snge - 2,9 mmoli/l, AST - 3,78, ALT - 3,96 mmoli/l/or.
toxicoseptic poliorganic - encefalopatie, insuficien} renal,
hepatic, leucopenie, soc septic.
Discu|ii
Inciden}a pneumoniilor comunitare (PC) variaz de la 2-
12 cazuri la 1000 de persoane anual, n Anglia, dintre care 20%
necesit spitalizare, 12-15 cazuri la 1000 de persoane adulte, n
SUA. n Rusia, de pneumonii sufer anual 2 mln de persoane.
n Moldova, n 2002, au fost nregistrate 22000 de cazuri de
pneumonie, indicele morbidit}ii fiind 5,9/1000 popula}ie (4).
Inciden}a anual a pneumoniilor pneumococice la 1000 de
popula}ie, de peste 60 de ani, a fost 8,0 (5).
Agen}ii etiologici frecven}i n PCS sunt Streptococcus
pneumoniae, Mycoplasma pneumoniae, Staphilococcus aureus,
Haemophilus; odat cu accentuarea gravit}ii se remarc cresterea
inciden}ei depistrii bacteriilor gramnegative - Klebsiella
pneumoniae, Enterobacter spp., Pseudomonas aeruginosa. Astfel,
dac n evolu}ia usoar germenii gramnegativi au fost depista}i n
7,4% din cazuri, n formele cu gravitate medie inciden}a lor este
de 17,9% (6 - 9).
Studiile epidemiologice au relevat urmtoarele caracteristici
ale PC contemporane:
(1) Streptococcus pneumoniae este cel mai frecvent
patogen - o treime din toate cazurile de PC sunt provocate de
acest microorganism.
(2) Legionella spp. este determinat rar, cu excep}ia epidemiilor.
(3) n diferite localit}i se nregistreaz diferen}e dintre frecven}a
n etiologia PC a S. aureus si a Enterobacteriaceae gramnegative.
(4) P. aeruginosa se depisteaz n 7% din cazuri de
pneumonie comunitar sever.
(5) Trebuie luate n considera}ie pneumoniile cu etiologie
mixt, care devin tot mai frecvente.
Pacien}ii din studiul cu PC cu evolu}ie sever reprezint
11,7% din totalul celor cu pneumonii, trata}i n serviciul de
chirurgie toracic SCR, ceea ce corespunde cu datele literaturii
(1-4). Spitalizarea ntr-o sec}ie chirurgical a fost necesar din
cauza ineficien}ei tratamentului medicamentos, efectuat la etapele
anterioare, apari}ia complica}iilor pleurale sau suspectarea
dezvoltrii destruc}iei parenchimatoase n miezul focarului
inflamator pulmonar. Plmnul drept a fost afectat n 66% din
cazuri: se remarc frecven}a pneumoniilor lobare, a celor n focar
si a pneumoniilor bilaterale; 1/3 din cei interna}i au avut
complica}ii pleurale, care au fost rezolvate prin drenaj pleural.
Care pacien|i cu PC au evoIu|ie sever?
Ghidul ATS din 1993 (9) a formulat 10 criterii pentru a
interna un pacient cu PC n ATI, pneumonia sever fiind definit
de prezen}a a cel pu}in unuia din urmtoarele criterii: La
internarea n spital: frecven}a respira}iei ~ 30 /min; PaO2/FIO2
250; TA sistolic 90 mm Hg; TA diastolic 60 mm Hg;
afectarea multilobar (~ 2 lobi) sau bilateral pe radiogramele
pulmonare. Criterii aprute evolutiv: necesitatea ventila}iei
mecanice; necesitatea folosirii vasopresorilor ~ 4 ore n pofida
resuscitrii cu fluide; oligurie (debit urinar 40 ml/min);
progresarea infiltra}iei radiologice cu ~ 50% timp de 48 de ore.
Ewig S. et al. (1998) au modificat aceste reguli prin definirea
criteriilor majore si minore (5, 8): Criterii minore prezente la
internare: TA sistolic 90 mm Hg; afectare multilobar (~ 2
STUDII CLINICO-$TIINTIFICE
Fig. 1. Radiograme: A - lateral, B - frontal
Radiogramele toracelui la internare (Fig. 1.) demonstreaz
prezen}a unei pneumonii lobare, lobul superior al plmnului drept.
Tabloul clinic demonstreaz prezen}a tuturor criteriilor
severit}ii unei pneumonii comunitare si prezen}a afectului
Mr.I (2B], 2OOG
$
lobi); PaO2/FIO2 250. Criterii majore prezente la internare
sau evolutiv: necesitatea ventila}iei mecanice, soc septic.
Ghidul BTS, propus ini}ial n 1987, este bazat pe
determinarea a 4 criterii, care alctuiesc sistemul CURB (2, 6):
Confuzie; Ureea (~ 7 mmol/l); Respira}ia (~ 30 resp./min); Blood
pressure - TA (diastolic 60 mm Hg sau sistolic 90 mm Hg).
Severitatea creste odat cu numrul criteriilor prezente.
Prezen}a a 2 si mai multe din aceste semne condi}ioneaz internarea
pacientului cu PC. Ca criterii adi}ionale sunt propuse hipoxemia
sever si infiltratele bilaterale sau multinodulare pe radiograma
toracelui. Factorii de risc pentru hipoxemie sunt: vrsta de peste 30
de ani, frecven}a respira}iei - peste 24/min, infiltra}ia mai mult de
un lob pe radiogarfia toracelui, dereglarea constiin}ei, insuficien}a
cardiac congestiv, bronhopneumopatia cronic obstructiv. Chiar
n absen}a acestor factori de risc, 10% din pacien}ii cu PC sunt
hipoxemici, de aceea pulsoximetria si determinarea gazelor n
sngele arterial rmne o metod important n determinarea
severit}ii PC. Mortalitatea n PC rmne nalt, n studii
contemporane fiind de la 31% la 47% n cazurile de PCS cu SS.
Din punct de vedere epidemiologic, pacien}ii cu PCS sunt
acei care necesit spitalizare direct n sec}iile Terapie Intensiv,
ns, clinic, acestia sunt pacien}ii cu insuficien} respiratorie
sau cu dereglare grav a func}iilor altor organe de natur
toxicoseptic. 64% dintre pacien}ii grupului de studiu au fost
interna}i direct n sec}ia ATI, corespunztor regulilor men}ionate
(soc, insuficien} respiratorie, encefalopatie), 1/3 din ei fiind
intuba}i si ventila}i mecanic chiar de la internare. Hipoxemia
semnificativ la acesti pacien}i este demonstrat de valorile
presiunii arteriale a oxigenului61,05,2 mm Hg, ceea ce a
determinat includerea ventila}iei mecanice de la internarea n
sec}ia ATI la 11 pacien}i (25% din totalul pacien}ilor si 39,3%
din cei interna}i direct n reanimare). 41% din pacien}i au avut
comorbidit}i, mai frecvent ciroz hepatic si diabet zaharat.
Experien}a de zeci de ani a sec}iei Chirurgie Toracic a SCR
n tratamentul destruc}iilor pulmonare acute postpneumonice,
prezen}a personalului familiarizat cu managementul acestor
pacien}i, au permis tratamentul unui numr din PCS n sec}ia
spitaliceasc, chiar si cu disfunc}ii ale altor organe.
Studiul BTS sugereaz evolu}ia septic a PCS (2),
confirmat de prezen}a afectrii toxicoseptice a altor organe n
pneumonii, cu disfunc}ia/insuficien}a acestora, septicemia
contemporan fiind evaluat conform criteriilor Conferin}ei de
Consensus ACCP/SCCM din 1991, care a stabilit urmtoarele
defini}ii ale unui proces septic (10): InfecJia a fost definit ca
un rspuns inflamator local la invazia }esuturilor cu
microorganisme. Septicemia reprezint rspunsul inflamator
sistemic la infec}ie si este manifestat prin 2 sau mai multe din
componentele sindromului de rspuns inflamator sistemic
(SRIS) - hipertermie sau hipotermie, tahipnee sau hipocapnie,
tahicardie, leucocitoz /leucopenie sau sporirea numrului de
leucocite nematurizate. Septicemia sever este septicemia
complicat cu disfunc}ie de organe. $ocul septic (hipotensiune
n pofida resuscitrii adecvate cu fluide)

este un stadiu mai
avansat al septicemiei severe. La finele spectrului este sindromul
disfuncJiei multiple de organe (SDMO), definit prin prezen}a
alterrii func}iei organelor importante la un pacient septic grav,
fiind necesare interven}ii medicamentoase pentru restabilirea
homeostaziei. Severitatea clinico-patologic a septicemiei si
complica}iilor ei reprezint un continuu, cu faze definite de
crestere a gravit}ii strii pacientului septic; cresterea severit}ii
este asociat de cresterea ratei deceselor (11).
Studiul evolu}iei septice a PCS necesit analiza unor asa
momente ca: hemocultura pozitiv, citokinele n PCS, criteriile
severit}ii septicemiei si disfunc}ia de organe. Bacteriemia se
ntlneste frecvent n pneumonii: n pneumonia pneumococic -
n 25% din cazuri, n pneumonia cu Staphilococcus aureus - n
20% din cazuri, n pneumonia cu Klebsiella pneumoniae - n 25%
din cazuri, n cea provocat de streptococi este frecvent negativ,
n pneumonia cu H. infl. bacteremia este frecvent pozitiv. n
studiul nostru hemocultura a fost pozitiv la 11,4% din pacien}i,
probabil fiind rezultatul antibioterapiei efectuate n etapele
anterioare de tratament. Nu putem relata etiologia microbian
primar a cazurilor tratate, ns microbii din complica}iile pleurale
sunt predominant gram - negativi. n ultimii ani, tot mai evident
devine faptul c nu hemocultura pozitiv determin mortalitatea
n septicemie, ci gradul disfunc}iei poliorganice.
Un biomarcher valoros n septicemie este proteina C
reactant (PCR), o protein de faz acut, implicat si n coagulare.
Fiind opsonina bacteriilor grampozitive cu sporirea fagocitozei,
PCR creste n perioada tardiv a septicemiei la valori de 12- 159
mg/l, valorile n SRIS fiind 13119 mg/l, ceea ce i confer PCR
o sensitivitate si sensibilitate slab. PCR reac}ioneaz specific cu
una din fosfolipide - fosfatidilcolina, n rezultat: PCR leag n
snge toate toxinele microbiene, care au n componen}a lor
fosfatidilcolina (LPS); PCR circul n snge n asociere cu un
complex de lipoproteine cu densitate foarte joas, suprafa}a crora
este tapetat cu un monostrat de fosfatidilcolin; PCR ac}ioneaz
ca o opsonin; complexul LPSPCR lipoproteinele de densitate
foarte joas este (prin fenomenul de transcitoz) transferat n
spa}iul subendotelial vascular, n intima vaselor; PCR activeaz
fagocitele func}ionale - neutrofilele, monocitele circulante,
macrofagele tisulare, sistemul complementului; interac}iunea ntre
macrofage si complexul sus-numit are loc prin intermediul PCR
ca ligand. n studiul nostru valorile PCR au fost nalte att n
LLBA, ct si n ser, ultimele fiind statistic confirmate fa} de
martori - aceasta atest prezen}a inflama}iei locale si a celei
sistemice n pneumonii.
Ac}iunea toxic a mediatorilor septici afecteaz, n primul
rnd, hematopoieza, fapt confirmat de indicele Calf-Calif. Cu
toate c parametrii de laborator au fost deregla}i moderat, ILI la
internare a fost de 9,271,29, similar strilor cu endotoxicoz
pronun}at; se remarc prezen}a leucopeniei la 4 pacien}i si a
trombocitopeniei - la 3 pacien}i.
To}i pacien}ii interna}i au prezentat un rspuns inflamator
sistemic pronun}at, valoarea medie a SRIS fiind la internare de
2,9, majoritatea din ei avnd SRIS 3-4. La 61% din pacien}i, pe
parcursul evolu}iei pneumoniei, s-a depistat afectarea septic a
organelor vital importante (encefalopatie, miocardite, hepatite,
nefrite) cu insuficien} poliorganic n diverse combina}ii.
Este stabilit rolul citokinelor n inflama}ia pulmonar
local, precum si n generalizarea ei (12) . TNF este o citokin
cu activitate biologic vast, care particip n rspunsurile
inflamator si imun ale plmnului la atacul microbian. TNF
ac}ioneaz n plmni prin cresterea producerii adezinelor pe
endoteliul vascular, stimulnd eliberarea factorilor hemotactici,
crescnd func}ia fagocitelor. Rolul TNF, n inflama}ia pulmonar,
%
variaz odat cu natura microbului, avnd importan} n infec}iile
cu Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa,
Streptococcus pneumoniae, Mycobacterium tuberculosis.
De obicei, macrofagele alveolare (MA) sunt principalele
celule, care rspund bacteriilor, care ajung n alveole; dac
bacteriile sunt foarte virulente sau dac inoculul este mare pentru
a fi stopat de MA, din compartimentul vascular n alveole sunt
recrutate neutrofilele polimorfonucleare, care sunt deja activate
pentru fagocitoz de ctre TNF-alfa, IL-1beta, IL-6, IL-8-
citokine secretate de ctre MA. IL-10, atenund unele
mecanisme inflamatorii, echilibreaz rspunsul inflamator.
Produc}ia excesiv si prelungit de citokine proinflamatorii duce
la dezvoltarea SRIS si IMO, iar persisten}a unei stri
antiinflamatorii poate duce la imunodeficit, cu complica}ii
septice. Studiul rspunsului inflamator pulmonar la oameni, prin
determinarea citokinelor n LLBA si ser, a demonstrat
urmtoarele: PCR este sintetizat n ficat ca rspuns la IL-6 si
este un marcher bun al rspunsului de faz acut; n prezen}a
SDRA se pierde fenomenul compartimentrii, cu apari}ia
citokinelor n ser (12). Compartimentarea TNF- alfa este un
fenomen protectiv care restrnge inflama}ia n locul infec}iei.
Dac ns bariera alveolar-capilar este lezat (inflama}ii
severe, SDRA, germeni foarte virulen}i) TNF, produs n plmni,
apare n circula}ia sistemic, fiind mediatorul-cheie al SRIS,
produce injuriul endoteliului vascular, activarea coagulrii si
complementului cu tromboze microvasculare, acumularea de
neutrofile n alte pr}i ale corpului. TNF stimuleaz eliberarea
IL-1, IL-6, IL-8 etc. Acumularea de neutrofile si de citokine
poate produce injuriu tisular si organic departe de focarul
inflamator ini}ial, prin degranularea leucocitelor si eliberarea
de radicali liberi de oxigen, a enzimelor lizozomale cu apari}ia
disfunc}iei/insuficien}ei de organe, la distan} de inflama}ia
pulmonar.
Cu toate c au fost determinate, la un numr mic de
pacien}i, valorile citokinelor proinflamatorii TNF- alfa si IL-6
au fost mrite n LLBA si n snge; n cazul IL-6, acesta a fost
apreciat predominant n ser, iar valorile TNF au fost mai nalte
n parenchimul pulmonar vs de ser, ceea ce confirm fenomenul
compartimentrii rspunsului inflamator pulmonar n PCS, dar
si denot deversarea citokinelor n circuitul sangvin, cu prezen}a
rspunsului inflamator sistemic. Inflama}ia sistemic este
confirmat si de valorile mari ale proteinei C reactante din ser
vs de LLBA- PCR, de rnd cu IL-6, fiind marcher recunoscut al
inflama}iei sistemice.
n studiul prezent, cauzele deceselor au confirmat
severitatea toxicozei n PCS, frecven}a socului septic n decesele
din grupul dat de pacien}i fiind 56%.
ConcIuzii
1. Evolu}ia sever a fost constatat la 11,7% din cazurile de
pneumonii comunitare, tratate n sec}ia Chirurgie Toracic
a SCR, n ultimii 10 ani.
2. Peste 50% din pacien}ii cu PCS au fost spitaliza}i direct
n ATI, 1/3 dintre ei fiind trecu}i la ventila}ie mecanic.
3. Rezultatele noastre confirm faptul c PCS sunt o form a
unei septicemii acute, cu focar primar n parenchimul
pulmonar.
4. Studiul demonstreaz evolu}ia PCS ca o septicemie
pulmonar sever, prin prezen}a SRIS la to}i pacien}ii la
internare, prin afectarea organelor vitale la peste 61%
dintre ei si prin mortalitatea de 36,4% din pacien}i, din
cauze septice.
BibIiografie
1. Baudouin S. V. Critical care management of community acquired
pneumonia, Thorax., 2002; 57:267-271.
2. BTS Research Committee and the Public Health Laboratory Service. The
aetiology management and outcome of severe community acquired pneumonia
in the ICU. Resp. Med., 1992; 86:7-13.
3. Fine M. 3., Smith M. A., Carson C. A. et al. Prognosis and outcome of
patients with community-acquired pneumonia. A meta-analysis. JAMA,
1996;275:134-141.
4. Botnaru V. Pneumonia extraspitaliceasc la adult: recomandri practice.
Chisinu, 2004.
5. Ewig S., Torres A. Severe community-acquired pneumonia. Clin. Chest.
Med., 1999; 20:575-587.
6. BTS Guidelines for the Management of Community Acquired Pneumonia
in Adults. Thorax, 2001;56(suppl 4):IV1IV64.
7. Bartlett 3. G., Breiman R. F., Mandell L. A. et al.: Community-acquired
pneumonia in adults: guidelines for management. The Infectious Diseases
Society of America. Clin. Infect. Dis.,1998;26:811838.
8. Ewig S., Torres A. Severe community-acquired pneumonia. Current Opinion
in Critical Care., 2002; 8:453460.
9. ATS Guidelines for the Management of Adults with Community-acquired
Pneumonia. Diagnosis, Assessment of Severity, Antimicrobial Therapy, and
Prevention, Am. J. Respir. Crit. Care Med., 2001;163:1730-1754.
10. Bone R. C, Balk R. A, Cerra F. B. et al. Definitions for sepsis and organ
failure and guidelines for the use of innovative therapies in sepsis. The ACCP/
SCCM Consensus Conference Committee. American College of Chest
Physicians/Society of Critical Care Medicine. Chest., 1992;101:1644-1655.
11. Rangel-Frausto M. S., Pittet D., Costigan M. et al. The natural history of
the systemic inflammatory response syndrome (SIRS). A prospective study.
JAMA., 1995;273:117-123.
12. Monton C., Torres A. Lung inflammatory response in pneumonia. Monaldi
Arch. Chest. Dis., 1998;53(1):56-63.
Ion Balica, dr., asistent universitar
ef sectie Chirurgie Toracic
Catedra Chirurgie, facultatea Perfectionarea Medicilor
USMF ,Nicolae Testemitanu
Chiinu, Bd. Decebal, 89
Tel.: 403505
E-mail: balica@mail.md
RecepJionat 05.01.2006
STUDII CLINICO-$TIINTIFICE
Mr.I (2B], 2OOG
&
Introducere
n prezent, maladiile cardiovasculare rmn principala cauz
de deces practic n toate }rile lumii, inclusiv n Republica Moldova.
Cardiopatia ischemic (CPI) de}ine un loc important n structura lor.
Cunostin}ele noastre, privind metodele de diagnostic si
tratament ale acestei maladii, s-au diversificat n ultimul deceniu.
Este bine cunoscut c, n majoritatea cazurilor (90-95%), substratul
morfologic al CPI l formeaz ateroscleroza vaselor coronariene.
Drept mecanisme principale de producere a aterosclerozei se
consider tulburrile homeostazei lipoproteidelor, dezechilibrul
n sistemele de coagulare - anticoagulare cu sporirea agrega}iei
plachetare, procesele autoimune-inflamatorii n endoteliul
vascular, stresul oxidativ, tulburrile tonusului vascular.
CPI este o boal multifactorial n care concomitent se
mbin efectul factorilor de risc att modificabili (hipertensiunea
arterial, hipercolesterolemia, tabagismul, obezitatea, diabetul
zaharat, sedentarismul, stresul), ct si celor nemodificabili
vrsta, sexul si factorii genetici.
Cercetrile din ultimii ani n domeniul biologiei si geneticii
moleculare au adus argumente n favoarea implicrii factorilor
genetici n patogeneza aterosclerozei si CPI, dar pn n prezent
nu a fost eviden}iat o gen, care de sine stttor ar fi responsabil
de declansarea procesului aterosclerotic.
Actualmente, n opinia majoritar a savan}ilor, CPI este
considerat o boal cu determinism poligenic; predispozi}ia fa}
de aceast boala este determinat de efectele cumulative ale unor
combina}ii nefavorabile de alele n structura genelor ,candidate.
Este cunoscut faptul c genele au o secven} a nucleotidelor
relativ stabil, dar aceast secven} poate avea o anumit
variabilitate, ceea ce determin polimorfismul unei gene; deci,
polimorfismul poate fi definit ca o variabilitate a secven}elor de
acid dezoxiribonucleic (ADN).
Unele variante alelice genetice - factori de risc pentru cardiopatia
ischemic
V. Istrati
Catedra Medicin Intern Semiologie, USMF ,Nicolae Testemi}anu
Some Genetic AIIeIic Variants as Risk Factors for Ischemic Heart Disease
Various recent studies, done in different regional groups in the Republic of Moldova, have reported controversial results concerning the
association of the DD genotype of the angiotensin-converting enzyme (ACE) gene and the CC genotype of the angiotensin 2 receptors type 1
(AGTR1) gene, which results in a high risk of the development of ischemic heart disease(IHD). On the basis of the examination of 100 patients
correlations were established between IHD manifestations and the presence of such factors as dyslipidemia and some allelic variants of ACE and
AGTR1 genes. The control group consisted of 50 persons. The study revealed a significant association of the presence of the DD-ACE and CC-
AGTR1 genotypes with the manifestation of IHD, even in the absence of dyslipidemia.
Key words: gene polymorphism, ischemic heart disease
Hexofopme renefnuecxne annenunme napnanfm - qaxfopm pncxa nmeunuecxo onesnn ceppua
Myni+nnen+onie an(oxn:nonannie nccne(onannx nocne(nnx ne+, none(ennie n a:nnnnix nonynxnnxx, (ann no+nnoennnie
e:yni+a+i o+nocn+enino ieno+nna DD iena anino+en:nn-nenamammeio qexen+a (AH4) n ieno+nna CC iena enen+oon anino+en-
:nna 2 nenoio +nna (AGTR1), c nicoinx nciox a:nn+nx nmexnnecion 6one:nn ce(na (HLC). Ha ocnonannn o6cne(onannx 1OO
nannen+on 6inn n:yneni n:anxo(enc+nnx xe(y noxnnennxxn HLC n nannnnex +ainx qai+oon, iai (ncnnnn(exnx n neio+oie
anneninie nanan+i ienon AH4 n AGTR1; iynna ion+onx 6ina coc+annena n: 5O nnn. Lina ionc+a+nonana (oc+onenax cnx:i xe(y
nannnnex ieno+nnaxn DD-ACL n CC-AGTR1 n noxnnennexn HLC, n +ox nncne nn o+cy+c+nnn (ncnnnn(exnn.
Knneaue cnoaa: iene+nnecinn nonnxoqn:x, AH4, AGTR1, nmexnneciax 6one:ni ce(na
Genele, care predispun la o disfunc}ie endotelial vascular,
hipertensiune arterial, diabet zaharat, pot fi considerate ,gene -
candidate pentru CPI.
Studii ale endoteliului vascular au permis eviden}ierea
importan}ei sistemului renin angiotensin aldosteron n
declansarea leziunii aterosclerotice, produs prin diferite mecanisme:
inducerea hipertrofiei musculaturii netede si vasoconstric}iei sistemice
(inclusiv n consecin}a eliberrii endotelinei), sporirea agrega}iei
plachetare, injurie endotelial direct. Cercetri recente, cu inhibitori
de enzim de conversie a angiotensinei, readuc n discu}ie ipoteza c
ACE poate fi enzima responsabil de variantele manifestrii afectrii
coronarelor, si, ceea ce nu este mai pu}in important, prin poten}ialul
nalt curativ al inhibitorilor n tratamentul CPI.
n ultimul deceniu, au aprut informa}ii despre structura
genelor care codific produsele implicate n sistemul renin
angiotensin - aldosteron genelor reninei, angiotensinelor,
enzimei de conversie a angiotensinei, receptorilor angiotensinei
II, tip 1 si tip 2 (AGTR1 si AGTR2).
Varia}iile n genele ACE si AGTR1 sunt cele mai studiate,
deoarece unele din ele au demonstrat n multiple studii calit}i
ale factorilor de risc pentru CPI.
Polimorfismul I/D al genei ACE
n gena ACE se identific polimorfismul INSERTION /
DELETION (I/D), care const n prezen}a (insertion) sau absen}a
(deletion) fragmentului din 287 de nucleotide n intronul 16 al
genei ACE. n baza prezen}ei alelelor I sau D, se apreciaz trei
genotipuri ale genei ACE: II-ACE, DD-ACE si ID-ACE.
Polimorfismul A11C al genei A12R1
S-au descoperit mai mult de 10 marcheri regionali polimorfi
ai genei AGTR1. Actualmente se studiaz mai intens muta}ia
nosens A1166C. n baza prezen}ei alelelor A sau C, se apreciaz
'
trei variante genetice (genotipuri) ale genei AGTR1 dup
polimorfismul dat: AA - AGTR1, AC- AGTR1 si CC- AGTR1.
Date din literatur despre studiile clinice antecedente
n cercetrile europene si americane au fost ob}inute
urmtoarele rezultate: n prezen}a variantei DD-ACE nivelul
plasmatic al enzimei de conversie a angiotensinei este mai nalt
fa} de varianta II-ACE.
Autorii unui studiu clinic multicentric randomizat, sub
denumirea de ECTIM (Etude Cas-1emoin de lInfarctus du
Miocarde), F. Cambien si colab., care au cercetat polimorfismele
a 36 de gene candidate si corela}ia lor cu manifestrile clinice
ale CPI n diferite popula}ii, la 610 pacien}i cu istoric de infarct
miocardic (IM) si la un lot de control 783 de persoane, au constatat
o valoare semnificativ a unor variante alelice ale genelor ACE si
AGTR1 n declansarea CPI. Autorii au ajuns la concluzia c
genotipul DD-ACE este un factor de risc pentru infarctul
miocardic, independent de unii factori de risc modificabili.
Multe centre stiin}ifice din lume: din Australia, Turcia,
Suedia, Fran}a, Japonia, Rusia, au ob}inut rezultate care au
tangen}e: frecven}a genotipului DD ACE este semnificativ mai
nalt n mediul bolnavilor cu CPI si al celor cu risc major al
infarctului miocardic.
Autorii cercetrilor ample, promovate n Europa de Vest
si America, au ob}inut rezultate controversate privind impactul
genotipului CC-AGTR1 n evolu}ia aterosclerozei si dezvoltrii
infarctului miocardic.
n studiul ECTIM s-a demonstrat asocia}ia polimorfismului
A1166C- AGTR1 cu infarctul miocardic si sinergismul
genotipurilor CC-AGTR1 si DD-ACE n formarea riscului nalt
pentru infarctul miocardic (2). O asociere asemntoare a fost
elucidat n rezultatele studiului clinic REGRESS (3).
n cercetrile sale Riegger G. si coautorii, examinnd 541
de pacien}i cu infarct miocardic, nu au stabilit nici o legtur
ntre alela D ACE sau alela C-AGTR1 si CPI att separat, ct
si n asociere (10).
Analiza polimorfismului genelor-candidate si a corela}iei
lor cu manifestarea CPI formeaz o direc}ie de perspectiv n
depistarea persoanelor cu risc nalt al CPI, cu mult pn la
apari}ia manifestrilor clinice ale bolii.
Este dovedit c popula}iile din diferite regiuni se
caracterizeaz n mare parte prin anumite particularit}i, privind
distribu}ia polimorfismelor genetice. De aceea este important
de a efectua cercetri ale inciden}ei variantelor genetice ale
genelorcandidate pentru CPI a popula}iei din diferite regiuni.
Acestea au fost premizele cercetrilor noastre, care sunt
n proces de desfsurare.
Scopul lucrrii a fost de a aprecia inciden}a unor variante
alelice ale genei AGTR1 (polimorfismul 1166A/C) si genei ACE
(polimorfismul I/D) la pacien}ii coronarieni cu sau fr dislipidemie.
MateriaI i metode
Obiectul studiului l-au format 150 de persoane, supuse
examenului medical complex conform unei metode unificate dup
fise-standard. Au fost utilizate metode clinice, instrumentale,
biochimice si genetice.
Lotul de ba: l-au constituit 100 pacien}i cu cardiopatie
ischemic. Diagnosticul a fost confirmat prin completarea
chestionarului, analogic chestionarului CINDI, elaborat de OMS;
examenul clinic si investiga}ii paraclinice: electrocardiografia,
ecocardiografia, coronaroangiografia. CINDI (Countrywide
Integrated Noncommunicable Disease Intervention) este un
program, elaborat de OMS si promovat de Oficiul Regional
European al OMS n vederea prevenirii maladiilor cronice.
Chestionarul OMS CINDI include ancheta Rose, datele generale
personale, evaluarea factorilor de risc pentru CPI.
Lotul de control a fost format din 50 de persoane fr
afec}iuni cardiovasculare, diabet zaharat sau hipertensiune
arterial. Ei au fost examina}i n urmtorul mod: completarea
chestionarului analogic chestionarului CINDI, examenul clinic,
electrocardiografia.
Toate persoanele (150) din studiu au fost supuse analizei
genetice. Tipul polimorfismului genetic (genotipul) a fost
determinat prin metoda PCR (polymerase chain reaction reac}ia
de polimerizare n lan}) prin metoda standard (11). Extragerea
ADN-ului s-a efectuat prin metoda fenol-chloroformic.
Analizele genetice au inclus determinarea:
1) tipului polimorfismului I/D al genei ACE (II, DD sau ID).
Primerii utilizaJi:
ECA-1 (5'-CTGGAGACCACTCCCATCCTTTCT-3') si
ECA-2 (5'-GATGTGGCCATCACATTGGTCAGAT-3').
2) tipului polimorfismului A1166C al genei AGTR1 (AA,
AC sau CC). Primerii utilizaJi:
AGTR1-1 (5' AATGCTTGTAGCCAAAGTCACCT 3') si
AGTR1-2 (5' GGCTTTGCTTTGTCTTGTTG 3').
Prelucrarea statistic a rezultatelor studiului a fost efectuat
la calculator cu ajutorul programului SPSS. Au fost calcula}i
indicatorii intensivi, extensivi, indicatorii valorii medii si erorii
valorii medii; datele continue sunt exprimate de + ES (erori
statistice). Testarea diferen}ei comparative dintre diferite valori
(procentaj) s-a realizat prin determinarea criteriilor , t si
criteriului exact Fisher pentru tabele 2X2. Statistic concludente
au fost considerate diferen}ele cnd p0,05.
RezuItate i discu|ii
n rndul pacien}ilor cu CPI, comparativ cu persoanele
din lotul martor, s-a constatat o inciden} statistic mai nalt a
genotipului DD-ACE (p0,05) (tab.1).
Totodat, n unele studii europene s-a constatat o corela}ie
semnificativ ntre frecven}a genotipului DD-ECA cu severitatea
1abelul 1
DistribuJia genotipurilor I/D-ACE n lotul general de pacienJi, lotul de control yi lotul de pacienJi cu risc redus
Not: * p 0,05 - statistic semnificativ.
STUDII CLINICO-$TIINTIFICE
Mr.I (2B], 2OOG
!
schimbrilor coronaroangiografice, fapt care nu a fost ntlnit
n studiile noastre.
n rezultatul cercetrilor efectuate am constatat o corela}ie
pozitiv ntre prezen}a genotipului DD-ECA si manifestrile
aterosclerozei coronariene clinic semnificative, inclusiv la
pacien}ii fr dereglri n spectrul lipidic.
Din lotul de baz de bolnavi cu CPI au fost selecta}i
pacien}ii fr dereglri n spectrul lipidic (sublotul A) dup
urmtorii parametri: (1) colesterolul seric 5,0 mmol/l; (2) HDL-
colesterolul 0,98 mmol/l; (3) LDL-colesterolul 3,0 mmol/l;
(4) trigliceridele serice 2,0 mmol/l.
Analiza distribu}iei comparative a genotipurilor n sublotul
A si lotul martor (tabelul 1) a eviden}iat o frecven} statistic
semnificativ mai nalt a genotipului DD-ACE la bolnavii cu
CPI cu indici normali ai lipidemiei serice.
Astfel, poate fi presupus semnifica}ia acestui genotip n
calitate de criteriu pronostic al instalrii CPI, n special la
pacien}ii fr tulburri n spectrul lipidic.
Unii autori afirm, c prezen}a genotipului DD-ACE este
legat de dezvoltarea infarctului miocardic, pe cnd existen}a
alelei C-AGTR1 de dezvoltarea stenozei arterelor coronariene.
n studiul nostru, n lotul martor s-a stabilit urmtoarea
repartizare a genotipurilor genei AGTR1: AA - 69,8%; AC
23,37%; CC 7,79% (fig.1).
ntre pacien}ii cu CPI inciden}a genotipurilor investigate
s-a distribuit n felul urmtor : AA - 53,03% din cazuri; AC
28,78% din cazuri; CC 18,19% din cazuri (fig.1).
Inciden}a homozigo}ilor CC s-a nregistrat mai nalt n
lotul pacien}ilor cu CPI (18,19% - n lotul cu CPI si, respectiv,
7,79% - n lotul martor) (p0,05).
Din cele prezentate se poate concluziona c genotipul CC
AGTR1 poate fi, la fel, considerat n calitate de factor care
sporeste riscul genetic al aterosclerozei coronariene.
Subiectul despre semnifica}ia genei AGTR1 (direct sau
indirect) n patogenia CPI rmne deschis. n paralel cu
comunicrile despre semnifica}ia genotipului CC al genei
AGTR1 n patogenia CPI (8) sunt publica}ii stiin}ifice care
demonstreaz absen}a unei astfel de corela}ii (9), fapt care
impune necesitatea unor cercetri suplimentare, efectuate pe un
numr mai mare de persoane.
n cercetrile noastre s-a constatat c, n asociere, genotipurile
DD-ACE si CC AGTR1 se ntlnesc mai frecvent dect separat
la pacien}ii cu IM vechi, ns aceste rezultate necesit cercetri.
n studiile viitoare este binevenit cercetarea unei poten}iale
interac}iuni ntre eficacitatea inhibitorilor ACE si blocan}ilor de
receptori ai AII si variantele genetice ale genelor-candidate care
codific sistemul renin angiotensin - aldosteron.
ConcIuzii
1. n studiul nostru s-a eviden}iat o frecven} mai nalt a
determinrii genotipului DD-ECA la pacien}ii cu
cardiopatie ischemic, fapt care permite presupunerea c
acest genotip poate fi considerat n calitate de factor care
sporeste riscul genetic pentru CPI.
2. S-a determinat o asociere veridic statistic a prezen}ei
variantei alelice CC a polimorfismului 1166A/C cu
manifestarea cardiopatiei ischemice.
3. Am constatat o inciden} mai mare a genotipului DD-ACE
n rndul bolnavilor cu manifestri ale aterosclerozei
coronariene, inclusiv la pacien}ii fr dereglri n spectrul
lipidic, fapt care presupune studii ulterioare pentru
cercetarea acestui genotip ca marcher genetic de risc pentru
CPI la persoanele fr dislipidemie.
BibIiografie
1. Agerholm L. B., Nordestgaard B. G., Steffensen R. et. al. ACE gene
polymorphism: ischemic heart disease and longevity in 10,150 individuals. A
case-referent and retrospective cohort study based on the Copenhagen City
Heart Study. Circulation, 1997; 95: 2358-2367.
2. Cambien F., Poirier O., Lecerf L. et. al. Deletion polymorphism in the gene
ACE is a potent risk factor of myocardial infarction. Nature, 1992; 359: 641-644.
3. Miettinen H., Korpela K., Hamaiamen L. et. al. Polymorphisms of the
apolipoprotein and angiotensin converting enzyme genes in young North
Karelian patients with coronary heart disease. Hum Genet, 1994; 94: 189-192.
4. Mattu R. K., Needham Edward W. A., Galton D. 3., Frangos E., Clark
Adrian 3. L., Caulfield M. A DNA variant at the angiotensin-converting
enzyme gene locus associates with coronary artery disease in the Caerphilly
Heart Study. Circulation, 1995; 91: 270-274.
5. Rigat B., Hubert C., Corvol P. et. al. PCR detection of the insertion-deletion
polymorphism of the human ACE gene. Nucleic Acid Research, 1991; 20: 1433.
6. Gardemann A., Tanja W., Schwartz O., Eberbach A., Katz N., Wilhelm
Hehrlein F., Tillmanns H., Waas W., Haberbosch W. Gene Polymorphism
but not Catalytic Activity of Angiotensin IConverting Enzyme Is Associated
With Coronary Artery Disease and Myocardial Infarction in Low-Risk Patients.
Circulation, 1995; 92: 2796 - 2799.
7. Ludwig E., Corneli P., Anderson 3. et. al. Angiotensin-converting enzyme
gene polymorphism is associated with myocardial infarction but not with
development of coronary stenosis. Circulation, 1995; 91: 2120-2124.
8. Alvarez R., Reguero 3. et. al. Angiotensin converting enzyme and
angiotensine II receptor 1 gene polymorphisms: association with early coronary
disease. Cardiovasc Res., 1998, vol.40, p.375-379.
9. Rice G., Foy C. et. al. Angiotensin converting enzyme and angiotensine II
type 1-receptor gene polymorphisms and risk of ischemic heart
disease.Cardiovasc. Res. 1999; 41:746-753.
10. Riegger G. A3. Role of the renin-angiotensin system as a risk factor for
control of morbidity and mortality in coronary artery disease. Cardiovasc Drugs
Ther, 1996; 10:613-615.
11. Rigat B., Hubert C., Corvol P. et. al. PCR detection of the insertion-deletion
polymorphism of the human ACE gene. Nucleic Acid Research, 1991; 20: 1433.
12. Manea D., Ichim A., Istrati V., Barbacar N., Calenici O., Manea V.
Angiotensin-converting enzyme gene polymorphisms in patients with ischemic
heart disease. Archives of the Balcan Medical Union, 2002; 37:17.
13. Manea D., Istrati V., Ichim A., Barbacar N., Calenici O., Ichim Iu.,
Ganev A., Mazur M. Angiotensin 1- converting enzyme genotype and ischemic
heart disease associations in the Republic of Moldova. Archives of the Balcan
Medical Union, 2004; 39: 23-26.
Valeiriu Istrati, dr.h., profesor
ef catedr Medicin Intern Semiologie
USMF ,Nicolae Testemitanu
Chiinu, str. Gh.Cau, 37
Tel.: 72 83 90
E-mail: istrati_valeriu@mail.ru
RecepJionat 06.01.2006
Fig.1. Incidenfa comparativ a genotipurilor A/C ale genei
AC1R1 n lotul martor yi n lotul pacienfilor cu CPI.
!
ActuaIitatea temei
Afec}iunile recidivante si cronice ale sinusurilor paranazale
la copii constituie una din cele mai actuale probleme nu numai
ale otorinolaringologiei, dar si ale medicinii n general. Aceasta,
fiindc prezint o afec}iune nozologic prevalent. n plus,
sinuzitele paranazale, recidivante si cronice, pot genera complica}ii
grave din partea altor organe si sisteme (bronhopulmonare,
tubotimpanice, orbitale si, n sfrsit, neurogene), ceea ce confer
o semnifica}ie deosebit acestui gen de patologie (1,2, 3, 4, 5).
Cu toate c importan}a afec}iunilor rinosinuzale este
evident, multe aspecte pn n prezent nu sunt elucidate. Asadar,
nu este suficient studiat estimarea geometriei foselor nazale, a
arhitectonicii suprafe}ei interne a acestora si, deci, a filierei
respiratorii si permeabilit}ii nazale. n acelasi timp, este foarte
important, pentru obiectivizarea rezultatelor tratamentului
chirurgical si monitorizarea perioadei postoperatorii, de a
cunoaste particularit}ile structurale men}ionate.
Rinometria acustic metod de nalt performan}, vine
s suplineasc acest gol. Ea permite evaluarea corela}iei ntre aria
sec}iunii transversale minime (ASTM) a foselor nazale si
dimensiunea antero-posterioar acestora. Modificrile ASTM
determin schimbarea impedan}ei acustice, n acest fel calculndu-
se volumul si distan}a pn la locul ngustrii anatomice a cavit}ii
nazale. Metoda a fost elaborat n anul 1989 de ctre O. Hilberg
et al. si este fundamentat pe principiile ecoloca}iei acustice (6).
Ulterior, rinometria acustic a fost aplicat cu succes de mai mul}i
autori pentru studierea geometriei si a permeabilit}ii nazale n
perioada pre- si postoperatorie la pacien}ii cu patologie
chirurgical rinologic (7, 8, 9). n acelasi timp, n practica
pediatric metoda dat a fost utilizat mult mai rar (10).
Reiesind din cele expuse, ne-am propus s efectum un
studiu consacrat aplicrii rinometriei acustice la copiii cu
rinosinuzite paranazale recidivante si cronice, supusi ulterior
tratamentului chirurgical endoscopic.
Geometria foselor nazale n chirurgia funcJional endoscopic
rinosinuzal la copii
M. Maniuc
Catedra Otorinolaringologie, USMF 'Nicolae Testemi}anu
NasaI Cavity Geometry in FunctionaI Endoscopic RhinosinusaI Surgery in ChiIdren
The clinical value of acoustic rhinometry is its ability to measure the geometry of the nasal cavity. Acoustic rhinometry is a reliable method
to show the dimensional changes of the nasal cavity before and after functional endoscopic rhinosinus surgery in children and their influence on
the volume and cross-sectional area of the nasal cavity.
Key words: nasal cavity geometry, acoustic rhinometry
feouefpnn nocono nonocfn n qynxunonanuno anpocxonnuecxo xnpyprnn oxononoconmx nasyx y pefe
Knnnnnecioe :nanenne aiyc+nnecion nnoxe+nn coc+on+ n no:xonoc+n onenin nn ee noxomn ieoxe+nn noconon nonoc+n. Aiy-
c+nneciax nnoxe+nx xnnxe+cx na(enix cnoco6ox one(enennx x(a naaxe+on noconon nonoc+n (o- n nocne qyninnonaninix
in(ocionnnecinx oneannn na oiononoconix na:yxax y (e+en n nx nnnxnne na o6rex n nnoma(i noneennoio cenennx noconon nonoc+n.
Knneaue cnoaa. ieoxe+nx noconon nonoc+n, aiyc+nneciax nnoxe+nx.
Scopul lucrrii a fost studierea geometriei foselor nazale
prin rinometrie acustic la copiii cu afec}iuni inflamatorii,
recidivante si cronice, ale sinusurilor paranazale n aspectul
obiectivizrii si evalurii rezultatelor tratamentului chirurgical
endoscopic.
MateriaI i metode
Sub supravegherea noastr s-au aflat 420 de copii (275 de
bie}i si 145 de feti}e) cu patologie inflamatorie, recidivant si
cronic, a sinusurilor paranazale; cu vrsta cuprins ntre 3 si
16 ani. n tabelul 1 este prezentat reparti}ia pacien}ilor n loturi,
n func}ie de studii si de sex.
1abelul 1
RepartiJia pacienJilor incluyi n studiu pe loturi yi sexe
Lotul I a fost format din 84 (20,4%) de pacien}i (54 de
bie}i si 30 de feti}e) cu sinuzite paranazale, recidivante si
cronice, opera}i prin metoda standard de chirurgie endoscopic
(tehnica Messerklinger - Stammberger). Aceast metod de
opera}ie am practicat-o la nceputul studiului. Pe msura
acumulrii experien}ei, ne-am convins c ea, pe lng avantaje
incontestabile n compara}ie cu chirurgia endonazal tradi}ional
(antrostomia, etmoidotomia, sfenoidotomia), are si unele
neajunsuri. De aceea, ulterior ne-am concentrat aten}ia asupra
elaborrii, la copiii cu sinuzite recidivante si cronice, a metodelor
minim invazive de chirurgie endoscopic rinosinuzal.
Lotul II a fost constituit din 131 de bolnavi (86 de bie}i
si 45 de feti}e), de asemenea, cu patologie inflamatorie
recidivant si cronic a sinusurilor paranazale, trata}i prin metoda
STUDII CLINICO-$TIINTIFICE
Mr.I (2B], 2OOG
!
de chirurgie endoscopic rinosinuzal minim invaziv standard
(tehnica Parsons-Setliff).
Lotul III a fost alctuit din 205 pacien}i (135 de bie}i si
70 de feti}e), la care s-a aplicat tehnica proprie de abordare
chirurgical endoscopic minim invaziv.
Rinometria acustic a fost efectuat prin intermediul
aparatului PHIN 2000 (firma Electronics Aps., Danemarca).
Echipamentul const din sursa de impulsuri acustice cu frecven}a
de la 150 pn la 10000 Hz, tub acustic cu diametrul de 15 mm
si lungimea de 580 mm, pies de conexiune ntre tubul acustic
si narin (adaptor), microfon si computer.
n procesul examinrii, unda pulsatil este transmis n
cavitatea nazal si reflectat de ctre pere}ii foselor nazale
datorit modificrii sec}iunii transversale a cavit}ii nazale.
Sunetul reflectat este captat de microfon si ndreptat n computer,
unde este procesat si nregistrat. Rezultatele ob}inute se refer
la volumul si aria sec}iunii transversale minime a foselor nazale.
Am efectuat examinrile rinometrice n condi}ii de
temperatur si umiditate constante, n pozi}ie seznd a copilului,
astfel nct tubul acustic s se afle sub un unghi de 45
o
fa} de
narin. Pentru a evita pierderile de sunet, este important ca
conexiunea ntre adaptor si narin s fie ermetic. De aceea, pe
marginea superioar a adaptorului, se aplica un gel special.
Investiga}ia s-a efectuat n faza de apnee, repetat (de 3
ori) n perioade scurte de timp, pentru a nu denatura rezultatele
ob}inute prin influen}a modificrilor mucoasei pituitare cauzate
de ciclul nazal. S-a evitat o compresiune brutal asupra narinei,
care poate duce la deformarea vestibulului nazal si modificarea
rezultatelor. n prealabil pacientul se afla n jur de 20 min n
ncperea respectiv n scopul acomodrii sale condi}iilor
mediului. Dimensiunile mici ale foselor nazale, la copii, permit
aplicarea sunetului cu o frecven} mai nalt n compara}ie cu
adul}i, ceea ce mreste semnificativ exactitatea metodei.
n studiul dat, pentru estimarea rezultatelor tratamentului
chirurgical si explorarea permeabilit}ii nazale n urma
tratamentului aplicat, pacien}ii au fost investiga}i n ziua
adresrii, la a 7-a zi dup opera}ie, peste 1 lun si peste 1 an
dup interven}ia chirurgical aplicat.
Pe lng rinometria acustic, pacien}ilor li s-a efectuat
examenul clinic, endoscopia optic, olfactometria, evaluarea
activit}ii dinamice a epiteliului ciliat, tomografia computerizat.
RezuItate i discu|ii
Datele rinometriei acustice permit ob}inerea informa}iei
veridice despre modificrile anatomice ale nasului si ale foselor
nazale din cadrul terapeuticii medicale locale si sistemice sau a
celei chirurgicale n diverse tipuri de opera}ii: extra-, endonazale
sau/si bucomaxilofaciale. Reviul literaturii existente con}ine date
contradictorii despre importan}a rinometriei acustice n diagnosticul
obstruc}iei nazale. Se cunosc studii, n care se conchide c rinometria
acustic nu poate fi aplicat pentru evaluarea si monitorizarea
pacien}iilor rinologici (11). n alte cercetri rolul examinrilor prin
metoda rinometric n patologia nasului si a sinusurilor paranazale
este nalt apreciat (12). Majoritatea lucrrilor despre aplicarea
rinometriei acustice n chirurgia rinologic sunt consacrate
septoplastiei sau chirurgiei cornetelor nazale. Ele denot c datele
rinometrice coreleaz cu rezultatele rinoscopiei, rinomanometriei
si/sau tomodensitometriei. n acest studiu ne-am propus s urmrim
n dinamic rezultatele tratamentului postoperatoriu chirurgical
endoscopic al sinuzitelor paranazale, ceea ce practic lipseste n
literatura de specialitate.
Unii autori divizeaz perioada postoperatorie n: perioada
timpurie (de la 1 pn la a 8-a zi dup opera}ie), perioada tardiv
(de la a 9-a zi pn la 1 2 luni) si etapa de supraveghere pe
termen lung (13).
n perioada de supraveghere a pacien}ilor dup opera}iile
endoscopice minim invazive noi am stabilit 4 etape: I - imediat
postoperatorie (12 zile), timpurie postoperatorie (de la a 4-a
pn la a 7-a zi), tardiv postoperatorie (1 1,5 luni) si perioada
de supraveghere la distan} (de la 1,5 luni pn la 1- 2 ani).
Prima investiga}ie rinometric s-a efectuat la a 7-a zi dup
opera}ie, la finele perioadei timpurii postoperatorii. Rinometria
acustic s-a executat dup nlturarea crustelor, sngelui
nchegat, resturilor de unguent, granula}iilor sau sinechiilor. Al
2-lea examen rinometric s-a realizat spre sfrsitul perioadei
tardive postoperatorii dup 1 lun, cnd s-au prefigurat bine
cavit}ile postoperatorii. Urmtoarea investiga}ie am efectuat-o
la 1 an dup opera}ie.
Rezultatele investiga}iei au fost evaluate n baza curbelor
rinometrice care reflect suprafa}a sec}iunii transversale, msurat
n cm
2
, la diferite distan}e de la vestibulul nazal si n baza datelor
care elucideaz volumul foselor nazale. Rinometria acustic a
permis s ob}inem urmtoarele caracteristici cantitative: ASTM
(A1) - aria sec}iunii transversale minime a foselor nazale la nivelul
istmului nazal; VFN (V) - volumul foselor nazale la o distan} de
pn la 50 mm de la narin; ASTM (A2) - aria sec}iunii
transversale minime a foselor nazale la nivelul capului cornetului
nazal inferior. Pn la efectuarea tratamentului chirurgical s-au
constatat dereglri semnificative ale geometriei foselor nazale
exprimate prin perturbrile interrela}iilor distan}/spa}iu.
n tabelul 2 sunt prezentate datele examenului rinometric
la pacien}ii cu sinuzite, recidivante si cronice, pn la opera}ie.
Dup cum relev indicii ob}inu}i, la bolnavii tuturor loturilor de
studiu valorile rinometrice, n compara}ie cu cele ale pacien}ilor
1abelul 2
Datele rinometriei acustice la pacienJii cu sinuzite paranazale recidivante yi cronice, pn la operaJie
Not. Diferen}e statistic semnificative: * dintre loturile I,II, III si valorile rinometrice pn la opera}ie.
!!
fr patologie rinosinuzal (lotul martor), denot o diminuare a
volumului foselor nazale (V) si a ariei sec}iunii transversale
minime att la nivelul istmului nazal (A1), ct si al capului
cornetului nazal inferior (A2). Diferen}ele dintre datele
rinometrice, la pacien}ii lotului martor si la cei cu afec}iuni ale
sinusurilor paranazale, au fost statistic veridice (p 0,001). Deci,
din statistica redat se poate conchide c la bolnavii loturilor de
studiu s-au determinat valori care indic o stare de modificare
substan}ial a geometriei endonazale tradus prin diminuarea
volumului foselor nazale si reducerea ariei transversale minime.
Edemul pituitarei, modificrile hiperplastice ale ei, hipertofia
cornetelor nazale, polipii nazali constituie substratul anatomic
al perturbrilor rinometrice men}ionate. Prin urmare, datele
rinometriei acustice la pacien}ii cu afec}iuni inflamatorii ale
sinusurilor paranazale se declar ca expresie obiectiv a
proceselor patologice din cadrul foselor nazale.
n tabelul 3 sunt prezentate rezultatele examenului
permeabilit}ii nazale prin metoda rinometric la a 7-a zi dup
opera}ie.
Dup cum relev datele prezentate n tabel, la pacien}ii
tuturor loturilor de studiu s-a constatat o elevare statistic veridic
a valorilor rinometrice n perioada imediat postoperatorie att
ale volumului foselor nazale, ct si ale ariei sec}iunii transversale
minime (p 0,05 pentru lotul I si p 0,001 pentru loturile II si
III). n acelasi timp, se determin o crestere a valorilor indicilor
rinometrici n loturile II si III fa} de datele respective n lotul I
de studiu (p0,05). Totodat, diferen}a dintre datele de volum
si de arie, n loturile II si III, nu sunt veridice (p~ 0,05).
Analiza rezultatelor ob}inute arat c opera}iile realizate
au avut un efect benefic, n aspectul recuperrii parametrilor de
spa}iu ai foselor nazale. n aceast perioada de timp (7 zile), la
pacien}ii din toate loturile s-a constatat o evolu}ie. Totodat, n
loturile II si III, n care s-au efectuat opera}ii minim invazive,
rezultatele au fost superioare celor din lotul I, pacien}ii cruia
au fost supusi opera}iilor endoscopice standard. Dar nu s-a atestat
o diferen} semnificativ ntre loturile II si III, n care s-a
practicat tehnica minim invaziv standard (lotul II) si tehnica
minim invaziv proprie (lotul III). Au fost examina}i 382 de
pacien}i, peste o lun. Tuturor copiilor li s-a efectuat examenul
rinometric, datele cruia sunt prezentate n tabelul 4.
Indicii rinometrici din loturile I, II si III diferit de datele
examenului rinometric, la a 7-a zi dup opera}ie (p0,05 pentru
lotul I si p 0,001 pentru loturile II si III). Totodat, s-a constatat
o diferen} statistic concludent ntre datele rinometrice n
loturile II si III de studiu. La pacien}ii lotului III, indicii
investiga}i au fost apropia}i valoric de rezultatele din lotul martor.
n baza acestor date putem deduce c, n lotul trei unde s-a
practicat metoda proprie, s-a nregistrat o majorare a rezultatelor
rinometrice fa} de lotul II n care s-a aplicat tehnica minim
invaziv standard.
Analiza acestor rezultate vorbeste despre mecanismele
fiziologice si fiziopatologice care au loc la nivelul complexului
osteomeatal. Literatura de specialitate consultat atest c apofiza
unciform este ,usa de intrare n sinusul maxilar si ocup, prin
sediul si configura}ia sa anterior si usor rsucit medial fa} de
orificiul natural al sinusului maxilar un loc central n func}ionarea
acestei cavit}i paranazale. n inspira}ie, aerul din sinusul maxilar
se ndreapt n fosele nazale si, ulterior, n cile respiratorii
inferioare, cavitatea sinusului golindu-se. n debutul expira}iei,
ultima por}iune a coloanei de aer inspirat, bogat n oxigen,
purificat si nclzit, lovindu-se de suprafa}a posterioar a
apofizei unciforme, ptrunde n cavitatea sinusului, realiznd
aerisirea lui (14, 15). Aceste procese fundamentale au stat la baza
elaborrii de ctre noi a unei metode originale de opera}ie minim
invaziv asupra infundibulului. n cadrul acestei lucrri, care are
alte scopuri dect descrierea detaliat a tehnicii operatorii, vom
men}iona doar c interven}ia chirurgical propus prevede
conservarea par}ial a apofizei unciforme ca structur anatomic,
ceea ce permite respectarea rolului func}ional al acestei forma}iuni
n procesele de aerisire a sinusului maxilar.
La 376 de pacien}i, rinometria acustic s-a efectuat peste
1 an dup opera}ie (tab.5).
Din statistica prezentat deducem c valorile indicatorilor
rinometriei acustice, n lotul III de pacien}i, difer statistic veridic
n compara}ie cu loturile I si II (p 0,001 pentru lotul I si
p 0,05 pentru lotul II).
1abelul 3
Datele rinometriei acustice n loturile de studiu, la a 7-a zi dup operaJie
Not. Diferen}e statistic veridice: * dintre loturile I,II, III si valorile rinometrice, pn la opera}ie, si dintre lotul I si loturile II si III.
1abelul 4
Rezultatele examinrii foselor nazale prin rinometria acustic, peste 1 lun dup operaJie
Not. Diferen}e statistic veredice: * dintre loturile I,II, III si valorile rinometrice n loturile respective la a 7-a zi dup opera}ie, si loturile II si III.
STUDII CLINICO-$TIINTIFICE
Mr.I (2B], 2OOG
!"
Asadar, probele statistice acumulate de noi referitor la indicii
rinometrici, la 1 an dup opera}ie, confirm legitatea identificat
anterior cum c interven}iile chirurgicale efectuate prin tehnica
minim invaziv, elaborat de ctre noi, au asigurat o reabilitare
mai eficient a geometriei foselor nazale n compara}ie cu tehnicile
standard si pot fi constatate manevre operatorii de elec}iune n
cadrul chirurgiei func}ionale a sinusurilor paranazale la copiii cu
sinuzite paranazale recidivante si cronice.
ConcIuzii
1. Rinometria acustic este o metod obiectiv de studiere a
geometriei foselor nazale si poate fi aplicat pentru
evaluarea volumului si a ariei sec}iunii transversale a
foselor nazale la pacien}ii cu sinuzite paranazale
recidivante si cronice.
2. Indicii rinometrici s-au diferen}iat statistic semnificativ dup
opera}iile func}ionale endoscopice n toate loturile de studiu,
fapt care atest valoarea diagnostic a rinometriei acustice
n monitorizarea rezultatelor postoperatorii.
3. n baza datelor rinometriei acustice, care denot diferen}a
statistic concludent dintre lotul III si celelalte loturi de
studiu, putem deduce c tehnica de abordare chirurgical
minim invaziv elaborat de noi a fost superioar tehnicilor
aplicate n loturile de studiu I si II.
BibIiografie
1. Aau H. H. Penn(nnnymmne nocnann+eninie :a6onenannx ce(neio
yxa n nexnnx (ixa+eninix ny+en n annex (e+ciox no:ac+e ((nainoc+nia,
nenenne, noqnnai+nia n noino:nonanne). ncc. (-a xe(. nayi. M., 1986.
2. Kosnoa B. C. Koncena+nnnoe n xnyinnecioe nenenne oc+oio n xo-
nnnecioio cnnycn+a: An+oeq. (nc. ian(. xe(. nayi. CHL., 1997, 42 c.
3. Clement P. A., Gordts F. Epidemiology and prevalence of specific chronic
sinusitis. Int. J. Pediat.Otorhinolaryngol.,1999, vol. 5, n. 49, suppl 1, p. 101-103.
4. Ababii I., Popa V., Maniuc M. s. a. Otorinolaringologie (vademecum clinic).
Centrul Editorial Poligrafic Medicina. Chisinu, 2000, 226 p.
5. Baroody F. M. Pediatric Sinusitis. Arch. Otolaryngol. Head Neck Surg.,
2001, vol. 127, n. 9, p. 1099-1101.
6. Hilberg O., 3ackson A. C., Swift D. L., Pedersen O. F. Acoustic rhinometry:
Evaluation of nasal cavity geometry by acoustic reflections. J. Appl. Physiol.,
1989, 66, 295-303.
7. 3ackson A. S, Butler 3. P, Millet E. 3. Airway geometry by analysis of acoustic
pulse response measurements. J. Appl. Physiol., 1977, vol. 43, p. 523-536.
8. Yang-Gi Min, Yong Yu Yang. Measurements of cross-sectional area of the
nasal cavity by acoustic rhinometry and CT scanning. Laryngoscope., 1995,
vol. 105, p. 757-759.
9. Grymer L. F., Hilberg O., Pedersen O.F., Elbrond O. Acoustic rhinometry:
Evaluation of the nasal cavity with septal deviations, before and after
septoplasty. Laryngoscope., 1999, p. 1180-1187.
10. Djupesland P., Lyholm B. Technical abilities and limitations of acoustic
rhinometry optimized for infants. Rhinology., 1998; 36:104-113.
11. Roberts D. N., Hampal S., Lloyd D. M. The diagnosis of inflammatory
disease. The Journal of Laryngology and Otology., 1995, vol 109, p. 27-30.
12. Grymer L. F. Clinical applications of acoustic rhinometry. Rhinology.,
2000, Suppl.16, p.35-43.
13. muneukoa A. A., Kosnoa B. C., ykoa C.A. Tai+nia ne(ennx 6oni-
nix nocne xnioin(ocionnnecinx in(ona:aninix oneannn na oionono-
conix na:yxax. Poccnnciax nnonoinx., 1976; 1:53-54.
14. Albo S., Tomesco E. Llmoidul anleiioi: nomiuni de leiminologie analomici.
Oloiinolaiingol., 1997, ni. 3-4, . 75-77.
15. Sarafoleano C. Rinologia. Bucuiecli, 2OO3, 592 .
Mihail Maniuc, dr., conferentiar
Catedra Otorinolaringologie, USMF "Nicolae Testemitanu
Chiinu, str. V. Alecsandri, 2
Tel.: 72-92-98
E-mail. maniuc_mihail@yahoo.com
RecepJionat 19.12.2005
1abelul 5
Datele rinometriei acustice la 1 an dup operaJie
Not. Diferen}e statistic veridice: * dintre loturile II si III; dintre loturile I si III.
!#
Peritonizare versus nonperitonizare n operaJia cezarian
C. Mocanayu, E. Anton, R. Chirila
Clinica Obstetric-Ginecologie, UMF 'Gh. T. Popa, Iasi
Peritonization Versus Non-peritonization in the Cesarean Operation
To assess intraoperative, early and late postoperative morbidity following nonclosure of parietal and visceral peritoneum during cesarean
section as compared to usual peritonization. Two groups of 40 pregnant women each were randomized to either closure (n40) or nonclosure(n40).
Statistical analysis compared intraoperative and postoperative outcome between the two groups. Results: There was significant reduction in
operating and anesthesia time, febrile morbidity, return of bowel function and period of hospitalization among the nonclosure group. Peritoneal
adhesions and upward displacement of bladder were more frequently noted during subsequent cesarean in the closure group. Nonclosure of the
peritoneum during cesarean section is a shorter, simpler, cost effective procedure associated with lesser febrile morbidity and hospitalization,
early return of bowel function, reduced frequency of the postoperative adhesions and upward displacement of bladder.
Key words: peritoneal non-closure, cesarean section
Depnfonnsaunn n nenepnfonnsaunn npn xecapenou ceuennn
An+oi n:naiam+ e:yni+a+i a6(oxnnaninoio ieceeno cenennx, ninonnennoio n inaccnneciox nanan+e c ymnnannex nane-
+aninoio n nncaeaninoio nnc+ion 6mmnni n 6e: nx ymnnannx. Ho( na6nm(ennex naxo(nnnci (ne iynni no 4O nonnen+oi: iicne-
nxen+aninax n ion+oninax. Hn neymnnannn nnc+ion 6mmnni coiamae+cx nexx anec+e:nn n xnyinnecioio nxema+enic+na, y
nannen+oi no cannennm c ion+oninon iynnon n noc+oneannonnox neno(e 6onenie omymennx xenee niaeni, +o e o+nocn+cx
n i cnaennoxy noneccy.
Knneaue cnoaa. ieceeno cenenne, 6mmnna, nen+oneaninie mni
Discu|ii
Ca si datele literaturii de specialitate, se constat o scadere a
timpului de anestezie si al celui operatoriu, ceea ce nseamna o
expunere la doze mai mici de anestezic si o agresiune operatorie
mai redus. Datele noastre sunt n concordan} cu cele ale literaturii
de specialitate n ceea ce const durerea postoperatorie. Ca si n
rezultatele noastre, |1] men}ioneaz faptul c cuantificarea durerii
RezuItate Introducere
Opera}ia cezarian este una din cele mai frecvente
interven}ii n cavitatea peritoneal n obstetric - ginecologie.
Majoritatea discu}iilor au avut drept scop reducerea procentului
de nasteri prin opera}ia cezarian si, mai pu}in, au avut loc
dezbateri privind mbunat}irea tehnicii opera}iei cezariene. Mult
timp s-a sus}inut ideea c suturarea peritoneului poate preveni
formarea aderen}elor. n ultima perioad, nsa, considera}iile
teoretice, precum si experimentele pe animale, demonstreaz
contrariul |1, 3]. Sutura peritoneului duce la ischemia }esuturilor,
la necroz, inflama}ie si la reac}ie de corp strain la materialul de
sutur |2, 5]. Toate aceste elemente ncetinesc procesul de
vindecare si favorizeaz apari}ia aderen}elor |4].
MateriaI i metod
Studiul cuprinde dou grupuri a cte 40 de paciente fiecare;
unul, la care s-a efectuat peritonizare parietal si visceral, si
cellalt grup, la care nu s-a efectuat peritonizarea. Ca material
de sutur pentru restabilirea integrit}ii peritoneului, la grupul
de control, s-a folosit catgut '0.
S-au urmrit parametrii:
1. durata anesteziei;
2. timpul operatoriu;
3. durerea postoperatorie - pe baza declara}iilor pacientelor;
4. endometrita postoperatorie manifestat prin tenesme
uterine si ascensiuni febrile;
5. cistita - eviden}iat de uroculturi pozitive;
6. infec}ia plgii postoperatorii - secre}ie purulent, cu eritem,
/- febr;
7. timpul de spitalizare;
8. prezen}a aderen}elor intraperitoneale la a doua cezarian.
STUDII CLINICO-$TIINTIFICE
Mr.I (2B], 2OOG
!$
se face numai pe elemente subiective (relatarea pacientei), se
observ o scadere usoar a cerin}ei de terapie antialgic
postoperatorie. Pacientele descriu durerea ca fiind 'suportabil.
Cu toate acestea, diferen}ele nu sunt semnificative din punct de
vedere statistic. Reluarea tranzitului intestinal si, prin aceasta,
ameliorarea strii generale a pacientelor, este mai rapid la grupul
la care nu s-a fcut peritonizarea. n studiul nostru s-a confirmat c
numrul de zile de spitalizare este mai redus n lotul experimental
(nonperitonizare ), ceea ce reflect o traumatizare a }esuturilor mai
sczut. Confirm cele men}ionate si D.M. Duffy, G.S. diZerega
|2]. Rezultatele studiului au constatat prezen}a aderen}elor n
cavitatea peritoneal si ascensiunea vezicii urinare pe cicatricea
uterin care au fost observate numai la pacientele la care s-a efectuat
peritonizarea. Fr a afirma c este unica explica}ie dat de |3] nu
putem neglija faptul c ischemia, necroza si inflama}ia produse de
sutura peritoneului, precum si reac}ia de corp strin la materialul
de sutur, pot genera aceste fenomene. Conform datelor din
literatur |4, 5], plaga peritoneal este complet refcut n maximum
5-6 zile de la interven}ie.
ConcIuzii
1. Se constat o reducere a duratei anesteziei si a celei
operatorii, ceea ce nseamn o expunere la doze mai mici
de anestezic si o agresiune operatorie mai redus.
2. Se observ o scadere usoar a cerin}ei de terapie anti-
algezic postoperatorie.
3. Reluarea tranzitului intestinal si, prin aceasta, ameliorarea
strii generale a pacientelor, este mai rapid la grupul la
care nu s-a facut peritonizarea n opera}ia cezarian.
4. Numarul de zile de spitalizare este mai redus n lotul
experimental (nonperitonizare), ceea ce reflect o
traumatizare mai mic a }esuturilor cointeresate.
5. Prezen}a aderen}elor n cavitatea peritoneal si ascensiunea
vezicii urinare pe cicatricea uterin au fost depistate numai
la pacientele la care s-a efectuat peritonizarea.
BibIiografie
1. Hull D., Varner M. A. Randomized study of closure of the peritoneum at
cesarean delivery. Obstet. Gynecol., 1991; 77: 818-21.
2. Duffy D. M., diZerega G. S. Is peritoneal closure necessary? Obstet.
Gynecol. Surv., 1994; 49: 817-22.
3. Hubbard T. B., Khan M. Z., Carag V. R., Albites V. F., Hricko G. M. The
pathology of peritoneal repair: its relation to the formation of adhesions. Ann
Surg., 1967; 165: 908-16.
4. Wilkinson C. S, Enkin M. W. Peritoneal nonclosure at cesarion section.
Cohrane Database Syst Rev., 2000; 2: CD000163.
5. Ellis H. The etiology of postoperative abdominal adhesions, an experimental
study. Br. J. Surg., 1962; 50: 10-6.
Constantin Mocanau, asistent universitar
Clinica Obstetric-Ginecologie, UMF "Gh. T. Popa, Iai
E-mail: dmocanasu@yahoo.com
RecepJionat 10.05.2005
,Puterea cuvintelor este legat de imaginile pe care le
evoc i este cu totul independent de semnificatia lor real.
Acelea al cror sens este cel mai ru definit posed uneori
efectul cel mai mare.
Custav le Bon
Afixoidul clin(o)- /-clinal-clin-clinic fr. clin (o)-, cf. gr.
kline ,pant, ,pat impresioneaz prin interpretabilitatea lui.
Presupunem c ar fi fost mostenit n limba romn, mai nti, cu
Cuvntul grecesc kline n corpusul terminologiei medicale
E. Mincu
Catedra Limbi Moderne si Latin, USMF ,Nicolae Testemi}anu
fpeuecxoe cnono kllne a n uepnunncxo fepunnonornn
(o xe(nnnncion +exnnonoinn o6a:onano naynnixn inexen+axn ieio- na+nncioio noncxo(ennx, io+oie nenonanani-
no nxenn an+onoxnin c+a+yc. B c+a+ie noia:ani xexann:xi o6a:onannx +exnnon c ncnoni:onannex ienecioio cnona kliae, io+ooe
nxee+ c+a+yc o6a:ona+eninoio inexen+a. Cnono kliae n a:nnnnix ion+eic+ax nno6e+ae+ a:nnnnie cexan+nnecine :nanennx.
Knneaue cnoaa. o6a:onanne cnon, +exnnonoinx aqnicon( clin clinic
Greek Word Kline in the MedicaI TerminoIogy
The clear and precise meanings of the Greco-Latin roots in the original languages have formed the nucleus of medical terminology. This
article explains the mechanism of the formation of the terms by means of the Greek lexical element kline, which being reinstalled in the
language, has acquired the function of formative element. This formative element undergoes semantic modifications in the different medical/
scientific contexts in which it is used.
Key-words: word formation, terminology, Greek word kline
sens ,nclina}ie; sens pe care l considerm primar si n limba
greac, si care se include ntr-o spectaculoas familie lexical,
de la clin (suprafa} de teren cu nclina}ie domoal, unitate
lexical autonom atestat n MDN |1] ) pn la a inclina, a
declina (lat. declinatio, nis, f ~ lat. declinare ~ fr. declin (sec
XII, Roland: Chanson de Roland; versul 1100) declinaison
(gram. sec. XIII, Andeli ); declinatoire (1381, Godefroz,
Dictionnaire de l`ancienne langue franaise, Paris, 1880, 1900)
|2]; cuiburi de cuvinte care se nscriu n vocabularul fundamental.
!%
O a doua penetrare n limba romn afixoidul o face prin limba
stiin}elor, deja grecescul kline ncorpornd ambele sensuri, n
func}ie de domeniul de utilizare: sens ,nclina}ie- pentru
botanic, biologie, geografie, geologie; medicina rezervndu-
si sensul de ,pat.
Comunicarea si propune de a elucida asocierea inclinatie
si pat, considernd primul drept sens primar al lui kline care, n
antichitate, a suportat unele modificri de concept, stabilind ntre
aceste dou sensuri o rela}ie conceptual pragmatic. Deoarece
kline ,pat se utilizeaz cu predilec}ie n domeniului medicinii,
vom cuta explica}ia folosind, n special, cunostin}ele de medicin.
Deci presupunem c sensul derivat ,pat are la baz sensul
primar ,nclina}ie. Conform doctrinei lui Hippokrate, considerat
printele medicinii (460 377 . Hr.), patul bolnavului trebuia s
fie nclinat n asa fel nct capul trebuia s fie la un nivel mai nalt
dect picioarele, pentru a ameliora func}ionarea sistemului
cardiovascular (opinie criticat mai apoi de al}i savan}i).
Considerm c aceasta ar fi fost motivul evolurii semantice
a lui kline, din greac, care nsemna pozi}ia nclinat a pacientului
imobilizat la pat. Conform tradi}iei din Grecia Antic, bolnavul
imobilizat la pat, era scos n drum. Discutnd cu trectorii si
descriindu-si simptomele, bolnavul era ncurajat si sftuit, nv}at
cum s se trateze; suferindul ntreba dac cineva a cunoscut vreun
alt bolnav afectat de aceast maladie si care a fost modalitatea de
vindecare. Astfel, n limba latin ia nastere clinicus, i, m care
semnifica: a) persoana care viziteaz suferinzii imobiliza}i la pat;
b) pacientul imobilizat la pat; c) persoana care sap mormntul |3].
Prima accep}ie a ptruns n mai multe limbi de cultur,
desemnnd clinicianul, medicul care vine la patul pacientului
pentru ncurajare si tratament (considerm primul care si-a
onorat func}ia de clinician a fost un simplu trector care prin
cuvnt s-a strduit ,din toat inima si din tot sufletul pentru
alinarea bolnavilor|Jurmantul lui Hippokrate]. Astfel,
trectorul, sensibil la suferin}a uman, cu cuvinte si prin cuvinte
si-a asigurat o existen} n limb datorit cuvintelor si n cuvinte
(aici, clinicus). Mai nti, a aprut termenul de homus clinicus
(clinician), atestat n 1626, men}ionat de Oscar n Dictionnaire
etymologique de la langue franaise |Paris, 1532] si mai apoi
no}iunea de clinic institu}ie n care bolnavii sunt trata}i lng
pat. Prima institu}ie clinic care a permis dobndirea
cunostin}elor practice si aplicarea cunostin}elor teoretice este
nfiin}at n 1728, la Strasbourg.
n terminologia romneasc, cuvntul clinic este atestat
n 'Albina Romneasc, 1829, 171, , pataloghia si clinica se
parodeste de., avnd deja sensul de descriere a evolu}iei
diferitelor boli (tip: clinica tuberculo:ei etc.), iar cuvntul clinic
este atestat n descrierea celor mai nsemnate ,spitaluri din
Germania, Englitera si Fran}ia, Iasi,; ,Albina Romneasc
1842, 326.
n C:ocapo uuocmpauuox c:oc |4] se face diferen}a dintre
spital si clinic, astfel elucidndu-se o alt particularitate a
clinicii. Primul desemnnd un local unde doar se trateaz
suferinzii, al doilea un local unde se trateaz , dar si sunt
cercetate maladiile; astfel se delimiteaz si diferen}a dintre medic
si clinician; cuvinte care nu pot fi considerate sinonime totale.
Clinicianul presupune si no}iunea de medic, pe cnd cea de medic
nu acoper no}iunea de clinician.
Sunt cazuri singulare cnd n medicin se atest kline cu
sens primar ,nclina}ie,dar este prezent n acest domeniu numai
prin nnobilri de sens (tab. 1).
Dileme terminologice a creat termenul clinoid care, utilizat
n medicin, era asociat cu sensul derivat 'pat. n 1928, medicul
P. I. Karuzin n Dictionarul de termeni anatomici traduce din
latin os clinoideus ca uar:aueuua rocmo, considernd
termenul r:uuocuua rocmo incorect, dat fiind asocierilor cu
clinic si clinic, cuvinte utilizate mai frecvent. Si, o explica}ie
empiric a termenului 'asemntor patului; asemntor clinicii
pune n pericol precizia termenului anatomic care denumeste,
n special, un os nclinat al tarsului.
Totusi, mai trziu, termenul a fost acceptat. n romn
recomandabil este termenul os cuneiform, dar n limbajul
medical este atestat si varianta os clinoid.
1abelul 1
ValenJe semantice ale confixoidul clin(o)- /-clinal/-clin/-clinic
Not. Dac grecescul kline cu sens primar se preteaz de a fi specificat pe domenii de activitate: a),nclina}ie biologie,botanic, geografie,
geologie; b) ,pat medicin atunci n situa}ia de nnobilare a sensului, domeniile interac}ioneaz: ,nclina}ie devenit ,deforma}ie, ,deviere
a ptruns n terminologia medical ( kline cu statut de element prepozitiv), iar ,pat a devenit ,pat nup}ial n terminologia botanic (kline cu
statut de element postpozitiv).
STUDII CLINICO-$TIINTIFICE
Mr.I (2B], 2OOG
!&
n Marele Dic}ionarul de Neologisme al lui Florin Marcu
|1], kline este atestat doar ca element cu pozi}ie primar ntr-un
cuvnt compus, prezen}a acestuia si n pozi}ie secundar:
monoclinic mono- ~ gr. monos, ,unul, sigur -clinic
(geografie) i:oclin i:(o)- ~gr. isos, ,egal -clin (geologie);
periclin peri- ~ gr. peri, ,n jurul, mprejurul, de asupra, n
intervalul dintre -clin (botanic, geologie) etc., i confer
statut de confixoid. Variabilitatea semantic a prepozi}iei grecesti
peri determin formarea prefixoidului ( si nu a prefixului) peri-,
spre deosebire de grecescul syn, ,mprejur, cu care este atestat
ca prefix: sinclinal (geologie). Prefixoidul peri- se combin cu
toate cele trei secven}e fonice postpozitive -clinal;/-clin;/-clinic:
periclin (botanic), periclinal (geologie), periclinic (medicin).
Au fost supusi analizei 25 de termeni care con}in
confixoidul clin(o)- /-clinal/-clin/-clinic (tabelul 1).
n Dic}ionarul etimologic de termeni stiin}ifici |5] este atestat
confixoidul cu urmtoarele variante clino- /-clin/-clinic/,-clinie/,-
cliniu; pentru elementul prepozitiv autorul atest 15 termeni, iar,
pentru elementele postpozitive, nu indic nici un cuvnt.
Paternitatea acestor termeni este mai greu de stabilit, posibil
din motivul c majoritatea termenilor sunt destul de recen}i, anii
`80, fiind pusi n circula}ie de Organiza}ia de Standardizare
Interna}ional. Aceasta oglindind din plin fenomenul global de
normalizare si de interna}ionalizare a terminologiei.
Oferim paternitatea ctorva termeni:
a) Statut de prefixoid.
Termenul clinometru dateaz din 1839.
Lexemul clinostat este atestat n 1874 n 1raite de
botanique, Paris |6].
Cuvntul clinostatl este utilizat de ctre botanistul german
Sachs (anii `80 ai secolului XIX) n Studiu de fi:iologie a plantelor.
b) Statut de sufixoid.
A fost atestat paternitatea pentru urmtorii termeni:
anticlinal, sinclinal (geologie), 1845, n englez ambele sunt
utilizate de ctre Buckland si Conzbeare, n 1820. Cuvntul
periclin este atestat n 1844, monoclin - n 1868, triclin n
1869, diclin - n 1798 (Linne) |6].
Astfel, esantioanele semantice sunt urmtoarele:
Eantionul I include cuvinte compuse n care confixoidul
are sens de ,nclina}ie. S-au delimitat patru subesantioane
semantice: a) ,deviere;b) ,deforma}ie;c) ,involu}ie; d)
,direc}ie de crestere; ntre acestea stabilindu-se rela}ii
conceptuale ierarhice logice. Sensul de ,nclina}ie, n medicin,
arat o deviere de la norm, o deforma}ie a unei structuri
anatomice; n botanic o direc}ie de crestere.
Eantionul II l formeaz cuvinte compuse care con}in
acest segment fonic cu sensul de ,pat. Unicul subesantion
semantic este format prin disjunc}ie semantic: ,pat ~ ,pat
nup}ial, sens utilizat n botanic.
Eantionul III presupune sensul de , ce se refer la clinica
bolii, utilizat n medicin: aclinic, periclinic.
ConcIuzii
1. Cuvntul grecesc kilne, n limba romn, evolueaz n:
a) unitate lexical autonom: clin,
b) afixoid, formnd cuvinte compuse prin afixoidare. Este
considerat confixoid, n func}ie de pozi}iile pe care le are
ntr-un cuvnt compus: clinomanie, monoclin.
2. Posibilit}ile de combinare ale afixoidului sunt urmtoarele:
a) afixoid afixoid (autocombinare): clinologie, i:oclin etc.;
b) afix afixoid: anticlinal, sinclinal.
c) afixoid unitate lexical autonom: clinartro:.
3. Considerm kline ,nclina}ie sens-invariant si kline
,pat sens derivat deja n limbile savante, ntre ele stabilindu-
se rela}ii conceptuale pragmatice.
4. Variabilitatea pe domenii determin o variabilitate
semantic specializat:
a) ,nclina}ie domeniile botanic, geografie, geologie,
fizic;
b) ,pat domeniul medicinii.
Aceast specializare nu este respectat, ns, n modificrile
semantice ulterioare.
n medicin se atest cel mai nalt grad de estompare a
sensului primar: kline ,pat ~ clinic ,la patul bolnavului,
asisten} medical acordat bolnavilor imobiliza}i la pat ~
clinic ,institu}ie medical unde un anumit medic acord
asisten} sau tratament bolnavilor; spital pentru cercetri
stiin}ifice sau pentru nv}mntul practic al studen}ilor ~
clinica (bolii) ,descriere a etapelor de evolu}ie a unei maladii.
Aceasta demonstreaz, o dat n plus, pragmatismul uman.
BibIiografie
1. Marcu F. Marele Dic}ionar de Neologisme. Bucuresti, 2000.
2. Dauzat A. Dictionnaire etymologique LaRousse. Paris, 1938.
3. Dvorekii I. a+nncio-ycinn cnonai. Mocina, 1976.
4. IHHHC. Cnonai nnoc+annix cnon, 1955.
5. Andrei N. Dic}ionar etimologic de termeni stiin}ifici. Bucuresti, 1987.
6. Cottez H. Dictionnaire de structures savants: Element et modle de
formation. Paris, 1980.
Eugenia Mincu, doctorand
ef sectie Limba Romn
Catedra Limbi Moderne i Latin
USMF ,Nicolae Testemitanu
RecepJionat 18.01.2006
!'
B nac+oxmee nexx n c+anax, (oc+nimnx :nann+eni-
nix ycnexon n 6oi6e c nmexnnecion 6one:nim ce(na (HLC),
6oninie caxanix (na6e+ox xnnxm+cx e(nnc+nennon iyn-
non nacenennx, n io+oon cxe+noc+i o+ i+on 6one:nn ne:na-
nn+enino cnnae+cx ce(n xynnn n ynennnnnae+cx ce(n
enmnn (K. Gu n coan+., 1999). Bicoinn nci cocy(nc+ix
ocnonennn nn caxanox (na6e+e 2-io +nna (an ocnonanne
Axeniancion ia(nonoinnecion acconnannn nnnncnn+i
(na6e+ i ce(enno-cocy(nc+ix :a6onenannxx (S. Giundy n
coan+., 1999). H:nec+no, n+o no(onn+eninoc+i n:nn y 6o-
nee 6O 6oninix caxanix (na6e+ox 2-io +nna coiamae+cx
n cnx:n c annnx a:nn+nex HLC (ADA, 1999).
Ho (annix nannonaninoio nccne(onannx :(oonix n
nn+annx n CHA (HALS 1982-84, L.!oid, !.DeSlelano,
1991), a+enaninax inne+en:nx, niaennoe onenne n
xanono(nnnin o6a: n:nn name na6nm(am+cx y 6oni-
nix caxanix (na6e+ox; iyenne n innexonec+ennexnx
(6onee 5,2xxoni/n) o(nnaiono nac+o y (na6e+nion n nnn
6e: neio. J+n (annie neo(noia+no no(+ne(eni n (y-
inx nccne(onannxx.
Ho (annix 4exnniexcioio nccne(onannx, +a(nnn-
onnie qai+oi ncia HLC y 6oninix caxanix (na6e+ox
2-io +nna nc+enam+cx n 1,4-4,1 a:a name, nex ce(n nnn
6e: (na6e+a; 6onee +oio, y 6oninix caxanix (na6e+ox (C)
2-io +nna 6onee nac+o cone+am+cx necioniio qai+oon nc-
ia HLC. Lonimne na(e(i na no:xonoc+i ioxnneicnoio
no:(enc+nnx na nonecci qoxnonannx a+eocineo+nnec-
ion 6nxmin y 6oninix c C 2-io +nna in(oinnonoin cnx-
:inam+ c nnxenennex nonoio inacca an+n(na6e+nnecinx
neiac+nennix ce(c+n +na:onn(nn(nonon (inn+a:onon),
io+oie 6inn a:a6o+ani n 8O-x io(ax n nonnn iai an+n-
oicn(an+i. Jicnenxen+aninie nccne(onannx i+nx coe(n-
nennn n (aninenmex nixnnnn nx cnoco6noc+i cnna+i yo-
neni inmio:i n ionn, oco6enno y nno+nix c iene+nnec-
ion nncynnnoe:nc+en+noc+im. B o+nnnne o+ cymec+nym-
mnx neoaninix caxaocnnammnx ce(c+n, nonin inacc
nenaa+on inn+a:oni nnnxe+ nenoce(c+nenno na xe-
xann:xi a:nn+nx e:nc+en+noc+n i nncynnny n cnoco6c+ny-
e+ coxanennm qyninnn L-ine+oi.
Han6onee n:ynennix n mnoio nnxenxexix na ce-
io(nxmnnn (eni ce(n inn+a:onon xnnxe+cx posurnu1asou
(Aaauua). Lio ne(mec+nennni +oinn+a:on ne na-
men mnoioio innnnnecioio nnxenennx n cnx:n c nico-
ion iena+o+oicnnnoc+im. Anan(nx nxee+ necioniio (yiym
Aaauua - onme new kou1pon rnkosu
Articol naintat pentru publica}ie de ctre Reprezentan}a Companiei Engleze
GlaxoSmithKline Export Limited n Republica Moldova
c+yi+yy, no cannennm c +oinn+a:onox, :nann+enino o+-
nnnam+cx ee xe+a6onn:x n nine(enne n: oiann:xa, no+en-
nnanino iena+o+oicnnnie cy6c+annnn nn i+ox ne o6a:y-
m+cx. Tna:onn(nn(noni ynennnnnam+ nync+nn+eninoc+i
+ianen i nncynnny, no:(enc+nym+ na qoxnonanne a+eoc-
ineo+nnecion 6nxmin, (ncnnnn(exnm, n nac+noc+n na
HHH (nnnono+en(i nn:ion nno+noc+n), yxenimam+ no-
xnnennx in(o+ennaninon (ncqyninnn, cnnam+ nonocna-
nn+eninie noia:a+enn n yxenimam+ +ox6oiennym ai+nn-
noc+i.
Aaauua nicoiocenei+nnnin aionnc+ nnian(-ai-
+nnnyexix x(enix ioxonaninix enen+oon PPARg,
nncy+c+nymmnx n ine+iax-xnmenxx nncynnna nonon
+iann, ciene+non xyciyna+yi n nenenn. Cnx:inanne ne-
naa+a c PPARg n:6na+enino ai+nnnye+ +ancinnnnm
ienon n ine+iax-xnmenxx n ncne(c+nne i+oio nnnxe+ na iic-
neccnm ienon PLPCK, GI\T, nnnono+ennnnna:i n T!L,
io+oie niam+ nanenmym oni n xe+a6onn:xe yineno(on
n non. Ha xoneiynxnox yonne aionn:x nenaa+a i
PPARg n nncy+c+nnn nncynnna noxnnxe+cx cne(ymmnx
o6a:ox:
o ycioxe+ (nqqeennnoniy nea(nnonn+on n :enie
a(nnonn+i n ycnnnnae+ iicneccnm a(nno:ocnennqn-
necinx ienon (nannxe, PLPCK n aP2);
o ycnnnnae+ iicneccnm GI\T-4 (nncynnn:anncnxoe
nemec+no +ancno+e inmio:i) n :enix a(nno-
nn+ax n ciene+nix ximnax;
o ynennnnnae+ +ancnoiannm GI\T-4 n: nny+nine+on-
nix ne:niyn n ine+onnym xex6any, o6neinax +anc-
no+ inmio:i n a(nnonn+i n ine+in ciene+non xyciy-
na+yi;
o no+nno(enc+nye+ iqqei+ax T!L, ynennnnnax (nq-
qeennnoniy a(nnonn+on, nncynnn:anncnxin +anc-
no+ inmio:i, iicneccnm GI\T-4 n cnnax nicno-
6o(enne cno6o(nix nnix incno+.
B nenox Aaauua ycnnnnae+ o+noenne inmio:i n
ciene+non xyciyna+ye n nonon +iann, yxenimae+ ni6-
oc inmio:i nenenim. Henaa+ nonimae+ nync+nn+eni-
noc+i a(nnonn+on i nncynnny n nx cnoco6noc+i i :axna+y
inmio:i n xanennm nnnn(on. J+o +oxo:n+ nnnonn:, n+o,
n cnom onee(i, cnnae+ cnc+exnoe co(eanne innnenna
n cno6o(nix nnix incno+ (CXK). Vnennnenne nx ionn-
nec+na oia:inae+ niaennoe nnnxnne na ioxeoc+a: inm-
io:i, cnnax ee :axna+, oincnenne n xanenne n ximennon
GlaxoSmithKline Export Limited
Mr.I (2B], 2OOG
"
+iann. CXK +aie niam+ oni n na+oiene:e e:nc+en+noc-
+n i nncynnny, ni:inax cnnenne c+nxynnonannoio nncy-
nnnox :axna+a inmio:i, ai+nnnyx inmioneoiene: n nenenn
n yine+ax cnn+e: innioiena n ximnax. Koxe +oio, noni-
mennoe ionnnec+no CXK :nann+enino oiannnnnae+ ceie-
nnm nncynnna L-ine+iaxn.
Tainx o6a:ox, yxenimenne CXK na qone nenennx
nenaa+ox Aaauua nonimae+ nync+nn+eninoc+i +ianen i
nncynnny n ion+oni inniexnn. Aionnc+i PPARg, iai n n
a(nnonn+ax, ynennnnnam+ :axna+ inmio:i ximennixn ine+-
iaxn, n+o nonon+enino cia:inae+cx na yonne inniexnn.
Aaauua +oxo:n+ nia6o+iy inmio:i nenenim, n+o xoe+
(no iannen xee, nac+nnno) 6i+i cne(c+nnex cnnennoio
co(eannx cno6o(nix nnix incno+. Lnaio(ax nicoio-
cenei+nnnoxy n xomnoxy aionn:xy i PPARg, Aaauua cnn-
ae+ e:nc+en+noc+i i nncynnny, nocc+anannnnax cnoco6noc+i
nenenn, nonon +iann n ximn eainona+i na nncynnn, n,
+ainx o6a:ox, o6ecnennnae+ ion+oni yonnx inmio:i.
oinnnnnecine (annie cnn(e+enic+nym+ o +ox, n+o
Aaauua oia:inae+ :amn+noe (enc+nne na qyninnm L-ine-
+oi no(eny(onnon ene:i, o(naio (o cnx no eme ne xcno,
cnx:ano nn nonon+eninoe (enc+nne nenaa+a c nxxix eio
nnnxnnex na i+n ine+in. He(nonoiae+cx, n+o +eanen+nnec-
inn iqqei+ o6ycnonnen cnnennex yonnen inmio:i n n-
nix incno+, a +aie innenncynnnexnn, n+o, n nenox, oia:i-
nae+ coxanxmmee (enc+nne na no(eny(onnym ene:y.
Jqqei+nnnoc+i nenaa+a Aaauua no(+ne(ena n
mnoioxacm+a6non noiaxxe innnnnecinx nccne(onannn
c ynac+nex nx+n +icxn nannen+on, c+a(ammnx (na6e+ox
2-io +nna, n Lnone n CHA. B nccne(onannxx, i(e Aaau-
u na:nanann n ianec+ne (ononnn+eninon +eannn 6oni-
nix c ne(oc+a+onnon iqqei+nnnoc+im xaicnxaninix n cy6-
xaicnxaninix (o: cyniqonnnxonennni nnn xe+qoxnna,
na6nm(anoci onenn(noe innnnnecin :nannxoe n (oc+one-
noe ynynmenne ion+onx yonnx inmio:i.
Koxe +oio, i+o+ iqqei+ (oc+niancx 6e: ycnnennx n:-
nec+nix no6onnix iqqei+on cyniqonnnxonennni nnn xe+-
qoxnna, io+oie na6nm(am+cx nn xono+eannn i+nxn
nenaa+axn. Kai noia:ano nccne(onanne \KPDS, y 5O
6oninix (na6e+ox 2-io +nna xono+eannx xe+qoxnnox nnn
non:no(nixn cyniqonnnxonennni neec+ae+ o6ecnennna+i
a(eina+nin ion+oni inniexnn nee: +n io(a. B noiax-
xy innnnnecioio n:ynennx nenaa+a Aaauua 6inn ninm-
neni nannen+i, io+oie c+a(ann caxanix (na6e+ox 2-io
+nna, n ce(nex, 9ne+. B i+on cnx:n eio nnnxnne na innie-
xnm nno6e+ae+ eme 6onimee :nanenne, nocioniiy n nc-
cne(onannn \KPDS nnnnxann ynac+ne +oniio nannen+i c
nnenie nixnnennix C, +o ec+i 6one:ni naxo(nnaci na
annen c+a(nn.
Jqqei+nnnoc+i nenaa+a Aaauua oc+ananaci noc+o-
xnnon na no+xennn ncen noiaxxi, n o+nnnne o+ iqqei-
+nnnoc+n xe+qoxnna nnn non:no(nix cyniqonnnxonenn-
ni n nccne(onannn \KPDS. Lc+i ocnonannx nonaia+i, n+o
nenaa+ Aaauua :axe(nxe+ noieccnonanne :a6onena-
nnx, +ai iai (enc+nye+ na nenonnnnni C 2-io +nna, a ne
noc+o cnnae+ yoneni inmio:i. Hnxenenne nenaa+a
Anan(nx noia:ano iai n nn(e xono+eannn (nx ycnnennx
iqqei+a (ne+i n qn:nnecinx naiy:oi, +ai n n coc+ane iox-
6nnnonannoio nenennx n cnynae ne(oc+a+onnoio innoinn-
iexnnecioio iqqei+a xaicnxaninix (o: xe+qoxnna nnn
non:no(nix cyniqonnnxonennni.
Tainx o6a:ox, Aaauua ne(c+annxe+ co6on ne:ni-
nanno nennym nonym +eanen+nneciym ani+ena+nny n 6oi-
6e :a a(eina+nin ion+oni C 2-io +nna.
Rnfepafypa
1. GrundySM, BenjaminI3, BurkeGL, et al. Circulation, 1999; 100:1134-46.
2. Diabetes and Cardiovascular Disease. Time to act. International Diabetes
Federation, 2001.
3. HaffnerSM, LehtoS. RonnemaaN., PyoralaK, LaaksoM. NEJM 1998;
339:229-34.
4. MiettinenH, LehtoS. Diabetes Care 1998; 21: 69-75.
5. UK Prospective Diabetes Study (UKPDS) Group. Intensive blood-glucose
control with sulphonilureas or insulin compared with conventional treatment
and risk of complication in patients with type 2 diabetes (UKPDS 33). Lancet
1998; 352: 837-53.
6. UK Prospective Diabetes Study (UKPDS) Group. Effect of intensive blood-
glucose control withmetformin on complications in owerweight patients with
type 2 diabetes (UKPDS 14). Lancet 1998; 352; 854-65.
7. Gu K, Cwie CC, Harris VI. JAMA 1999; 282: 1291.
8. American Diabetes Association; National Heart, Lung and Blood Institute;
Juvenile Diabetes Foundation International; National Institute of diabetes and
Digestive and kidney Disease; American Heart Association. Diabetes mellitus:
a major risk factor for cardiovascular disease. Circulation 1999; 100: 1132-3.
9. PittB, SegalR, MartinesFA et al. Lancet 1997; 349: 747-52.
10. StenderM, EatonS, ClarkD, HopkinsonP. Cardiovascular risk factor
and outcomes in type 2 diabetes patients in primary care. The future of diabetes
care. Selected Abstracts of the 36th Annual eeting from the Europian
Association for the Study of Diabetes, 2000; poster 1073:9.
Drago Gu|u, director
Reprezentan[a GlaxoSmithKline Export Limited
Chiinu, Str. Bnulescu Bodoni, 57/1, bir. 404
Tel/fax: 234717
Chiyinu, Str. Bnulescu Bodoni, 57/1, bir. 404
Tel/fax: 234717
"
SNTAT E PUBL I C I MANAGEMENT
Considernd c acest material va prezenta un interes practic
pentru colegii de specialitate, am efectuat curent o analiz
preliminar a activit}ii Centrului Stomatologic privat (CSP)
Apollonia. Fcnd referin}e si trimiteri la sursele literare de profil,
ofer cu amabilitate aceste rezultate cititorilor nu numai n scop
informativ si schimb de experien}, dar si n speran}a c astfel de
articole vor aprea mai frecvent pe paginile literaturii de specialitate,
iar nou, celor dinti, care au psit pe fgasul asisten}ei stomatologice
private, ne va fi mai usor s mergem mpreun nainte, unindu-ne,
posibil, si ntr-o Asocia}ie a Stomatologilor Priva}i din Republica
Moldova, dup exemplul colegilor din Romnia.
n rezultatul evalurii acesteia am ob}inut divergen}e de nivel
si structur neesen}iale, n compara}ie cu datele din literatura de
profil. Acestea se explic prin gradul de acceptare de ctre popula}ie
a noii politici sanitare de stat, privind asisten}a stomatologic de tip
privat. Ultima, fiind contra cost, a determinat fluxul si structura
torentului de pacien}i, precum si accesibilitatea asisten}ei
stomatologice, influen}at n bun msur de posibilit}ile materiale
reduse ale popula}iei. Prin aceast prism de idei, studiul nostru
prezent interes pentru specialistii din domeniu.
La pacien}ii trata}i la CSP Apollonia, din momentul fondrii
lui (a. 2001), s-a depistat o larg gam de afec}iuni stomatologice,
inclusiv: hiperestezii, afec}iuni de cariere superficial, medie si
profund, carie complicat, din}i pentru extrac}ie, din}i cu depuneri
dentare dure si moi, pulpite si periodontite, parodontite, gingivite,
stomatite, parodontoz, edenta}ie par}ial si total etc. Nivelul si
rspndirea afec}iunilor dentare si ale }esuturilor moi, n toate
cazurile, au fost n dependen} direct si indirect de influen}a
factorilor alimentari, de con}inutul microelementelor n produsele
alimentare, tradi}ii, deprinderi vicioase s.a.
Caria dentar, cea mai frecvent afec}iune stomatologic,
este un fenomen patologic complex, care s-a constatat n practica
noastr cotidian, ca un proces distructiv cronic si acut al
AsistenJa stomatologic de tip privat n contextul noii politici sanitare
de stat
P. Botnar
Centrul Stomatologic privat Apollonia, Chisinu
Private StomatoIogic Assistance in the Context of the New State Sanitary PoIicy
The first, preliminary study of the activity of the Apollonia Private Stomatologic Centre presents the structure of the stomatologic morbidity
and other indices of the institution`s activity correlated according to sex, age, social status and other factors. This study reveals the divergences
of morbidity in private stomatologic centres and the similar state medical institutions. The study also elucidated the quantitative aspects of the
stomatologic assistance for patients with dento-maxillary anomalies as well as for pregnant women.
Key words: private stomatologic assistance
Hacfnan cfouafonornuecxan cnya n xonfexcfe nono nonnfnxn sppanooxpanennn rocypapcfna
Bnenie n ecny6nnie none(en anann: (ex+eninoc+n nac+noio C+oxa+onoinnecioio nen+a Anonnonnx, io+oin o+aae+ yo-
neni, c+yi+yy n (yine noia:a+enn (ex+eninoc+n nen+a n a:e:e one(enxmmnx nx qai+oon (non, no:ac+, connaninin c+a+yc n
(.). Anann: :a6onenaexoc+n no o6amaexoc+n nnno(n+cx n cannennn c (ex+eninoc+im ananoinnnix iocy(ac+nennix yne(ennn.
B nac+noc+n, ocnemeni neio+oie acnei+i c+oxa+onoinnecion noxomn nannen+ax c anoxannxxn a:nn+nx :y6on n nenmc+no-nnnenoio
annaa+a, a +aie 6eexennix enmnnax.
Knneaue cnoaa. nac+nax c+oxa+onoinneciax cny6a
}esuturilor dentare dure si care provoac necroza si distrugerea
acestora, urmat de cavita}ie coronar.
Aspectul epidemiologic al afec}iunilor carioase se
caracterizeaz mai nti prin indicele de frecven} a cazurilor.
Astfel, rspndirea sau prevalen}a carioas, este numrul de cazuri
cu din}i caria}i, obtura}i sau extirpa}i, pentru prima dat nregistrate
n anul de gestiune raportat la numrul de popula}ie din aria
deservit, exprimat n procente. Acest indice nu poate reprezenta
tabloul real al patologiei carioase, deoarece adresabilitatea este
n direct dependen} de bunstarea poten}ialilor pacien}i, aceasta
din urm fiind precar, iar deservirea n centru contra cost.
Valoarea numeric real a acestei patologii poate fi determinat
numai printr-un studiu special.
Rata, ns, sau intensitatea, n literatur mai ntlnim si
termenul de inciden} carioas, este raportul dintre numrul de
cazuri: din}i afecta}i de carie si de complica}iile acesteia, obtura}i
sau extirpa}i (primar), pentru prima dat n via} depistate si
nregistrate n anul curent, la numrul total de adresri exprimat
n procente sau promile. n centrul nostru el variaz n limitele
70-95%. El poate fi calculat n raport de vrst, sex, microclimat
si al}i factori. Suma total a din}ilor desemna}i mai sus exprim
indicele COE. La copii indicele ,co se determin pn la
substituirea deplin a din}ilor deciduali cu din}i permanen}i, dup
numrul total att al din}ilor deciduali, ct si permanen}i de
categoriile men}ionate si este desemnat prin suma a doi indicatori
(COE co), unde: c carie a din}ilor deciduali, o obturarea
din}ilor deciduali. Acest indice ne permite s judecm despre
calitatea si eficien}a lucrului profilactic. Un panou anexat pe
lng multiplele informa}ii suplimentare ale centrului nostru,
permanent aminteste cadrului medical despre semnifica}ia si
nsemntatea acestui indice printr-un exemplu concret.
Caria afecteaz att denti}ia temporar, ct si cea
permanent. n func}ie de vrst, inciden}a carioas este diferit.
Mr.I (2B], 2OOG
"
Astfel, n perioada desemnat, 2220 (30,5%) de cazuri de carie
din 7263 de adresri, sunt vizite ale copiilor cu denti}ie
temporar, la care frecven}a procesului carios constituie 64%
(1422), iar la adolescen}i si maturi, cu denti}ie permanent, acest
indice constituie 92% (4638) din 5043 de adresri. Aceast
diferen} se explic prin timpul mai ndelungat de func}ionare a
din}ilor permanen}i, fa} de cei temporari, prin capacitatea de
rezisten} mai nalt a organismului la copii si prin adaptabilitatea
exogen mai pronun}at (vezi tab. 1).
Dup observa}iile noastre, la din}ii permanen}i procesul
carios este n func}ie indirect fa} de grupul de vrst, fiind
mai ridicat, n ordine crescnd, n grupurile de vrst 16-25,
36-45 si 46-55 de ani, si cel mai mic n grupul de vrst 26-35
de ani. Nivelul maxim (96%) al acestui indice, n grupul 46-55
de ani, se explic prin procesul involu}iei biologice, care
dezechilibreaz func}iile de abilitate ale organismului, iar cel
mai diminuat (36%) n grupul al treilea de vrst 26-35 de
ani, cnd din}ii se gsesc n stadiul posteruptiv prin gradul
minim de uzur. Redus este frecven}a carioas (61%) si la
pacien}ii trecu}i de 60 de ani. Valoarea acestui indice este
influen}at de numrul total redus de din}i, de mineralizarea mai
abundent a canaliculelor dentare, precum si de substan}ele
organice penetrabile n smal}, care majoreaz rezisten}a din}ilor
rmasi la factorii cariosi exogeni. Fenomenul carios n aceleasi
grupuri de vrst, se mai caracterizeaz si printr-o intensitate
mai ridicat la femei, avnd explica}ie prin pubertatea acestora
mai timpurie dect la brba}i si prin riscul procreativ la sarcini.
Efectund analiza morbidit}ii afec}iunilor carioase, dup
grupurile de vrst, contingentul de pacien}i l-am divizat n 4
grupuri: copii de vrst prescolar, vrsta scolar, vrsta matur
si vrsta pensionar.
Dup observa}iile noastre, procesul carios la copii se
ntlneste cu o frecven} destul de mare. Pn la 3 ani copiii
sunt afecta}i n 19% din cazuri, iar de la 3 pn la 7 ani acest
indice creste brusc, constituind 62%. Acest nivel denot o
ngrijorare, n sensul educa}iei preventive neeficiente din partea
prin}ilor si cadrului de educatori din institu}iile prescolare. n
literatura de profil frecven}a acestor patologii oscileaz n
limitele 15,1% (Cepulis S. P.) si 80% (Tarsis V. T.)
Printre copiii de vrst scolar, care se adreseaz mai
frecvent, deseori nso}i}i de prin}i (n func}ie de vrst), aceast
patologie are o pondere mai nalt ajungnd n centrul nostru
pn la 94%, n literatur variind la diversi autori de la 57%
(Vais S. I.) pn la 100% (Zenovschi V. P.).
Rspndirea acestei afec}iuni printre popula}ia matur este
practic general (100%). Am putea s afirmm si faptul c, n
acest grup de vrst, afec}iunile carioase cu o mic diferen} le
depistm mai frecvent la femei dect la brba}i. n acest sens nu
putem vorbi despre o legitate anume, deoarece aceast divergen}
este neesen}ial si frecvent influen}at de diversi factori.
Dac am clasifica aceast patologie conform grupurilor
sociale sau n func}ie de statutul ocupa}ional, am putea identifica o
corela}ie direct sau indirect dintre caractere, dar, n cazul cnd
torentul de pacien}i nu depinde de activitatea noastr, adic este
neplanificat, concluziile speciale nu pot fi sintetizate. n aceste
grupuri de pacien}i, fie si selectate dup caractere speciale (de ex.
in grupul cu acelai nivel de studii sau cultur sanitar), am putea
estima acelasi nivel de afectare. n acest caz, ne rmne s
men}ionm doar c printre pacien}i mai frecvent se ntlnesc indivizi
cu o cultur sanitar nalt, care duc si promoveaz un mod de
via} sntos, dar sunt si indivizi lipsi}i de o elementar cultur
sanitar. Aceast informa}ie este justificat si prin datele de literatur.
La aceast etap de evaluare a activit}ii au fost posibile
mai multe concluzii, acestea fiind, ns, n mare msur relative,
deoarece centrul nostru este nc n proces de constituire si de
dezvoltare, iar procesul de monitorizare a activit}ii mai necesit
unele perfec}ionri.
Si, totusi, analiza statistic ne permite s facem cteva
concluzii generale:
procesul carios mai frecvent afecteaz suprafe}ele proxime
ale molarilor si premolarilor;
la maturii trecu}i de 45 de ani, caria se localizeaz
preponderent n regiunea coletului din}ilor, mai frecvent
pe suprafa}a vestibular;
caria deseori afecteaz din}ii omologi, manifestndu-se
prin mai multe leziuni;
caria la copii evolueaz rapid, cu frecvente complica}ii
acute;
caria la adul}i si vrstnici evolueaz lent, uneori necroznd
pulpa din}ilor;
mai frecvent caria apare pe din}ii globulosi cu spa}ii
retentive, dect pe cei aplatiza}i cu curburi mici;
leziunile carioase apar mai frecvent pe incisivii superiori
dect pe cei inferiori;
desi molarii de minte apar mai trziu, o afectare relativ
frecvent a lor se datoreaz degenerrii si func}iei
particulare a lor.
Dup nivelul de rspndire printre popula}ie, pe locul II
se plaseaz afec}iunile parodon}iului. Morbiditatea parodontal
1abelul 1
Activitatea CSP APOLLONIA, n perioada anilor 2002-2004
1. Primar se consider prima adresare la stomatolog indiferent de caracterul adresrii.
2. n tabel sunt incluse si datele privind asisten}a medical de urgen}.
"!
variaz cu intensitatea de 12% n torentul general de pacien}i si
27%, dac calculm aceast pondere din grupul matur de vrst.
Popula}ia minor n cazul acestei maladii rmne practic intact.
Dac ne referim la datele literaturii, ca si afec}iunile carioase,
parodontoza se ntlneste neuniform, mai frecvent afectnd
brba}ii si variind n ambele grupuri de sex ntre limitele 9,3%
(Dolgih L. M.) si 41,4% (Samodin V. M.).
O alt particularitate a afec}iunilor parodontale este
ntinerirea patologiei, afectnd pn la 32% din popula}ia tnr.
Inciden}a si prevalen}a nalt este o dovad n 100% din cazuri
de neglijen} igienic a cavit}ii bucale. Acest factor determin
si rspndirea, si morbiditatea incident nalt a patologiilor
somatice. La 30% din pacien}i constatm anomalia arcadei
dentare, la fiecare al doilea - patologii concomitente: mai
frecvent boli gastrointestinale si endocrine.
Principiul de baz, potrivit cruia este mai usor s previi
dect s tratezi, are o valoare mare n cazul parodontopatiilor
marginale. 80% din pacien}ii tineri ai centrului nostru prezint
gingivite si aproape to}i adul}ii sufer de parodontopatii marginale.
Asisten|a stomatoIogic pacien|iIor cu anomaIii
dento-maxiIare
Pentru determinarea dependen}ei anomaliilor dento-maxilare
de deprinderile vicioase, s-a ntreprins un studiu simplu la copiii n
vrsta de 7-8 ani, care au beneficiat de asisten} ortodontic n
centrul nostru. La 128 de copii n 48,7% din cazuri s-au depistat
deprinderi vicioase. Printre acestea: sugerea degetelor, buzelor,
obrajilor si a diferitelor obiecte s-a constatat la 62 de copii (48,4%),
mastica}ia incorect - la 52 de copii (40,6%), respira}ia oral - la 32
de copii (25%), degluti}ia infantil - la 48 de copii (37,5%). La 43
de copii s-au depistat deprinderi vicioase combinate.
Din 128 de copii examina}i cu vicii la 68 (53%) s-au
depistat anomalii de dezvoltare a arcadei dentare, la 80 (62%)
de copii anomalii de ocluzie. La 27 de copii s-au constatat
anomalii mixte. Fiind trata}i si dispensariza}i, acesti copii n
cca. 96% din cazuri si-au recuperat sntatea pe deplin.
Asisten|a stomatoIogic Ia femeiIe gravide
n rezultatul unui studiu-pilot al femeilor gravide, care
s-au adresat n centrul nostru, efectuat cu scopul de optimizare
a asisten}ei stomatologice a contingentului dat, am constatat
urmtoarele: au fost examinate 157 de femei gravide, care s-au
adresat n perioada aa. 20022004. Cu termenul de graviditate
pn la 14 sptmni au fost 48 de femei, de la 15 pn la 29 de
sptmni 52 de femei, de la 30 pn la 40 de sptmni 57.
Primipare au fost 41, bipare 38 si multipare - 78 de femei.
Cu diverse toxicoze n anamnez am depistat 63 de femei,
ceea ce constituie 40% din lotul studiat. n rezultatul analizei,
s-a constatat tendin}a diminurii indicelui COE, care se explic
prin ntreprinderea msurilor de asanare mai frecvent n aceast
perioad.
O alt legitate este diminuarea indicelui necesit}ii n
asisten} stomatologic a gravidelor care, fiind cel mai nalt n I
trimestru 91%, scade pn la 42% - n trimestrul III, din nou
ridicndu-se ctre nastere pn la 78%.
n pofida faptului c contingentul examinat a fost relativ
tnr, s-a constatat un procent foarte mic al arcadei dentare
intacte, acesta constituind 1,9%, fapt ce denot o progresare a
patologiilor stomatologice la gravide, care necesit o
supraveghere continu pn la sfrsitul gravidit}ii.
La persoanele cu o igien a cavit}ii bucale neglijat s-au
determinat multe depuneri dentare moi si dure, si chiar gingivite,
nivelul de afectare a acestora fiind de 62% la gravidele cu
toxicoze si 31% - la gravidele sntoase. Necesitatea n asisten}
terapeutic stomatologic este foarte ridicat si constituie 92%.
BibIiografie
1. Alexeev V. Modificri ale paradon}iului n perioada sarcinii. Teza de doctorat.
Iasi, 1998.
2. Cartaleanu A. Terapie ra}ional de pstrare a integrit}ii si vitalit}ii pulpare
n caria profund si n unele forme ale pulpitei. Tez d.s.m., Chisinu, 1998.
3. Vataman R., Danila I. Profilaxia odonto-paradontal. Iasi, 1994.
4. Radlinschii V. N., Radlinschii S. V. Tehnologii moderne de restaurri
dentare. Indica}ii metodice. Chisinu, 2003.
Petru Botnar, medic stomatolog, manager ef
Centrul Stomatologic privat Apollonia
Chiinu, str. Zelischi 8, of. 2
Tel.:552488
RecepJionat 18.10.2005
1abelul 2
Indicii de activitate a CSP APOLLONIA
SANATATE PUBLICA $I MANAGEMENT
Mr.I (2B], 2OOG
""
n Republica Moldova a fost elaborat Programul National
de lichidare a poliomielitei n a. 1996, conform ini}iativei
Organiza}iei Mondiale a Snt}ii (OMS) de eradicare global
a poliomielitei ctre a. 2000 |Rezolu}ia Asambleei Mondiale a
Snt}ii nr. 41, 28, a.1988]. Tara noastr a fost certificat drept
}ar liber de poliomielit de ctre Comitetul Regional European
de Certificare n a. 2000; ulterior, Europa a fost declarat liber
de poliomielit, n 2002. Republica Moldova a reusit s realizeze
scopului de eradicare a poliomielitei avnd drept baz:
Legea privind asigurarea sanitaro-epidemiologic a
popula}iei nr. 1513-XII din 16.06.93 privind imunizarea
antipoliomielitic obligatorie a popula}iei;
Programul Na}ional de Imunizri, aprobat prin ordinul
Ministerului Snt}ii din Republica Moldova nr. 100-94
si Hotrrea Guvernului Republicii Moldova nr. 584 din
03.08.94 cu garantarea imunizrii gratuite a popula}iei.
Reperele programului preconizate pentru realizare au inclus:
lipsa cazurilor de poliomielit clinic (paralitic) etiologic
provocat de ctre virusul slbatic,
absen}a virusului poliomielitic slbatic n probe recoltate
din factorii de mediu si de la oameni.
Supravegherea epidemiologic yi de laborator a cazurilor de paralizie
acut flasc - ,standard de aur n realizarea Programului Nafional de
lichidare a poliomielitei
V. Ghidirim, L. Turcan, O. Beney, A. Melnic, C. Spnu, M. Ciobanu
Centrul Na}ional Stiin}ifico-Practic de Medicin Preventiv din Republica Moldova
EpidemioIogicaI and Laboratory Survey of Acute Faccid ParaIysis - "goId standard" ReaIization of the National Program
on the Eradication of Poliomyelitis
In according with World Health Organization (WHO) the Republic of Moldova in 1996 approved recommendations for the National
Program on eradication of poliomyelitis which was finalized in 2000 when the Regional Commission for the Certification of Polio Eradication
of WHO declared our country free of wild virus poliomyelitis. The Program provides identification, general information, and epidemiological
and laboratory investigation of each case of acute flaccid paralysis (AFP) with the conclusive diagnosis. Between 1997 and 2004 there were
registered 74 cases of AFP, from which 163 stool specimens were collected and examined. Virusological investigations have been done to 257
persons who had contact with the AFP patients. In this period of time not one case of poliomyelitis was reported. All identified poliomyelitis
viruses (from 4 patients with AFP and from 8 contact persons) have the vaccination nature. Stool specimens have been collected from the
children vaccinated against poliomyelitis. The Republic of Moldova continues to carry out the measures to maintain the eradication of the
poliomyelitis virus and the status of a poliomyelitisfree country.
Key words: acute flaccid paralysis, poliovirus
Snnpeunonornuecxn n naopafopnm napsop ocfpmx nnnmx napannue - sonofo cfanpapf ocymecfnnennn
Hauouansuo Hoaauum no nukeuauu nonuouuenuma
B coo+ne+c+nnn c eioxen(annxxn BOJ, c 1996 n Pecny6nnie Mon(ona 6ina y+ne(ena Hannonaninax Hoiaxxa no nninn(annn
nonnoxnenn+a. Ona 6ina ycnemno :anemena n 2OOO i. Toi(a e Lnonencinn Peinonaninin Ce+nqniannonnin Koxn+e+ BOJ o6rx-
nnn namy c+any cno6o(non o+ nonnoxnenn+a, ni:nannoio (ninx nnycox. Hoiaxxa ne(ycxa+nnana nixnnenne, coo6menne, inn(e-
xnonoinnecioe n na6oa+onoe o6cne(onanne ia(oio cnynax oc+oio nxnoio naannna (OBH) c nocne(ymmnx yc+anonnennex :ainm-
nn+eninoio (naino:a. C 1997 i. no 2OO4 i. n ecny6nnie 6ino :aeinc+nonano 74 cnynax OBH, o+ io+oix co6ani n nccne(onani 163
no6 qeiannn. Bnyconoinnecioxy nccne(onannm 6inn +aie no(neiny+i 257 ion+ai+nix c 6oninixn OBH. Ja i+o+ neno( ne 6ino
nixnneno nn o(noio cnynax nonnoxnenn+a, i+nonoinnecin ni:nannoio (ninx nnycox. Bce ni(enennie nnyci nonnoxnenn+a (o+ 4
6oninix OBH n o+ 8 ion+ai+nix) nxenn nainnnnym nno(y n 6inn ni(eneni o+ (e+en, nainnnnonannix no+nn nonnoxnenn+a :a 7-
24 (nx (o :a6oa no6 qeiannn. Pecny6nnia Mon(ona no(onae+ ninonnx+i xeonnx+nx, nanannennie na coxanenne inn(exnono-
innecioio 6naiononynnx no nonnoxnenn+y n c+a+yca c+ani cno6o(non o+ nonnoxnenn+a.
Knneaue cnoaa. oc+in nxnin naannn, nonnonnyc
Conform defini}iei standard a poliomielitei, orice caz de
paralizie acut flasc (PAF) a fost depistat, declarat, nregistrat si
investigat. Fiece caz men}ionat se considera drept caz poten}ial
suspect cu poliomielit si a fost supus cercetrii epidemiologice
si de laborator pentru determinarea cauzelor apari}iei. Depistarea
la copiii de pn la 15 ani, cel pu}in a unui caz de PAF, la 100000
copii pe an indic capacitatea re}elei medicale de a preveni
mbolnvirile de poliomielit (chiar si n lipsa evident a
simptoamelor). Aceasta confirma c, dac n Tar va aprea un
caz de poliomielit paralitic, el va fi imediat depistat.
Concomitent, urma s se recolteze pentru investiga}ii virusologice
probe de la persoanele care au fost n contact cu suspec}ii de
poliomielit sau cu bolnavul cu PAF (1, 2).
n lucrarea respectiv sunt expuse rezultatele monitorizrii
epidemiologice si de laborator a cazurilor de PAF si a
persoanelor care au fost n contact cu boala, anii 1997-2004.
MateriaI i metode de investigare
Recoltarea, pstrarea, transportarea, prelucrarea si examinarea
biosubstratelor s-a efectuat n conformitate cu recomandrile
Organiza}iei Mondiale a Snt}ii (3). De la bolnavii cu PAF si de
"#
SANATATE PUBLICA $I MANAGEMENT
la cei suspecta}i de poliomielit s-a recoltat 2 probe de fecale cu un
interval de 24-48 de ore, iar, de la persoanele care au fost n contact
cu cei bolnavi o prob, pn la administrarea vaccinului polio,
din indica}ii epidemiologice. Recoltarea probelor pentru
investigarea virusologic s-a efectuat urgent de la debutul
mbolnvirii; obligatoriu prima prob n ziua stabilirii diagnosticului.
Izolarea tulpinilor virale si identificarea lor n reac}ia de
neutralizare s-au realizat n culturile de celule RD, HEp-2 si L-
20B primite din re}eaua de laboratoare de diagnosticare a
poliomielitei a OMS cu utilizarea serurilor imune specifice polio
si enterovirale standardizate (Bilthoven, Olanda).
Confirmarea si determinarea originii tulpinilor de virus
poliomielitic eliminate din probe, s-a efectuat n Laboratorul
Regional de Referin} al Institutului de Poliomielit si Encefalite
Virale al ASMR (Moscova), n testele din ultima genera}ie,
inclusiv prin tehnologiile de amplificare genic PCR.
RezuItate i discu|ii
n anii 1997-2004, n Republic s-au nregistrat 74 de
cazuri de paralizie acut flasc, inclusiv 44 cazuri n perioada
de precertificare (1997-2000) si 30 de cazuri n anii de
postcertificare (2001-2004). Repartizarea geografic a cazurilor
de PAF este expus n tabelul 1.
Zona Nord include raioanele Bl}i, Briceni, Dondiuseni,
Drochia, Edine}, Flesti, Floresti, Glodeni, Ocni}a, Rscani,
Sngerei, Soroca, Soldnesti;
Zona Centru Anenii-Noi, Clrasi, Criuleni, Hncesti,
Ialoveni, Nisporeni, Orhei, Rezina, Strseni, Telenesti, Ungheni;
Sud Basarabeasca, Cahul, Cantemir, Cuseni, Ceadr-
Lunga, Cimislia, Comrat, Leova, Stefan-Vod, Taraclia, Vulcnesti;
Transnistria Bender, Tiraspol, Camenca, Dubsari,
Grigoriopol, Rbni}a, Slobozia.
Pe parcursul anilor men}iona}i cele mai multe cazuri de PAF
s-au nregistrat n Chisinu si n zona Centru a Republicii n ambele
perioade de supraveghere |14 si 12 respectiv n Chisinu si 12 si
10 respectiv n raioanele de centru ale Republicii].
n raioanele din stnga Nistrului s-au depistat si s-au
investigat 4 cazuri de PAF, n anii 1997-2000, iar n perioada de
postcertificare nu s-a declarat nici un caz.
Diagnosticul clinic definitiv al cazurilor de PAF s-a
determinat de ctre Comitetul Na}ional de clasificare numit de
Ministerul Snt}ii |componen}a acestui comitet include un
medic-epidemiolog - Benes Oleg, Centrul Na}ional Stiin}ifico-
Practic de Medicin Preventiv; un medic-infec}ionist Rusu
Galina, sef catedr Boli Infec}ioase la copii a USMF ,N.
Testemi}anu, un medic-neurolog Co}onoag Maria, sef sec}ie
Neurologie la copiii de vrst fraged a Institutului de Cercetri
Stiin}ifice a Ocrotirii Snt}ii Mamei si Copilului si un medic-
virusolog Victoria Ghidirim, sef laborator Diagnosticare a
Poliomielitei si Enterovirozelor al Centrului Na}ional Stiin}ifico-
Practic de Medicin Preventiv]. Clasificarea final a cazurilor
(tabelul 2) s-a efectuat dup 60 de zile de la debutul paraliziei.
Pe parcursul anilor men}iona}i, nu s-a nregistrat nici un
caz de paralizie acut flasc provocat de virusul poliomielitic
slbatic. Mai frecvent s-au nregistrat cazuri de PAF clasificate
drept neuropatie periferic postinfec}ioas sau n urma
intoxica}iilor 18, poliradiculoneuropatie / sindrom Gullian-
Barre / Landry 13, neuropatie traumatic 12, alte patologii
neurologice nespecifice 12; din totalul de 74 de cazuri.
Repartizarea cazurilor de PAF pe ani a demonstrat c
indicele morbidit}ii la 100000 de copii pn la 15 ani, a variat
de la 0,71, n 1997, pn la 1,28, n 1998, (tabelul 3) n medie
1abelul 3
Cazurile de paralizie acut flasc n Republica Moldova, n
anii 1997 -2004
1abelul 2
Diagnosticul clinic definitiv al cazurilor de paralizie acut flasc
1abelul 1
Repartizarea geografic a cazurilor de paralizie acut flasc
Mr.I (2B], 2OOG
"$
constituind 0,95. Cele mai multe cazuri n perioada de
precertificare, s-au nregistrat n anul 1998 - 15, iar n cea de
postcertificare, n anul 2004 10. Numrul total de probe de
fecale recoltate a constituit 163, dar nu n toate cazurile probele
s-au recoltat adecvat: cte 2 probe de fecale cu interval de 24-48
de ore recoltate n termen de pn la 14 zile de la declansarea
paraliziei. Acest indice a fost mai mic, n anii 1997-2000, si
satisfctor, n 2001-2004.
n rezultatul realizrii investiga}iilor virusologice de la 4
bolnavi de PAF, s-au izolat diferite tipuri de virus poliomielitic (de
la cte un bolnav tipul 1 si tipul 2, de la 2 cazuri tipul 3), si ntr-
un caz virusul Coxackie B5 (tabelul 4). Copiii de la care s-au
izolat tulpinile poliovirale au fost anterior vaccina}i antipolio (cu
7-24 de zile nainte de recoltarea probelor de fecale). Cercetarea
ulterioar a tulpinilor de virus poilomielitic n Laboratorul Regional
de Referin} prin teste de performan}, inclusiv amplificarea genic
(PCR), a demonstrat originea lor vaccinal.
n perioada men}ionat au fost investigate virusologic
probele de fecale recoltate de la 257 de persoane care au fost n
contact cu bolnavii cu PAF din diferite zone ale republicii. n
rezultatul cercetrii, s-au izolat 25 de tulpini virale (9,7%),
inclusiv 6 poliovirale de tipul 2, dou de tipul 3 si 17- diferite
serovariante de enterovirusuri (tabelul 5). Tulpinile poliovirale
s-au depistat la copiii anterior vaccina}i si investigarea lor a
demonstrat identitatea lor cu cele vaccinale. Cele mai multe
tulpini enterovirale s-au izolat n anul 2003 (12 din 64 probe
examinate 18,7%) care s-au identificat Coxackie B5.
Din cele expuse rezult c, pe tot parcursul anilor 1997-
2004, n Republica Moldova nu s-a nregistrat nici un caz de
poliomielit slbatic provocat de virusul slbatic si acest germen
n-a fost izolat la persoanele care au fost n contact cu bolnavii de
PAF cerin} obligatorie a OMS pentru certificarea }rii ca liber
de poliomielit. n acest context, Republica Moldova a fost
declarat n anul 2000, de ctre Comitetul Regional European al
OMS ca }ar liber de poliomielit provocat de virusul
poliomielitic slbatic, Europa fiind declarat, n ansamblu, ca fiind
liber de poliomielit de Comitetul nominalizat, n anul 2002. n
perioada de postcertificare (2001-2004), n republic, de asemenea
nu s-au nregistrat tulpini slbatice ale poliovirusului n mijlocul
popula}ie si nici n mediu |4, 5, 6].
Constientiznd faptul c, pn la eradicarea global a
poliomielitei, pentru fiecare }ar exist riscul importului virusului
slbatic si sus}innd ini}iativa Comitetului Regional de Certificare
a lichidrii poliomielitei n Europa, Ministerul Snt}ii Republicii
Moldova a aprobat un plan de ac}iuni (mai 2002) de continuare a
msurilor de prevenire si de supraveghere a poliomielitei n care
depistarea, nregistrarea si investigarea cazurilor de PAF constituie
,standardul de aur de asigurare a unei situa}ii epidemiologice
favorabile si a biosecurit}ii privind conceptul si planul de realizare
a conteinmentului (asigurarea biosecurit}ii n pstrarea n condi}ii
de laborator a materialului recoltat din factorii de mediu si de la
bolnavi infectat sau poten}ial infectat cu tulpini de virus
poliomielitic), conform Ordinului Ministerului Snt}ii
Republicii Moldova nr. 244 din 18.09.2000 si Hotrrii
Guvernului Republicii Moldova din 28 mai 2001 nr.369.
BibIiografie
1. Pyiono(c+no i none(ennm xeonnx+nn no nninn(annn nonnoxnenn-
+a, Mocina, 199O.
2. Pyiono(c+no no none(ennm (ononnn+eninix xeonnx+nn, nanannen-
nix na nninn(annm nonnoxnenn+a, neecxo+ 1996 i., Bcexnnax Oia-
nn:annx J(anooxanennx, Xenena, 1997.
3. Pyiono(c+no no nnyconoinnecinx nccne(onannxx nonnoxnenn+a, BOJ,
Xenena, 1998.
4. Ghidirim V., Coroi Z., Spnu C., Turcan I. Contribu}ii la studierea
circula}iei enterovirusurilor n Republica Moldova unul din elementele de
baz ale supravegherii epidemiologice la enteroviroze. Materialele conferin}ei
stiin}ifice interna}ionale Centenarul de la naterea ilustrului savant,
prof.univer. I. B.Re:nic, Chisinu, 2002, p. 268-272.
5. Spnu C., ScoferJa P., Ghidirim V. s. a. Marcher de apreciere a gradului
de atenuarie a virusului poliomielitic. Catalog oficial. Expozi}ia interna}ional
specializat, Infoinvent-2002, Chisinu, 09- 12.10, 2002, p. 78.
6. Turcan. I., Ghidirim V., Adamachi M. y. a. Unele particularit}i ale infec}iei
enterovirale n Republica Moldova. Materialele Congresului V al igienistilor,
epidemiologilor si microbiologilor din Republica Moldova, Chisinu, 26-27.09,
2003, vol. 2B, p. 20-22.
Victoria Ghidirim, dr., cercettor tiintific,
ef laborator Diagnosticarea Poliomielitei i Enterovirozelor
Centrul National tiintifico-Practic de Medicin Preventiv din
Republica Moldova
Chiinu, str.Gh. Asachi, 67a
Tel.: 729611
RecepJionat 19.05.205
1abelul 4
Rezultatele investigrii virusologice a probelor de fecale
recoltate la copiii cu PAF
1abelul 5
Rezultatele investigrii virusologice a contacJilor cu bolnavii
de PAF
"%
ART I COL E DE PROBL EM, SI NT EZ I PREL EGERI
Ghidurile practice si protocoalele clinice au devenit n
ultimii ani un instrument pe larg utilizat n cadrul institu}iilor de
sntate din ntreaga lume (1). Elaborarea ghidurilor de practic
reprezint o component important a perfec}ionrii sistemului
de asisten} medical eficient si efectiv. Se urmreste scopul
de a standardiza tratamentul, prin strategii capabile s asigure o
ngrijire medical de calitate nalt si cu un raport cost/eficien}
avantajos. Ghidurile ofer informa}ii medicilor n procesul
diagnosticrii, precum si n tratamentul pacien}ilor. Activit}ile
principale n elaborarea ndrumrilor presupun colectarea si
analiza literaturii stiin}ifice si prezentarea acestei informa}ii ntr-
o manier adecvat (2). mbunt}irea calit}ii serviciilor
medicale n cadrul noilor condi}ii de finan}are si de modificare
a sistemul snt}ii, n Republica Moldova impune elaborarea
si aplicarea ghidurilor de practic medical (GPM).
n literatura actual si, mai cu seam, n practica de zi cu
zi, exist confuzii referitoare la semnifica}ia termenului de ghid
vs. termenii nrudi}i: standard, protocol. Uneori autorii folosesc
denumiri diferite pentru acelasi ,material.
Chidurile de practic - ghidurile de diagnostic si de
tratament sunt recomandri dezvoltate n mod sistematic, bazate
pe dovezi stiin}ifice, n scopul asistrii medicului n luarea
deciziilor, n circumstan}e clinice specifice.
Protocoalele sunt proceduri adaptate local, liste de interven}ii
sau algoritme, produse n mod sistematic, pasii care trebuie urma}i
n anumite situa}ii. Protocoalele sunt dezvoltate de reprezentan}i ai
tuturor profesionistilor implica}i n ngrijirea pacien}ilor. Scopul
protocoalelor este standardizarea procesului (activit}ii medicale).
Protocoalele, spre deosebire de ghiduri, sunt scheme stricte, rigide,
iar abaterea de la ele este permis doar n cazuri excep}ionale.
Ghidurile de practic medical: modalitate de aplicare a medicinii
bazate pe dovezi
A. Grosu, V. Vovc
Consiliul de Exper}i, Ministerul Snt}ii si Protec}iei Sociale, Republica Moldova
CIinicaI Practice GuideIines as a ModaIity of the Evidence Based Medicine ImpIementation
The enhancement of the qualify of medical services within the framework of major structural modifications and new methods of financing
the health care system of the Republic of Moldova demands the elaboration and application of new clinical practice guidelines. The elaboration
of these guidelines represents an important part of the process of creating an efficient and effective system of medical care. The objective in view
is the standardization of treatment by the use of effective strategies to assure a high quality of medical care with a reasonable cost/efficiency
ratio. The clinical guidelines are to help doctors in the diagnosis and the treatment of patients.
Key words: medical services quality, clinical practice guidelines
Pyxonopcfna pnn xnnnnuecxo npaxfnxn xax uefop npnuenennn poxasafenuno uepnunnm
Vnynmenne ianec+na xe(nnnncinx ycnyi n axiax nonix ycnonnn qnnancnonannx n :nann+eninix c+yi+ynix n:xenennn
cnc+exi :(anooxanennx Pecny6nnin Mon(ona ne(one(enxe+ :a(any a:a6o+in n nnxenennx yiono(c+n (nx innnnnecion nai+n-
in. Pa:a6o+ia yiono(c+n xnnxe+cx nanon coc+annon nac+im conemenc+nonannx iqqei+nnnc+n cnc+exi :(anooxanennx. Bne(e-
nne +aioio o(a yiono(c+n nnne(e+ i c+an(a+n:annn nenennx c ncnoni:onannex xe+o(on n c+a+einn, cnoco6nix o6ecnenn+i nicoio-
ianec+nennym xe(nnnnciym noxomi c niio(nix coo+nomennex :a+a+i/iqqei+. Pyiono(c+na (nx innnnnecion nai+nin noxoiam+
nanax n nonecce (nainoc+nin n nenennx 6oninix. H:naiam+cx ocnonnie i+ani a:a6o+in yiono(c+n noce(c+nox no(6oin n
anann:a naynnon nn+ea+yi, a +aie cnoco6i ne(c+annennx (annon nnqoxannn.
Knneaue cnoaa. ianec+no xe(nnnncinx ycnyi, ocnonnie i+ani a:a6o+in yiono(c+n
Scrisoarea metodologic descrie procedurile preventive,
de diagnostic, de tratament si de interven}ii de reabilitare, care
sunt bazate pe consensul unor exper}i cunoscu}i si care servesc ca
directive pentru furnizorii de servicii medicale. Scrisorile
metodologice nu ofer alternative n ceea ce priveste ngrijirea,
efectele adverse si riscurile asociate interven}iei la care se refer.
Oricum, scrisorile metodologice pot fi puncte de referin} n cazul
unor probleme legate de responsabilitatea medical sau pentru
evaluarea responsabilit}ii n anumite situa}ii sau n justi}ie.
De ce avem nevoie de ghiduri? Noi tipuri de dovezi au
aprut n prezent si dac le gsim si le n}elegem, ele conduc la
schimbarea modului n care ngrijim pacien}ii. Desi avem nevoie
de aceste dovezi zilnic, de obicei, nu le gsim. Att actualitatea
cunostin}elor, ct si performan}ele noastre clinice se deterioreaz
odat cu trecerea timpului. Programele tradi}ionale de pregtire
medical continu nu amelioreaz suficient performan}ele clinice.
Este recunoscut faptul c clinicienii, care se informeaz
sistematic despre inova}iile aprute, practic medicina mai
iscusit. Din pcate, cei mai mul}i dintre noi nu iau n considera}ie
acest lucru. Cresterea rapid a numrului de triale randomizate
si altor investiga}ii clinice riguroase, pune problema nu numai
aspectelor medicale practice bazate pe dovezi. Azi apare
problema ct de mult din ceea ce este bine documentat se aplic
n ngrijirile medicale de prim linie.
Cu toate c noi, clinicienii, trebuie s cunoastem toate
informa}iile clinice importante, simpla observa}ie sugereaz faptul
c acest lucru nu este posibil. De exemplu, un grup de medici
generalisti americani, rspunznd la un chestionar, au declarat c
ei au nevoie de informa}ii noi sau de informa}ii clinice importante
o dat sau de dou ori pe sptmn, gsind rspunsurile respective
Mr.I (2B], 2OOG
"&
n manuale sau n reviste. Aceiasi medici au identificat pn la 16
nevoi de informa}ii noi ntr-o jumtate de zi, cu o frecven} de 2
ntrebri la 3 pacien}i (circa jumtate din ntrebrile lor au fost
legate de tratamente si un sfert - de diagnostice). Ca rezultat net,
ntr-o jumtate de zi obisnuit de consulta}ii, patru decizii clinice
ar putea fi modificate, dac informa}iile utile pentru aceste cazuri
ar fi disponibile si folosite (3).
S-a constatat c doar 30% din informa}ii au fost gsite n
clinici sau n cabinete unde lucrau medicii, iar supravegherea
direct a stabilit c majoritatea din ele erau ob}inute prin ntrebri
puse colegilor. Medicii identific trei bariere n ob}inerea
informa}iilor. Lipsa timpului necesar pentru a se men}ine la zi
cu informa}iile, manualele depsite (neactualizate), revistele
dezorganizate pentru a putea fi folosite. Problema este legat si
de volumul imens al literaturii medicale. Aceasta este, n prezent,
att de mare nct medicii generalisti, de exemplu, care doresc
s fie la curent cu nout}ile din reviste, ar trebui s studieze 19
articole pe zi, timp de 365 de zile pe an (4).
Baza de date MEDLINE se completeaz sptmnal cu
circa 8000 de surse de informa}ii publicate (peste 400 000 se
adug anual). Un astfel de volum informa}ional este prea mare
pentru a fi analizat de un medic n mod individual. Din acest
motiv, datele cu privire la cea mai bun practic ar putea s nu
fie incluse n practica curent. n rezultat o varia}ie nejustificat
n ngrijire si subutilizarea sau suprautilizarea serviciilor. Se
estimeaz c implementarea n practic a rezultatului unei
cercetri originale ar putea dura pn la 17 ani (5).
Ghidurile bazate pe dovezile stiin}ifice, n urma unei
evaluri critice a acestor dovezi, pot clarifica care din interven}ii
au un beneficiu demonstrat si care nu. Ele pot aten}iona pe
prestatorii asisten}ei medicale despre practicile medicale care
nu sunt sus}inute de dovezi si pot fi inutile sau pot avea un impact
negativ asupra rezultatelor medicale.
n prezent, exist multe ghiduri clinice disponibile pentru
prestatorii asisten}ei medicale. Din pcate, nu toate din ele
corespund acelorasi standarde de elaborare. Metodologia
elaborrii ghidurilor prevede aplicarea unor instrumente speciale
de evaluare. Unul dintre cel mai cunoscut si apreciat instrument
utilizat n practic este Instrumentul de evaluare pentru
Ghidurile clinice (6), care msoar 37 de parametri inclusiv
exactitatea elaborrii, contextul, con}inutul, veridicitatea
rezultatelor si aplicarea ghidului.
Desi acest deziderat st la baza majorit}ii ghidurilor de
indica}ii, exist o variabilitate considerabil n ceea ce priveste
sursa lor, obiectivele specifice si metodele de aplicare. Agen}iile
guvernamentale,companiile de asigurri si companiile private
au dezvoltat, de asemenea, ghiduri practice de indica}ii cu scopul
de a evalua oportunitatea internrilor n spital si a efecturii
diverselor proceduri, precum si n scopul de a optimiza durata
de spitalizare. n plus, deoarece riscul financiar pentru asisten}a
medical a fost transferat treptat personalului medical, un numr
crescnd de medici si organiza}ii de medici au elaborat propriile
lor ghiduri de indica}ii si propriile protocoale pentru tratamentul
anumitor sindroame clinice.
Aceste tipuri diverse de ghiduri de indica}ii seamn, de
obicei, foarte pu}in unele cu altele, n parte datorit faptului c
organiza}iile care le-au elaborat au obiective diferite. Ghidurile
de indica}ii ncearc s defineasc asistenta optim care const
n alegerea strategiilor de tratament cu beneficii maxime, n ceea
ce priveste evolu}ia pacien}ilor, reducnd n acelasi timp
utilizarea unor teste si metode de tratament care pot fi inadecvate
si chiar duntoare. Aceste indica}ii sunt bazate pe dovezi, adic
sunt derivate din analiza studiilor publicate, cu accent pe datele
ob}inute din triale randomizate, cnd acestea exist. Cnd acestea
nu sunt disponibile, este invocat opinia exper}ilor.
Ghidurile de practic medical elaborate de ctre grupuri
de lucru mpart, de obicei, indica}iile n trei clase n func}ie de
oportunitatea lor. Puterea dovezilor legate de un anumit tratament
depinde de datele disponibile. Prin urmare, puterea dovezilor
va fi ierarhizat dup trei niveluri:
Nivel de dovezi A: date derivnd din multiple triale clinice
randomizate sau meta-analize. Nivel de dovezi B: date derivnd
dintr-un singur trial randomizat sau din studii non-randomizate.
Nivel de dovezi C: opinie prin consens al exper}ilor.
Puterea recomandrilor este prezentat folosind
clasificarea urmtoare:
Clasa I: situa}ii pentru care exist dovezi c o anumit
terapie este util si eficient.
Clasa II: situa}ii pentru care exist dovezi contradictorii
si/sau divergen}e despre eficacitatea/utilitatea unui tratament dat.
Clasa III: contraindica}ii.
Ghidurile de practic medical sunt recomandri elaborate
sistematic si destinate s ajute practicienii si pacien}ii n procesul
lurii deciziilor de sntate, n circumstan}e clinice specifice. Aceste
ndrumri au o structur diferit de cea a tratatelor de medicin si
nu le substituie, pornind de la faptul c cel care le utilizeaz este
deja familiarizat cu informa}ia profesional general (7).
Oricare ghid care si propune s promoveze ,cea mai bun
practic si s utilizeze datele din medicina bazat pe dovezi
(MBD) reiese din dou presupuneri: a) c rezultatele identificate
prin studii clinice controlate sunt reproductibile n practica
normal si b) c adoptarea rapid si general a unor tratamente
eficiente va duce la optimizarea tratamentului ntregii popula}ii
(8). Trebuie, totusi, men}ionate dou lucruri: n primul rnd,
ghidurile sunt bazate pe dovezile rezultate din multe triale clinice.
De obicei, n aceste studii pacien}ii sunt selecta}i n func}ie de o
serie de caracteristici clinice, care ar putea s nu le reflecte pe
cele ntlnite n practica medical. n plus, trebuie de }inut cont
c medicina este un domeniu dinamic, ghidurile de fa} prezint
actualitatea bolii si a tratamentului, si sunt elaborate n baza
datelor adi}ionale prezentate la timpul respectiv. Cu toate acestea,
se recunoaste c GPM sunt poten}ial benefice pentru pacien}i,
medici si pentru sistemul sanitar (9).
Beneficiul pe care l poate aduce GPM pentru bolnavi, este
mbunt}irea calit}ii asisten}ei medicale. Promovarea celor mai
bune interven}ii si evitarea celor ineficiente sau a celor depsite,
pentru a reduce morbiditatea si mortalitatea si pentru a mbunt}i
calitatea vie}ii. Pacien}ii cu probleme de sntate identice ar putea
s beneficieze de interven}ii similare, indiferent de zona n care
locuiesc sau de medicul care i trateaz (10). mbunt}irea calit}ii
actului medical este un deziderat al oricrui sistem sanitar na}ional
si una dintre speran}ele globalizrii n medicin.
Prin furnizarea unor recomandri explicite, medicii ajung
s-si optimizeze decizia clinic. Acolo unde ghidurile includ mai
mult datele MBD, furnizorii de servicii medicale pot respinge
motivat ac}iunile care nu se bazeaz pe dovezi certe, din rndul
"'
celor lipsite de eficien} (costuri inutile) sau periculoase. Este
important contribu}ia ghidurilor la mbunt}irea pachetului de
servicii rambursate prin sistemele de asigurri de sntate ctre
practicieni, precum si protec}ia acestora n situa}ii de malpractic.
Evaluarea serviciilor si audit-ul institu}iilor sanitare se pot baza
pe standardele oferite de GPM. n sfrsit, cercettorii din domeniul
medical beneficiaz de aportul acestor instrumente pentru a
identifica problemele-cheie sau aspectele neglijate n activitatea
lor si chiar s ob}in fonduri pentru aceasta (11).
Sistemul sanitar si politicile de sntate sunt printre
beneficiarele implementrii GPM si unii cred c motivele
economice sunt determinante n aceste ac}iuni. Independent de
aceast opinie, este clar c guvernele si agen}ii de asigurare, care
achit costul serviciilor medicale, sunt interesa}i de rezultatele
previzibile, cum ar fi reducerea cheltuielilor prin structurarea
activit}ilor, diminuarea costurilor de spitalizare, a tratamentului
medicamentos si a interven}iilor chirurgicale, dar, nu n ultimul
rnd, de mbunt}irea imaginii publice care rezult din voin}a si
din politica de promovare a calit}ii si a excelen}ei (12).
Sunt identificate cteva principii-cheie care trebuie luate
n considera}ie la elaborarea ghidurilor (13). Shekelle si colab.
au identificat 5 etape n realizarea GPM conforme MBD-ului:
alegerea subiectului, organizarea grupului de elaborare,
identificarea si evaluarea dovezilor, transferul dovezilor n ghidul
de practic medical, evaluarea si actualizarea ghidurilor (14).
Alegerea subiectului. Ghidurile de bun practic pot fi
elaborate pe o gam larg de subiecte; de la epidemiologie la
metode generale de diagnosticare si de tratament. Priorit}ile
identificate n recomandrile Comitetului de Ministri al Consiliului
Europei, sunt: epidemiologia problemelor de sntate, varia}iile
si inegalit}ile n furnizarea si calitatea serviciilor si noile
tehnologii (15). Ideea c guvernele trebuie s-si concentreze
aten}ia pe sntatea popula}iei, mai degrab dect asupra bolilor
individului, o are si OMS care recomand ca teme de elec}iune:
interven}iile care necesit schimbri de sistem, bolile cu impact
major asupra snt}ii (mai ales, n }rile subdezvoltate) (16).
Organizarea grupului de elaborare. Echipa de realizare
a ghidului trebuie s fie format din acei profesionisti care sunt
implica}i n ngrijirea pacien}ilor, crora le este adresat ghidul.
Este recomandabil ca echipa de realizare a ghidului s fie
multidisciplinar, cel pu}in la unele etape. Grupul trebuie sa fie
suficient de mare pentru ca sarcinile s poat fi mpr}ite, dar nu
foarte mare, pentru a rmne func}ional. Din echip fac parte
toate persoanele care si aduc contribu}ia n diverse momente la
realizarea ghidului, inclusiv medici de familie si specialisti, exper}i
n metodologie si administratori. Conductorul va fi, de preferin},
un clinician familiarizat cu practica deciziei informate si cu
experien} n studierea literaturii stiin}ifice, capabil s coordoneze
si s stimuleze discu}iile n grup.
Cutarea yi evaluarea dovezilor. Cutarea informa}iilor
studiilor trebuie sa fie realizat n mod sistematic. Cercetarea
trebuie efectuat n toate bazele de date bibliografice disponibile
generale (Medline, PubMed, Embase) sau specializate
(Cochrane Collaboration Database, Cancerlite, Genom, AIDS
etc). Desi se consider necesar ca echipa de ntocmire a
ghidurilor s aib acces la articolele full-text, adesea relevan}a
unei surse poate fi apreciat prin consultarea rezumatului unui
articol, fcnd o preselec}ie capabil s economiseasc timpul
si energia. Cutarea n bazele de date bibliografice se face
utiliznd cuvinte-cheie pentru fiecare ntrebare. nainte de
nceperea cutrii, trebuie stabilit un plan de cutare pentru
fiecare ntrebare, utiliznd toate sinonimele la cuvintele-cheie.
Se stabilesc, de asemenea, sursele bibliografice corespunztoare
problemei pentru care se face cutarea. Trebuie cutate si
informa}iile existente la nivel local, na}ional si interna}ional.
Datele preluate din studiile relevante sunt clasificate dup
beneficiu, riscuri si eventuale costuri. Ierarhizarea dovezilor, n
func}ie de importan}a lor, este dificil si supus interpretrilor.
Transferul dovezilor n ghidul de practic medical.
Autorii de GPM sunt posesorii unor cunostin}e teoretice pe care
trebuie s le transpun n recomandri practice. Sarcina lor este
dificil: mai nti, pentru c nu toate interven}iile sunt
argumentate la fel de ferm, iar, n al doilea rnd, pentru c intervin
factori noi, de care trebuie s se }in cont: aplicabilitatea unei
dovezi n rndurile popula}iei vizate, costurile, particularit}ile
sistemului sanitar, interferen}ele de ordin social, legal, etic etc.
si, nu n ultimul rnd, valorile si convingerile membrilor grupului
de lucru. Nu ntotdeauna dovezile cele mai pertinente vor
produce recomandrile cele mai bune. Pentru a transpune nivelul
dovezilor n gradarea recomandrilor, regula este consensul
asupra fiecrui punct din ghid.
Evaluarea critic yi actualizarea ghidurilor. GPM va fi
supus evalurii de ctre un comitet de exper}i, independent de
grupul de elaborare. Printre evaluatori se numr: a) clinicieni
exper}i n subiectul tratat, care verific ct de complet a fost
analiza literaturii si n ce msur ghidul rspunde solicitrilor
practicii, b) specialisti n metodologia cercetrii bibliografice
si elaborarea de ghiduri si, neaprat, c) utilizatori, care vor
aprecia utilitatea si aplicabilitatea ghidului. Ar fi ideal ca un
GPM s fie revizuit si completat de ndat ce a fost publicat o
nou experien} relevant, ceea ce presupune o ,pozi}ie de
asteptare a cel pu}in unei pr}i din grupul de lucru. n realitate,
n func}ie de dinamica problematicii, ghidurile prevd revizuiri
care, de regul, au loc o dat la 3-5 ani.
Implementarea ghidurilor de practic medical.
Elaborarea GPM nu asigur n mod automat utilizarea sa n
practic, pentru c acest fapt presupune schimbarea
comportamentului profesional. Acceptarea furnizrii serviciilor
medicale pe baza unor ghiduri, pozi}ie ncurajat de OMS si de
guverne, ridic problema modului n care acestea vor ajunge s
fie utilizate de ctre beneficiarii finali: medici si pacien}i.
Mul}i clinicieni sunt ngrijora}i c GPM le va restrnge
libertatea de decizie, cu toate consecin}ele profesionale,
administrative, etice, legale si chiar financiare care rezult din
aceasta. Rspunsul la aceste temeri ar putea fi gsit n dou
declara}ii a institu}iilor care promoveaz GPM. Pozi}ia OMS
este c ,ghidurile trebuie s furnizeze informa}ii extensive, bine
echilibrate si critice despre beneficiile si limitele diferitelor
interven}ii de diagnostic si tratament, astfel nct medicul s-si
poat exercita judecata cea mai potrivit n fa}a cazurilor
individuale, iar Comitetul Executiv al National Health System,
Marea Britanie, precizeaz c ,ghidurile clinice pot numai s
ajute practicianul si acestea pot fi folosite pentru a mandata, a
autoriza sau a prescrie op}iunile de tratament si ,indiferent ct
de puternic ar fi dovada, rmne responsabilitatea practicianului
s interpreteze aplicarea acesteia (18). Gndirea clinic adesea
ARTICOLE DE PROBLEMA, SINTEZA $I PRELEGERI
Mr.I (2B], 2OOG
#
depseste sursele explicite de informa}ie, adugnd considerente
de bun sim}, atitudine si valoare, nct temerea unora c GPM
le-ar putea eroda aptitudinile clinice si compromite
ra}ionamentul, impunnd o ,medicin de carte de bucate, nu
se sus}ine (19). Orict de bazat pe dovezi ar fi medicina, sm-
burele su de ,art rmne prezent (13, 22).
Unele }ri, cu tradi}ie n elaborarea si utilizarea GPM, au
nceput prin a impune, cel pu}in unele recomandri, sub
amenin}area pedepselor, care puteau merge pn la retragerea
dreptului de liber practic. Exist temerea, par}ial justificat,
c utilizarea GPM ar expune clinicianul rigorilor medico-legale
sau, dimpotriv, l-ar putea elibera de responsabilitate. Desi lu-
crurile nu sunt prea clare si atitudinea justi}iei difer de la o }ar
la alta, medicul rmne suveran n libertatea de a lua decizii,
acceptnd, totusi,ghidurile ca acte normative (13).
Aproape toate GPM includ reglementri pentru aplicarea
medicamentelor mai vechi sau mai noi. Unele dintre acestea
vor fi men}ionate ca justificate si utile, altele - ca lipsite de
eficien} si deci nerecomandate, ceea ce aduce n discu}ie rela}ia
membrilor grupului de elaborare cu firmele productoare si
implica}iile economice pentru acestea (13). Ghidul ghidurilor
OMS stabileste n mod clar ntr-o anex care este conflictul de
interese (inclusiv cel aparent sau poten}ial) n acest domeniu
(16). O oarecare ngrijorare, care vizeaz nu numai GPM, ci si
MBD, este aceea c firmele farmaceutice mari si pot permite
s finan}eze studii randomizate multicentrice, ob}innd astfel
dovezi de prim ordin, n timp ce altele nu o pot face, desi
produsele acestora din urm ar putea fi la fel de bune. Aceast
form de ,dominare este evident n cazul noilor substan}e
terapeutice si cercetarea se reflect n pre} (13).
Diseminarea yi utilizarea ghidurilor. Diseminarea pasiv
a ghidurilor nu are rezultate satisfctoare pe cnd diseminarea
activ, prin cursuri si activit}i de educa}ie medical continu,
este mai eficient. Elemente de semnalizare puse n fise pentru
diagnostic si tratament sau chestionare standardizate, sunt foarte
utile. Materiale informative pentru pacien}i (pliante, fluturasi)
trebuie s nso}easc ghidul. n diseminarea ghidurilor trebuie
implica}i lideri de opinie locali. Programele locale de asigurare a
calit}ii sau audit clinic pot folosi aceste ghiduri. Se accept
diseminarea electronic, internet, suport al deciziei clinice, sisteme
legate de fisele electronice ale pacien}ilor, baze de date. Pentru
c ac}iunea s fie ncununat de succes, este necesar interven}ia
institu}iei responsabile cu organizarea snt}ii, care va aplica
strategii coerente de diseminare si implementare. Recomandrile
con}inute n aceste documente ajut practicienii n trei direc}ii
principale: a) gsirea rspunsurilor specifice la ntrebrile pe care
le ridic practica de zi cu zi; b) identificarea lacunelor n pregtirea
profesional; si c) educa}ia medical continu. Este dovedit faptul
c medicii accept mai usor ghidurile care se bazeaz pe dovezi
clare si cele care recomand medicamente (20).
Moldova, la moment, nu are ghiduri na}ionale coerente,
judicios diseminate si aplicate, desi exist unele ghiduri preluate
si publicate n cadrul unor specialit}i. Principalul defect este
c au fost realizate fr ca grupurile de lucru s utilizeze o
metodologie unitar si stiin}ific. S-a ajuns, astfel, ca unele
ghiduri s se prezinte ca si capitole de tratat, ignornd principiile
MBD si dezideratul de a ,ghida ghidurile. Cea mai bun
practic, desigur difer inevitabil ntre }ri n func}ie de resursele
disponibile pentru asisten}a medical. Este necesar de a ini}ia
un program de elaborare sistematic a ghidurilor de tratament,
pentru un sir de patologii, lund n considera}ie ghidurile
precedente, elaborate n Moldova. La moment, deja au fost
ntreprinse msuri pentru elaborarea ghidurilor de tratament
pentru diferite boli. Exist o ngrijorare c diferite proiecte nu
vor fi implementate eficient si pot fi ntr-adevr inconsistente n
abordare. Activitatea precedent de elaborare a ghidurilor
necesit a fi analizat si ncorporat.
Elaborarea unui ghid de tratament cuprinztor de la nceput
pn la sfrsit este o sarcin complex, ceea ce necesit un numr
mare de exper}i disponibili, precum si resurse financiare
considerabile. Men}inerea acestui program nseamn suportarea
unor cheltuieli suplimentare. Anume din aceast cauz multe }ari
caut s semneze contracte de colaborare cu }rile n care
grupurile, pentru producerea ghidurilor acceptate, deja exist.
Desi, de exemplu, ghidurile finale pentru fiecare }ar aparte s-ar
putea s difere pu}in, n func}ie de disponibilitatea medicamentelor
si a resurselor din domeniului snt}ii, examinarea fundamental
este deseori aceeasi (21). Aceast abordare a fost implementat
cu succes ntr-un sir de }ri.
Dup evaluarea cerin}elor ghidului unei anumite }ri, trebuie
considerate si negociate numeroasele op}iuni interna}ionale. Odat
ce ghidurile interna}ionale sunt disponibile, trebuie luate anumite
msuri pentru analiza acestora si ajustarea lor, dac este necesar,
condi}iilor locale. Procesul dat este considerabil mai lesne, dect
elaborarea unui ntreg ghid. Comisiile de exper}i (Asocia}iile
profesionale) vor prelua sarcina, acordnd ajutor n investiga}ii,
dac acest lucru va fi necesar. Ghidurile terapeutice n cardiologie,
elaborate de societ}ile europene si americane, sunt un exemplu
al unei serii de ghiduri recunoscute pe plan interna}ional. Aceste
ghiduri sunt aduse doar ca un model de ghiduri care au fost cu
succes aplicate ntr-un sir de }ri.
n concluzie, exist argumente c att ghidurile, ct si
protocoalele clinice pot avea un impact pozitiv asupra costurilor
si rezultatelor asisten}ei medicale. Ghidurile sunt instrumente prin
care putem s devenim performan}i. Aplicarea lor reprezint o
cale pentru diminuarea diferen}elor de calitate n sistemul asisten}ei
medicale. Atunci cnd ghidurile se refer la problemele de sntate
public considerate priorit}i, asumarea responsabilit}ii de ctre
autorit}ile sanitare si guvernamentale, respectiv sus}inerea
implementrii lor, este o necesitate. Existen}a ghidurilor ajut la
planificarea resurselor, la cresterea eficacit}ii actelor medicale,
la ameliorarea rezultatelor clinice (reflectate n starea de sntate
a pacien}ilor). Sunt instrumente necesare implementrii unor
proceduri de audit intern fr de care introducerea unor programe
de asigurare si de ameliorare a calit}ii devine imposibil.
BibIiografie
1. Hanka R., Hill-Smith I., McCullagh M. G., Meldrum D. S. Guidelines in
general practice. BMJ., 1999;318: 1212-1212.
2. 3ackson R., Feder G. Guidelines for clinical guidelines. BMJ., 1998; 317:
427-428.
3. Sackett D. L., Richardson W. S., Rosenberg W., Haynes R. Medicina bazat
pe dovezi.(versiunea romn). Institutul de Sntate Public, Timisoara, 1999.
4. Davidoff F., Haynes B., Sackett D., Smith R. Evidence based medicine:a
new journal to help doctors identify the information they need. BMJ., 1995;
310:1085-6.
5. Balas E. A., Boren S. A. Managing Clinical Knowledge for Health Care
Improvement. Yearbook of Medical Informatics. Schattauer, 2000: 65-70.
#
6. Cluzeau F., Littlejohns P., Grimshaw 3., Feder G., Moran S. E.
Development and application of a generic methodology to assess the quality
of clinical guidelines. Int. J. of Qual Health Care., 1999; 11:21-8.
7. Field M. 3., Lohr K. N. Clinical Practice Guidelines National Academy
Press. Washington, 1990.
8. Haycox A., Bagust A., Walley T. Clinical Guidelines: The Hidden Costs.
Brit. Med. J., 1999; 318: 391-393.
9. Woolf S. M., Grol R., Hutchinson A. et al. Poten}ial Benefits. Limitations
and Harm of Clinical Guidelines. Brit. Med. J., 1999; 318: 527-530.
10. Chassin M. R., Brook R. H., Park R. E. et al. Variation in the Use of
Medical and Surgical Services by the Medicare Population. N. Engl. J. Med.,
1986; 314:285-290.
11. Cook D. 3., Marlow C. D., Haynes R. B. Synthesis of Best Evidence for
Clinica/ Practice. Ann. Int. Med., 1997; 126: 376-380.
12. Shapiro D. W., Lasker R. D., Bindman A. D., Lee P. R. Containing Costs
when Improving Quality of Care. Ann. Rev.Publ. Health., 1993; 14:219-241.
13. Boloyiu H. D. Ghidurile de practic medical si medicina bazat pe dovezi.
InfoMedica 2004, nr. 2 (120): 4-10.
14. Schekelle P. G., Woolf S. H., Eccles M., Grimshaw 3. Developing
Guidelines. Brit. Med. J., 1999; 318: 593-661.
15. Developing Methodology for Drawing-Up Guidelines on Best Medical
Practice. Council of Europe Rec., 2001.
16. Guideline for WHO Guidelines. Doc. WHO EIP/GPE/EQC/2003.1.
17. Kahan 3. P., Park R. E., Leape L. L. et al. Variation by Specialty in
Physicians Ratings of the Appropriateness and Necessity of Indications for
Procedures. Med. Care., 1996; 34: 512-523.
18. National Health System Executive. Clinical Guidelines. NHSE. Leeds, 1996.
19. Hurwitz B. Legal and Political Considerations of Clinical Practice
Guidelines. Brit. Med. J., 1999; 318: 661-664.
20. Grol R., Dalhuisjen 3., Thjomas S. et al. Attributes of Clinical Guidelines
that Influence Use of Guidelines in General Practice. Brit. Med. J., 1998; 317:
858-61.
21. Feder G., Eccles M., Grol R. et al. Using Clinical Guidelines. Brit. Med.
J., 1999; 318: 728-730.
22. Suarez-Almazor M. E., Russell A. S. The Art versus the Science of
Medicine. Are Clinical Practice Guidelines the Answer? Ann. Rheum. Dis.,
1998; 57: 67-69.
Aurel Grosu, dr.h., profesor
Vicedirector, Institutul de Cardiologie
Preedintele Consiliului de Experti
Ministerul Snttii i Protectiei Sociale
Chiinu, str. N. Testemitanu,29/1
Tel.: 733620
E-mail: aagrosu@mail.ru
RecepJionat 16.12.2005
ARTICOLE DE PROBLEMA, SINTEZA $I PRELEGERI
Enteropatiile exsudative la copii
I. Mihu
Institutul de Cercetri Stiin}ifice n Domeniul Ocrotirii Snt}ii Mamei si Copilului
Exudative Enteropathies in ChiIdren
Exudative enteropathies are conditions caused by the excessive loss of proteins from lymph or/and plasma to intestinal space. In the case of
proteins and lipoproteitns pathogenesis is determined by the increased permeability of the wall of the lymphatic vessel and pathological exudation
due to malformations of lymphatic vessels. This increases lymphatic pressure or direct action of intestinal enzymes on enlarged lymphatic
vessels, the loss of protein due to development of edema, and secondary immunodeficiency. The treatment includes regimen in diet with
triglyceride limitation in the acute phase, and administrations of A, D, E, K, B
1
vitamins, Fe, Ca gluconates, folic acid, and digestive enzymes.
Infusion treatment includes repairing the balance of water and electrolytes, and the administration of albumin and plasma, and in exceptional
cases immunosuppressive treatment as well as surgical intervention. Complications can be severe diarrhea with drastic decrease of body weight,
dystrophy, and the delay of development in children. Infectious complications, including sepsis, are possible. In persistent cases there is a
probable development of lymphosarcoma. Patients may also suffer a relapse of the disease. Prognosis must be prudent, but the disease is rarely
life-threatening. If the illness is secondary to a major, more serious condition, the prognosis depends on symptoms of the principal condition. If
the disease is diagnosed early and the treatment is adequate complete recovery is possible.
Key words: exudative enteropathies, children
Sxccypafnnnme anfeponafnn y pefe
Jiccy(a+nnnie in+eona+nn coc+oxnnx, conono(ammnecx o6nninixn no+exxn nna:xa+nnecinx n /nnn nnxqa+nnecinx 6enion
nee: eny(onno-inmennin +ai+.
Ha+oiene: 6one:nn :ainmnae+cx n nonimennn nonnnaexoc+n c+enin nnxqa+nnecinx cocy(on ncne(c+nne ynennnennx nnxqa+nnecioio
(annennx, acmnennx nnxqa+nnecinx cocy(on n nn nenoce(c+nennox ynac+nn nnmenan+eninix in:nxon, cne(c+nnex neio xnnxm+cx
na+onoinneciax iiccy(annx n no+ex 6enion n nnnono+en(on, cnoco6c+nymmne noxnnennm o+eia n n+onnnoio nxxyno(eqnnn+a.
B oc+ox neno(e nenennx cno(n+cx i oiannnennm +ninnnen(on, i na:nanennm nn+axnnon A, D, L, K, B
1
, !e, inmiona+a Ca,
qonnenon incno+i, nnmenan+eninix in:nxon. Haen+eaninoe nenenne coc+on+ n nocc+anonnennn no(no-inei+onn+noio o6xena,
nne(ennn ani6yxnna, nna:xi. Hn e:nc+en+nix qoxax no:xono nxxynocyneccnnnoe nenenne, n ncinmnn+eninix cnynaxx xny-
innecioe nxema+enic+no. Bano +aie co6nm(enne ainm+enonon (ne+i.
Lone:ni xoe+ ocnonx+icx niaennon (naeen c e:inx cnnennex xacci +ena, iaxeicnen, :a(eion a:nn+nx e6enia. Bo:-
xoni nnqeinnonnie ocnonennx, cen+nnexnx. Hn xonn:annn nonecca ne ncinmnae+cx no:nninonenne nnxqocaioxi.
Mr.I (2B], 2OOG
#
Tenenne 6one:nn enn(nnnymmee. Hoino: (onen 6i+i oc+oonix, yio:a (nx n:nn no:nniae+ n cnynaxx nennnnon nnxqan-
inii+a:nn. Hn n+onnnix noneccax noino: :anncn+ o+ +enennx ocnonnoio :a6onenannx. Hn annen (nainoc+nie n a(eina+nox nene-
nnn 6oninie nonnoc+im ni:(oannnnam+.
Knneaue cnoaa: iiccy(a+nnnie in+eona+nn, (e+n, (nainoc+nia, nenenne
Defini|ie
Enteropatiile exsudative sunt maladii care evolueaz cu
pierderi excesive de proteine plasmatice si/sau limfatice n lumenul
tractului gastrointestinal. Termenul enteropatie exudativ a fost
lansat de ctre Gordon (1959). n 1961 el a descris exsudarea
proteic cauzat de malforma}ii ale vaselor limfatice intestinale
sub denumirea de Un ca: rar de enteropatie exsudativ.
EtioIogie
Cauze primare
Limfangiectazia intestinal primar tip I (enteropatia
exsudativ idiopatic, boala Walldmann).
Limfangiectazia intestinal tip II (boala Milroy-Mej,
sindromul Noonan, Turner etc.).
CIasificare
1. Limfangiectazia intestinal primar:
tip I (boala Walldman)
tip II (boala Milroy-Mej, sindromul Noonan, Turner etc.).
2. Enteropatia exsudativ secundar - exist mai mult
de 90 de maladii, care pot evolua cu exsudarea proteinelor
plasmatice sau limfatice.
Cauze secundare prezente n mai mult de 90 de maladii:
Maladii de stomac
gastrita hipertrofic Menetrie;
polipoza gastric;
gastroenteropatia alergic etc.
Maladii intestinale
boala celiac;
rectocolita ulcerohemoragic;
boala Crohn;
diverticuloza intestinal;
amiloidoza;
boala Wipple;
sindromul 'intestinului scurt;
maladii vasculare cu implicarea vaselor intestinale;
giardiaza;
tuberculoza intestinal;
polipozele colonului;
limfoamele intestinale;
limfogranulomatoza;
mucoviscidoza;
Afectiuni pancreatice
pancreatite cronice;
sindromul Zollinger-Ellison.
Maladii ale ficatului - ciroza hepatic.
Maladii neoplastice
neoplasm de esofag, stomac, intestin, pancreas;
limfosarcom generalizat.
Maladii imunodeficitare
imunodeficien}ele congenitale si dobndite.
Maladii ale sistemului cardiovascular
pericardita constrictiv;
viciile tricuspidiene;
insuficien} cardiac dreapt.
Maladiile nefrourinare - sindrom nefrotic etc.
Patogenie
ExsudaJia proteic fiziologic este determinat de:
1. Mecanismele care previn extrava:area proteic.
fibrele de colagen si glicozaminoglicanii din matricea
enterocitelor cu sarcin electric negativ, resping proteinele si
n special albuminele (la fel cu sarcin negativ) napoi n
circula}ia sistemic.
2. Mecanismele care previn pierderile proteolipidice:
Prin descuamarea epitelial, sucuri si enzime digestive
pierderile zilnice constituie:
n stomac 26 mg/kg corp proteine;
n intestin 90-150mg/kg corp proteine;
20g acizii grasi liberi, fosfolipide, colesterol.
Pierderile proteice reale, ns, nu depsesc 1g/zi:
se include mecanismul de redigerare a proteinelor si
lipidelor n lumenul intestinal prin ac}iunea proteazelor
pancreatice si reutilizarea lor sub form de aminoacizi sau
peptide libere.
Exsudare proteic patologic
1. Cauze Iimfatice
Ectazieri limfatice
Majorarea permeabilit}ii vaselor
limfatice pentru constituen}ii limfei
Dezgolirea ectaziilor si expunerea
direct la ac}iunea sucurilor digestive
Malforma}ii ale vaselor limfatice Majorarea presiunii limfatice
Exsudarea proteinelor limfatice Limforagie



#!
MorfopatoIogie
2. Lezarea mucoasei intestinaIe
Distrugerea glicozaminoglicanilor si a jonc}iunilor unde
func}ioneaza pompele intestinale de Na, H
2
O, glucoz
Cresterea permeabilitatii mucoasei intestinale
pentru plasma si/sau lichid interstitial

Exsudatie cu proteine plasmatice

Hipoproteinemie selectiv din contul proteinelor plasmatice
cu semivia}a relativ mai lung: albumine si imunoglobuline G

Edeme
hipoproteice

Deficit imun
secundar

Stri infec}ioase

3. Lezarea mucoasei intestinaIe cu majorarea
presiuni n vaseIe Iimfatice
Distrugerea jonc}iunilor de la
polul bazal al enterocitelor,
unde func}ioneaz pompele
intestinale de Na, H
2
O, glucoz
Dezgolirea si distrugerea
vaselor limfatice
Majorarea permeabilit}ii
epiteliului intestinal pentru
proteinele din patul vascular
Plasmoragie


Limforagie

Macroscopic
- re}eaua limfatic are aspect
de "plas impregnat cu
perle": vasele limfatice
sinuoase, cu dilatri chistice
- chiliferii centrali deformeaz
vilozit}ile intestinale.
Microscopic
- vasele limfatice subse-
roase sunt asemntoare
dilatrilor varicoase ale
venelor
- chilifere rupte.


Limfangiectazie tip I
- intereseaz izolat vasele limfatice ale intestinul sub}ire sau
aria colonului.
Limfangiectazie tip II
- se implic si re}elele limfatice periaortale, abdominale, ale
membrelor inferioare, duct toracic (hipoplastic sau absent).
Manifestri cIinice
Debutul
n perioada neonatal (limfangiectazie intestinal primar);
n copilrie sau adolescen}.
Manifestrile clinice n mare parte sunt completate de
semnele maladiei de baz, ns ctre momentul instalrii
fenomenelor de exsudare proteic domin duetul clinic:
Diareea
frecven} moderat;
caracter steatoreic, mai rar creatoreic;
miros fetid;
aspect lucios si spumos.
Edemele
asimetrice;
palide;
calde, moi si pot fi strnse n pliuri;
la digitopresiune nu rmn amprente;
ini}ial sunt localizate, ulterior se pot generaliza pn la
anasarc cu revrsate pleurale, peritoneale sau chiar
pericardice.
n limfangiectazia primar edemele se localizeaz
preponderent pe membrele inferioare sunt masive,
asimetrice si de durat.
n sindromul Noonan sau Turner - mai mult n zonele
plantare sau palmare.
n sindromul Milroy Meij edemele debuteaz neonatal, sunt
generalizate si se pot asocia sau nu cu ntrzierea cresterii.
Durerile abdominale
sunt prezente aproape la jumtate din copii;
nu respect careva legit}i, sunt intermitente si de
intensitate variabil;
se pot asocia cu meteorism sau distensie abdominal;
uneori imit un abdomen acut.
Starea general este de gravitate medie, copilul este
apatic, dificil intr n contact cu semenii si, nu se implic n
jocuri, majoritatea din ei sunt plaxivi, obosesc repede, n cazul
revrsatelor chiloase au dispnee si prefer s stea culca}i, evitnd
decubitul ventral.
Diagnostic
Diagnosticul pozitiv trebuie suspectat la orice copil cu
edeme hipoproteice si diaree.
Diagnosticul paraclinic
Examenul sumar al sangelui
limfocitopenie relativ sau absolut;
hemoglobinemie si eritrocitemie moderat sczute.
1estele biochimice ale sangelui
hipoproteinemie;
hipoalbuminemie sub 15g/ l;
hipogamaglobulinemie (uneori de 40g/l): IgG 2g/l,
IgA si IgM rmn, de obicei, normale sau scad discret;
hipocalciemia;
hipocolesterolemia nso}este cazurile de steatoree important.
Examenul copropara:itologic
steatoree moderat, uneori intermitent care coboar
coeficientul de absorb}ie a grsimilor aproximativ la 80%
din totalul ingerat.
Examenul ecografic nu este utilizat pentru diagnosticul
direct al maladiei.
ARTICOLE DE PROBLEMA, SINTEZA $I PRELEGERI
Mr.I (2B], 2OOG
#"
Din semnele indirecte fac parte:
pseudoascita determinat de dilatarea anselor intestinale,
ocupate de lichid intraluminal;
ascita vizualizat ecografic n perioada intrauterin:
limfangiectazie intestinal primar a ftului (n special de
forme generalizate).
Examenul endoscopic reuseste mai lesne dup un regim
hiperlipidic. Aspectul mucoasei intestinale difer n func}ie de
forma maladiei:
culoare roz sau roz-pal;
desen vascular accentuat si edem pn la hemoragiere
punctiform;
hiperplazie limfofolicular;
uneori sunt prezente focare de hiperpigmenta}ie sau pete
albe opace.
Lumenul intestinal con}ine lichid gras.
Paracenteza diagnostic poate fi util n cazul ascitei si are
ca scop determinarea caracterului chilos al revrsatului peritoneal.
Examenul radiologic
rar pune n eviden} careva semne evocatoare;
furnizeaz concluzii n vederea depistrii maladiei de baz;
totusi mai caracteristice se consider:
ngrosarea pliurilor intestinale fr dilatarea lumenului
intestinal;
diluarea substan}ei baritate prin limforagie.
Limfografia este indicat la suspectarea malforma}iilor
sistemului limfatic pentru
eviden}ierea ectaziilor si hipoplaziilor limfaticelor
mezenteriale si/sau retroperitoneale;
eviden}ierea anomaliilor de vase limfatice (membre, ductul
toracic, pleur, asa-numitele limfangiectazii osoase);
vizualizarea direct a refulrii masei contrastante n
ganglionii limfatici, lumen intestinal, peritoneu etc.
Utilizarea albuminei marcate
permite vizualizarea pasajului limfatic n toate vasele limfatice;
indic regiunile poten}iale de scurgere a limfei;
caracterul radioactiv al substan}ei utilizate oblig la o
limitare serioas n diagnosticul pediatric.
Msurarea clearance-ului
1
-antitripsinei
este o tehnic noninvaziv si se foloseste pe scar larg;
reprezint pentru pediatrie metoda de confirmare a
diagnosticului;
se dozeaz anume
1
-antitripsina deoarece spre deosebire
de alte proteine plasmatice aceasta nu este digerat si nici
absorbit n lumenul intestinal;
indicile variaz mult de la un copil la altul dar fiziologic
nu poate depsi valoarea de 13 ml/zi.
Dozarea
1
-antitripsinei n fecale (A1-AT)
este o metod mult mai simpl, care apreciaz volumul
zilnic al pierderilor intestinale de proteine;
valoarea fiziologic a acestui indice 3,4mg/g mase fecale.
AIgoritm pentru diferen|ierea enteropatiiIor exsudative
Hipoalbuminemie
Limfopenie
Limfografie
Examinare endoscopic
vase limfatice sinuoase
retea limfatic "plas impregnata cu pierle"
Biopsie intestinal
Limfangiectazie
intestinal
1.
Diaree
Edeme
Dureri abdominale
Anemie
Hipocalciemie
Hipoproteinemie
Examen coprocitologic
steatoree, uneori creatoree
Vrst osoas intarziat
Examen endoscopic
denivelarea vilozit}ilor intestinale
Examinare biopsic
atrofie sau subatrofie vilozitar
Boala
celiac
2.
Polifecalie fetid emis
mai frecvent de 2 ori n zi.
Abdomen mrit
ncetinirea sau falimentul
cresterii (masa, talia)
VSH accelerat
Leucocitoz
Anemie
Examen endoscopic
Ulcera}ii ascensionnd din regiunea rectului
Boala
Crohn
3.

Rectoragie
Pusee febrile
Dureri abdominale
VSH accelerat
Leucocitoz
Anemie
Examen endoscopic: aspect de drum pavat
Sindromul
nefrotic
4.
Dureri abdominale
Subfebrilitate
Scdere n pondere
ECDS
pliuri cerebriforme ngrosate, suculente
Boala Menetrie 5.
Dureri abdominale
Gre}uri; Vome
##
SupIinirea deficien|eIor bioIogice
Suplinirea vitaminic
1itamina A
creste func}ia de barier a mucoasei gastrointestinale;
este important pentru procesele de crestere si diferen}iere ale enterocitrelor;
posed propriet}i imunostimulatoare;
se comercializeaz ca Retinol acetat, Aquasol etc.
Tratament
Limfangiectazie intestinal primar
Perioada de acutizare
1. Regim de pat.
2. Regim alimentar hipolipidic:
trigliceride cu lan} scurt si mediu;
trigliceride cu lan} lung 10g/zi.
3. Suplinirea biologic a deficien}elor instalate.
Perioada de acalmie
Regim hipolipidic cu predominarea trigliceridelor cu lan} scurt
si mediu.
Enteropatie exsudativ secundar
Perioada de acutizare
1. Regim de pat.
2. Regim alimentar hipolipidic:
trigliceride cu lan} scurt si mediu;
trigliceride cu lan} lung 10g/zi.
3. Suplinirea biologic a deficien}elor instalate.
Perioada de acalmie
Regimul maladiei de baz inclusiv limitarea trigliceridelor
cu lan} lung.
1itamina D
ac}ioneaz asupra diferen}ierii, proliferrii si activrii celulare, inclusiv a enterocitelor etc.;
administrarea n doze de profilaxie mreste durata tratamentului, creeaz premise pentru agravare sau pentru evolu}ie cronic
recidivant.
1itamina E
previne peroxidarea lipidelor;
este esen}ial n protec}ia acizilor grasi polinesatura}i membranari;
stabilizeaz faza lipidic;
men}ine la nivel fiziologic oxidarea membranelor eritrocitare.
1itamina K
activeaz factorii II, VI, IX, X din complexul protrombinic, proteinele S si C, considerate inhibitori ai coagulrii;
la nou-nscut aportul sptmnal de vitamina K ingerat trebuie s constituie 2-5 mg;
deoarece laptele matern con}ine mai pu}in de 5g/l, sugarul necesitnd n jur de 1g/kg/zi.
Conduita terapeutic n hipovitaminoza K:
peroral n doze de 2,5-5 mg/zi;
parenteral - 1-2 mg/zi.
Conduita terapeutic n hipovitaminoza E:
sugar 4 - 8 mg/zi;
adolescent 10-20 mg/zi.
Conduita terapeutic a hipovitaminozei D
a. doze curative (solu}ie apoas) timp de 30-40 de zile:
prematuri - 10-20 mcg/zi (400-800 U) nu mai mult de 750 mcg/zi (300.000 U);
nscu}i la termen - 10 mcg/zi (400 U); 8-10 picaturi (4-5 000 ME)/zi;
b. doze de sus}inere 500-1500 ME /zi (1-3 picturi).
Pentru copii 1 an se administreaz zilnic 375 g,
pentru 1-3 ani - 400 g/zi;
pentru 4-6 ani - 500 g;
pentru 7-10 ani - 700 g;
pentru ~ 10 ani - 800-1000 g.
NB! Utilizarea preparatelor care presupun administrarea vitaminei n raport cu numrul de U (unitati)
se face din corela}ia: 1 U vitamina A 0,3 g retinol.
ARTICOLE DE PROBLEMA, SINTEZA $I PRELEGERI
Mr.I (2B], 2OOG
#$
Reechilibrarea biologic n unele cazuri n pofida
respectrii regimului agluten, starea general a copilului nu poate
fi prea mult influen}at. Acestea sunt copiii la care schimbrile de
absorb}ie intestinal sunt profund deteriorate, situa}ie care necesit
o reechilibrare hidroelectrolitic si nutri}ional prin aport venos:
Aminoped, 1 flacon 500 ml 1 an 10-15-20 ml/kg/zi; ~
1 an 5-10 ml/kg/zi.
Albumin, 5-10%, 5-10 ml/kg/zi.
Plasm, 5-10 ml/kg/zi.
Aminoplasmal, 10% 10-15 ml/kg/zi endovenos dup
cateterizare central.
Aminosol L - 600 10-15 ml/kg/zi.
Aminosol 800, 10-15 ml/kg/zi.
Aminosol KE, 10-15 ml/kg/zi.
Albumina este o protein elipsoidal a plasmei care asigur
70-80% din presiunea osmotic a plasmei si are o durat a vie}ii
de circa 15-20 de zile. Administrat intravenos, aceast protein
mreste volumul circulant al sngelui, suplinind echivalentul
oncotic al plasmei, micsoreaz hemoconcentra}ia si vscozitatea
sngelui. Volumul total al albuminei n organismul uman (70
kg.) este de circa 350g zilnic fiind sintetizate 15g albumin mai
mult din 60% situndu-se n spa}iul extravascular. O astfel de
concentra}ie asigur sngelui o presiune de 20 de mm Hg.
Cu toate c volumul administrat trebuie individualizat,
doza ini}ial pentru tratamentul hipovolemiei acute trebuie s
constituie 12-20 ml/zi (0,6-1,0 g/kg), iar prizele se pot repeta la
15-30 de minute, dac prima nu a atins efectul scontat. n
hipoproteinemiile fr edeme albumina se administreaz n doz
de 2g/kg/zi, n cazurile de hipoproteinemii cronice fiind mai
preferabil administrarea Albuminei 25%.
Reac}iile adverse ale albuminei se traduc prin nausea,
frisoane, urticarie, care se abolesc la scurt timp dup ntreruperea
sau ncetinirea vitezei de administrare.
Complexul terapeutic se consider adecvat dac:
se restabileste pofta de mncare;
dispar: diareea, edemele.
n formele refractare la regim agluten se va implementa
tratamentul imunosupresor cu Azatioprin, Ciclosporin - n
doz de 1-2 mg/kg corp/zi. Dar rezultatele ob}inute nu sunt nc
concludente. Corectarea hipoalbuminemiei este necesar n
diareile profunde cu hipoalbuminemie marcat. n
limfangiectazia intestinal primar, o astfel de conduit nu este
obligatorie, dar administrarea ei poate atenua evolu}ia puseului
acut. Recent s-a testat utilizarea heparinei n doze care nu
schimb coagularea, care posibil ar putea restabili
permeabilitatea endoteliului capilarelor limfatice.
Tratamentul chirurgical este excep}ional ca gest curativ,
dar trebuie discutat n formele severe, cnd regimul dietetic si
tratamentul simptomatic nu reusesc s amelioreze calitatea vie}ii.
Din indica}iile absolute citm: ectazii limitate la un anumit sector
precizat n prealabil prin tehnici imagistice; bloc extrinsec prin
neoplasm; hipertensie portal etc. Totusi rolul interven}iei
chirurgicale n anomaliile vaselor limfatice este paliativ si prevede
o anastomoz limfovenoas sau derivare peritoneovenoas. Alt
discu}ie despre rolul tratamentului este n cazul compresiilor
extrinseci, n care tactica chirurgical, cu excep}ia cazurilor
inoperabile, este inevitabil. n maladiile inflamatorii cronice
decizia operatorie va fi dictat de activitatea maladiei de baz,
iar n cele cardiace - de starea aparatului cardiovascular.
EvoIu|ie
Evolu}ia maladiei este relativ benign, recidive fcnd
fiecare al treilea afectat. Remisiunile cu diferit durat sunt
ntrerupte de pusee acute, iar exprimarea clinic a formelor minime
poate sugera prezen}a maladiei doar retrospectiv, dup un
anamnestic reusit. La respectarea unui regim alimentar srac n
AIte supIiniri:
Preparate de Fe (Hemofer)
2 luni-3 ani 1-5 pic. x 2-3/zi;
3-9 ani 15-30 pic. x 3/zi;
9-14 ani 30-50 pic. x 3/zi;
2 ani 50 mg x 1-2/zi;
2-12 ani 100 mg x 2/zi;
~ 12 ani 100 mg x 3/zi.
1iamina (vitamina B
1
)
12 luni 0,5 mg/zi;
1,5 ani 0,8 mg/zi;
1,5 - 2 ani 0,9 mg/zi;
3-4 ani 1,1 mg/zi;
5-6 ani 1,2 mg/zi;
7-10 ani 1,4 mg/zi;
Cluconat de Ca
1 an 0,5x 2-3/zi;
2-4 ani 1,0 x 2-3/zi;
5-6 ani 1,0-1,5 x 2-3/zi;
7-9 ani 1,5-2,0 x 2-3/zi;
10-14 ani 2,0-3,0 x 2-3/zi.
Acid folic
0-6 luni 40 mcg/zi;
7-12 luni 60 mcg/zi;
2-12 ani 100 mcg/zi;
13-14 ani 10 mg/kg/zi;
15 ani 1-2 mg/kg/zi.
Fermenfi digestivi
Pancreatin: Kreon 10 000 - 500 ME/kg x 4-6/zi.
1 an 0,1-0,15;
2 ani 0,2; Pancitrat - 500 ME/kg x 4-6/zi.
3-4 ani 0,25;
5-6 ani 0,3; Eurobil - 500 ME/kg x 4-6/zi.
7-9 ani 0,4;
10-14 ani 0,5g x 3-6/zi.
#%
grsimi diareea se limiteaz, edemele cedeaz, iar proteinemia
creste. Alteori ns asemenea efecte benefice pot fi ob}inute numai
n cazul administrrii diureticelor. Rata periferic a albuminelor
si IgG rareori revine la indici fiziologici, ei se stabilizeaz dup
cteva luni de la ini}ierea tratamentului. Formele timpurii de
manifestare ale limfangiectaziilor pot avea caracter familial.
CompIica|ii
Enteropatia exsudativ se complic cu diaree rebel, scdere
ponderal pn la casexie, revrsate hiloase (peritoneale, pleurale,
pericardice etc.), implicri infec}ioase etc. n majoritatea cazurilor
retardul ponderal se completeaz cu ntrzierea (aproape n jumate
din cazuri) sau chiar falimentul cresterii. n cazurile grave, se
poate dezvolta o septicemie. Sunt referiri care sus}in c, dup
mul}i ani de evolu}ie exist riscul de apari}ie a limfosarcomului.
Pronostic
Pronosticul formelor primare ale maladiei este rezervat,
evolu}ia fiind de cele mai dese ori urmat de un sfrsit letal. n
enteropatiile exsudative secundare pronosticul este n mare parte
determinat de diagnosticul si tratamentul adecvat att al maladiei
de baz, ct si al exsuda}iei proteice propriu-zise. Diagnosticate
timpuriu si tratate adecvat, enteropatiile exsudative, cu excep}ia
limfangiectaziilor intestinale primare care implic multe vase
limfatice ale intestinului, se pot remite spontan.
BibIiografie
1. Orban-$chiopu Ana-Maria. Ghid practic de gastroenterologie. Ed.
Didactic si Pedagogic. R. A. Bucuresti, 1996, p. 325-327.
2. Hsanuk H. Cnn(ox xania6co6nnn y (e+en. Mocina, 1999.
3. Kumar D. Surgery of the small bowel. Opinion Gastroenterol., 1994, p.
143-148.
4. Schappler A., Braun 3., Penz U. Ghid clinic. Ed. Medical. Bucuresti, 1995.
5. Navarro 3., Schmitz 3. Gastro-enterologie pediatrique. Medecine-Sciens
Flamarion. Paris, 2000, p. 217-223.
6. Buligescu L. Tratat de gastroenterologie. Ed. Medical Amaltea. Bucuresti,
1999.
7. Popescu V. Algoritm diagnosctic si terapeutic n pediatrie. Ed. Medical
Amaltea. Bucuresti, 1999.
8. Aoyagi K., Iida M., Yao T. et al. Intestinal lymphangiectasia: value of double-
contrast radiographic study. Clin Radiol., 1994, Nov: 49 (11), p. 814-819.
9. Aoyagi K., Iida M., Yao T. et al. Characteristic endoscopic features of
intestinal lymphangiectasia: Correlation with histological findings.
Hepatogastroenterology, 1997, Jan-Feb: 44 (13), p. 133-138.
10. Ballinger A. B., Farthing M. 3. Octreotide in the treatment of intestinal
lymphangiectasia. Eur J Gastroenterol Hepatol., 1998, Aug: 10 (8), p. 699-702.
11. Bouhnik Y., Etienney I., Nemeth 3. et al. Very late onset small intestinal
B cell lymphoma associated with primary intestinal lymphangiectasia and
diffuse cutaneous warts. Gut., 2000, Aug: 47(2), p. 296-300.
12. Fuss I. 3., Strober W., Cuccherini B. A. et al. Intestinal lymphangiectasia,
a disease characterized by selective loss of naive CD45RA lymphocytes into
the gastrointestinal tract. Eur J Immunol., 1998, Dec, 28 (12), p. 4275-4285.
13. Kuroiwa G., Takayama T., Sato Y. et al. Primary intestinal
lymphangiectasia successfully treated with octreotide. J Gastroenterol., 2001,
Feb, 36 (2), p. 129-132.
14. Maconi G., Molteni P., Manzionna G. et al. Ultrasonographic features of
long-standing primary intestinal lymphangiectasia. Eur J Ultrasound., 1998,
Aug, 7(3), p. 195-198.
15. Behrman R. E., ed. Nelson textbook of pediatrics, 15th ed. Philadelphia,
PA: W.B. Saunders Company. 1996, p. 1097.
16. Yamada T. et al. ed. Textbook of Gastroenterology. 2nd ed. Philadelphia,
PA: J.B. Lippincott Company. 1995, p. 834.
17. Marie I. et al. Gelatinous transformation of the bone marrow: an uncommon
manifestation of intestinal lymphangiectasia. Am J Med., 1999, 107, p. 99-100.
18. Ballinger A. B. et al. Octreotide in the treatment of intestinal
lymphangiectasia. Eur J Gastroenterol Hepatol., 1998 (10), p. 699-702.
19. Maconi G. si coaut. Ultrasonographic features of long-standing primary
intestinal lymphangiectasia. Eur J Ultrasound., 1998 (7), p. 195-198.
20. Persic M. et al. Intestinal lymphangiectasia and protein losing enteropathy
responding to small bowel restriction. Arch. Dis. Child., 1998 (78), p. 194.
21. Ralph P. M., Troutman K. C. The oral manifestations of intestinal
lymphangiectasia: case report. Pediatr Dent., 1996, 18(7), p. 461-464.
22. Salomons H. A., Kramer P., Nikulasson S., Schroy P. C. Endoscopic
features of long-standing primary intestinal lymphangiectasia. Gastrointest
Endosc., 1995, 41 (5), p. 516-518.
Ion Mihu, dr. h., profesor interimar
Institutul de Cercetri tiintifice n Domeniul Ocrotirii Snttii
Mamei i Copilului
Chiinu, str. Burebista 93
Tel.: 559655
E-mail: mihu_ion@yahoo.com
RecepJionat 24.02.05
ARTICOLE DE PROBLEMA, SINTEZA $I PRELEGERI
Mr.I (2B], 2OOG
#&
Dup cum este men}ionat n literatura de specialitate
|Covic M. si coaut., 2004], toate bolile la mamifere si la om (cu
excep}ia intoxica}iilor si bolilor infec}ioase) au la baz erori n
programul informa}ional-genetic din celulele acestora.
n prezent, cunostin}ele din biologie si dezvoltarea
biotehnologiilor moderne n medicin au fcut posibil controlul
genetic al multor func}ii si strii de sntate a animalelor
mamifere si a omului.
Pentru a prentmpina apari}ia unei boli cu predispozi}ie
genetic si pentru a stopa progresia ei, oamenii de stiin} au
gsit metode de control genetic al acestora, iar domeniul nou-
aprut a fost numit inginerie genetic. n cadrul ingineriei
genetice, mai trziu (n anii 1970 ai sec. trecut), s-a conturat
ingineria genic, care se ocup de studiul (genetic molecular)
si repararea (genoterapie) genelor organismului, n timp ce
ingineria genetic vegheaz totalitatea si integritatea genelor
(genomul) unui organism.
Aici trebuie men}ionat faptul c, spre deosebire de
manipulrile genetice la animale, terapiile genice umane se
limiteaz, deocamdat, la transformarea genetic a celulelor
somatice, nu si a celor germinale, din motive de securitate
biologic a speciei umane |Pinkert C., 1994].
n anul 1990, S. Rosenberg si colaboratorii si au reusit
s suprime progresia melanoamelor prin manipulri genetice
ale celulelor umane n cultur. Acesti cercettori au izolat din
sngele pacien}ilor limfocite infiltrate n tumori (TIL - engl.
tumor infiltrating lymphocytes). Celulele TIL sunt implicate n
reac}iile imune naturale de atac al forma}iunilor neoplazice
solide. Autorii aminti}i, au supus celulele TIL unei transformri
genetice, conferindu-le proprietatea de a exprima proteine
antineoplazice. n cele din urm, celulele transformate genetic
au fost reinjectate n organismul pacien}ilor cu melanom
Controlul genetic asupra unor afecJiuni ale organismului yi
utilizarea celulelor stem n corecJia lor
V. Popescu
Laboratorul de Genetic, USMF ,Nicolae Testemi}anu
Genetic ControI over Some Affections of the Organism and AppIying of Stem CeIIs for Correction of the Diseases
Literature review shows that many diseases have genetic backgrounds and are not treatable by conventional procedures. Therefore, new approaches,
combining stem-cell therapy and genetic engineering methods to provide healthy, tissue-compatible and functionally adaptable cells for use in
transplantation and regeneration of various affected organs. This paper states the methods involved in cell therapies and their possibilities.
Key words: cell therapy, embryonic stem-cells, gene therapy, cell cloning
fenefnuecxn xonfponu nap onesnnun n ncnonusonanne cfnononmx xnefox n nx xoppexunn
O6:o nn+ea+yi noia:inae+, n+o xnoine 6one:nn, io+oie ni:nani naymennxxn n iene+nneciox annaa+e ine+oi, ne no((am+cx
nenennm o6innixn xe+o(axn. nx nx neo(onennx ceio(nx a:nnnae+cx nonin no(xo(. On coc+on+ n conxemennn xe+o(on +eannn
c+nononixn ine+iaxn n xe+o(on iene+nnecion nnenenn. J+o no:nonxe+ nonynn+i :(oonie ine+in, io+oie o6na(am+ o(nonexenno
+ainxn nanixn cnonc+naxn iai: +ianenax conxec+nxoc+i n qyninnonaninax a(an+a6eninoc+i n, cne(ona+enino, cxoiy+ 6i+i ncnoni-
:onani (nx neeca(in c nenim eieneannn none(ennix oianon. B c+a+ie ne(c+anneni xe+o(i, ncnoni:ymmnecx n ine+onnon
+eannn, a +aie nx no:xonoc+n nnxenenne.
Knneaue cnoaa. ix6nonaninie c+nononie ine+in, iennax +eannx, inonnonanne ine+oi
metastatic. Dup dou luni din momentul introducerii n
organism, aceste celule erau func}ionale, exprimnd factori
antineoplazici si gena neo n calitate de marcher.
Helen Blau si colaboratorii ei au ob}inut, n anul 1981,
culturi de mioblasti primari care au derivat din organismul unor
persoane care sufereau de distrofie muscular Duchenne. Mai
trziu, a fost descris posibilitatea de a introduce gena normal
a distrofinei n mioblastii cultiva}i, care pot fi, apoi, reintrodusi
n }esutul muscular al pacientului pentru a corecta patologia
|Pinkert C., 1994].
n anul 1987, J. Sorge si colaboratorii au realizat corec}ia
bolii Gaucher tip I (la nivelul celulelor n cultur) prin
transformarea genetic a fibroblastilor umani deficien}i n
adenozin-deaminaz (ADA) cu gena normal, responsabil de
sinteza ADA |Palmer et al., 1987].
n medicina de astzi se cere implementarea metodelor de
manipulare genetic si negenetic a celulelor, dar mai ales a
celulelor embrionare |Vintil I. si coaut., 2004], pentru a putea
ob}ine }esuturi sntoase n afara organismului (in vitro) care s
fie utilizate n transplantare si terapii celulare. Pentru aceasta,
medicii-imunologi afirm c celulele/}esuturile, create n laborator,
trebuie s fie recunoscute ca fiind proprii organismului-primitor,
adic aceste }esuturi manipulate (reconstruite), trebuie s fie
compatibile din punct de vedere imunologic cu organismul-
primitor, dar si compatibile func}ional cu organul-}int (situs)
conform principiilor fiziologiei |Vior C., 2000].
Cum ob}inem }esuturi sntoase genetic care s fie si
compatibile imunologic cu organismul primitor? n acest sens,
oamenii de stiin} au gsit solu}ia. Ei propun implementarea n
medicin a clonrii terapeutice si terapiilor celulare |Vintil I.
si coaut., 2004]. Clonarea permite ob}inerea de celule cu acelasi
profil genetic (genotip) ca si al celulelor-surs (celulele extrase
#'
din organism, de la care deriv celulele ob}inute ulterior, n timpul
cultivrii) |Popescu V., 2005]. n asa fel, noi reusim s ob}inem
celule compatibile cu organismul afectat si ele pot fi utilizate
pentru transplantare (terapii celulare regenerative) n organismul
persoanei bolnave. Aceast metod si-a confirmat deja eficien}a
n remedierea multor boli asa cum sunt infarctul, leucemiile,
diabetul zaharat. La Spitalul Clinic nr. 1 Jude}ean din Timisoara,
Romnia, ncepnd cu anul 2000, colectivul condus de Prof. Dr.
Virgil Punescu, aplic cu succes terapiile celulare si au reusit s
refac partea necrozat a miocardului cu cel pu}in 30%.
Pentru a restabili func}ia unui organ, adeseori, nu este
suficient s realizm terapia celular, dar se cere, n prealabil,
s reparm genomul celulelor ce sunt cultivate. Pentru aceasta
se cere s parcurgem urmtoarele etape:
1. Caracterizm, n primul rnd, genotipul persoanelor
afectate, n familiile crora au fost cazuri de boli genetice sau
boli cu predispunere genetic, prin metodele de genotipizare
|Sambrook J. et al., 1989]. Dac gsim o muta}ie genic n
celulele analizate, se recurge la substituirea genei mutante cu o
gen normal sau introducerea, prin inser}ie, a genei normale,
fr excizia celei patologice |Vintil I. si coaut., 2004], dup
cum urmeaz n punctele 2-6.
2. Identificm persoanele care au celule normale, con}innd
gena responsabil activat (se transcrie dnd nastere unei molecule
ARNm specific) utilizm metodele de genotipizare molecular
(RFLP, PCR, hibridizare cu sonde moleculare, secven}iere s.a.)
|Sambrook J. et al., 1989; http://irb.jhmi.edu].
3. Ob}inem gena (sub form de ADNc) din ARNm-ul ei
specific (utilizm metodele de genotipizare molecular si anume,
RT-PCR, clonare molecular cu ajutorul vectorilor de clonare,
separarea secven}elor de ADN cu gena de interes terapeutic)
|Sambrook J. et al., 1998; http://irb.jhmi.edu].
4. Introducerea ADN-ului exogen cu gena de interes n
genomul celulelor cultivate (transfec}ie), prin electroporare sau
cu ajutorul virusurilor |Pinkert C., 1994; Vior C., 2000; http://
irb.jhmi.edu]. Pentru a fi transformate genetic in vitro, se aleg
celulele care ntrunesc mai multe cerin}e, printre care: celulele
trebuie s provin din }esutul n care se exprima gena dat, se
cere ca celulele date s fie usor accesibile, s aib un indice
mitotic relativ nalt s.a. |Pinkert C., 1994].
5. Selec}ia si expandarea celulelor transformate, cu ajutorul
mediilor nutritive con}innd antibiotice pentru selectivitate. La
aceast etap, utilizm metodele cultivrii celulelor animale in
vitro |Pinkert C, 1994; Vior C., 2000; http://irb.jhmi.edu].
6. Introducerea celulelor cultivate, n organul afectat |Siepe
M., Heilmann C. et al., 2005; http://irb.jhmi.edu].
Dac celulele ob}inute continu s prolifereze si au
proprietatea de a se diferenJia n celule caracteristice organului-
}int, aceast tehnologie se ncheie odat cu etapa introducerii
celulelor cultivate, n organul afectat.
Multiple cercetri recente au pus n eviden} faptul c
celulele medulare osoase, crescute n laborator n condi}ii
specifice, se dezvolt n celule osoase, cartilaginoase, adipoase
si musculare |Ababii I., Ciobanu P. si coaut., 2005].
Totusi, de cele mai multe ori, celulele pe care le izolm
din organismul adult sunt deja, mai mult sau mai pu}in,
diferen}iate si nu ntotdeauna se rediferenJiaz odat cu
aducerea lor n }esuturile organismului |Boheler K., Czyz J. et
al., 2002]. Pentru a rezolva acest impediment, oamenii de stiin}
au gsit posibilitatea de reprogramare a nucleului celulelor
somatice. Aceasta se realizeaz prin metoda transferului
nucleului celulei diferen}iate n citoplasma unui ovocit de
ordinul I si, apoi, n ovocit de ordinul II. Astfel, se ob}ine un
zigot |Lanza R., Moor M. et al., 2004] care poate fi cultivat n
medii nutritive artificiale pentru a se dezvolta pn n stadiul de
blastocist preimplanta}ional care poate fi pstrat pe termen lung
n stare congelat (azot lichid - 196 C). Blastocistul con}ine
masa celular intern (embrioblastul) din care pot fi izolate celule
tinere, nediferen}iate, numite celule stem embrionare (ES)
|Thomson J., Itskovity-Eldor J. et al., 1998]. Aceste celule sunt
pluripotente, deoarece pot reface orice }esut din organism
|Wobus Anna, 2001; Odorico J., Kaufman D. et al., 2001].
n cazul unor afec}iuni cum este infarctul miocardului,
biotehnologia terapeutic va cuprinde etapele de manipulare a
celulelor fr a le transforma genetic, deoarece pentru a
remedia aceast afec}iune se cere refacerea pr}ii necrozate a
cordului cu celule tinere func}ionale si histocompatibile.
Aceast terapie celular se realizeaz conform schemei
de mai jos (fig. 1).
Conform acestei scheme, la nceput, din blastocist se
izoleaz masa celular intern (ICM) |Thomson J., Itskovity-Eldor
Fig. 1. Etapele realizrii terapiei cu
celule ES n vederea remedierii
infarctului miocardic.
Legend: ICM masa celular intern din embrion; ES celule
stem embrionare;
LIF factor inhibitor al diferen}ierii celulare.
ARTICOLE DE PROBLEMA, SINTEZA $I PRELEGERI
Mr.I (2B], 2OOG
$
J. et al., 1998]. Celulele din ICM sunt transferate n plcu}e Petri
unde au fost, n prealabil, cultiva}i fibroblasti fetali n calitate de
celule-feeder (pentru a ob}ine condi}ionarea mediului nutritiv cu
factori de crestere celular). Tot n aceast plcu} Petri este
adugat mediu nutritiv DMEM-high glucose proaspt, cu adaos
de factori care previn diferen}ierea celulelor stem-embrionare.
Celulele se cultiv n aceste plcu}e la 37 C, atmosfera con}innd
5% CO
2
(incubator). O dat n dou zile se substituie mediul
nutritiv vechi cu mediu proaspt. Iar, o dat n trei zile, se face
repicarea celulelor cultivate si repartizarea lor n plcu}e Petri
pregtite pentru cultivarea celulelor ES. Este important ca celulele
ES s fie repicate, de fiecare dat, pn a atinge confluen}a. Dup
ce s-a ob}inut o cantitate suficient de celule ES, acestea sunt
desprinse de suprafa}a plcu}ei, prin tratare cu o solu}ie tampon
ce con}ine tripsin. Dup splare si centrifugare, celulele ES
procesate, se dilueaz cu solu}ie fiziologic steril si se introduc,
cu ajutorul unei seringi, n vasele coronariene ale inimii, n timpul
opera}iei chirurgicale |Siepe M., Heilmann C. et al., 2005]. n
perioada ce urmeaz dup opera}ie, celulele introduse trec din
venele coronariene n peretele cordului. O parte din aceste celule-
stem se 'instaleaz si se diferen}iaz n cardiomiocite, refcnd
n acest fel, miocardul si prelungindu-i activitatea |Siepe M.,
Heilmann C. et al., 2005].
Biotehnologiile descrise aici pot sta la baza corec}iei multor
boli cum sunt leucemiile, diabetul zaharat, bolile }esutului
conjunctiv, ciroza hepatic, hepatitele cronice, boli din domeniul
oftalmologiei, otorinolaringologiei, pseudartroze, artroze
deformante, osteomielite, defecte osoase, osteodistrofii, hemofilie
etc. Exist speran}a c terapiile celulare vor sta, inclusiv, la baza
remedierii unor boli neurodegenerative, cum este boala Parkinson.
ConcIuzie
n prezent, se dezvolt o serie de metode terapeutice
neconven}ionale cum sunt metodele terapiilor cu celule stem si
metodele terapiilor genice. Luate mpreun, aceste metode dau
nastere unui domeniu nou, cel al terapiilor celulare si genice,
care face posibil punerea sub control a unor afec}iuni, ceea ce
ofer posibilit}i noi si foarte eficiente pentru men}inerea strii
de sntate a organismului.
Termeni utilizaJi: ADN acid dezoxiribonucleic; ADNc
acid dezoxiribonucleic complementar; ARNm acid ribonucleic
mesager; ES celule stem embrionare; PCR reac}ie de
polimerizare n lan} a ADN; secven}iere determinarea succesiunii
nucleotidelor n ADN; RFLP analiza polimorfismului lungimii
fragmentelor de restric}ie ale ADN; hibridizare molecular
recunoasterea prin complementaritate a secven}elor necunoscute
din ADN-ul investigat cu ajutorul unor molecule de ADN ob}inute
artificial, a cror secven} este cunoscut.
BibIiografie
1. Ababii I., Ciobanu P., Eyanu N., Topor B., Nacu V. Actualit}i si perspective
n transplantarea celular. Curierul medical, nr. 3 (285), 2005, p. 42-46.
2. Blau H., Webster C. Isolation and characterization of human muscle cells.
Proc. Natl. Acad. Sci. USA, 78, 5623-5627.
3. Boheler K., Czyz 3. et al. Differentiation of Pluripotent Embryonic Stem
Cells Into Cardiomyocytes. Circulation Research (Review), 2002, p. 189-201.
4. Covic M., $tefnescu D., Sandovici I. Genetic medical. Ed. Polirom, 2004.
5. Ladoyi I. Embriotehnologie animal. Ed. Victor Melenti, Cluj-Napoca, 1999.
6. Lanza R., Moor M., et al. Regeneration of the infarcted heart whith stem
cells derived by nuclear transfer. Circulation Research., 2004; 94:820.
7. Odorico 3., Kaufman D., Thomson 3. Multilineage differentiation from
human embryonic stem cell lines. Stem Cells., 2001; 19:193-204.
8. Palmer T., Hock R. et al. Efficient retrovirus-mediated transfer and
expression of a human adenosin deaminase gene in diploid skin fibroblasts
from an adenosine deaminase-deficient human. Proc. Natl. Acad. Sci. USA,
81, 1055-1059.
9. Pinkert C. Transgenic animal technology. A laboratory handbook. Academic
Press, London, 1994.
10. Popescu V. Producerea embrionilor de mamifere manipula}i genetic si
negenetic. 1e: de doctorat. USAMVB. Timisoara, 2005.
11. Rosenberg S., Aebersold P. et al. Gene transfer into humans
immunotherapy of patients with advanced melanoma, using tumor-infiltrating
lymphocytes modified by retroviral gene transduction. N. Engl. J. Med. 1990,
323, p. 570-578.
12. Sambrook 3. et al. Molecular Cloning. A laboratory manual. Cold Spring
Harbor Laboratory Press, 1989.
13. Siepe M., Heilmann C. et al. Stem cell research and cell transplantation
for myocardial regeneration. Eur. J. Cardiothorac. Surg., August 1, 2005; 28(2):
318 - 324.
14. Sorge 3., Kuhl W. et al. Complete correction of the enzymatic defect of
type I Gaucher disease fibroblasts by retroviral-mediated gene transfer. Proc.
Natl. Acad. Sci. USA., 1987, 84, p. 906-909.
15. Thomson 3., Itskovity-Eldor 3. et al. Embryonic stem cell lines derived
from human blastocysts. Science., 1998; 282:1145-1147.
16. Vintil I., Vintil D. Genetic medical. Ed. Universit}ii 'Vasile Goldis.
Arad, 2004.
17. Vior C. Biotehnologii medicale. Ed. Funda}iei 'Romnia de mine.
Bucuresti, 2000.
18. Wobus A. Potential of embryonic stem cells. Mol. Aspects Med., 2001;
22:149-164.
19. http://irb.jhmi.edu/Guidelines/genetransfer.html
Victor Popescu, dr., cercettor tiintific
Laboratorul de Genetic, USMF ,Nicolae Testemitanu
MD 2004, Chiinu
Bd. tefan cel Mare i Sfnt, 165
Tel.: 244709, 205135
E-mail: vipopescu2000@yahoo.com
RecepJionat 11.10.2005
$
Introducere
Mediatizarea prin diferite metode, cum ar fi filmele
artistice, diferitele talkshow-uri sau emisiuni informative, a
formelor de comportament deviant, inadaptabilitate social,
comportament delincvent etc., a reusit s ne familiarizeze si s
rspndeasc n diferite segmente sociale no}iunile de psihopat,
sociopat, tulburare de personalitate s.a. Esen}ial este, ns, faptul
c totusi doar un bun specialist acreditat si experimentat poate
diagnostica tulburrile de mai sus. Vom ncerca n continuare s
elucidm factorii perturbatori care provoac erorile cele mai
frecvente n diagnosticarea tulburrilor de personalitate.
ProbIemeIe actuaIe n diagnosticarea tuIburriIor de
personaIitate
Tulburrile de personalitate sunt considerate astzi ca fiind
o devia}ie de la 'norm, n sensul c personalitatea se dezvolt
dizarmonic, trsturile interne si comportamentul subiectului
sunt rigide, alternd substan}ial capacitatea de adaptare si de
rela}ionare social.
Interesul nostru fa} de tulburrile de personalitate a fost
strnit de ctre urmtorii factori:
1. Inciden}a persoanelor cu tulburri de personalitate, fapt
care impune un grad sporit de aten}ie acestui tip de tulburri,
confirmat de urmtoarele date statistice:
a. Cel pu}in 29% din popula}ia general sufer de tulburri
de personalitate.
b. Cel pu}in 42% din pacien}ii clinicilor de specialitate
sunt diagnostica}i ca suferinzi de tulburri de personalitate.
c. Cel pu}in 75% din de}inu}ii penitenciarelor si ale
institu}iilor corec}ionale prezint tulburri de personalitate.
2. Implica}iile sociale, reflectate n urmtoarele aspecte:
a. Spectrul larg simptomatic si tipologic al tulburrilor de
personalitate, care se extinde de la persoane inadaptate pn la
persoane antisociale, denot prezen}a tipului dat de persoane n
toate sferele si segmentele sociale.
b. Gradul nalt de sinucideri si/sau crime printre psihopa}i
determin un procent sporit de risc social, amenin}nd nssi
securitatea social.
Sistem modern de diagnosticare a tulburrilor de personalitate
D. Topa, doctorand
Catedra Psihologie si Pedagogie, Specialitatea Psihologie Medical, Universitatea de Stat din Moldova
Necessity of a Modern Method in PersonaIity Disorders Diagnosis
This article enumerates the factors that generate the most frequent errors in the diagnosis of personality disorders and the major problems in
the processing of the personality disorder diagnoses. The author offers a new model utilizing an electronic support system to reduce or prevent
these problems.
Key words: personality disorders, diagnosis
Honan cncfeua pnarnocfnxn nnunocfnmx paccfpocfn
An+o o6amae+ nnnxanne na qai+oi, io+oie cnoco6c+nym+ caxix nac+ix omn6iax n (nainoc+nie nnnnoc+nix acc+onc+n, na
ocnonnie no6nexi (nainoc+nin nnnnoc+nix acc+onc+n. On ne(naiae+ nonym xo(eni emennx nimeneenncnennix no6nex, n
nac+noc+n inei+onnym cnc+exy (nainoc+nnecion no((ein.
Knneaue cnoaa. nnnnoc+nie acc+onc+na, (nainoc+nia
3. Insuficien}a metodelor anterioare, determinat de
urmtorii factori:
a. pozi}ia tulburrilor de personalitate la intersec}ia
psihologiei, psihiatriei si ale stiin}elor neurale, fiecare avnd
diferite atitudini n ceea ce priveste existen}a, etiologia si
simptomatica tipului dat de tulburri, criterii diferite de
diagnosticare si interpretare;
b. deficitul de colaborare ntre stiin}ele men}ionate,
divergen}ele n interiorul fiecrei stiin}e, curente si scoli
contradictorii fapt care duce la analiza separat a simptomelor,
neintegrate n ansamblul caracteristicilor psihice ale subiectului,
c. interpretarea personalizat a diagnosticrii, rezultatele
acesteia depinznd deseori de caracteristicile si strile personale
ale examinatorilor;
d. accesul limitat la nv}area utilizrii metodelor, care
pot fi nsusite doar n sistemul ucenic - maestru, nu mai poate
face fa} cerin}elor sistemului modern de nv}mnt.
4. Dezvoltarea stiin}elor medicale si a psihologiei solicit
modernizarea sistemelor diagnostice si adaptarea lor la noile
standarde impuse de tehnologiile electronice, care ofer
posibilit}i extraordinare n ceea ce priveste:
a. Standarde noi care ofer posibilitatea de utilizare
echitabil a tuturor resurselor umane din domeniu, sistem, n
care conteaz doar calitatea produsului stiin}ific si se face
abstrac}ie de ras, provenien}, pozi}ie social si academic,
vrsta si experien}a cercettorului.
b. Acurate}e n prelucrarea datelor si n analiza rezultatelor,
datorit programelor avansate de calcul si de analiz factorial.
c. Accesul att pentru nceptori, ct si pentru specialisti,
la toate informa}iile din domeniu si exploatarea avantajelor
colaborrii la distan}.
Prima problem major apare din cauza faptului c
criteriile de diagnosticare a tulburrilor de personalitate sunt
expuse ntr-o form lizibil, aparent accesibil pentru specialisti,
s-ar prea c si propriu-zis procedura de diagnosticare este
accesibil si destul de simpl. n practic nu se ntlnesc subiecJi
care s prezinte o form ,curat, clar de tulburare de
personalitate; n marea majoritate a cazurilor simptomele din
ARTICOLE DE PROBLEMA, SINTEZA $I PRELEGERI
Mr.I (2B], 2OOG
$
diferite tulburri de personalitate integrndu-se ntr-un mozaic
simptomatic, adic ntr-o singur persoan, se manifest prin
simptome din diferite tulburri de personalitate. Astfel, apare o
dificultate de a ordona aceste simptome n dominante sau
secundare si cu att mai mult de a le stabili cota de participare n
cadrul tulburrii. Aceasta duce la o abordare eronat terapeutic,
pacientul sim}indu-se din nou singur si nen}eles, se vede nevoit
s abandoneze terapia, iar sansele de readresare se reduc la minim.
A doua problem de baz a diagnosticrii tulburrilor de
personalitate este cea a factorului uman - examinatorii sunt
afecta}i de defectele sistemului de pregtire a specialistilor din
domeniu, lipsa de experien}, lipsa pregtirii speciale, oboseal,
dezinteres, loialitatea fa} de un anumit curent stiin}ific, antipatie,
simpatie sau alt situa}ie de contra-transfer etc.
SoIu|ia
Din momentul identificrii problemelor vizibile ale
diagnosticrii tulburrilor de personalitate, s-a purces la cutarea
mecanismelor de reducere a factorilor perturbatori. Solu}ia s-a
dovedit a fi destul de simpl: tehnologizarea procesului de
diagnosticare. Adic a aprut necesitatea unui sistem electronic
care s asiste activitatea diagnosticienilor, ndeplinind
urmtoarele condi}ii:
1. S fie o metod complex de investigare care presupune:
a. Sistematizarea si integrarea ntr-un sistem unic de
diagnosticare a tuturor criteriilor psihologice si psihiatrice, ct
si corelarea lor la o baz topografic si/sau func}ional
neurologic, n vederea diagnosticrii tulburrilor specifice de
personalitate sau a sindroamelor organice care se reflect n
personalitatea subiec}ilor cu leziuni cerebrale si a tipurilor de
tulburri organice de personalitate.
b. Introducerea unei liste complete, obiective si impar}iale
de simptome, indiferent de curentele si scolile stiin}ifice din
interiorul stiin}elor relevante.
c. Stabilirea rela}iilor obiective ntre fiecare simptom si
tulburrile de care acestea apar}in, precum si elaborarea
formulelor de atribuire.
d. Explorarea unui cmp larg de posibilit}i, datorit
nmagazinrii tuturor datelor constituante ale diagnosticului.
2. S prezinte un grad nalt de precizie, datorit urmtorilor
factori:
a. Standardizarea introducerii datelor, care presupune filtrarea
si organizarea datelor, selectndu-le doar pe cele relevante.
b. Preluarea criteriilor de diagnosticare din surse reputate,
cu grad nalt de credibilitate.
c. Prelucrarea electronic a datelor si calcularea precis a
probabilit}ilor.
3. S fie o metod rapid, obiectiv usor de atins datorit
prelucrrii electronice a informa}iei.
4. S fie o metod accesibil specialistilor cu o experien}
mic si/sau nceptorilor, fapt care va permite utilizarea larg a
solu}iei.
5. S reduc influen}a factorilor perturbatori asupra calit}ii
produsului stiin}ific:
a. S reduc influen}a factorilor personali ai examinatorului
(lipsa de experien}, lipsa pregtirii speciale, oboseal,
dezinteres, loialitatea fa} de un anumit curent stiin}ific, antipatie,
simpatie sau alt situa}ie de contra-transfer etc.), prin intermediul
standardizrii chestionarului de preluare a datelor si a raportului
final.
b. S reduc defectele sistemului de pregtire a specialistilor
din domeniu prin stocarea complet a informa}iilor relevante.
6. S prezinte un grad nalt de flexibilitate, datorat
actualizrii frecvente a datelor si a receptivit}ii sistemului la
apari}ia datelor noi (integrarea imediat n prelucrare), ct si
utilizarea feed-back-ului n regim on-line, pentru depistarea
lacunelor sistemului, preluarea datelor noi si colaborare la distan}.
Domeniile de aplicare a unui astfel de sistem se extind de
la domeniul clinic, deoarece sistemul propus este un instrument
de asisten} diagnostic, care estimeaz starea actual a
subiectului, ct si necesitatea de interven}ie n cadrul domeniului
juridic, deoarece sistemul propus poate fi utilizat ca program
de profilare si/sau evaluare a poten}ialului antisocial, n domeniul
asisten}ei sociale, fiindc sistemul ofer o estimare a adaptrii
sociale a subiectului, putnd fi utilizat si ca instrument de
evaluare a personalit}ii, fapt care-i permite s fie ntrebuin}at
practic n toate domeniile de evaluare a resurselor umane.
Am vrea, totusi, s men}ionm c sistemele tehnologice
trebuie s conlucreze cu factorul uman, aceasta fiind singura cale
pentru a le putea perfec}iona si pentru ca rezultatele scontate s
fie remarcate nentrziat si valoarea investi}iei ini}iale s fie
justificat si returnat ntr-un timp scurt. Actualmente, structurile
electronice respective sunt capabile s reduc factorii perturbatori
cel mai des ntlni}i, dar nicidecum nu pot nlocui presta}ia unui
specialist, ci doar o pot asista n vederea ob}inerii unui diagnostic
de maxim acurate}e, care va premisa terapia si eventual va
rencadra pacientul n societate. Eficien}a si creativitatea resurselor
umane este extrem de pre}ioas pentru societate, de aceea, treptat,
trebuie sistematizat orice structur pentru a ob}ine un maxim de
rentabilitate cu un set minim de mijloace si investi}ii.
BibIiografie
1. American Psychiatric Association. Diagnostic and Statistical Manual of
Mental Disorders. Text Revision, 2000.
2. Enikeeva D. D. Hoiannnnie coc+oxnne y (e+en n no(oc+ion. AcademA,
1998.
3. Georgescu M. Psihiatrie. Ghid practic. Ed. National, 1998.
4. Grant I., Adams K. Neuropsychological Assessment of Neuropsychiatric
Disorders. Oxford University Press, ed. 2, 1990.
5. Ionescu G. Tulburrile personalit}ii. Ed. Asklepios, 1989.
6. Kernberg O. F. Severe Personality Disorders. Psychotherapeutic Strategies.
Yale University Press, 1984.
7. World Health Organisation. Classification of Mental and Behavioural
Disorders. Clinical Descriptions and Diagnostic Guidelines, 1992.
Diana ]opa, doctorand
Universitatea de Stat din Moldova
Catedra Psihologie i Pedagogie,
Specialitatea Psihologie medical
Chiinu, str. Mateevici,60
Tel.: 577705
E-mail: diana_topa@msn.com
RecepJionat 26.09.2005
$!
Euopesouaucuaa uaruoc1uka u 1epauua - knuuuneckoe upunoaeuue
kaau1oao wexauuku
A. Kupuak, A. Eanaauoa
Haynno-nccne(ona+enicinn nnc+n+y+ oxani xa+ennc+na n (e+c+na Pecny6nnin Mon(ona
Bioresonance Diagnostic and Therapy as CIinicaI SuppIementary of Quantum Mechanics
The discovery of the functional informational-energetic system inside of an alive creatures allowed to formulate and to base the role of the
informational-energetic pathogens in the illness, to find out the mystery of the informational-energetic connection between the acupunctural
points and to examine it like transiting mechanism of such system, where the main factor is the electro-magnetic field of the biosphere. At the
moment, investigators obtained almost enough scientific data, which approves the fact of electro-magnetic field with different specters and
diapasons of influence upon all biological processes. All objects of the Universe with the properties of physicallychemical characters have an
informational-energetic aspect.
Key words: bioenergetics information
Terapia i diagnosticuI cu biorezonan| - ntrebuin|area cIinic a mecanicii cuantice
Descoperirea sistemului func}ional informa}ional-energetic n organismele vii permite stiin}ei s formuleze si s demonstreze rolul patogenezei
informa}ional-energetice n dezvoltarea bolilor, descoperirea misterului legturii informa}ional-energetice ntre punctele acupuncturale si a
examina sistemul ca un mecanism de transmitere n care factorul de baza este cmpul magnetic al biosferei.
La moment, cercetarile stiin}ifice au ob}inut date noi, care demonstreaz de facto c cmpurile electromagnetice (cu spectre si diapazoane
diferite) influen}eaz procesele biologice.
Toate corpurile Universului cu caracter fizico-chimic au aspect informa}ional-energetic.
Cuvinte cheie: bioenergetica informa}ional
Hayia ye nno+iina :anecy nen:nec+noc+n na( cyme-
c+nonannex +oninx n +onnanmnx ineinn n nac+nnno ye nn-
:nae+ nx. O(naio nccne(onannx n i+on o6nac+n (o cnx no na-
xo(x+cx na caxon nananinon c+a(nn, necxo+x na +o, n+o neio-
+oie qai+i n e:yni+a+i na6nm(ennn nac+ox+enino +e6ym+
cnoeio a:rxcnennx. Bonna nnqoxannonnoio n:ina, io+o-
in non:omen n qn:nie n 6O-x -7O-x io(ax XX neia, n nac+o-
xmee nexx nce 6onee n 6onee cxemae+cx n o6nac+i 6nonoinn.
4n:nia nnon xa+enn nnnneiae+ cnennannc+on a:nnnnix
o6nac+en :nannn. Bonoci, io+oie ni(nniae+ 6nonoinx ne-
e( qyn(axen+aninixn nayiaxn, :ac+annxm+ neecxa+nna+i
inaccnnecine, nonno yc+anonnnmnecx nonoennx qn:nin n
xnxnn. B cnom onee(i, nne(enne qn:nin n xnxnn n cqey
6nonoinn aciinae+ cnonenmne n:anxo(enc+nnx xe(y ine-
xen+axn nnix cnc+ex, n+o ioennix o6a:ox xenxe+ cno-
nnmnecx nonx+nx cymnoc+n n:nn n nenox.
Ban XX! neia, nai+niymmnn n ycnonnxx nonix xom-
nix nnqoxannonnix +exnonoinn, c+anmnx +onniox (nx io-
noccaninon no cnonx xacm+a6ax n ciooc+n a:nn+nx na-
ynno-+exnnnecion enonmnnn, (onen, xo+x 6i ynomen-
no, a:6na+icx n o6nac+n 6noqn:nnecinx noneccon, n non-
ocax inan+onon qn:nin n nnqoxannonnix ocnonax 6no-
ineie+nin, n+o6i xcno ne(c+annx+i ce6e cnonenmne n:a-
nxo(enc+nnx n nnox oiann:xe, noncxo(xmne na ncex
yonnxx o+ xnio- (o xaio, (nx oco:nannoio nnxene-
nnx conexennix xe(nnnncinx +exnonoinn n (nainoc+nie
n +eannn, ncnoni:ymmnx neoiannnennie no:xonoc+n
ioxnim+enon +exnnin.
B nac+oxmee nexx nn:nani (ne qn:nnecine qoxi
cymec+nonannx xa+enn - nemec+no n none. Bemec+no - xa-
+enaninin cy6c+a+, coc+oxmnn n: nac+nn, nxemmnx xac-
cy noiox, - +.e. xaccy, (oc+ynnym (nx n:xeennx conexen-
nixn +exnnnecinxn ce(c+naxn. Maccy noiox nxem+ nac-
+nni na a:nix yonnxx oiann:annn: neio+oie inexen-
+anie nac+nni, a+oxi, xoneiyni, aieiannn (+ne(ie +ena,
n(ioc+n, ia:i) n n. Hone - ce(a, ne(c+annennax cy6ine-
xen+anixn nac+nnaxn, +.e. nac+nnaxn, ne nxemmnxn xac-
ci noiox. Hone o6ecnennnae+ n:anxo(enc+nne xe(y nac+n-
naxn nemec+na na nm6ix yonnxx oiann:annn xa+enn.
Hocioniiy conexennax annaa+ya ne n coc+oxnnn non:-
nec+n n:xeenne xacci noiox nac+nn, o6a:ymmnx none, +o
ocnonnon xaai+enc+nion i+on qoxi xa+enn xnnxe+cx
ineinx. Me(y xaccon n ineinen cymec+nye+ n:anxocnx:i,
niaaexax yannennex Jnnm+enna: L=mc
2
, i(e L - ine-
inx, m - xacca, c - ciooc+i cne+a n naiyyxe - ocnonnon cxicn
yannennx Jnnm+enna coc+on+ n no(+ne(ennn e(nnc+na
nemec+na n nonx. Bemec+no xoe+ cymec+nona+i +oniio n
ycnonnxx nonx. Hone one(enxe+ 6a:onin yoneni c+yi+y-
i nemec+na n qox eio (nnennx. Hn i+ox (nnenne xn-
nxe+cx ocnonnix cnonc+nox nemec+na, cnoco6ox eio cyme-
c+nonannx, eio qyninnen. Ho( qn:nnecinx nonex cne(ye+
nonnxa+i nm6on nn( eio noxnnennx: iann+annonnoe none,
inei+nnecioe none, xainn+noe none, a c+yi+ynon e(nnn-
nen nonx xnnxe+cx inei+oxainn+nax nonna. Hennnnax
c+yi+ya nonx ne(c+annena n nn(e nonn a:nnnnon nac+o-
+i, axnnn+y(i, qoxi n nei+oa. B+onnnax c+yi+ya nonx
one(enxe+cx ia(nen+ox nno+noc+n eio nonn. Ho(rex nno+-
noc+n ineie+nnecioio :ax(a nonx nime in+nnecioio
yonnx neeno(n+ xa+enm n: coc+oxnnx nonx n coc+oxnne
nemec+na. Hno+noc+i ineie+nnecioio :ax(a o6ecnennna-
ARTICOLE DE PROBLEMA, SINTEZA $I PRELEGERI
Mr.I (2B], 2OOG
$"
e+ ia(nen+nym :ony ionnen+annn inexen+anix nac+nn,
nenamax nx n xa+enaninin o6rei+ [1O,3,6].
Honecc c+yi+yn:annn-(ec+yi+yn:annn xa+enn
ne(c+annxe+ co6on o(ny n: ocnonnix qox ee (nnennx.
Xnnax xa+enx ncei(a naxo(n+cx n coc+oxnnn qn:nio-xn-
xnnecioio neannonecnx. Hy+ex o6a:onannx coo+ne+-
c+nymmen c+yi+yi inexen+anie nac+nni, namaxci noi-
yi co6c+nennix ocen, cnoco6c+nym+ no:nninonennm xni-
o+oion n xnioxainn+nix nonen, i(e inei+oni c+anonx+-
cx, +ainx o6a:ox, inei+oxainn+axn, io+oie iox6nnny-
m+cx (nx ia(on cnc+exi n o(no cyxxanoe none, c+yi-
+yno oiann:onannoe no :aionax n:anxo(enc+nnx a:nnn-
nix qox ineinn, n+o nnno(n+ i eann:annn inei+oxai-
nn+nix nny+nine+onnix n xeine+onnix n:anxo(enc+nnn.
Tainx o6a:ox, ocuoaa ausuu - +1o ue 1onko oweu ae-
mec1a, uo u auanus u uepeana uuqopwauuu a auaux
cuc1ewax [3,6,9].
Bo n+oon nononnne XX neia noxnnnaci +eonx caxo-
oiann:annn cnneie+nia (o+ ienecioio cnona sineigia
- conxec+noe, ioonea+nnnoe (enc+nne). Teonx o6rxcnxe+
nonecci no:nninonennx, yc+onnnnoc+n, acna(a a:nnnnix
c+yi+y nnon n nennon xa+enn. Cymec+nennym oni n
no:nninonennn n c+anonnennn cnneie+nin ciiann a6o-
+i B. H. Bena(cioio o noocqee, H. annna o 6nonoin-
necion inonmnnn, . Loninxana n A. Hyaniae o c+a+nc+n-
neciox onncannn cnonix (nnennn, A. A. Loi(anona, A.
H. Konxaioona, H. K. Anoxnna, A. A. An(onona, H. C.
Kinona, L. H. Lenoycona, . . an(ay o +eonn cnc+ex.
Co:(annm +eonn caxooiann:annn n conexennox ee
nonnxannn no xnoiox co(enc+nonann nccne(onannx H. Hn-
ionna [8], !. Xaiena [9], H. J+innca [12], H. Knnxon+onn-
na [5] n (yinx. Coinacno conexennix naynnix ne(c+an-
nennxx, nce nnie cymec+na o6e+am+ qoxi n qyninnn c
noxomim caxooiann:annn, io+oax xaai+en:ye+cx no:-
nninonennex oco6ix qox ynox(onennoc+n n(ann o+ no-
noennx annonecnx nn coo+ne+c+nymmnx nnemnnx n nny+-
ennnx ycnonnxx n a:ymennex c+yi+y n6nn:n nonoe-
nnx annonecnx nn non:noninix ycnonnxx [7]. B one(e-
nennox noc+anc+nenno-nexennox o+e:ie xao+nnecion
neannonecnon ce(i co6nae+cx iynna inexen+on, io+o-
ie (enc+nym+ coinaconanno n +ex caxix ni(enxm+ ce6x
n: ce(i ny+ex o6a:onannx coo+ne+c+nymmen c+yi+yi.
Bo:nninonenne ynox(onenoio no nexenn n noc+anc+ne
ionnei+nnnoio none(ennx cnc+exi o:nanae+ nannnne y nee
oco6ix eiynx+onix no:xonoc+en [6,7,8,1O,11].
B nac+oxmee nexx 6onimnnc+no +eonn xno:(annx
nn:nae+, n+o n ocnone nm6ix noneccon oiann:annn xa-
+enn nen+ n:anxo(enc+nne inei+oxainn+nix ione6annn
Coinacno inan+onon xexannie, xnioo6rei+ax nncyma
(nonc+nennax nno(a: onn xnnxm+cx nac+nnaxn, no nxem+
nonnonon xaai+e (nnennx, +.e. xnioo6rei+i (inei+o-
ni, no+oni n (yine nac+nni, o6na(ammne nnn+ono xa-
non xaccon) o6na(am+ o(nonexenno ionyciynxnixn n
nonnonixn cnonc+naxn. Cne(ona+enino, na one(nennox
xnioyonne cnoen c+yi+ynon oiann:annn xa+enx xo-
e+ xaai+en:ona+icx +oniio noce(c+nox ineie+nnecinx
(nonnonix) cnonc+n. B i+ox cnynae (nx nocnnx+nx nccne-
(ona+enx ona neexo(n+ n coc+oxnne nonx[ 2,3,5,8,1O].
Onnaxci na o6mne nonoennx inan+onon xexannin,
xono cnn+a+i, n+o c+yi+ynon e(nnnnen qyninnn oia-
nnnecion xa+enn xnnxe+cx nonna, o6a:yexax (enc+nymmen
xoneiynon n e:yni+a+e ee an+oione6annx. Pa:nnnnie qo-
xi (nnennx xa+enn (o+ +ennonoio neexemennx xoneiyn
(o qoxnonannx xicnn) coo+ne+c+nym+ a:noxy yonnm
ee oiann:annn, nn i+ox onn n:anxocnx:ani n n:anxonen-
amaexi. B +o e nexx (nx ncex nn(on xa+enn xaai+e-
na qyn(axen+aninax qoxa (nnennx - ay+ononnonie ione-
6annx. B nac+oxmee nexx eme ne co:(ano ynnqnnnonan-
non nnnnnno-cne(c+nennon inaccnqniannn nonnonix no-
neccon. Bxec+e c +ex ni(enxm+ nonni, one(enxmmnecx na-
nannennex - no(oninie (nei+o nanannen n(oni (nne-
nnx); noneennie (nei+o nanannen nenen(niynxno (nn-
ennm); cnnaninie (nei+o nocn+ cxemannin xaai+e -
nxxonnnennoe n o(nonexenno iyionoe nnn innnncon(-
noe). Ho nac+o+e a:nnnam+ :nyionie, cne+onie, inei+o-
xainn+nie nonni. Xnnoe nemec+no cnoco6no i ieneannn
inei+oxainn+nix nonn. Lnoo6rei+i o6na(am+ no+ennnani-
non no:xonoc+im eiynnonannx +ancno+nix nonec-
con n ine+ie c noxomim no(oninix n:nynennn, a n cnynae
co:(annx cnnxonn:nonannix ioonea+nnnix no(oninix
cninanon - cnoco6noc+im ynannx+i neexemennex oia-
nn:xa iai nenoio [1O].
B 6nonoinn oco6oe :nanenne nxem+ ay+ononni - non-
ni, qoxnymmnecx :a cne+ nny+ennnx ineie+nnecinx
noneccon, ocnonnie naaxe+i io+oix one(enxm+cx
cnennqnion oiann:annn c+yi+ynix inexen+on oiann:-
xa a:nnnnoio yonnx (o+ xoneiyni (o nenoc+noio oia-
nn:xa). Ocnononononniox ynennx o6 ay+ononnonix no-
neccax n xnxnnecin ai+nnnix ce(ax xnnxe+cx L. H. Leno-
ycon [1]. m6ax qyninnx nnon cnc+exi n cnoen ocnone
nxee+ one(enennin nn( (qn:nneciym qoxy) ay+ononni.
4oxa, axnnn+y(a n ciooc+i ay+ononn one(enxm+cx cnon-
c+naxn caxon ai+nnnon ce(i n ne :anncx+ o+ nananinix
ycnonnn. Ji:ononni - i+o nonni, qoxnymmnecx nnemnn-
xn, no o+nomennm i oiann:xy, +enaxn n ineie+nnecinxn
nonxxn. Ji:ononni nxem+ 6onimoe :nanenne n oiann:a-
nnn ncex n:nenno nanix noneccon 6nonoinnecinx cnc-
+ex. Kox6nnannx ay+o n ii:ononnonix n:anxo(enc+nnn ne-
n+ n ocnone qoxnonannx cnonenmnx xe+a6onnnecinx
nenamennn, o6ecnennnammnx neeno( inexen+on nen-
non xa+enn n nnie c+yi+yi. Jneinx ii:ononnonix
no:(enc+nnn xoe+ +ancqoxnona+icx n ineinm ay+o-
nonn n ai+nnn:nona+i nx, nnn nao6oo+ - (eqoxnona+i n
no(annx+i[1,1O].
Coinacno conexennix ne(c+annennxx inan+onon
xexannin, n o6innix ycnonnxx nce nac+nni xa+enanino-
io xna ne xoiy+ nc+yna+i n nenoce(c+nennin ion+ai+. Onn
n:anxo(enc+nym+ (yi c (yiox noce(c+nox ineie+nnec-
inx nonen, +.e. nxem+ +oniio nonnonie ion+ai+i. Hn i+ox
qoxnonanne xnxnnecinx cnx:en xoe+ noncxo(n+i nn
ycnonnn (oc+a+onnon ioxnnexen+anoc+n n+xon ione6a-
nnn n:anxo(enc+nymmnx a+oxon n n cqoxnonannon +a-
inx o6a:ox xoneiyne coxanxm+cx cnennqnnecine nonno-
nie xaai+enc+nin ia(oio nome(meio n nee inexen+a.
Cnx:annie n xoneiyny inexen+i qoxnym+ nonin (cnc-
+exnin) ione6a+eninin n+x, xaai+en:ymmnn qn:nio-
$#
xnxnnecine cnonc+na (annon xoneiyni. Cne(ona+enino,
ay+ononnonie naaxe+i oiannnecinx xoneiyn xnnxm+cx
+ex nennnnix :nenox, io+ooe one(enxe+ noc+oenne
c+yi+yi n qyninnm nm6oio 6noo6rei+a, oco6ennoc+n eio
qn:nonoinnecinx noneccon, cnennqniy na+onoinnecinx
o+inonennn, nync+nn+eninoc+i i nnemnexy no:(enc+nnm n
n. B coo+ne+c+nnn c (annixn conexennon qn:nin xono
y+ne(a+i, n+o ay+ononni 6nonoinnecinx c+yi+y qo-
xnym+cx ay+ononnaxn nx inexen+on, n+xi io+oix, n
e:yni+a+e ioonea+nnnoio n:anxo(enc+nnx, ne+enenam+
iann6ononnym cnnxonn:annm n one(enxm+ ay+ononno-
nie xaai+enc+nin nenoc+noio 6noo6rei+a [1,3,1O].
O+ii+ne nannnnx n nnix oiann:xax qyninnonani-
non nnqoxannonno-ineie+nnecion cnc+exi no:nonnnn
nayie cqoxynnona+i n o6ocnona+i oni nnqoxannonno-
ineie+nnecioio (nnqoxannonno-nonnonoio) na+oiene:a n
a:nn+nn n c+anonnennn :a6onenannx, acii+i +anny nn-
qoxannonno-ineie+nnecinx n:anxocnx:en aiynyni+ynix
+onei n accxa+nna+i nx, iai nnexno-nee(ammee yc+-
onc+no i+on cnc+exi, nycionix qai+oox io+oon xnnx-
e+cx inei+oxainn+noe none 6nocqei [2].
Jnei+oxainn+noe none, iai nocn+eni ineinn, nxe-
mmee mnoinn ineionnqoxannonnin cnei+ o+ a(no-
nonn (o g-n:nynennn o6na(ae+ n nonnonixn, +.e. ione6a+eni-
nixn, xaai+enc+niaxn, io+oix cnonc+nenno xnnenne
e:onanca n nn+eqeennnn [2,1O].
Xoomo n:nec+no, n+o e:onanc nnno(n+ i 6onimexy
e:yni+a+y nn xenimnx ineie+nnecinx :a+a+ax. Kai 6ino
noia:ano nime, ia(ax xnxnneciax, inei+nneciax, iann-
+annonnax, x(enax cnx:i +aie nxem+ ione6a+eninie xa-
ai+enc+nin.
Jnax ineie+nnecine n ione6a+eninie xaai+enc+n-
in a:nix xnxnnecinx cnx:en, neox+no, xono ynannx+i
i+nxn cnx:xxn, ncnoni:yx e:onancnie no:(enc+nnx nn
xnnnxaninix ineie+nnecinx :a+a+ax. Vnannx+i xnxnnec-
inxn cnx:xxn - :nann+ ynannx+i 6nonoinnecinxn no-
neccaxn na xoneiynxnox, a+oxnox, a +aie inan+ono-non-
nonox yonne.[2,4,5]
Hxenno (oc+nennx conexennon nayin nocnynnn
xomnix nxnynicox (nx a:nn+nx, o6ocnonannx n ncnoni-
:onannx 6noqn:nnecinx xe+o(on n xe(nnnne, ce(n io+o-
ix nnon+e+nix xnnxe+cx uopesouaucuaa uaruoc1u-
ka u 1epauua (EPT), sa1paruaamaa, ucknnu1enuo,
uuqopwauuouuy cqepy oprauuswa [2,4,5|.
Ho cnonax ne:n(en+a Bcexnnon xe(nnnncion acco-
nnannn M. Keninea, nne(enne 6noe:onancnon +eannn
(LPT) xono cannn+i c o+ii+nex Honoio Cne+a n xe(n-
nnne. LPT - nonoe nanannenne n nene6non n noqnnai+n-
necion xe(nnnne. Me+o( LPT ocnonan na nixnnennn n no-
(annennn na+onoinnecinx, nocc+anonnennn n ycnnennn qn-
:nonoinnecinx nac+o+nix cnei+on ione6annn n nx cnnx-
onn:annn. Hn6oi (nx LPT a6o+am+ c inei+oxainn+-
nixn ione6annxxn, n:nynaexixn nenonenecinx oiann:-
xox. Jeni LPT :ainmnae+cx n nen+ann:annn na+onoinnec-
inx ione6annn y nannen+a n n ai+nnannn nxxynnix cnn
oiann:xa. Hn i+ox ne ncnoni:ye+cx nniaion nnemnen
ineinn (nn:ionac+o+nix, yni+a:nyionix ione6annn n +.n.),
nce ione6annx xnnxm+cx qn:nonoinnecinxn [2,4,5].
B nonecce none(ennx 6noe:onancnon +eannn no-
ncxo(n+ nine(enne n: oiann:xa naionnennix in(o- n ii-
:o+oicnnon, +.e. ocymec+nnxe+cx xe:enxnxnax eai+nnannx.
Bo:(enc+nne na nnqoxannonno-nonnonox yonne
ne(ycxa+nnae+ conoc+annxoc+i naaxe+on nnemneio
inei+oxainn+noio nonx c naaxe+axn co6c+nennoio inei-
+oxainn+noio nonx oiann:xa, n+o no:nonxe+ nocc+anan-
nnna+i naymennin ioxeoc+a:, o6ecnennnax, +ex caxix,
on+nxaninie ycnonnx (nx qyninnonnonannx oiann:xa iai
nenoc+non cnc+exi [4].
Manie, no nannnino oiann:onannie e:onancnie
no:(enc+nnx na cnonie cnc+exi ne:ninanno iqqei+nn-
ni, io+oie :anac+ym noxnnxm+cx ne no nnemne niaen-
nix eainnxx, a n qyninnonaninix nenoiyxoaninix
c(nniax (6noxnxnnecinx, 6noqn:nnecinx, nxxynonoinnec-
inx n (.), nnno(xmnx i n:xenennm eai+nnnoc+n oia-
nn:xa n yonnx e:ennon a(an+annn i qai+oax nnemnen
ce(i, n+o, n cnom onee(i, n:xenxe+ qyninnonaninoe co-
c+oxnne 6oninoio oiann:xa[4]. Ha ocnone ineionnqoxa-
nnonnix +exnonoinn nn+encnnno a:a6a+inam+cx nn+ei-
a+nnnie no(xo(i i (nainoc+nie n nenennm :a6onenannn c
yne+ox e:enon a(an+nnnix no:xonoc+en oiann:xa n
yonnen nx eai+nnnoc+n, coc+oxnnx ocnonnix eiynxnn-
onnix cnc+ex no c+enenxx nx nanxennx n nc+omennx.
K nac+oxmexy nexenn naionnen 6onimon nai+nnec-
inn xa+enan, (exonc+nymmnn ynnianinie (nainoc+n-
necine n nene6nie no:xonoc+n inei+oxainn+noio n nn-
qoxannonnoio nonen, ne nxex noia y6e(n+eninon +eoe+n-
necion 6a:i. cno o(no, n+o no:(enc+nne nn none(ennn
+ec+nonannx a:nnnnix (nainoc+nnecinx n nene6nix ne-
naa+on nxee+ cnonc+na inei+oxainn+noio nonx. Bo:xo-
noc+i (nc+annnonnon nee(ann no nono(nniy, cne+ono(y,
nee: inanenoe n o6innoe c+eino, c noxomim an+enn, a
+aie no:xonoc+i nee:anncn ineionnqoxannonnix xa-
ai+enc+ni nenaa+on na no(y, caxa, HJV, ioxnim+e-
nym (ncie+y n, naionen, no:xonoc+i nee(ann no ncexy
xny nee: cnc+exy !nleinel - (oc+a+onnoe +oxy no(+ne-
(enne [2,5].
Ve a:a6o+ana n nne(xe+cx n xe(nnnnciym nai-
+niy cnennann:nonannax annaa+ya : annaa+no no-
iaxxnin ioxnneic (nx (nainoc+nin n +eannn HMLHC
iicne+, inei+onnin xe(niaxen+o:nin cenei+o, anna-
a+ TPAHC4LPH (nx nxxoio n nnnecnoio ineio-nn-
qoxannonnoio neenoca neiac+nennix cnonc+n nenaa-
+on na a:nnnnie nocn+enn (no(y, caxanym iyniy, noci,
cnn+) POCCH, (nainoc+nnecinn annaa+ BL!A +ec+,
nn6o (nx 6noe:onancnon +eannn no 4. Moennm n J.
Pame Aiy+ec+-BRT, +eanen+nnecinn ioxnneic MOPA,
nn6o (nx 6noe:onancnon +eannn Moa-Cyne-Lnno-
nx non:no(c+na qnxi Me(-Tonni !x6X (!exannx),
ioxnim+en:onannax inei+o(nainoc+nneciax cnc+exa
Accuall 1OOO - CHA.
LPT no:nonxe+ necixa noc+o nonyna+i a:noo6a:-
nie 6nonenaa+i ny+ex nnqoxannonnoio neenoca (nx-
nnn+nnia) nxxix qn:nonoinnecinx (n na+onoinnecinx, n
nnne+nonannix na+onoinnecinx) inei+oxainn+nix io-
ne6annn nannen+a na no(y, anioioni, ioxeona+nneciym iyn-
iy n +.(. Taine 6nonenaa+i no cnoen iqqei+nnnoc+n co-
ARTICOLE DE PROBLEMA, SINTEZA $I PRELEGERI
Mr.I (2B], 2OOG
$$
o+ne+c+nym+ no:o(ax, ioxeona+nnecinx n oiannix ne-
naa+ax, a :anac+ym onn (am+ 6onee niaennin nene6nin
iqqei+ [4,5].
Me+o( 6noe:onancnon (nainoc+nin n +eannn o6na-
(ae+ mnoinx (nana:onox (nainoc+nnecinx n +eanen+n-
necinx no:xonoc+en:
1) Ai+nnn:nye+ n iaxonn:nye+ caxoeiynxnnm oia-
nn:xa, ncnoni:yx eio e:ennie no:xonoc+n n on+n-
xaninon (nx (annoio nannen+a qoxe, +o ec+i nonc-
xo(n+ no:(enc+nne na e(nnym nxxyno-neno-in(oi-
nnnym cnc+exy, o6ecnennnammym a(an+annm n iox-
nneicnym :amn+y o+ a:nnnnix na+oiennix qai+oon.
Ho:nonxe+ one(enn+i xaai+e +oicnnon n i+nonoin-
necine qai+oi :a6onenannx.
2) Ho:nonxe+ nino(n+i n: oiann:xa +oicnni (xe:enxn-
xaninax eai+nnannx).
3) Ho:nonxe+ one(enn+i xaai+e ineie+nnecinx n 6no-
xnxnnecinx 6noia( na a:nnnnix yonnxx: n xen-
(nonaninon cnc+exe n ineionnqoxannonnix nen+-
ax, na a:nnnnix yonnxx JHC, nenqennecion n
neie+a+nnnon nennon cnc+exi, a +aie na yonne in-
(oinnnon cnc+exi, enen+onoio annaa+a ine+on-
nix xex6an n nny+ennnx ce( oiann:xa n +.(. Cnn-
xae+ ineie+nnecine n 6noxnxnnecine 6noia(i.
4) Ho:nonxe+ nixnnx+i n yc+anx+i no6onnoe (enc+nne
xnxnnecinx neiac+nennix ce(c+n, nnnnnoi.
5) Ho:nonxe+ :annca+i qn:nonoinnecine n nnne+nonan-
nie na+onoinnecine ione6annx inei+oxainn+noio
nonx nannen+a na a:nnnnie nocn+enn nnqoxannn
(no(y, cnn+, naaqnn, noci, ioxeona+nneciym iyn-
iy) (nx nononinonannx iqqei+a +eannn.
Vnn+inax nimeneenncnennie (nainoc+nnecine n +e-
anen+nnecine no:xonoc+n 6noe:onancnon (nainoc+nin
n +eannn, c+anonn+cx o6ocnonannix n:ynenne nnxene-
nnx ineionnqoxannonnix no:(enc+nnn, n nenym onee(i,
a:nnnnix nn(on 6noe:onancnon +eannn c no:nnnn (oia-
:a+eninon xe(nnnni, n cnc+exe ioxnneicnoio nenennx n e-
a6nnn+annn 6oninix.
Rnfepafypa
1. Eenoycoa E. H. Heno(nnecin (enc+nymmax eainnx n ee xexann:xi.
B c6. Peqea+on no a(nannonnon xe(nnnne. M., Me(in:, 1959,c. 45-148.
2. Io1oacku K. B n (. Jnei+onyni+ynax (nainoc+nia n +eannx c
nnxenennex neie+a+nnnoio e:onancinoio +ec+a Hxe(nc-+ec+. Me+o-
(nnecine eioxen(annn. M. Hxe(nc, 1997.
3. Kasuaneea B. H., Muxanoaa . R. Cnex cna6ie n:nynennx n xe-
ine+onnix n:anxo(enc+nnxx. Honocn6nci. Hayia, 1981,183 c.
4. Kennep E. Lnoe:onancnax +eannx. Bne(enne n inan+onym xe(nnnny.
4an6yi, 1994.
5. Knuwou1oaun H. K. Le: qoxyn o cnneie+nie. Mnnci,1986.
6. yuuna H. . Poni cnex cna6ix n:nynennn n 6nonoinnecinx nonec-
cax. Lmnne+eni iicnenxen+aninon 6nonoinn n xe(nnnni. AMH CCCP.
M.:1989, c.8, en. n BHHHTH N5712 B.
7. Hpaurumaunu H. B., Iapaea H H., Tep1umuu I. I., eouoaa E. A.,
Monoruu A. B., Iapep M. P. !ene+nnecine c+yi+yi iai nc+onnni n
nnexnni ionoiaqnnecion nnqoxannn. a+nnin n Cnc+exi, N2,2OOO.
8. Hpuroauu H., C1eurepc H. Hox(oi n: xaoca. He. c anin. M.:Hoi-
ecc,1986
9. Xakeu I. Hnqoxannx n caxooiann:annx. M.:Mn,1991.
10. Hupkoaa 3. H. Bonnonax nno(a eiynxnnn iennon ai+nnnoc+n. Xn-
nax ine+ia iai qo+onnax ninncnn+eninax.xamnna. Vcnexn conexennon
6nonoinn,1994, +.114, nin.6, c.659 - 678.
11. maanuu B. H., ma1oxuua C. H. Moqonoinx 6nonoinnecinx n(-
ioc+en nenoneia. M.: Xn:oc+ox, 2OO1.
12. 31kuuc H. Hox(oi n 6ecnox(oi n nno(e. M.: Mn,1987.
Anna Kuuak, acnupam
Hayvo-uccneosamenscxu ucmumym
oxpas uamepu u peexa
Kuuusy, Yn. Bypeucma, 93
Ten.: 221257, 751214
RecepJionat 05.09.2005
$%
,La 1 decembrie 1945, am fost angafat in functie de ef
catedr Neurologie a Institutului de Medicin din Chiinu.
(din biografia lui B. Sarapov)
Boris Sarapov s-a nscut n regiunea Tula, ntr-o familie
de preot. Dup ce a absolvit, n 1922, facultatea Medicin a
Universit}ii din Moscova, a fost acceptat ordinator si ulterior
asistent si docent n clinica Neurologic a Institutului de
Perfec}ionare a Medicilor din Leningrad, condus de clasicul
neurologiei ruse, academicianul Serghei Davidencov. n timpul
celui de al II-lea rzboi mondial, a supravie}uit blocada din
Leningrad si, ulterior, a activat ca neurolog principal ntr-un
spital militar, fiind demobilizat dup un infarct de cord. nainte
de a veni la Chisinu a activat n Institutul de Curortologie din
Soci n calitate de director-adjunct pe stiin}.
Clinica Neurologie a fost fondat la 1 decembrie 1945 de
ctre profesorul B.Sarapov, n baza sec}iei I Neurologie a
Spitalului Clinic Republican care, pe atunci, se afla acolo unde
astzi se afl Spitalul Republican Traumatologic, adic pe strada
Toma Ciorb. Aceast sec}ie avea 35 de paturi si primul sef-
sec}ie a fost Boris Bromberg. D-lui de}inea si func}ia de docent,
ns, un timp n-a exercitat-o, deoarece la Comisia Superioar
de Atestare din Moscova nu i s-a aprobat teza de candidat n
stiin}e medicale. A fost eliberat din serviciu din motive politice
(persecu}ii legate de etnie).
Dup aceste evenimente, sef sec}ie a devenit Lenina
Harkova care tocmai finisase secundariatul clinic. n calitate de
asistent al catedrei activa Eudochia Artem Baiuburt o persoan
energic care a participat la al II-a rzboi mondial si avea o
mare experien}. To}i neurologii, indiferent de vrst, i solicitau
mereu consulta}ii. Dumneaei lucra asupra tezei care trata tema
traumei ganglionilor simpatici cervicali. Oponent la sus}inerea
tezei a fost profesorul Anatol Zubcov.
Primii medici neurologi care au trecut specializarea la
catedr erau M. Coblic, Donskaia, Hanina, Orjehovski, Sirkis,
Buharovici, Roitman, Finkel, care au ocupat posturile n
neurologie n toate policlinicile orasului Chisinu. n clinic lucra
Iampoliski. n orasul Bl}i, primii neurologi care au pus baza
serviciului neurologic, au fost I. Sor, A. Teninboim, Ia. Faverman
si B. Voineac. La Orhei, primul neurolog a fost doctorul Pavel
Ursachi care a organizat sec}ia Neurologie. Maria Gaponenko,
sef sec}ie Neurologie din Tiraspol, este un veteran al serviciului
neurologic. Cu cuvinte de amintire si de pomenire trebuie
men}iona}i neurologul Tarlovski din Rscani, Pastic din
Camenca si al}ii.
60 de ani ai servicioloi neorologic din Moldova
Mai trziu, sef sec}ie Harkova a plecat n Rusia si locul de
sef sec}ie a fost ocupat de M. Larciuc, iar apoi T. E. Orjehovski.
ns, profesorul B. Sarapov dorea s pregteasc cadre na}ionale.
Asa era politica. D-lui se adreseaz la mine s caut o astfel de
candidatur. L-am propus pe G. Carabulea, care tocmai fcuse
specializarea primar n neurologie(Odesa) si lucra la Rscani.
A fost de acord, si n scurt timp a fost numit sef sec}ie. Dumnealui
a condus mult timp sec}ia Neurologie pn a sus}inut teza de
doctor n stiin}e si a ajuns conferen}iar la catedr. Dup el sec}ia
a fost condus de Aurel Voloh.
n acelasi an 1951, la catedr a fost numit n secundariat
D. Gherman, iar n aspirantur P. Lecari, o persoan bine vzut
pe atunci n institut, deoarece, fiind student n anul 5, a fost
,ales n func}ia de secretar de partid al Institutului de Medicin.
La nceput profesorul B. Sarapov era mndru de onoarea
care i se acordase. ns, mai trziu, dup ce P. Lecari a sus}inut
teza la tema Maladia Wilsons-Conovalov, unde a ncercat s
dovedeasc c nu este o maladie ereditar, a ocupat postul de
conferen}iar, nlturndu-o din func}ie pe E. Baiburt. Peste timp,
rela}iile dintre Sarapov si Lecari au nceput s se rceasc. Cauza
era c P. Lecari foarte insistent ncepuse s lucreze asupra tezei
de doctor habilitat si din acest motiv profesorul Sarapov nu avea
ochi buni pentru el. Confruntarea a luat sfrsit n momentul cnd
P. Lecari a plecat n Leningrad, unde a ocupat postul de sef
catedr Neurologie n Institutul de Sanitarie si Igien. Dup
D. Gherman
Catedra Neurologie, USMF 'Nicolae Testemi}anu
Profesorul Boris 5arapov
Mr.I (2B], 2OOG
$&
plecarea lui Lecari la Leningrad, postul de conferen}iar l-a ocupat
D. Gherman (1964).
Tezele care erau sus}inute prin anii 50-60:
1. E. Baiburt Referitor la trauma ganglionilor simpatici
cervicali (1957);
2. P. Lecari Clinica i diagnostica maladiei hepato-
lenticulare (1957);
3. D. Gherman Arahnohidromielia posttraumatic (1962).
Profesorul B. Sarapov a fost coordonator la 2 teze de
doctor habilitat pe alte specialit}i : P. Aresev, medic-legist, si
Al. Nacu, psihiatru, si la dou teze n Neurologie la profesorul
P. Lecari (Leningrad) si Iu. Curako (Odesa).
n decembrie 1960, s-a dat n exploatare o nou baz a
clinicii Neurologie, dispensarul Psiho-neurologic,str. Korolenco
2, unde la nceput au fost dislocate dou sec}ii Neurologie si
dou sec}ii Psihiatrie care, mai trziu, prin anii 70, sec}iile
Psihiatrie au fost transferate la Spitalul de Psihiatrie si n locul
lor au fost formate dou sec}ii Neurochirurgie, constituind filiala
psiho-neurologic a Spitalului de Psihiatrie care, n 1980, a trecut
sub jurisdic}ia Spitalului Clinic Republican.
Primii conductori ai acestei filiale au fost: V. Ilin,
M. Zineak, I. Stoiev, V. Zaborot. Apoi conductori ai filialei
neurologice au fost: N. Oprea, Z. Sapa, L.Chetrari, I. Gorea,
M. Casian, temporar a fost si S. Groppa, Gr. Zapuhlh.
Nu pot s nu-i me}ionezi pe primii sefi sec}ii din aceast
filial: L. Cozub, L. Floca, L. Chetrari, n sec}iile Neurochirurgie
N. Basiu, V. Timirgaz si sec}ia Acupunctur C. Grosu. Mai
trziu, s-a format Centrul Stiin}ifico-Practic de Neurologie si
Neurochirurgie, n anul 2001, director a devenit Ozea Rusu.
Referindu-m la activitatea stiin}ific din aceast perioad,
e bine de men}ionat conferin}ele stiin}ifice ale Institutului de
Medicin. Tot prin anii 60-70, au fost sus}inute tezele, candidati
in tiinte medicale asa se numeau pe atunci, sub ndrumarea lui
B. Sarapov: B. Ianachevici, E. Salganic, V. Pslaru, G. Carabulea,
iar, mai trziu, T. Botnaru, A. Voloh, M. Casian.
Prin anii 60, profesorul Sarapov a organizat cteva
simpozioane si a editat 8 culegeri cu genericul Bonpoco
cocyucmou namo:oeuu eo:ocuoeo u cnuuuoeo vosea. La aceste
simpozioane participau profesori si academicieni din toat Uniunea
Sovietic. Tematica stiin}ific a profesorului Sarapov era 1rauma
cerebral i medular; a publicat la aceast tem dou monografii
si alte dou monografii la tema Patologia formatiunii reticulate.
La 3 iunie 1967, a fost organizat jubileul de 70 de ani ai
profesorului B. Sarapov. Cu ocazia jubileului a fost editat o
culegere de lucrri stiin}ifice actuale n neurologie. La jubileu
au participat mul}i profesori si oaspe}i din Moscova (Kukuev),
Odesa (I. Kurako), Cernu}i. Via}a civic si stiin}ific a fost
prezentat de ctre P. Lecari, care deja a mbunt}it rela}iile cu
mentorul su.
n anul 1968, starea de sntate a profesorului B. Sarapov
a nceput s se nrut}easc. A decedat la 22 noiembrie 1969.
n 1970, n func}ie de sef catedr Neurologie a fost numit
conferen}iarul D. Gherman care finisase teza de doctor habilitat
si urma s o sus}in. Dup multe piedici ale regimului, n aprilie
1971, teza a fost sus}inut si peste un an de zile aprobat de
Comisia de Atestare Superioar (Moscova).
Catedra Neurologie a suferit schimbri. S-au mai adugat
dou cursuri didactice: genetica medical si neurochirurgia, si
s-a numit catedra Neurologie, Neurochirurgie si Genetic
Medical.
n anii 1970-1980, au fost sus}inute 7 teze de doctor n
stiin}e: T. Botnari (1971), M. Casian (1972), A. Voloh (1973),
E. Chetrari (1976), M. Lapsun (1976), M. Ganea (1979) si
S. Sarchis (1979); primii 3 fiind colaboratori ai catedrei, ceilal}i
competitori, fiind medici practicieni.
n 1974, au fost organizate conferin}e republicane ale
neurologilor si ale psihiatrilor, deoarece societatea era comun,
cu participarea multor profesori din fosta Uniune. Un eveniment
important a fost plenara Societ}ii Unionale a neurologilor si a
psihiatrilor unde au participat peste 50 de profesori din fosta
Uniune Sovietic.
n anul 1972, a vzut lumina tiparului monografia lui
D. Gherman care trata problema dereglrilor ischemice medulare,
prima n spa}iul sovietic. Tot n anii saptezeci, a fost editat
monografia Spondilopatia hormonal de D. Gherman si E. Chetrari.
Anii 1980-1989, a fost perioada cea mai ,srac n
pregtirea cadrelor. Catedra Neurologie timp de 20 de ani nu a
avut nici un loc la doctorantur, sub pretextul c nu au unde
angaja la serviciu specialistii pregti}i aici. n schimb activitatea
editorial a fost la cel mai nalt nivel. Au aprut dou edi}ii n
Catedra Neurologie, 195.
De la stnga la dreapta: Eudochia Baiburt, Boris 5arapov,
Boris Bromberg, Lenina Harkov
Catedra de Neurologie yi Neorochirurgie, 1972.
n rndul 1: Cavril Carabulea, Diomid Cherman, Boris Ianachevici,
n rndul 2: Mihai Casian, Aurel 1oloh, 1ictor Pslaru, 1eodor Botnaru,
n rndul 3: 1asile Raf, Eugen 1ofnic, 1eodor Maximciuc.
$'
colaborare cu A. Skorome} din Leningrad, asocia}i de mai mul}i
ani n problema dereglrilor vasculare medulare (1981,1985),
a aprut a doua edi}ie a monografiei Spondilopatia hormonal
(1982) si monografia Neuropatiile de tunel (1989).
n 1981, a avut loc primul Congres al neurologilor si
psihiatrilor din Moldova. Tematica congresului au fost
Encefalopatiile i mielopatiile vasculare. Au participat savan}i
neurologi din Moscova (academicianul Smidt, profesorii A. Vein,
L. Badalean, Iu. Martnov), din Leningrad (G. Akimov,
A. Zincenko, N. Amosov), din Harkov (profesorii Volosin,
E. Dubenko), din Kiev (E. Maceret, N. Manikovski si al.). Cu
prere de ru, nu am avut voie s invitm neurologii din
Romnia. n 1986, erau n toi pregtirile pentru al II-lea Congres
al neurologilor si psihiatrilor, ns, ordinea de zi a suportat un
fiasco. A aprut un val categoric contra buturilor spirtoase. La
nun}i, jubilee, banchete si alte manifestri se servea coca-cola
si ap mineral. Conducerea ne-a pus condi}ia ca la congres s
se discute problemele actuale ale alcoolismului si s se numeasc
nu congres, dar prima conferin} republican cu probleme de
narcologie. Asa si s-a procedat, ns, am hotrt ca aceast
conferin} s rmn n istorie drept cel de-al II-lea Congres al
neurologilor si al psihiatrilor.
n acesti 10 ani au fost sus}inute numai 2 teze de doctor n
stiin}e: I. Artemii (1988) si G. Zapuhlh (1989), medici
practicieni, fiindc pentru doctoranzi nu se aloca, considerau
c avem suficiente cadre stiin}ifice.
n 1988, s-a divizat Societatea neurologilor si psihiatrilor
n dou societ}i separate.
Cea mai fructuoas perioad a dezvoltrii serviciului
neurologic n Republica Moldova au fost anii 1990-1999, odat
cu transformarea Republicii Moldova ntr-un stat suveran,
recunoscut la nivel mondial.
n perioada 1990-1999:
1. Au fost restabilite rela}iile cu neurologii din Romnia, mai
ales, cu cei din Iasi. O dat n doi ani au loc simpozioane
stiin}ifice pe probleme actuale n neurologie.
2. Societatea neurologilor din Republica Moldova a fost
acceptat n simpozionul Danubian (1993).
3. Societatea Neurologilor din Republica Moldova a fost
primit n FESN (Federatia European a Societtilor
Neurologice) si delega}ia Moldovei a participat la toate
cele 9 congrese care s-au desfsurat pn n prezent.
Presedintele Societ}ii noastre a fost ales n componen}a
Consiliului FESN.
4. La Chisinu au fost organizate 2 Cursuri Educa}ionale
Interna}ionale cu participarea savan}ilor de renume din
Europa.
5. Conferen}iarii G. Zapuhlh si M. Gavriliuc si-au perfec}ionat
cunostin}ele timp de 6 si 12 luni n Germania, ceea ce a
contribuit la finisarea cu succes a tezelor de doctor habilitat.
6. Colaboratorii catedrei, conferen}iarii M. Gavriliuc,
G. Zapuhlh, V. Lisnic, O. Pascal, M. Sangheli au beneficiat
de stagii de perfec}ionare n Germania, Marea Britanie,
Fran}a, SUA, Olanda. Aceasta a contribuit la cresterea
nivelului stiin}ific, curativ si pedagogic n neurologie. n
1993, profesorul D. Gherman a fost ales membru titular
al Academiei de Stiin}e si, sub ndrumarea lui, n aceast
perioad au fost sus}inute 4 teze de doctor habilitat si
8 teze de doctor n stiin}e medicale.
Un eveniment important etic si educativ a fost conferin}a
consacrat jubileului de 100 de ani de la nasterea profesorului
B. Sarapov, n 1997, cu participarea discipolilor din Odesa si
Israel. A fost instalat pe cldirea CSPNN o plac comemorativ
si s-a slujit un parastas la mormntul savantului.
n 1995, catedra Neurologie era cea mai puternic. n
componen}a ei erau 3 profesori si 7 conferen}iari dintre care doi
poten}iali doctori habilita}i (M. Gavriliuc si G. Zapuhlh).
n 1993, s-a editat primul manual de neurologie n limba
romn. Au derulat: cel de-al III-lea Congres al neurologilor,
6 simpozioane ale neurologilor Iasi-Chisinu; organizate de ctre
ilustrul savant si prieten, regretatul Gheorghe Pendefunda, sef
catedr Neurologie din Iasi.
Catedra Neurologie, 1995.
n rndul 1: Mihai Casian, Boris Ianachevici, Stanislav Croppa, Diomid Cherman, Elena Chetrari, Ion Moldovanu.
n rndul 2: Aurel 1oloh, Eugen 1ofnic, 1eodor Botnaru, Alexei Rusu, 1ictor Pslaru, Oleg Pascal, Mihai Cavriliuc, Crigore Zapuhlh.
Mr.I (2B], 2OOG
%
n 1995, au fost fondate 2 laboratoare stiin}ifice: neurologie
func}ional (conductor I. Moldovanu) si vertebroneurologia
(conductor D. Gherman). n aceast problem, sub ndrumarea
academicianului D. Gherman, s-au sus}inut 12 teze de doctor n
stiin}e si 2 teze de doctor habilitat n stiin}e medicale.
Un progres deosebit cunoaste serviciul neurologic n }ar.
Spre anul 1996, numrul de neurologi a ajuns la cifra 436 sau
1:10000 popula}ie, fiecare raion dispunea de 2-3 unit}i, iar n
29 de centre raionale activau sec}ii Neurologie cte 20-60 de
paturi. Numrul de paturi era de 2470 sau 5,6:10 000 popula}ie.
Este regretabil faptul c, odat cu formarea jude}elor, sec}iile
raionale, precum si unele spitale, au fost considerabil micsorate
si chiar desfiin}ate. Republica dispune de 346 de neurologi si
1239 de paturi neurologice.
Din 1998, catedra Neurologie este condus de profesorul I.
Moldovanu, revenit n }ar dup studiile de la Moscova si din Fran}a.
n perioada 1990-1999, sub ndrumarea academicianului
D. Gherman, au fost sus}inute 4 teze de doctor habilitat: I. Ilciuc,
I. Moldovanu, G. Zapuhlh, M. Gavriliuc, si 8 teze de doctor n
stiin}e, fiind cea mai prolific perioad.
Un eveniment important este fondarea, n 2001, a
Centrului Stiintifico-Practic de Neurologie i Neurochirurgie
(CSPNN), s-a desprins asa-numita ,filialde Spitalul Clinic
Republican ntr-o unitate independent care, n 2005, s-a
transformat n Institutul de Neurologie si Neurochirurgie, gra}ie
organizatorului si managerului, directorului general Ozea Rusu.
n anii 2000-2005, s-a observat o reprofilare a serviciului
neurologic, s-au format sec}iile Neurorecuperare, Boli
Cerebrovasculare si Urgen}, Vertebroneurologie, Afec}iuni
Paroxistice si Cefalee, n cadrul crora se acord un tratament
specializat. n orasul Chisinu, n sfrsit, s-a deschis sec}ia
Accidente Vasculare Cerebrale, gra}ie efortului specialistului
principal, profesorul S. Groppa.
Nivelul de diagnosticare al bolnavilor neurologici s-a
mbunt}it evident, datorit asigurrii cu echipament imagistic.
Tomograf computerizat, n afar de Centrul Diagnostic, a fost
instalat si n Spitalul Clinic de Urgen}, n Institutul Mamei si
Copilului, n Institutul Oncologic, n spitalele din Bl}i si
Tiraspol. n spitalul Clinic Republican a fost instalat aparatul
de Imagistic Magnetic Nuclear.
Au beneficiat de stagii de perfec}ionare, n }rile dezvoltate
profesorii: I. Moldovanu, S. Odobescu (SUA, Fran}a), V. Lisnic
si M. Gavriliuc (SUA, Anglia, Japonia), E. Manole (Belgia) si al.
n Chisinu, au avut loc 2 cursuri, de talie interna}ional, au
fost organizate 3 simpozioane ale neurologilor Chisinu-Iasi si
s-au delegat colaboratori la 4 Congrese Europene ale Neurologilor.
n ultimii 5 ani, au fost sus}inute 8 teze de doctor n
stiin}e medicale: S. Odobescu, E. Manole, L. Bosi, A. Siric,
L. Ceobanu, N. Frunze, S. Plesca, D. Tiple, s-a editat al doilea
manual de Neurologie si Neurochirugie, n anul 2003.
Nu putem trece cu vederea discipolii Alma Mater,
profesorii neurologi care activeaz n alte }ri. n orasul Kiev
activeaz profesorii Angela Neagu si Irina Corobani, discipole
ale clinicii Neurologie; n Israel activeaz profesorul Vladimir
Berghiner, n Germania E. Salganic.
Dac n mediul urban s-au realizat mari succese cu implicarea
tineretului studios, cu asigurarea tehnologiei moderne, atunci, cu
prere de ru, n mediul rural se nregistreaz un regres; s-a micsorat
semnificativ numrul de neurologi, s-au desfiin}at sau s-au micsorat
sec}iile neurologie, nu se spitalizeaz pacien}i cu accidente vasculare
si alte patologii acute. n linii generale, asigurarea cu medici n
mediul rural s-a redus evident si, dup datele Ministerului Snt}ii
si Protec}ie Social, este de 6,1:10000 popula}ie. n acelasi timp, n
sectorul urban acest numr este de 10 ori mai mare - 68,3:10000
popula}ie. Acest dezechilibru este provocat de starea material si
de condi}iile de trai precare din mediul rural.
Dac timp de 50 de ani am avut o singur catedr si un
singur profesor neurolog, la momentul actual avem 2 catedre
Neurologie, un curs de Neuropediatrie si o catedr Neurochirurgie,
6 profesori: D. Gherman, I. Moldovanu, S. Groppa, I. Ilciuc,
M. Gavriliuc, G. Zapuhlh si 30 de doctori n stiin}e dintre care
5 sunt neurochirurgi si 4 - neuropediatri.
Diomid Gherman, dr.h., profesor, academician, Om Emerit
Catedra Neurologie, USMF "Nicolae Testemitanu
RecepJionat 20.12.2005
1abelul 1
%
Relatarea este dedicat in memoriam vestitului savant,
pedagog si organizator n domeniul medicinii universitare, care
a fost Ion Baciu.
S-a nscut la 22 martie 1921 n Orstioara de Sus, jude}ul
Hunedoara. A urmat studiile liceale la Orstie si cele universitare
la Cluj. A ob}inut titlu de doctor n medicin si chirurgie n
1946, doctor n stiin}e n 1958 si doctor docent n 1970. A
ndeplinit func}iile: de preparator (1943) si asistent (1946) la
facultatea Medicin din Cluj-Sibiu, apoi conferen}iar (1948) si
profesor titular de fiziologie normal si patologic (1961) la
Institutul de Medicin si Farmacie din Cluj (n prezent UMF)
pe care l-a condus ca rector ntre anii 1976-1984. A fost
cercettor stiin}ific (1950-1951), sef de sector (1951-1966) si
sef de sec}ie (1966-1973) la Institutul de Cercetri Medicale
din Cluj al Academiei Romne. Profesorul Ion Baciu a fost ales
membru corespondent al Academiei Romne n anul 1991 si
membru titular - n 1993. A fost o prezen} distins n activitatea
Filialei Cluj-Napoca a Academiei Romne. Se stinge din via}
la Cluj-Napoca n vara anului 2004.
Format n scoala de medicin clujan, desfsoar o vast
activitate didactic si stiin}ific. n 1951, organizeaz si apoi
conduce, timp de 10 ani, nv}mntul si cercetrile
fiziopatologice la Cluj-Napoca. Orienteaz noua disciplin, pe
o cale experimental, preclinic, cu multiple valorificri
medicale. Imprim cercetrilor si nv}mntului o orientare
celular si molecular, cu accent pe mecanismele de reglare
neuroendocrinoumorale. O aten}ie deosebit a acordat formrii
de cadre si antrenrii studen}ilor n munca de cercetare. n aceste
condi}ii, n laboratorul de Fiziopatologie, s-au format specialisti
renumi}i, printre care sunt: profesorul, doctorul M. Cucuianu,
recunoscut azi ca unul din mentorii biochimiei clinice,
profesorul, doctorul E. Cpln, cercettor ilustru, devenit
profesor de biochimie la facultatea Medicin din Bucuresti,
doctorul, docentul P. Pitea, doctorul E. Neumann si al}ii.
Ion Baciu - savant yi organizator al instruirii medicale
A. Saulea
Catedra Fiziologie si Reabilitare Medical, USMF 'NicolaeTestemi}anu
Ion Baciu - Scientist and Organizer of MedicaI Education
This publication is dedicated to the scientific and pedagogic activity of the Romanian scientist, Ion Baciu. It describes his pioneering research
in neuromodulation, in the control of erythropoiesis, and in the homeostasis of oxygen with the implication of erythropoietine. He made many
special contributions to the structure of the medical education program and in the teaching of his own students, future physicians/clinicians and
research scientists. Ion Baciu was famous scientist in the world in of physiology and is an admirable example of education for future generations.
Key words: Ion Baciu, scientist
Hon Baum - yuennm n oprannsafop uepnunncxoro opasonannn
C+a+ix nocnxmena naynnon n ne(aioinnecion (ex+eninoc+n yxincioio ynennoio Hona Lany. B c+a+ie n:noeni nona+ocine nc-
cne(onannx o nenoxo(ynxnnn n eiynxnnn in+onoi:a n incnoo(noio ioxeoc+a:a nn ynac+nn in+onoi+nna. Oco6o o+xenen eio
nina( n oiann:annm innnnnecioio n naynnoio o6ynennx c+y(en+on xe(nion. Hon Lany 6in ynennix c xnonix nxenex, n:nec+nin
qn:nonoi n xnnxe+cx xinx nnxeox (nx no(aannx nocne(ymmnxn noionennxxn nanen.
Knneaue cnoaa: Hon Lanm
Din anul 1958, cnd D-lui preia conducerea catedrei
Fiziologie si continu s conduc si sec}ia Fiziologie a
Institutului de Cercetri Medicale al filialei Cluj a Academiei
Romne, organizeaz integrarea nv}mntului si cercetrii
stiin}ifice, creeaz laboratoare de profil de Fiziologia muncii,
Electrofiziologie, Biochimie, Hematologie si Imunologie.
mpreun cu colectivul catedrei, I. Baciu a publicat dou
edi}ii ale manualului Fiziologie (4) care a constituit o surs de
baz a nv}mntului medical.
n domeniul cercetrii, demonstreaz, pentru prima dat
n teza de doctorat (1946), rolul centrilor vegetativi superiori n
declansarea reac}iei fagocitare prin stimularea electric direct
a zonei hipotalamice tuberomamilare si prin irigarea creierului
cu bacterii, prin tehnica izolrii circulatorii somatoencefalice.
Mr.I (2B], 2OOG
%
Datele aduse au stat la baza conceptului actual, n plin
dezvoltare, ale imunomodulrii, devenit dup anii 1980 o
orientare fundamental a biologiei si a medicinii.
n dezvoltarea acestui concept, I. Baciu, cu tehnici
stereotactice si investiga}ii celulare si moleculare, a demonstrat
neuromodularea hipotalamic a rspunsului fagocitar si imun
specific, preciznd rolul zonei tuberomamilare hipotalamice si
a hipotalamusului anterior endocrinotrop n acest proces (2, 3).
La fel, a demonstrat existen}a ritmului circadian fagocitar (8,
9). Studiaz mecanismul colinergic de transmitere a influxului
n sinapsele retiniene (1). n domeniul reglrii eritropoiezei si
homeostaziei oxigenului, n cercetri prioritare, demonstreaz
natura a 1-glicoproteic a eritropoetinei (1956-1958), secre}ia
sa sub ac}iunea hipoxiei cerebrale (10), neparticiparea rinichiului
la secre}ia adaptiv a eritropoietinei (1963), ac}iunea
eritropoietinei asupra celulei-sus (1976) si efectul su
radioprotector (6, 7, 11). n perioada aa. 1964-1972 particip la
majoritatea dezbaterilor interna}ionale asupra eritropoietinei si
reglrii neuro-umorale a eritropoiezei, aducnd numeroase
contribu}ii apreciate n epoc pentru ob}inerea eritropoietinei
recombinate. Descrie structura peptidic a reticulinei M,
descoperite de I. Moldovan n 1923, demonstrnd efectul ei
antianafilactic prin blocarea contrac}iei musculaturii netede, n
urma reac}iei antigen-anticorp (1960, 1994). Urmrind
func}ional reparti}ia snge-limf prin teste fiziologice si
electronomicroscopice a macromoleculelor, demonstreaz
transportul transendotelial pe calea veziculelor (transcitoza),
modulat de echilibrul dintre coagulare si fibrinoliz (1971,
1974). Demonstreaz rolul insulinei n men}inerea activit}ii si
mobilit}ii leucocitelor neutrofile si faptul c frecven}a infec}iilor
piogene n diabet nu se datoreaz hiperglicemiei, ca factor
favorizant pentru cresterea bacterian, ci hipoinsulinemiei
(1976). n lucrri recente, realizate cu colaboratori din }ar si
din strintate, demonstreaz existen}a unui ritm circadian al
reactivit}ii imune, care poate gsi numeroase aplica}ii practice
(8, 9). mpreun cu M. Cucuianu, descrie o boal necunoscut
pn la acea dat atransferinemia tranzitorie (1960, 1964).
n activitatea stiin}ific interna}ional, I. Baciu a participat
la numeroase congrese, a }inut conferin}e si a fcut vizite
stiin}ifice la universit}ile din Europa, Uniunea Sovietic, Statele
Unite, China, s.a. A prezidat sec}ia Fiziologia sngelui la
Congresul Interna}ional de Fiziologie din Paris (1974), unde a
fost cooptat n grupul interna}ional de cercetare a
neuroimunomodulrii, a prezidat, de asemenea, sedin}a de
deschidere a Congresului Interna}ional de Neuroimunomodulare
de la Madonna di Campiglio, Italia (1989), si o sec}ie la
Congresul Interna}ional ISNIM, Italia (1993). A organizat
cooperri stiin}ifice: cu Institutul de cercetri fiziologice si
clinice al Societ}ii Max Planck din Bad-Nauheim (prof.
E. Dodt), pe tema circula}iei retiniene si cerebrale, ini}iate n
1968, cu vizite reciproce de personal; cu Institutul de Medicina
Muncii (prof. Kuchler), din Berlin-Est, cu Facultatea de
Medicin din Praga, cu Academia de Medicin din Dresda (prof.
Knoch); cu Consiliul Britanic, pe teme de biologie celular,
ultimele dou cu colaborri stiin}ifice bilaterale, n calitate de
rector. Pe lng aceste activit}i, a organizat cercetri de
fiziologia muncii si de ergonomie n marile ntreprinderi. Prin
ntreaga sa activitate, pe care o mai desfsoar, poate fi
considerat un demn continuator al ilustrilor si dascli. Prin
colaborri, prin diferitele func}ii ndeplinite si doctorate, a format
un numr nsemnat de cadre de nv}mnt si de cercetare. Dup
Revolu}ia din decembrie 1989, la noile universit}i de medicin
nfiin}ate n Transilvania, au fost chema}i fiziologi ai acestei
scoli (Oradea, Sibiu, Brasov).
Meritele stiin}ifice si didactice ale academicianului Ion
Baciu au fost onorate cu titlurile de Doctor Honoris Causa ale
Universit}ilor de Medicin si Farmacie din Trgul Mures si
Iasi si de Cettean de Onoare al municipului Cluj-Napoca.
Recunotin|e
Sunt recunosctor Dlui profesor, doctor Petru Derevenco
si Dlui profesor, doctor Crian Mircioiu pentru sprijinul n
colectarea surselor despre activitatea academicianului Ion Baciu.
BibIiografie
1. Baciu I. Fiziopatologie general n Elemente de fiziologie normal si
patologic, sub redac}ia Gr.Benetato, Ed. Medical., 1961, p. 88-196.
2. Baciu I. La regulation nerveuse et humorale de lerythropoiese. J. Physiol.,
1962; 54: 441-458.
3. Baciu I. Die humorale und nervose Regelung der Erythropoese. Klin.Wschr.
1964; 48: 133-143.
4. Baciu I. Fiziologie. Ed. Didactic si Pedagogic. Bucuresti, 1970. 874 p.
5. Baciu I. Cum func}ioneaz creierul. Ed. Dacia. Cluj-Napoca, 1974. 250 p.
6. Baciu I. Homeostazia oxigenului, Ed. Dacia. Cluj-Napoca, 1980. 245 p.
7. Baciu I. Regulation of Erythropoiesis n Membrane processes, Ed. Benga,
Baum, Kummerow., 1984.
8. Baciu I., Cornelissen G., Olteanu A., Halberg F. Crono-meta-analysis of
Circadian Phagocytosis Rhythms in Blood of Guinea Pigs on Two Different
Lighting Regimens. Chronobilogia, 1994; 21: 299-302.
9. Baciu I., Hriscu M., Saulea G. Hypothalamic Mechanisms of Immunity.
International Journal of Neuroscience, 2003; 15: 214-219.
10. Baciu I. Kontrollmechanismen wahrend Anfassung an Hypoxie, Ergebnisse
der Experimentellen Medizin, 15, Herausgeber Prof. Dr.Kalkff. VEB Volk und
Gesunheit, 1974.
11. Baciu I., Rosenfeld E., Dorofteiu M., Telia M., Cuprescu E. Ac}iunea
eritropetinei n anemia experimental fenilhidrazinic si de iradiere,
Stud.cercet.med., Cluj, 1961; 12: 1-14.
Aurel Saulea, dr.h., profesor
Membru corespondent al AM, Romnia
ef catedr Fiziologie i Reabilitare Medical
USMF "Nicolae Testemitanu
Chiinu, str. N. Testemitanu, 27
Tel.: 205415
RecepJionat 22.12.2004
%!
23 qenanx 2OO6 io(a noqeccoy, (.x.n., :acnyenno-
xy nany ecny6nnin, Bacnnnm xn+nennny Hannmiy nc-
nonnxe+cx 85 ne+.
B nn+ea+ye nc+enae+cx +aioe niaenne: usuo rar
nocue, :anac+ym ono nocnnnnxae+cx nicoionano, neyne-
nnnenno, iai nn+ea+ynin m+axn, no n cnynae n:neonn-
cannx noqeccoa B. . Hannmia 6onee +onnoe niaenne
+y(no no(o6a+i.
B 1943 io(y, n cyonym noennym io(nny, :amnmax o+ :ax-
na+nnion Cenenin Kania:, n o(nox n: oec+onennix, iono-
nonn+nix 6oen, c+amnna n+oon c+a+in Bacnnnn Hannmi
nonynnn o+ qamnc+cioio cnannea a:innym nynm n nnno.
Loi 6in xnnoc+nn n, 6naio(ax cnoenexennon noxomn, ieo-
n:xy n nciycc+ny 6e:ixxnnix cone+cinx cann+aon, ninec-
mnx +xenoanenoio n: oinennoio neina, qeni(mea, oia:an-
meio nenym xe(nnnnciym noxomi n xnoinx noennanen,
Bacnnnn Hannmi oc+ancx nn, no, nnmnnmnci o(noio ina:a n
nononnni nnna, 6in o6enen xnoine io(i neneinno nenn+i-
cx n iocnn+anxx, neenec+n (ecx+in cnonix nocc+anonn+eni-
nix n iocxe+nnecinx oneannn. Ka:anoci 6i xono(ax n:ni
:aionnnnaci eme ne nananmnci. Ho na cnac+ie Bacnnnx exy
nce nexx na n:nennox ny+n nc+enannci ny(ecnie nm(n. Tai
noennan yiononn, nac+oxn na +ox, n+o6i n neeinax xe(y
oneannxxn eio nannen+ n:xn n yin yne6nnin n, nonnimnci
iyxann:xox nm(en n 6enix xana+ax, emnn nocnx+n+i cnom
n:ni cnyennm xe(nnnne. Tai Bacnnnn Hannmi c+an c+y-
(en+ox 2-io ennnia(cioio xe(nnnncioio nnc+n+y+a, naxo-
(nnmeiocx n inaiyannn n Kncnono(cie. On 6in e(nnc+nennix
nanex n iynne, o(nnx n: nexnoinx na iyce n c+y(en+in cnn-
+ann cnonx (oniox ncexeno noxoia+i cnoexy o(noiynnnniy
n yne6e, nec+n ioncnei+i, nn+a+i ncnyx yne6nnin. O(na n: nnx,
Pnxxa Ma:aena, c+ana nnocne(c+nnn eio cynyion.
Hocne ocno6o(ennx Knmnnena nnc+n+y+ n: Kncnono(-
cia 6in neene(en n c+onnny Mon(annn nxec+e co ncexn ne-
no(ana+enxxn n c+y(en+axn. Honynnn (nnnox nana n 1949 io(y,
B. Hannmi 6in nanannen na a6o+y n Lanxainnnciym anon-
nym 6oninnny. O ni6oe xe(nnnncion cnennann:annn nonoc
(ae ne c+oxn: xnyinx n +oniio xnyinx. Pa6o+i n anone
6ina oneni xnoio. Hnxo(nnoci a6o+a+i qai+nnecin 6e: ni-
xo(nix n onenona+i nce no(x(, 6i+i n +anxa+onoiox, n
yonoiox, n o(i nnnnxa+i, (enax iecaeno cenenne. Bo+ a:ne
n+o +oniio na ce(ne onenona+i ne nnmnoci. H nce nonyna-
J UBI L EE
usu kak uoaur
noci! Mono(oio cnennannc+a :axe+nnn n n 1953 io(y nnina-
cnnn n Knmnnen, n ca:y n PKL. na ni(ammnxcx xnyia
ciiann emammym oni n cy(i6e B. Hannmia: Hnionan Xn-
c+oqoonnn Anec+na(n oneian xono(oio, no ye oni+noio
xnyia n nxenno on, n 1958 io(y, eioxen(onan B. Hannmia
na (onnoc+i :ane(ymmeio o(nnx n: (nyx xnyinnecinx o+-
(enennn PKL. A n naynnon (ex+eninoc+n, n ni6oe +ex (nx
nanncannx cnanana ian(n(a+cion (Cmepouua mepanu u qyu-
ruoua:ouoe cocmouue ne:euu npu xupypeu:ecrov :e:euuu
oo:ouox c nopma:ouou eunepmeusueu, 1966), a :a+ex n (oi+o-
cion (ncce+annn (B:uuue cn:eu+rmovuu u nepecsru ce:ese-
uo:uou apmepuu c opeauoauacmavosavu ua eevouuavury, qyu-
rur ne:euu u aymouvvyuuyr aepeccur y oo:ouox upposov
ne:euu, 1973), +y(no neeonenn+i oni ne(ymeio cnennannc-
+a n o6nac+n xnyinn nenenn Bcecom:noio naynnoio nen+a
xnyinn nnena-ioecnon(en+a AMH CCCP, Main exix-
nonni Hannoi. O6e (ncce+annn 6inn cnx:ani c no6nexa-
xn necixa ai+yaninixn n Mon(one n ceio(nx n nonynnnn oneni
nicoiym oneniy cnennannc+on.
Ho eioxen(annn n:nec+noio oiann:a+oa :(anoox-
anennx H. X. Coonana n 1956 io(y B. Hannmi nanan a6o+y
accnc+en+ox na iaqe(e xnyinn. Tax e n nocne(ymmne
io(i, nocne :amn+i (ncce+annn, c+an (onen+ox, a :a+ex n
noqeccoox n nnannonan n n (aninenmex :annxa+icx xn-
yinen nenenn o6nac+i, i(e on ye 6in nn:nannix cne-
nnannc+ox, no c 1975 io(a nnmnoci :annxa+icx (yinx a:-
(enox xe(nnnni. Lino nnnx+o emenne, n+o co:(anaexym
iaqe(y onionoinn (onen oiann:ona+i n no:inann+i nxen-
no B. . Hannmi. C noc+annennon :a(anen noqecco Han-
nmi cnannncx n yiono(nn iaqe(on n +enenne 12 ne+.
Mnoine io(i naynno-ne(aioinneciym a6o+y on conxe-
man c nai+nnecion, ee(nenno ioncyni+nyx n onenyx
6oninix, nnnex ne +oniio n c+onnne, no n eiynxno nie:-
ax (nine+ax) no canannannn no nce anoni Mon(oni.
Oneni xnoio nexenn, :nannn, cnn n oiann:a+ocioio +a-
nan+a noqecco Hannmi y(enxn n a6o+e no oiann:annn
xnyinnecion cny6i n ecny6nnie n +enenne 12 ne+ xnnx-
xci !nannix xnyiox MJ Mon(oni. Bin(x na nencnm n
1992 io(y, noqecco B. Hannmi no(onnn cnyenne xe-
(nnnne n ianec+ne ioncyni+an+a iaqe(i.
B. Hannmi cnn+ae+ ce6x cnac+nnnix nenoneiox: ia:a-
noci eme concex ne(anno nxec+e c cynyion, Pnxxon 4e(o-
onnon, onn o+na:(nonann :ono+ym cna(i6y, a +y+ ye nexx
n i 6nnnnan+onon no(xo(n+. O6e nx (onen nomnn no c+o-
nax o(n+enen, noqeccnm cnx:annym cnyennm :(oonim
nm(en ni6an (nx ce6x n o(nn n: nnyion. Hx ec+i c ioio 6a+i
nnxe n :acnyenno io(n+cx xnoionncnennixn a+nixn
n +y(onixn o(enaxn n xe(anxxn o+na n (e(a, nin xnoio-
nncnennie ynennin necy+ nine +y(onym nax+y ne +oniio n
Mon(one, no n na 6eciannnx noc+oax 6inmeio CCCP.
Ion Corcimaru, dr.h., professor, academician
ef catedr Hematologie, Oncologie i Terapie n Campanie
USMF "Nicolae Testemitanu
Mr.I (2B], 2OOG
%"
Nscut la nordul Moldovei, comuna Gaspar, Edine}, n
primvara anului 1946, copilria ia coincis cu anii de grea
cumpn pentru Tar. La vrsta de sase ani pseste pragul scolii
primare din satul natal. ns bucuria de copil si de elev i-a fost
curmat de un eveniment tragic n familie. n anul 1953, la o
vrst destul de tnr, dup o boal grea, s-a stins din via}
tatl, Ion Priscaru, profesor de matematic si director al scolii
din sat. La vrsta de numai 7 ani, Viorel rmne prima mn de
ajutor mamei Liuba, avndu-l pe fratele Virgil de doar patru
anisori si surioara Stelu}a de un an. ns, n ciuda tuturor
greut}ilor, Viorel absolveste cu succes sapte clase n anul 1959,
dup care a urmat scoala medie din satul Parcova, Edine}.
Deja elev n scoala medie, fiind foarte receptiv la suferin}ele
si necazurile celor din jur, s-a orientat spre o profesie care ar
putea fi de ajutor neamului. n vara anului 1963, sus}ine examenele
de admitere la Institutul de Stat de Medicin din Chisinu. Anul
admiterii a coincis cu anul fondrii n Institut a facult}ii Medicin
Preventiv. Nu prea mul}i candida}i la admitere, la acel moment,
cunosteau n detalii specificul noii facult}i. Tnrul Viorel
Priscaru, informndu-se despre noua facultate si, n general, fiind
un adept al noului, a constientizat faptul c viitoarea lui carier
profesionist }ine de aceast profesie, iar pentru realizarea ei cu
succes sunt necesare cunostin}e aprofundate. Deja n timpul
studen}iei s-a consacrat stiin}ei, efectund mai multe cercetri,
inclusiv Studiul asupra rolului savantilor in de:vluirea esentei
epidemiilor ca fenomene naturale, fapt care l-a determinat n
alegerea epidemiologiei ca obiect de studiu si i-a marcat activitatea
stiin}ific pentru toat via}a.
Absolvind facultatea n anul 1969, entuziasmul si hrnicia
tnrului absolvent n-a putut trece neobservat de ctre renumitul
savant epidemiolog Eli Naum Sleahov, care ia propus s-si
continue studiile n doctorat la catedra Epidemiologie. Finaliznd
studiile n doctorantur la tema Epidemiologia i profilaxia
antraxului in Republica Moldova i perspectivele de diminuare
i eradicare, n anul 1973, sus}ine cu succes teza de doctor n
stiin}e medicale. n acelasi an, este angajat n func}ie de asistent
universitar la catedra Epidemiologie, iar peste doi ani (1976)
este numit lector superior si, ulterior, sef studii la aceeasi catedr.
n anii 1987-1989, face postdoctorantura, n cadrul creia
realizeaz teza de doctor habilitat Optimi:area supravegherii
epidemiologice i pronosticului in :ooantropono:e cu scontarea
actiunii factorilor antropurgici i naturali. Este unul din primele
studii n supravegherea epidemiologic, cel pu}in n spa}iul post-
sovietic, care devine mai apoi direc}ia principal de cercetare a
catedrei Epidemiologie. n anul 1990, n cadrul Consiliului
Stiin}ific Specializat de pe lng Institutul de Cercetri Stiin}ifice
n Epidemiologie si Boli Infec}ioase ,L.Gromasevschi din or.
Kiev, sus}ine cu succes teza de doctor habilitat n medicin. n
acelasi an, este numit sef catedr Epidemiologie si, concomitent,
sef laborator stiin}ific Epidemiologia Infec}iilor Intraspitalicesti
al USMF ,Nicolae Testemi}anu; colective pe care le conduce
cu succes pn n prezent.
Uneori se creeaz impresia c titlul de doctor habilitat
este apogeul carierei stiin}ifice a unei persoane. n acest aspect,
pentru profesorul Viorel Priscaru, titlul a fost doar o etap n
cariera sa, deoarece cercetrile efectuate de Domnia Sa au luat
o amploare si mai mare prin realizarea lucrrilor de valoare, pe
plan na}ional si mondial.
Sunt remarcabile studiile n epidemiologia antraxului,
rabiei, salmonelozelor, infec}iilor nosocomiale, infec}ia HIV/
SIDA, educa}ie pentru sntate etc., iar ciclul de lucrri
Epidemiologia, modelarea, pronosticarea i supravegherea
epidemiologic la leptospiro:e in Republica Moldova, n anul
1996, este distins cu Premiul Academiei de Stiin}e a Moldovei.
De asemenea, de ctre profesorul V. Priscaru sunt elaborate
conceptele: Supravegherea epidemiologic a snttii publice
la nivel national si Epidemiologia ecologic.
Un compartiment aparte, care }ine de cercetrile
profesorului universitar V. Priscaru si ale discipolilor si,
constituie studierea si elaborarea remediilor antibacteriene si
antifungice noi din materie prim local. n acest sens, n cadrul
laboratorului Infec}ii Intraspitalicesti au fost efectuate numeroase
studii de cercetare a materiei prime locale n depistarea
substan}elor indigene. n consecin}, au fost depistate si brevetate
peste 30 de substan}e indigene, de origine sintetic si natural,
cu propriet}i antibacteriene si antifungice foarte pronun}ate si
inofensive care, poten}ial, pot fi utilizate n elaborarea remediilor
antibacteriene si antifungice. La expozi}iile na}ionale si
interna}ionale (Chisinu, Iasi, Bucuresti, Geneva, Bruxelles,
Moscova), aceste substan}e au fost nalt apreciate, fiind
men}ionate cu zeci de medalii de aur, argint si bronz, diplome
de merit, premii speciale, cum ar fi Premiul Mare AGEPI,
Premiul Autorittii Nationale pentru cercetare tiintific
(Romnia), iar, n anul 2002, pentru ciclul de inven}ii Substante
antibacteriene i antifungice noi, dlui profesor V. Priscaru i se
ofer titlul onorific Inventator remarcabil cu decernarea medaliei
de aur Organi:atia Mondial de Protectie Industrial (Geneva).
Aceste nalte aprecieri, n cadrul saloanelor si de ctre
organiza}iile na}ionale si interna}ionale, arat perspectiva acestor
substan}e. n baza substan}elor depistate deja, au fost elaborate
3 remedii antibacteriene si antifungice: I:ohidrafural, Unguent
antibacterian si Cimpelsept, preparate biologic active si
inofensive care sunt larg aplicate n practica medical de
prevenire si de tratament.
%#
Rezultatele cercetrilor efectuate de profesorul V. Priscaru
sunt reflectate n mai mult de 250 de publica}ii stiin}ifice, inclusiv
4 monografii si peste 30 de brevete de inven}ii. Un deosebit interes
prezint monografiile Supravegherea epidemiologic in antrax
(1989), Supravegherea epidemiologic in leptospiro:e (1993),
Jibrionul holeric holera (1995). Este autor a dou manuale de
epidemiologie si coautor al 1ratatului de epidemiologie a bolilor
transmisibile (2002, Iasi, Romnia). Sub conducerea lui au fost
sus}inute 10 teze de doctor si de doctor habilitat n medicin.
Profesorul Viorel Priscaru este un lector erudit, cstignd
toat stima studen}ilor si colegilor si. n calitate de epidemiolog
de frunte al }rii, permanent ia parte activ la elaborarea
programelor na}ionale, actelor normative si directive n domeniul
controlului si supravegherii epidemiologice a bolilor infec}ioase,
totodat ia parte activ n organizarea si desfsurarea seminarelor
republicane si zonale n probleme de epidemiologie, localizare si
lichidare a focarelor epidemice. Un exemplu elocvent poate servi
lichidarea focarului de holer, sub conducerea Domniei sale, n
raionul Stefan Vod (1995). De men}ionat c implementarea si
realizarea multor recomandri ale savantului Viorel Priscaru n
practica medical au contribuit n mare msur la ameliorarea
snt}ii popula}iei Republicii Moldova.
Posednd si calit}i manageriale, profesorul Viorel
Priscaru, n anul 1991, este numit n func}ia de prorector pentru
activitatea stiin}ific, USMF ,Nicolae Testemi}anu, func}ie care
o de}ine pn n prezent. De men}ionat c, n aceast perioad,
care practic s-a suprapus cu perioada de tranzi}ie a Trii,
universitatea a nregistrat cei mai nal}i indici n domeniul de
cercetare si de inovare.
Paralel cu func}iile de sef catedr Epidemiologie si de
prorector, profesorul Viorel Prisacaru, din 1990, este si Presedinte
al Societ}ii Stiin}ifice a Epidemiologilor si Microbiologilor din
Republica Moldova, Epidemiolog principal al Ministerului
Snt}ii si Protec}iei Sociale din Republica Moldova, Membru
al Comisiei Extraordinare Antiepidemice de pe lng Consiliul
de Ministri al Republicii Moldova, Membru al Consiliului
Stiin}ific al USMF ,Nicolae Testemi}anu. Din 1992, este ales
membru al Consiliului Redac}ional al revistelor Curierul Medical
(Chisinu), Microbiologie, Epidemiologie i Imunologie
(Moscova), Jurnal de Medicin Preventiv, Iasi (Romnia),
Intelectus (Chisinu), Sntate Public (Chisinu).
Din anul 1993 si pn n 1998, a activat n calitate de
Presedinte al primului Consiliu Stiin}ific Specializat de sus}inere
a tezelor n Medicina Preventiv. Din 1995 si pn n prezent,
este membru al Consiliului Stiin}ific al Centrului Na}ional
Stiin}ifico - Practic de Medicin Preventiv si Presedinte al
Comisiei republicane de atestare a medicilor epidemiologi din
1996 membru al Senatului si al Consiliului Administrativ al
USMF ,Nicolae Testemi}anu. Din anul 1997 si pn n prezent,
este membru al Consiliului Sanitaro - Epidemiologic al
Ministerului Snt}ii si Protec}iei Sociale. ntre anii 1999
2001, este membru al Consiliului Suprem pentru Stiin} si
Dezvoltare Tehnologic al Republicii Moldova. n anul 2004,
profesorul V. Priscaru este ales Membru al Consiliului de
Exper}i al Ministerului Snt}ii si Protec}iei Sociale; n acelasi
an, este ales membru al Sec}iei Medicale a Academiei de Stiin}e
din Moldova.
Profesorul Viorel Priscaru este ntr-o continu cercetare,
organiznd diferite foruri stiin}ifice la nivel na}ional si interna-
}ional. Dumnealui a fost responsabil pentru organizarea si
desfsurarea: congreselor III, IV si V ale Igienistilor, Epidemiolo-
gilor, Microbiologilor si Parazitologilor din Republica Moldova;
simpozionului bilateral Republica Moldova - Romnia Suprave-
gherea epidemiologic in infectiile intestinale nedeterminate -
Chisinu, 1995; celui de al IV-lea International Meeting -
Prevention targeting young people. a global strategy. - Chisinu,
26-29 iulie 1996; simpozioanelor Organi:area supravegherii
sanitaro-epidemiologice a snttii populatiei rurale. Edine},
1997, 2000; conferin}ei Actualitti in Medicina Preventiv. -
Chisinu, 1998; conferin}ei stiin}ifice Supravegherea epidemiolo-
gic in maladiile actuale pentru Republica Moldova. - Chisinu,
2000; conferin}elor anuale ale colaboratorilor si studen}ilor
Universit}ii de Stat de Medicin si Farmacie (USMF) ,Nicolae
Testemitanu din Republica Moldova, anii 1991-2005.
Profesorul Viorel Priscaru se remarc si printr-o deosebit
activitate civic; n anul 2001, este ales deputat n Parlamentul
Republicii Moldova, unde activeaz ca membru al Comisiei
nv}mnt, Stiin}, Cultur si Mass-media.
Pentru merite deosebite n activitatea stiin}ifico-didactic,
n 1995, este decorat cu medalia Meritul civic; n 1999, i se
decerneaz titlul onorific Om Emerit al Republicii Moldova,
iar, n 2005 Diploma de Merit a Academiei de Stiin}e din
Moldova. n acelasi an 2005, devine Laureat al Premiului Inima
de aur pentru activitate exemplar n serviciul stiin}ei medicale
si al valorilor na}ionale. n 1993, este ales membru-corespondent
al Academiei de Stiin}e din Romnia, iar, n 1994 Membru de
Onoare al Societ}ii Stiin}ifice a Epidemiologilor din Romnia.
n 2002, devine cet}ean de Onoare al Statului Nebraska (SUA).
La cei 60 de ani, profesorul universitar, Viorel Prisacaru,
spre bucuria si recunostin}a numerosilor si colegi, prieteni si
discipoli, este plin de vigoare si for} creativ, este un Om care
lanseaz n continuare idei reformatoare, pe care sper din tot
sufletul se le realizeze.
Colectivul catedrei Epidemiologie, USMF ,Nicolae
Testemi}anu, Societatea Stiin}ific a Epidemiologilor si
Microbiologilor din Republica Moldova, colegii, discipolii si
prietenii l felicit cu ocazia jubileului de 60 de ani, ani parcursi
cu realizri frumoase, dorindu-i toat puterea de care are nevoie
n realizarea ideilor progresiste, sntate, mul}i ani nainte si ca
exemplul Domniei Sale s ne inspire n continuare si s ne axeze
n convingerea nestrmutat c exist Oameni devota}i neamului
si snt}ii lui.
A semnat cu mult respect,
Adrian Cotelea, dr. conferentiar
Catedra Epidemiologie, USMF ,Nicolae Testemitanu
Societatea Epidemiologilor i Microbiologilor
din Republica Moldova
3 UBI LEE
Mr.I (2B], 2OOG
%$
n aceste zile luminate de zodia puternic a Capricornului,
colegul nostru, profesorul universitar si seful catedrei
Cardiologie, Valeriu Revenco, mplineste frumoasa vrst de
50 de ani. Aceast vrst se consider a fi, n general, una a
primelor bilan}uri, cnd ncepi s aduni tot ce ai reusit s
nfptuiesti mai important si mai durabil n via}a de pn acum.
Jubileul ne ofer fericitul prilej de a evoca cteva secven}e din
via}a prodigioas a omagiatului, personalitate proeminent, care
timp de peste 25 de ani serveste cu onoare cardiologiei, fiind
antrenat zi de zi att n munca de ngrijire si tratare a sutelor,
poate chiar a miilor de pacien}i, ct si n procesul de educare a
mai multor genera}ii de medici.
Dl Valeriu Revenco a vzut lumina zilei la 16 ianuarie 1956,
n orasul Soroca, ntr-o familie de muncitori, oameni vrednici si
gospodari, asa cum sunt mai to}i cei de la nordul Moldovei. n
1973 absolveste cu succes renumita scoal nr.1 din orasul natal.
Azi, domnul profesor si aminteste cu mult dragoste de dasclii
care l-au nv}at s ndrgeasc munca, literatura, l-au deprins s
gndeasc si s ac}ioneze liber. Anume n acei ndeprta}i ani de
scoal, consider Dumnealui, acolo, n preajma voievodalei Cet}i
a Sorocii, i-au fost puse acele fundamente morale si cognitive
care au stat la baza formrii sale ulterioare.
n anul 1979 a absolvit cu men}iune Institutul de Stat de
Medicin din Chisinu. Tot n acest an este nmatriculat n
secundariatul clinic, specialitatea Cardiologie, n cadrul
Centrului stiin}ific unional de cardiologie din Moscova.
ntre anii 1981-1984, efectueaz studii postuniversitare
cu pregtirea doctoratului. n anul 1984, sus}ine cu succes teza
de doctor n medicin, ar n 1992 si ia cel de-al doilea doctorat,
ob}innd titlul de doctor habilitat n medicin.
1984 este anul n care ncepe o activitate multilateral la
USMF ,Nicolae Testimi}anu, unde urmeaz o carier n
continu ascensiune de la asistent (1984-1992) pn la profesor
universitar (din 1993), si sef al catedrei Cardiologie, din 1998
pn n prezent.
n paralel, dl prof. Revenco desfsoar o ampl munc de
cercetare, fiind astzi autor a peste o sut de lucrri stiin}ifice,
printre care se remarc n mod deosebit monografia sa n
domeniul cardiologiei clinice si al diagnosticului func}ional.
Ajuns la aceast treapt a experien}ei profesionale, dl
profesor consider c pentru a te men}ine ntr-o permanent
form de lucru este necesar s respec}i animite reguli si principii
de via}, ce nu difer prea mult, n general vorbind, de exigen}ele
general cunoscute. La baza oricrei activit}i profesionale integre
si a unei vie}i realizate nu pot sta dect sim}ul responsabilit}ii,
onestitatea, alegerea corect a priorit}ilor, receptivitatea la tot
ce este nou si performant n domeniu. Aceste principii le aplic
n mod consecvent si n activitatea sa de ghidare a celor 8 teze
de doctor n medicin, cte le are nregistrate n palmaresul su,
si a unei teze de doctor habilitat aflat n proces de finisare.
Pe parcursul activit}ii sale la catedra Cardiologie, dl Valeriu
Revenco si-a creat imaginea unui profesor iscusit si competent.
Multe genera}ii de medici cursan}i si reziden}i l-au avut ca profesor
si ndrumtor, ascultndu-i prelegerile si sfaturile practice, bazate
pe experien}a bogat de medic, pedagog si cercettor stiin}ific.
Dl prof. Revenco este considerat pe drept cuvnt unul din cei mai
valorosi si talenta}i cardiologi din Republica Moldova. Fiind un
cardiolog de forma}ie clasic, 'de stof veche, cum s-ar spune,
el are, n acelasi timp, o larg si consecvent deschidere spre tot
ce este nou n sfera cardiologiei. Pe parcursul celor 27 de ani de
activitate a stiut s-si aplice cunostin}ele acumulate n practic,
fiind un timp si sef al Sec}iei a V-a (1990-1999) a Clinicii
Institutului de Cardiologie, priveghind zi si noapte bolnavii,
reanimnd si salvnd un numr mare de vie}i.
Se stie c medicina a fost si rmne o profesie aparte.
Asupra acestui lucru s-au pronun}at de-a lungul timpului mari
gnditori, scriitori, atle}i ai inteligen}ei umane. Aproape to}i
medicii adevra}i, adic to}i acei ce-si iubesc semenii si }in la
profesia aleas, au avut voca}ia frumosului, revela}ia actului
creativ, ori chiar s-au lsat sedusi de ,altceva. ,Altceva
nsemnnd muzica, pictura, literatura etc. De aceea, poate, si dl
profesor Revenco este att de sensibil la tot ce vine din sfera
frumosului, are o deosebit atrac}ie fa} de literatur si istorie.
n prezent, activitatea sa cunoaste un spectru deosebit de
larg. Dincolo de ndatoririle profesionale, Domnia Sa de mai
mul}i ani exercit func}ia de presedinte al Comisiei de Atestare
a medicilor cardiologi si de diagnostic func}ional, este membru
al Senatului Universitar si al Consiliului de administra}ie al
USMF ,Nicolae Testemi}anu. Din anul 1995 pn n prezent
este decanul facult}ii Reziden}iat si Secundariat Clinic, facultate
n care, n afar de cele 19 catedre, activeaz si cca 1500 de
reziden}i si secundari clinici.
Cu prilejul acestei frumoase aniversri, permite}i-ne s
V aducem, domnule profesor, din partea colegilor si a mea
personal, cele mai alese felicitri si urri de bine. V dorim,
Dumneavoastr si celor apropia}i, s ave}i parte numai de succese
si bucurii, de liniste sufleteasc si de noi realizri profesionale.
Si, binen}eles, de sntate, de o inim puternic, care s bat la
fel de fierbinte si de generos nc mul}i ani de acum nainte.
Liviu Grib, dr. conferentiar
Catedra Cardiologie, Facultatea Rezidentiat
USMF ,Nicolae Testemitanu
%%
AS OCI ATI A S TUDENTI LOR
Mr.I (2B], 2OOG
%&
P R O P O L I S DN.
Kowunekcuaa 1epauua xpouuneckux saoneaauu
B conexennon xe(nnnne (anno nnxenxe+cx c
ycnexox x( neiac+nennix nenaa+on c nononncox:
nac+onia nononnca, +a6ne+in nononnca Hpono:uu,
xa:i Hponoeyv, aio:onn Hponoco: n Hponovuso:.
Koxnannx Homeolaim ne(naiae+ nnnxannm na-
nen n qaxanen+on, nonin :aeinc+nonannin nena-
a+ n nn(e cnenen Propolis DN - Upoaoaac H, noia:an-
mnn nicoiym iqqei+nnnoc+i n ioxnneicnon +eannn
OPBH, yxenimennn nac+o+i nn+eiyen+nix :a6one-
nannn n xonnnecion nnqeinnn.
Ouucauue upeuapa1a. Ko( ATX 1O1XX. An+n-
6ai+enaninin nenaa+.
Cynno:n+onn ei+aninie no 1,5 i. Henaa+ n:-
io+onnen no inaccnnecion ioxeona+nnecion +exnonoinn.
B coc1aa upeuapa1a axoa1. Pioolis (Hononnc)
D2 O,5i, anonnn 6e:no(nin O,O8, Macno iaiao (o 1,5 i.
Hokasauua k upuweueuu. B ianec+ne no+nno-
nocnann+eninoio ce(c+na n coc+ane ioxnneicnon +e-
annn nac+o n (nn+enino 6onemmnx nannen+on OPBH.
enenne nnqeinnonno-nocnann+eninix :a6onenannn.
Hpo1uaouokasauua. Honimennax nync+nn+eni-
noc+i i ioxnonen+ax nenaa+a.
Cuoco upuweueuua u osu. e+xx c nenoio (nx
n:nn (o 6 xecxnen no 1/2 cynno:n+onx ei+anino 2-3
a:a n (eni. B:ocnix ei+anino no 1 cnene 3 a:a n (eni
n +enenne 1O (nen. C nenim noqnnai+nin :a6onenannx
- no 1 cnene 3 a:a n (eni na no+xennn 3O (nen.
Hoonuoe ec1aue. Bo:xoni anneinnecine
eainnn na nononnc.
Bsauwoec1aue c pyruwu nekapc1aeuuuwu
upeuapa1awu. Bo:xono o(nonexennoe nnxenenne
(yinx neiac+nennix ce(c+n.
+apwakonoruneckoe ec1aue. enc+nymmee
nemec+no - Upoaoaac o6na(ae+ mnoinx cnei+ox no:-
(enc+nnx na neci oiann:x, na nce eio oiani n cnc+e-
xi. Ocnonnoe cnonc+no, mnoio ncnoni:yexoe n xe-
(nnnncion nai+nie - 6ai+ennn(noe n 6ai+enoc+a-
+nnecioe. Hononnc no(annxe+ ai+nnnoc+i n ynnn+o-
ae+ mnoinn cnei+ xniooiann:xon, ninmnax +y-
6eiyne:nym nanoniy, nnyci, noc+enmne (+nxoxo-
na(i), in6in (+nxoqn+nx, ian(n(o:), nnyci inn-
na n iena+n+a. Hnnex nononnc ynnn+oae+ n nino-
(n+ nyeo(nie ine+in, a o(nym xnioqnoy oia-
nn:xa-xo:xnna coxanxe+ n nenoc+n. Hoi+oxy nn nc-
noni:onannn nononnca inmennax xnioqnoa ne
c+a(ae+. Hn nnxenennn nononnca y xniooia-
nn:xon ne a:nnnae+cx yc+onnnnoc+n i nexy. J+o no-
ncxo(n+ :a cne+ +oio, n+o nneni co6nam+ nemec+no
(nx co:(annx nononnca c xnoinx ac+ennn, y ia(o-
io n: io+oix cnon one(enennie cnonc+na, +. e. nonn-
qnonin nononnc o6na(ae+ cnonc+naxn oneni xno-
inx ac+ennn, n+o iy6n+enino (nx xnio6on. Onn ne
ycnenam+ nncnoco6n+icx i nenaa+y, a:nn+i yc+on-
nnnoc+i. Hnxenenne nononnca o(nonexenno c an-
+n6no+niaxn (c+en+oxnnnn, +e+anninnni) ycnnn-
nae+ (enc+nne i+nx an+n6no+nion. A cone+anne c ne-
nnnnnnnnaxn n nenoxnne+nnox ne oia:inae+ +aioio
(enc+nnx. Hononnc ne +oniio no:(enc+nye+ na xni-
ooiann:xi, no n o(nonexenno ycnnnnae+ qaionn-
+o:, n+o cnoco6c+nye+ xenimexy o+annennm oiann:-
xa +oicnnaxn. Hononnc noxoiae+ oiann:xy nin+n
n: nnqeinnonnoio c+ecca n 6ic+ee ninec+n nye-
o(nin xa+enan nayy. Hononnc, nax(y c an+n-
6no+nnecinx (enc+nnex, noxnnxe+ cnonc+na no+n-
nonocnann+eninie, ocna6nxe+ nnn 6noinye+ eainnm
oiann:xa na nne(enne nyeo(noio aien+a, ycnnn-
nae+ nxxynn+e+. Jqqei+nnen nn nnycnon nnqeinnn
(ienec, innn, iena+n+, inneqann+ n (.). O6na(ae+
an+n+oicnnecinxn cnonc+naxn nn a:nnnnix o+an-
nennxx. Cnoco6c+nye+ yeiynnonannm noneccon
cne+inannx ionn. O6na(ae+ ynnianinixn no+nno-
onyxonenixn n an+noicn(an+nixn cnonc+naxn. Vna-
c+nye+ n noxann:annn noneccon (ixannx ine+oi, oi-
annnennn onyxonenoio nonecca, n ion+one na( no-
neccaxn a:nn+nx ine+oi n nenox, +onnee n c+a6nnn-
:annn a:xnoennx ine+oi n oiann:xe.
Hcnonusonanne npenapafa Proolls DN
n cxeuax neuennn
eneuue OPBH
Propolis DN (cnenn ei+aninie) 6a:onin no-
+nnonnycnin nenaa+. Hnex no:ac+non (o:i 3 a:a
n (eni n +enenne 1O (nen. C nenim noqnnai+nin :a-
6onenannx nnex no:ac+non (o:i 3 a:a n (eni na
no+xennn 3O (nen. B cnynae eainonannx na nne-
(enne nnyca n nn(e o+eia cnn:nc+ix nexnnx (ixa-
+eninix ny+en eioxen(ye+cx nnxenn+i na:aninin
cnen LuloiLium comosilum S.
%'
3uuewunecku uapo1u1
Propolis DN (cnenn ei+aninie) - 6a:onin no-
+nnonnycnin nenaa+ c nxxynoxo(ynx+onix (en-
c+nnex. e+xx c nenoio (nx n:nn (o 6 xecxnen na-
:nanae+cx no 1/2 cynno:n+onx ei+anino 3 a:a n (eni.
e+xx o+ 6 xecxnen n c+ame ei+anino no 1 cnene
3 a:a n (eni.
Iymlomyosol (ian.) no+nnoo+ennin, (e+oi-
cniannonnin, nnxqo(enanin nenaa+. e+xx (o
2 ne+ no 5 ian. 3 a:a n (eni. e+xx o+ 2 (o 6 ne+ no
8 ian. 3 a:a n (eni, c+ame 6 ne+ n n:ocnix no 15
ianeni 3 a:a n (eni.
Hepaunuaa upoqunak1uka uwwyuoequuu1a
Propolis DN (cnenn ei+aninie) - 6a:onin no-
+nnonnycnin nenaa+ c nxxynoxo(ynx+onix (en-
c+nnex. e+xx c nenoio (nx n:nn (o 6 xecxnen na-
:nanae+cx no 1/2 cynno:n+onx ei+anino 2 a:a n (eni.
e+xx o+ 6 xecxnen n n:ocnix ei+anino no 1 cne-
ne 2 a:a n (eni na no+xennn 3O (nen.
Bioline Ilu (cy6nnninaninie +a6ne+in) Hoqnnai-
+nnecin: no 1-2 +a6ne+in n (eni no( x:ii ((ea+i no
+y (o nonnoio ac+noennx). e+xx 6-12 ne+ eioxen-
(ye+cx nnnnxa+i nenaa+ n nononnne n:ocnon (o:i.
Xponnuecxn fonsnnnnf, apenonpnme
nerefaunn, xponnuecxn qapnnrnf
Propolis DN (cnenn ei+aninie) - 6a:onin no-
+nnonnycnin nenaa+ c nxxynoxo(ynx+onix (en-
c+nnex. B no:ac+non (o:e iyc nenennx (nn+cx 1-1,5
xecxna.
Lymphomyosot (ian.) no+nnoo+ennin, nnxqo(-
enanin nenaa+. e+xx (o 2 ne+ no 5 ian. 3 a:a
n (eni. e+xx o+ 2 (o 6 ne+ no 8 ian. 3 a:a n (eni.
C+ame 6 ne+ n n:ocnix no 15 ianeni 3 a:a n (eni,
iyc nenennx 1-1,5 xecxna.
Thuja DN- (iannn na:aninie) (nx ynennnennx
iqqei+a nono(nxon +eannn :aianina+i no 2-3 ian-
nn n noconie xxin 2-3 a:a n (eni.
Kumenuu ucak1epuos c upeonaauuew
c1peu1o- u c1aqunokokkoa
Propolis DN (cnenn ei+aninie) - 6a:onin 6ai-
+ennn(nin nenaa+ c nxxynoxo(ynx+onix (en-
c+nnex. e+xx c nenoio (nx n:nn (o 6 xecxnen
no 1/2 cynno:n+onx ei+anino 2-3 a:a n (eni. B:oc-
nix ei+anino no 1 cnene 3 a:a n (eni n +enenne
1O (nen.
Mucosa compositum (axn.) Ai+nnannx eieneannn
n xec+noio nxxynn+e+a cnn:nc+on. e+xx c nenoio (nx
n:nn (o 6 xecxnen no O,5 xn n/x 2 a:a n ne(enm nnn
n nn(e nn+ienon axnyni 1-2 ian. na cnn:nc+ym no-
noc+n +a 3 a:a n (eni :a 2O xnn. (o ioxnennx. Ha
iyc nenennx 4-5 nnreinnn nnn ei os n +enenne 2-3
ne(eni. e+xx o+ 6 xecxnen (o 3 ne+ na:nanae+cx no 1
axnyne (1,1 xn) n/x 1-2 a:a n ne(enm nnn n nn(e nn+i-
enix axnyn n +enennn 4-5 ne(eni. e+xx c+ameio no:-
ac+a n n:ocnix no 1 axn. n/x 2 a:a n ne(enm.
Oc1pue pacc1poc1aa uumeaapeuua
Mucosa compositum (axn.) Ai+nnannx eieneannn
n xec+noio nxxynn+e+a cnn:nc+ix o6ononei. e+xx o+
6 xecxnen (o 3 ne+ na:nanae+cx no 1 axnyne (1,1 xn) n/x
1-2 a:a n ne(enm nnn n nn(e nn+ienix axnyn n +ene-
nne 4-5 ne(eni. e+xx c+ameio no:ac+a n n:ocnix
no 1 axn. n/x 2 a:a n ne(enm.
Propolis DN (cnenn ei+aninie) - 6a:onin 6ai+e-
nnn(nin nenaa+ c nxxynoxo(ynx+onix (enc+nn-
ex. Pei+anino no 1 cnene 3 a:a n (eni.
Coen:yme compositum (axn.) (nx (e6noinona-
nnx qexen+nix cnc+ex na a:nnnnix i+anax o6xena
nemec+n n no:ac+non (o:nonie 1 a: n 3 (nx, N5.
Hocne uepeueceuuoro 1aaenoro aupycuoro unu 1ok-
cuneckoro reua1u1a
Hepeel (+a6.) - 6nonoinnecinn iena+ono+ei+o
mnoioio cnei+a (enc+nnx. B no:nac+non (o:non-
ie cy6nnninanino 2-3 a:a n (eni.
Propolis DN (cnenn ei+aninie) - no+nnonnyc-
nin nenaa+ c nxxynoxo(ynx+onix (enc+nnex. B
no:ac+non (o:nonie ei+anino 2 a:a n (eni.
Oc1pu repue1unecku c1owa1u1, ak1epuanuu
c1owa1u1
Propolis DN (cnenn ei+aninie) - no+nnonnyc-
nin nenaa+ c nxxynoxo(ynx+onix (enc+nnex. B
no:nac+non (o:nonie ei+anino 3 a:a n (eni.
Mucosa compositum (axn.) Ai+nnannx eienea-
nnn n xec+noio nxxynn+e+a cnn:nc+on (enaa+nnnoe
(enc+nne). e+xx o+ 6 xecxnen (o 3 ne+ na:nanae+cx o+
1/3 (o 1/2 axnyni n/x 2-3 a:a n ne(enm nnn n nn(e
nn+ienix axnyn n +enenne 2 ne(eni.
HOMEOFARM, S RL
Homeofarm, SRL
na sakynku onmou, meneqou - 222411
na nuoemeuua e osuuy, meneqou - 241776
Mr.I (2B], 2OOG
&
La 17 decembrie 2005, a plecat dintre noi, n lumea celor
drep}i, Vasile Negrescu, un mare patriot al neamului romnesc,
savant, specialist n patologia infec}ioas, medic, pedagog, doctor
n stiin}e medicale, conferen}iar universitar, Medic Emerit. Din cei
78 de ani tri}i, 50 de ani i-a consacrat activit}ii practice, stiin}ifice
si pedagogice.
Vasile Negrescu s-a nscut la 18 ianuarie 1927, n comuna
Sturzesti, jude}ul Bl}i, n familia agricultorilor Iacob si Eufrosinia
Negrescu, buni crestini, gospodari, care i-au cultivat fiului cele
mai necesare si mai nobile virtu}ii omenesti: demnitatea de a fi
Om, stima fa} de oameni, dragostea fa} de semenii si, buntatea,
responsabilitatea de a purta cu cinste onoarea si numele naintasilor
si, a neamului.
n anul 1934, pseste pragul scolii unde studiaz cu succes
programa claselor primare, urmeaz studiile la gimnaziul Tehnic-
Industrial, liceul 'Ion Creang din Bl}i, unde si face studiile
pn n martie 1944; le ntrerupe, ntorcndu-se la bastin, unde a
activat n calitate de nv}tor, fiind numit directorul scolii de 7 ani
din Sturzesti, muncind si crend condi}iile necesare ca elevii s-si
fac studiile. Func}ionarii de la raion, fiind satisfcu}i de succesele
remarcabile ale tnrului director, l transfer la scoala din comuna
Funduri-Noi. Dup ce s-a isprvit cu brio si aici, este numit director
la scoala din comuna Ustiea. n condi}ii extrem de dificile,
V. Negrescu a manifestat calit}i de bun organizator, un talent
deosebit. Mai trziu V. Negrescu se nscrie la scoala medie Nr.1
din orasul Bl}i, pe care o absolveste n a. 1946, pentru ca s se
nscrie la Institutul de Stat de Medicin din Chisinu, unde nva}
srguincios, cu tragere de inim. Desi n anii de studii a avut de
nfruntat dificult}i de ordin material, tnrul student nu s-a lsat
prad disperrii si n a. 1951, absolveste cu succes Institutul de
Stat de Medicin din Chisinu.
Dup absolvire este repartizat ca medic la spitalul raional
din Glodeni, unde activeaz din luna august pn n octombrie a
aceluiasi an, 1951. ncepnd cu 15 octombrie 1951, face studii
postuniversitare n domeniul Patologiei Infec}ioase n calitate de
secundariat clinic la catedra Boli Infec}ioase condus de profesorul
universitar L. Rozenier, studii absolvite n a. 1955. Concomitent
cu studiile n secundariat clinic, din 1953 pn la absolvire,
activeaz ca asistent la catedra Boli Infec}ioase. Dup absolvire
este repartizat si numit director al Scolii de Medicin din Tighina,
func}ie pe care o de}ine pn n 1955, fiind apoi numit sef Direc}ie
curativ-profilactic a Ministerului Ocrotirii Snt}ii din RSSM,
func}ie pe care o de}ine pn n 1959.
n aprilie 1959 este numit redactor-sef al revistei Ocrotirea
snttii, actualmente Curierul medical, unica pe atunci revist n
domeniul medicinii n republic, pe paginile creia au fost gzduite
lucrrile mai multor cercettori stiin}ifici si cadre didactice care
ulterior au fost recunoscute si peste hotarele RSSM, func}ie pe
care o de}ine aproape 40 de ani, pn n 1998. Concomitent cu
func}ia de redactor-sef a fost si membru al Colegiului Ministerului
Ocrotirii Snt}ii participnd activ la rezolvarea multor probleme
din domeniul medicinii practice si teoretice. Din 1961, concomitent
cu lucrul efectuat n redac}ie, activeaz si ca asistent la catedra
Boli infec}ioase, iar din 1967 n calitate de conferen}iar.
Savantul V. Negrescu mbin activitatea pedagogic, stiin}ific
de editor cu cea practic. Astfel, din ianuarie 1964 pn n noiembrie
1970 activeaz n calitate de medic-sef al Spitalului Clinic Republican
de Boli Infec}ioase 'Toma Ciorb. De men}ionat, c anume lui Vasile
Negrescu i apar}ine meritul de a scoate din anonimat imaginea
ilustrului medic basarabean Toma Ciorb, contribuind la nvesnicirea
memoriei acestuia. Asadar, numele medicului Toma Ciorb l poart
spitalul si o strad adiacent.
De rnd cu activitatea practic si pedagogic, V. Negrescu a
manifestat o aptitudine de invidiat n domeniul cercetrilor stiin}ifice.
Domnia Sa a studiat ac}iunea curativ a factorilor naturali climaterici,
apele subterane, lacurile, nmolul si eficien}a acestora n tratamentul
sechelelor bolilor infec}ioase n condi}ii de sanatoriu. Aceste
investiga}ii au fost realizate n anii 1957-1963, soldndu-se cu
sus}inerea tezei doctorat n stiin}e medicale Kypopmo Mo:acuu u
:e:euue ua uux noc:ecmcuu uuqeruouuox oo:esueu.
n virtutea postului pe care l ocupa n cadrul Ministerul
Ocrotirii Snt}ii, V. Negrescu a contribuit la deschiderea
sanatoriilor curativ-profilactice n orselul Sergheevka, regiunea
Odesa, care func}ioneaz si n prezent.
A fost unul din pionierii miscrii ecologiste din Moldova,
organiznd, n anii optzeci, dezbateri n cadrul meselor rotunde si
n paginile revistei Ocrotirea Snttii, n domeniul problemelor
impurit}ii apelor, solului, cu participarea savan}ilor, specialistilor
si jurnalistilor din domeniu.
V. Negrescu, n 1975, prin concurs, este promovat la postul de
conferen}iar la cursul de Boli Infec}ioase al Facult}ii de Perfec}ionare
a Medicilor, iar din 1978 sef al cursului respectiv pe care l-a condus
pn n 1991, ulterior activnd n calitate de conferen}iar la catedra
Boli Infec}ioase FPM pn n 1994 anul pensionrii.
V. Negrescu a continuat cercetrile stiin}ifice n domeniul
patologiei infec}ioase fiind consacrate oreionului. Ele au fost
materializate n teza doctor habilitat n medicin, care nu a reusit
s-o sus}in. El a publicat peste 60 de lucrri stiin}ifice, dintre care
3 monografii; de sub conducerea lui s-au sus}inut 2 teze doctorat
n medicin.
D-lui a fost fondatorul si redactorul revistei medicale
populare S.O.S. (Societate, Om, Sntate) care a contribuit, pe
parcursul anilor 1991-1999, la popularizarea stiin}ei medicale,
revista fiind editat n limba romn.
Savantul, pedagogul si Omul V. Negrescu a fost unul din
fondatorii Ligii Medicilor din Republica Moldova, contribuind la
elaborarea Statutului acestei organiza}ii.
Pentru activitatea sa fructuoas n domeniul medicinii a fost
men}ionat cu distinc}iile Eminent al ocrotirii snttii (1965),
Medic Emerit al Republicii Moldova (1968), diplom de merit a
Prezidiului Sovietului Suprem al Republicii Moldova (1968) s.a.
Erudi}ia, grija fa} de nevoile oamenilor, bunvoin}a, dorin}a
de a face ceva bun pentru societate, cugetarea stiin}ific deosebit
acestea au fost calit}ile ce l-au caracterizat pe Omul Vasile
Negrescu, care a tras o brazd adnc n medicina autohton.
Amintirea despre Vasile Negrescu, Om cu liter mare, Om
al datoriei, va rmne vesnic vie n memoria celor care l-au
cunoscut, l-au respectat si l-au iubit.
Victor Pntea, dr.,conferentiar, ef de curs Boli Infectioase al FPM
Constantin AndriuJ, dr.h., profesor, Om Emerit, ef catedr
Boli Infectioase, USMF ,Nicolae Testemitanu
Victor Deatien, medic-ef Spitalul Clinic Republican de Boli
Infectioase "Toma Ciorb
Vasile
Negrescu
I N MEMORI AM
GHID PENTRU AUTORI
* Articolele vor fi tiprite pe formatul
A4, Times New Roman 14 n Microsoft Word
la 1,5 intervale si cu marginile 2,0 cm pe toate
laturile.
* Lucrrile vor fi prezentate n 3 exemplare
cu toate elementele corespunztoare.
* Pe dischete se va indica numele autorului.
* Scrisoarea de nsoJire. Articolele vor fi
nso}ite de o scrisoare din numele autorului,
responsabil pentru coresponden}. Scrisoarea
va con}ine afirma}ia, c to}i autorii sunt de
acord cu con}inutul si c materialele date nu
s-au publicat anterior.
* Prezentarea. Articolele vor fi depuse pe
numele redactorului-sef Boris Topor,
dr.hab.st.med., prof., catedra Chirurgie
Operatorie si Anatomie Topografic,
Universitatea de Stat de Medicin si Farmacie
'Nicolae Testemi}anu.
Articolele vor fi structurate dup schema:
1. Foaia de titlu va con}ine prenumele si
numele autorilor, titlul/gradul stiin}ific, insti-
tu}ia si, de asemenea, prenumele, numele,
adresa, numrul de telefon, adresa electronic
a autorului cu care se va coresponda.
2. Rezumatele: n limba romn si englez
(si rus, de autori din Republica Moldova)
pn la 150-200 de cuvinte pe foi aparte,
finisate cu cuvinte-cheie, de la 3 pn la 6.
3. Textul articolelor clinice, experimentale
(pn la 15 pagini) si al publica}iilor scurte
va cuprinde: introducere, materiale si metode,
rezultate ob}inute, discu}ii si concluzii. Alt
structur se va accepta, dac aceasta va cores-
punde con}inutului materialului.
Publica}iile referative si farmaceutice nu vor
depsi 20 de pagini si nu vor con}ine mai mult
de 20 de referin}e.
4. Bibliografia - pe foaie aparte, la 1,5
intervale, n ordinea referin}ei n text, artate
cu superscript, ce va corespunde cerin}elor
International Committee of Medical Journal
Editors pentru publica}iile medico-biologice.
5. Tabelele pe foi aparte, enumerate cu cifre
romane. Legenda va fi dat la baza tabelului.
6. Desenele pe verso foto se pune numrul
de ordine, denumirea articolului, numele
primului autor, marginea superioar va fi
indicat cu sgeat. Foto color se vor publica
din sursele autorului.
7. Legendele desenelor - pe foaie aparte, n
func}ie de numrul fotografiei.
Articolele se public n limba prezentat.
PEKOMEHAHHH R ABTOPOB
* C1a1 uena1a1 na 6yxaie qoxa+a
A4, nee: 1,5 nn+enana, c nonxxn n 2,O cx,
mnq+ox 14 Times ew Roman, n Miciosoll
Woid.
* C1a1 uoa1 n 3-x ii:exnnxax. Ko-
nnn nnnmc+annn (onni 6i+i nnnoe-
ni io ncex ii:exnnxax.
* Hpec1aana1 ucke1y c yia:annex qa-
xnnnn an+oa.
* Coupoaou1enuoe uucwo. C+a+im co-
nono(am+ nncixox o+ nxenn an+oa, o+-
ne+c+nennoio :a neennciy. Hncixo (onno
+aie co(ea+i no(+ne(enne, n+o nce an-
+oi coinacni c co(eannex n ne(c+annen-
nie xa+enani ne(e ne ny6nnionannci.
* Hoana. C+a+im no(am+ na nxx inannoio
e(ai+oa, Lonca Mnxannonnna Tono,
(.x.n., noq., iaqe(a onea+nnnon xny-
inn n +onoiaqnnecion ana+oxnn !ocy(a-
c+nennoio xe(nnnncioio n qaxanen+nnec-
ioio Vnnnecn+e+a nx. H.Tec+exnnany.
Bce c+a+in (onni 6i+i oqoxneni
cne(ymmnx o6a:ox:
1. Tu1ynuu nuc1 ninmnae+ nxx n qaxn-
nnm ncex an+oon, nx c+enenn n :nannx, na-
:nanne yne(ennx, n: io+ooio a6o+a ni-
xo(n+, a +aie nxx, o+nec+no n qaxnnnm,
a(ec, noxe +eneqona n inei+onnin a(ec
an+oa, c io+oix 6y(e+ nec+nci neenncia.
2. Peqepa1u nena+am+ na o+(eninix nnc-
+ax, na ycciox n aninnnciox x:iiax (n na
yxinciox an+oaxn n: Pecny6nnin Mon-
(ona), 15O-2OO cnon. B ionne eqea+on
nnno(x+ inmnenie cnona, o+ 3 (o 6.
3. Tekc1 c1a1e innnnnecioio n iicnen-
xen+aninoio nnana ((o 15 c+annn) (onen
coc+ox+i n:: nne(ennx, xa+enana n xe+o-
(on, e:yni+a+on, o6cy(ennx n nino(on.
Hnoe n:noenne (onyc+nxo, ecnn ono co-
o+ne+c+nye+ co(eannm.
O6:onie n qaxaionoinnecine c+a+in ne
(onni nenima+i 2O c+annn n ninmna+i
6onee 2O 6n6nnoiaqnnecinx nc+onnnion.
4. Cuucok nu1epa1ypu nena+am+ na o+-
(eninox nnc+e, nee: 1,5 nn+enana, n no-
x(ie noxnnennx n +eic+e ccinoi, yia:an-
nix cynecinn+ox, n n coo+ne+c+nnn c
nyni+yannen n o6mnxn +e6onannxxn,
ne(rxnnxexixn i xe(nio-6nonoinnecinx
c+a+ixx Me(ynao(nix ioxn+e+ox n:(a-
+enen xe(nnnncinx ynanon.
5. Tanuuu ne(c+annxm+ na o+(eninix
nnc+ax, nyxeyx nxcinxn nnqaxn n c
noxcnennxxn cnn:y.
6. Pucyuku. Ha o6oo+non c+oone ia(on
qo+oiaqnn yia:inam+ ee noxe, na:nanne
c+a+in, qaxnnnm nenoio an+oa n nexnnn
ian - c+enion. Jne+nie qo+o nena+am+-
cx n: ce(c+n an+oon.
7. Hopucyuonuue uouucu nnno(x+ na
o+(eninox nnc+e, n coo+ne+c+nnn c noxe-
ox qo+oiaqnn.
C+a+in ny6nniym+cx na x:iie oninnana.
GUIDE FOR AUTHORS
* Manuscripts should be typed on one
side only of A4, 1,5-spaced throughout, with
2,0 margins, printing-type 14 Times New
Roman, in Microsoft Word.
All papers have to be executed in the
following manner:
1. The title page includes the first and last
names of all authors, highest academic de-
grees, the name of the department and insti-
tution from which the work originated, and
the name and address of the author to whom
reprint requests should be addressed. A tel-
ephone number and E-mail for the corre-
sponding author must be listed.
2. The abstract. Manuscript contains a 150-
to 200-word abstracts on separate pages in the
original language and in English. The abstract
ends with key words, 3 to 6.
3. The text of articles for clinical, experimen-
tal (till 15 pages) and brief reports should con-
sist of: Introduction, Material and Methods,
Results, Discussion, Conclusions. Others de-
scriptive heading and subheading may be used
if appropriate. Review articles and pharma-
cology articles must not exceed 20 pages or
contain more than 20 references.
4. References are listed on separate pages in
order of appearance in the text, and the ap-
propriate numbers are inserted in the text in
superscript at the proper places. References
should be typed 1,5-spaced and must follow
the general arrangement and punctuation out-
lined in: International Committee of Medical
Journal Editors requirements for manuscripts
submitted to biomedical articles.
5. Tables type each on separate sheets, num-
bering consecutively with Roman numerals.
Explanatory matter belongs in footnotes, not
in the title.
6. Figures. The back of each photograph should
have a label showing the number, the title of
the article, the name of the first Author and an
arrow indicating the top edge. Color illustra-
tion will be reproduced at the Author`s expense.
7. The figures` corresponding legends should
be typed on a separate page.
* Submit an original and three copies of all
elements. Photocopies of the figures must be
attached to each copy of the manuscript.
* Submit a floppy disk labeled with the
Author`s name.
* Cover letter: Manuscript must be
accompanied by a cover letter from the author
who is responsible for correspondence
regarding the manuscript. The letter should
contain a statement that the manuscript has
been seen and approved by all authors and
the material is previously unpublished.
* Submission: Manuscripts and books for
possible review should be sent to Editor-in-Chief
Boris Topor, M.D., Ph.D., Department of
Operative Surgery and Topographical Anatomy,
State Medical and Pharmaceutical University.
Articles are published on the original language.
192 Bd. Stefan cel Mare
Chisinau, MD-2004, Republic of Moldova
Telephone: (+37322) 222715
Fax: (+37322) 295384
www.usmf.md
e-mail: curiermedusmf.md
Hp. C1eqaua Benukoro, 192, MD-2004
Kumuua, Pecuynuka Monoaa
Teneqou. (+37322) 222715
+akc. (+37322) 295384
www.usmf.md
e-mail: curiermedusmf.md
Bd. $tefan cel Mare, 192
MD-2004, Chiyinu, Republica Moldova
Telefon: (+37322) 222715
Fax: (+37322) 295384
www.usmf.md
e-mail: curiermedusmf.md
Autorii sunt responsabili de confinutul articolelor publicate // 4emopu uecym omeemcmeeuuocmo sa coepxauae cmamea