Sunteți pe pagina 1din 1

Primul articol pe acest an, am vrut sa aiba o usoara legatura cu anii trecuti.

Noi, indiferent ca vrem sau nu, uitam persoanele din viata noastra? Am observat pe parcursul evolutiei noastre, cand incepem sa constientizam, persoanele pe care le intalnim, se impart in cateva categorii in mintea noastra. Persoanele care le uitam. O sa incep cu ele, pentru ca e cea mai simpla categorie. Sunt acei oameni cu care am avut un minim contact odata candva, sau i-am vazut intamplator acum mult timp si noua nu ne-au atras atentia deloc. Subconstientul nostru poate ii retine vizual, insa importanta lor pentru parametrii nostri nu a fost atat de satisfacatoare. Mai exista situatia in care retinem, fara sa ne dam seama, persoane pe care la un moment dat le mai intalnim in viata noastra. Persoanele pe care niciodata nu o sa le uitam. Aici sunt multe puncte de vedere. Parintii , rudele mai apropiate si prietenii sunt persoane care niciodata nu le vom uita. ndiferent de sc!imbarile de comportamente, situatii, sau relatiile create in timp. Sunt persoanele care ocupa locuri importante in amintirile noastre. nsa, exista acei oameni carora le oferim sansa de a ne scrie amintiri puternice. Sunt persoanele care le iubim. Aceste persoane uneori, nu sunt constiente de puterea lor de a ne construi amintiri. "le pot pleca din viata noastra lasand durere, lasand un viitor distrus sau din contra, lasand una din cele mai frumoase amintiri. Noi traim uneori cu amintirile. Sunt oglinda trecutului nostru, care niciodata nu ne va arata altceva decat tot ce ne-a marcat cu adevarat. Problema, este atunci cand ne dorim sa uitam persoane si nu putem. Ne c!inuim sa facem diverse actiuni, sa incercam diverse lucruri, experiente si cunoastem in loc alte sute de oameni doar ca sa uitam. nsa, indiferent de munca noastra, construim doar un zid cu mii de ferestre prin care vedem mereu ce vrem sa ascundem. #a un moment dat cand ne simtim vindecati de amintiri, e doar un confort moral creat de noi. $e ce? Pentru ca nu putem noi sa decidem ce uitam, si ce nu. Mintea noastra, e ca o biblioteca cu cele mai bune titluri. nclusiv tragediile, incercam se la ascudem printre rafturi, dar nu uitam ca la un moment dat, noi leam scris. $aca amintirile si persoanele intalnite ne reprezinta trecutul, de ce vrem sa uitam?