Sunteți pe pagina 1din 234

PROIECT Îmbunătăţirea capacităţii instituţionale, de evaluare şi formulare de politici macroeconomice în domeniul convergenţei economice cu Uniunea Europeană a Comisiei Naţionale de Prognoză, cod SMIS 27153

BENEFICIAR Comisia Naţională de Prognoză

Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii

Autori MIHAI ŞEITAN MIHAELA ARTENI ADRIANA NEDU

Autorii mulţumesc Comisiei Naţionale de Prognoză atât pentru profesionalismul cu care a coordonat în calitate de beneficiar realizarea acestei lucrări, cât şi pentru sprijinul logistic şi documentar oferit cercetătorilor pe toată durata elaborării cercetării de faţă.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ȘEITAN, MIHAI Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii/Mihai Șeitan, Mihaela Arteni, Adriana Nedu Bucureşti : Editura Economică, 2012 Bibliogr. ISBN 978-973-709-586-2

I. Arteni, Mihaela II. Nedu, Adriana

314(498)

369.542(498)

MIHAI ŞEITAN

MIHAELA ARTENI

ADRIANA NEDU

Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii

Editura Economică Bucureşti, 2012

ISBN 978-973-709-586-2

Toate drepturile asupra acestui studiu aparţin Comisiei Naţionale de Prognoză. Reproducerea conţinutului acestui studiu, integrală sau parţială, în formă originală sau modificată, precum şi stocarea într-un sistem de regăsire sau transmitere sub orice formă sau prin orice mijloace, sunt interzise fără acordul prealabil al Comisiei Naţionale de Prognoză, fiind supuse prevederilor legii drepturilor de autor.

Opiniile exprimate în cuprinsul Studiului constituie păreri personale ale autorilor şi nu reprezintă în mod necesar punctele de vedere ale Comisiei Naţionale de Prognoză.

Editura Economică www.edecon.ro

CUPRINS

LISTA TABELELOR

7

LISTA FIGURILOR

9

LISTA ANEXELOR

11

ABREVIERI

12

1. INTRODUCERE

13

1.1. Aspecte generale

13

1.2. Prezentarea componentelor studiului

15

2. SCURT ISTORIC AL EVOLUŢIEI SISTEMULUI DE PENSII DIN ROMÂNIA DUPĂ 1990

18

2.1. Etapa I de reformă – 1990-2000

18

2.2. Etapa a II-a de reformă – 2001-2005

19

2.3. Etapa a III-a de reformă – 2005-2010

20

2.4. Etapa a IV-a de reformă – 2010-2011

21

3. PROBLEME MAJORE ALE SISTEMULUI DE PENSII DIN ROMÂNIA

24

3.1. Structura sistemului de pensii

24

3.2. Probleme ale sistemului de pensii publice

25

3.3. Probleme ale fondurilor de pensii administrate privat

49

3.4. Probleme ale pensiilor private facultative

50

4. EVOLUŢIA COMPONENTELOR CAPITALIZATE, ADMINISTRATE PRIVAT, ALE SISTEMULUI DE PENSII

52

4.1. Performanţe ale pieţei pensiilor private din România

52

4.2. Pensiile obligatorii administrate privat (Pilonul II)

53

4.3. Pensiile private facultative (Pilonul III)

62

4.4. Sisteme de pensii private în unele state ale Uniunii Europene

70

5. SITUAŢIA COMPARATIVĂ A SISTEMELOR DE PENSII PUBLICE LA NIVELUL ŢĂRILOR MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

78

5.1. Modalităţi şi tipuri de clasificare a sistemelor de pensii

78

5.2. Tipuri de pensii acordate de sistemele de pensii din Uniunea Europeană

80

5.3. Scurte prezentări ale sistemelor de pensii în diferite ţări ale Uniunii Europene

81

6. EVOLUŢIA SOCIODEMOGRAFICĂ ÎN ROMÂNIA

85

6.1. Proiecţii ale Uniunii Europene asupra populaţiei şi forţei de muncă din România

86

6.2. Proiecţii demografice realizate de instituţii din România

96

6.3. Proiecţii demografice şi ale unor indicatori ai sistemului de pensii, realizate de autori

102

6.4. Situaţia comparativă a evoluţiei demografice la nivelul ţărilor membre ale Uniunii Europene

111

Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii

7. EFECTE ALE STRATEGIEI EUROPA 2020 ASUPRA OCUPĂRII ÎN ROMÂNIA

117

7.1. Prevederi generale ale Strategiei EUROPA 2020

117

7.2. Ţinte naţionale specifice României privind Strategia EUROPA 2020

118

7.3. Obiectivul privind creşterea ratei de ocupare a populaţiei în România

119

7.4. Concluzii privind aplicarea obiectivelor Strategiei EUROPA 2020

122

8. EFECTE ALE CRIZEI ECONOMICE ASUPRA SISTEMELOR DE PENSII

124

8.1. Impactul asupra sistemelor de pensii capitalizate cu contribuţii definite (Pilonul II)

124

8.2. Impactul asupra sistemelor de pensii publice de tip PAYG (Pilonul I)

128

8.3. Recomandări privind acţiuni pe termen scurt de atenuare a impactului crizei economice asupra sistemului de pensii

129

8.4. Recomandări privind acţiuni şi probleme de rezolvat pe termen mediu

130

9. EVALUAREA PROIECŢIILOR FINANCIARE PE TERMEN LUNG ALE SISTEMULUI DE PENSII DIN ROMÂNIA

132

9.1. Model de evaluare a sustenabilității financiare a sistemelor de pensii

132

9.2. Utilizarea modelului PROST în România

133

9.3. Utilizări recente ale modelului PROST în România

136

10. MĂSURI DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A SUSTENABILITĂŢII FINANCIARE A SISTEMULUI DE PENSII

137

10.1. Măsuri structurale de îmbunătăţire a sustenabilităţii financiare

 

a

sistemului de pensii

137

10.2. Noi reglementări în domeniul pensiilor anticipate şi al pensiilor de invaliditate

139

10.3. Instituirea unui sistem contributiv al pensiilor pentru agricultori

142

10.4. Prelungirea vieţii active a persoanelor care împlinesc vârsta de pensionare

145

10.5. Întărirea capacităţii administrative şi profesionale

 

a

Comisiei Naţionale de Prognoză

148

10.6. Întărirea mecanismelor de reducere a pierderilor datorate erorilor, fraudei şi corupţiei în sistemele de pensii

150

11. ANEXE

 

152

BIBLIOGRAFIE

190

REZUMAT

195

6

Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii

LISTA TABELELOR

Tabelul nr. 3.1. Evoluţia raportului între salariaţi şi pensionari ai sistemului de asigurări sociale de stat (1990-2010)

27

Tabelul nr. 3.2. Vârste medii efective de pensionare pe categorii de pensii

28

Tabelul nr. 3.3. Raportul dintre pensia medie şi câştigul salarial mediu net – noiembrie 2011

30

Tabelul nr. 3.4. Evoluţia ratei de înlocuire în România 2000-2010

31

Tabelul nr. 3.5. Rata de înlocuire la nivelul Uniunii Europene 2009

32

Tabelul nr. 3.6. Valori comparative ale ratelor de fraudă şi erori în cinci ţări OECD

40

Tabelul nr. 3.7. Evoluţia execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat în perioada 2001-2010

42

Tabelul nr. 3.8 Evoluţia cotelor de contribuţie în perioada 2001-2011

44

Tabelul nr. 4.1. Randamente ale pilonilor II şi III

53

Tabelul nr. 4.2. Pilon II Active nete

54

Tabelul nr. 4.3. Pilon II Număr participanţi

55

Tabelul nr. 4.4. Pilon II Structură investiţii – total

58

Tabelul nr. 4.5. Pilon III Active nete

62

Tabelul nr. 4.6. Pilon III Număr participanţi

63

Tabelul nr. 4.7. Pilon III Structură investiţii – total

66

Tabelul nr. 4.8. Sisteme de pensii în Uniunea Europeană

72

Tabelul nr. 4.9. Clasificarea sistemelor de pensii private în UE

74

Tabelul nr. 4.10. Tipuri de riscuri şi alocarea riscurilor între angajat/angajator

74

Tabelul nr. 4.11. Tipuri de sisteme de pensii private CD în funcţie de obligativitate

75

Tabelul nr. 4.12. Diferite tipuri de rate de rentabilitate

76

Tabelul nr. 4.13. Limitări şi garanţii în statele membre UE din Europa Centrală şi de Est

76

Tabelul nr. 5.1. Tipuri de sisteme de pensii din ţări ale Uniunii Europene

79

Tabelul nr. 6.1. România: Proiecţia populaţiei pe grupe de vârstă (2010-2060)

92

Tabelul nr. 6.2. România: Evoluţia ratelor totale de participare (2000-2010)

93

Tabelul nr. 6.3. România: Forţa de muncă (vârsta 20-64 de ani), (2010-2060)

94

Tabelul nr. 6.4. România: Evoluţia şomajului (2000-2010)

94

Tabelul nr. 6.5. România: Proiecţia ratei de ocupare (2010-2060)

95

Tabelul nr. 6.6. România: Proiecţia ratelor de dependenţă economică a vârstnicilor (2010-2060)

96

Tabelul nr. 6.7. Evoluţia populaţiei României (2007-2050)

97

Tabelul nr. 6.8. Populaţia României pe grupe mari de vârstă – varianta medie (2007-2050)

98

Tabelul nr. 6.9. Proiecţii ale populaţiei în vârstă de muncă, populaţiei active şi populaţiei ocupate (2010-2050) – varianta medie

99

Tabelul nr. 6.10. Populaţia în vârstă de 65 de ani şi peste (1990-2050)

100

Tabelul nr. 6.11. Proiecţia diverselor categorii de vârstă din populaţia totală (2005-2050)

100

Tabelul nr. 6.12. Evoluţia indicatorilor demografici în România (1990-2010)

103

Tabelul nr. 6.13. Ratele migraţiei implicate de studiul Eurostat (‰)

105

Tabelul nr. 6.14. Evoluţia populaţiei României (2010-2060)

106

7

Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii

Tabelul nr. 6.15. Structura populaţiei pe grupe de vârstă (2010-2060)

107

Tabelul nr. 6.16. Ratele totale de dependenţă în ţările membre UE, pentru anii selectaţi

108

Tabelul nr. 6.17. Rate de dependenţă

108

Tabelul nr. 6.18. Proiecţia populaţiei active, populaţiei ocupate, șomajului şi numărului de salariaţi (2010-2060)

110

Tabelul nr. 6.19. Evoluţiile ratei de dependenţă şi a ratei de înlocuire ale sistemului public de pensii (2010-2060)

111

Tabelul nr. 7.1. România: Ţinte naţionale specifice

118

Tabelul nr. 7.2. Participarea populaţiei la forţa de muncă, pe sexe şi medii, 2010

120

Tabelul nr. 7.3. Evoluţia ratelor de ocupare (2010-2020)

121

Tabelul nr. 8.1. Pierderi ale valorilor activelor nete – ţări selectate, 2008

126

Tabelul nr. 9.1. Proiecţii ale cheltuielilor cu pensiile publice

136

Tabelul nr. 10.1. Venituri ale bugetului de pensii pentru agricultori în primii zece ani

145

8

Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii

LISTA FIGURILOR

Figura nr. 3.1. Structura sistemului de pensii din România

24

Figura nr. 3.2. Evoluţia numărului de pensionari ai sistemului de asigurări sociale (1990-2010)

25

Figura nr. 3.3. Evoluţia numărului de contribuabili la sistemul de asigurări sociale de stat (1990-2010)

26

Figura nr. 3.4. Evoluţia pensiei medii nete reale (1990-2010)

29

Figura nr. 3.5. Evoluţia raportului dintre pensia medie pentru limită de vârstă şi câştigul salarial mediu net

32

Figura nr. 3.6. Evoluţia ratelor de activitate, de ocupare şi a gradului de acoperire a sistemului de pensii publice în România (1997-2010)

33

Figura nr. 3.7. Evoluţia valorii punctului de pensie (2001-2011)

34

Figura nr. 3.8. Evoluţia în structură a numărului de pensionari de asigurări sociale (1990-2011)

35

Figura nr. 3.9. Evoluţia numărului de pensionari agricultori (1990-2011)

37

Figura nr. 3.10. Evoluţia beneficiarilor de pensie anticipată parţială (2001-2011)

37

Figura nr. 3.11. Tipologia fraudei şi erorilor în sistemele de prestaţii

39

Figura nr. 3.12. Evoluţia ponderii subvenţiilor primite de la bugetul de stat în totalul veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat (2001-2010)

43

Figura nr. 3.13. Gruparea pe nivele de pensii a pensionarilor din sistemul de stat (inclusiv agricultori ) – noiembrie 2011

45

Figura nr. 3.14. Gruparea pensionarilor din sistemul de stat după data înscrierii la pensie – noiembrie 2011

46

Figura nr. 3.15. Evoluţia ponderii cheltuielilor cu plata pensiilor în PIB

47

Figura nr. 3.16. Evoluţia ponderii în PIB a cheltuielilor cu drepturile de protecţie socială în perioada 2001-2009 la nivelul ţărilor membre ale Uniunii Europene

48

Figura nr. 4.1. Evoluţia activelor totale ale sistemului de pensii private, 2010-2011

52

Figura nr. 4.2. Creşterea lunară a activelor fondurilor de pensii private, 2010-2011

53

Figura nr. 4.3. Pilon II Cotă de piaţă în funcţie de active nete

54

Figura nr. 4.4. Pilon II Cotă de piaţă în funcţie de participanţi

55

Figura nr. 4.5. Pilon II Număr participanţi nou intraţi şi gradul de repartizare aleatorie

56

Figura nr. 4.6. Pilon II Participanţi – distribuţie pe activităţi economice – decembrie 2011

56

Figura nr. 4.7. Pilon II Contribuţia medie/participant cu cel puţin o contribuţie

57

Figura nr. 4.8. Pilon II Structură investiţii – decembrie 2011

59

Figura nr. 4.9. Pilon II Structura portofoliilor investiţionale – decembrie 2011

60

Figura nr. 4.10. Pilon II Structură investiţii în plasamente financiare – decembrie 2011

60

Figura nr. 4.11. Pilon II Rata medie ponderată de rentabilitate, 2010-2011

61

Figura nr. 4.12. Pilon II Rate de rentabilitate anualizate – decembrie 2011

62

Figura nr. 4.13. Pilon III Cotă de piaţă în funcţie de active nete

63

Figura nr. 4.14. Pilon III Cotă de piaţă în funcţie de participanţi

64

Figura nr. 4.15. Pilon III Număr participanţi nou intraţi, 2010-2011

64

9

Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii

Figura nr. 4.16. Pilon III Structura angajaţilor în funcţie de activităţile economice, decembrie 2011

65

Figura nr. 4.17. Pilon III Participarea la plata contribuţiilor, decembrie 2011

65

Figura nr. 4.18. Pilon III Structura investiţiilor, decembrie 2011

67

Figura nr. 4.19. Pilon III Structura portofoliilor investiţionale, decembrie 2011

68

Figura nr. 4.20. Pilon III Structura investiţiilor în plasamente financiare – decembrie 2011

68

Figura nr. 4.21. Pilon III Rate medii de rentabilitate în perioada decembrie 2010–decembrie 2011

69

Figura nr. 4.22. Pilon III Rate de rentabilitate anualizate, decembrie 2011

70

Figura nr. 6.1. România: Rata totală a fertilităţii (1990-2010)

86

Figura nr. 6.2. România: Rata totală a fertilităţii (2010-2060)

87

Figura nr. 6.3. România: Speranţa de viaţă la naştere (1990-2010)

87

Figura nr. 6.4. România: Speranţa de viaţă la 65 de ani (2001-2010)

88

Figura nr. 6.5. România: Speranţa de viaţă la naştere (2010-2060)

89

Figura nr. 6.6. România: Speranţa de viaţă la 65 de ani (2010-2060)

89

Figura nr. 6.7. România: Fluxurile privind migraţia netă (1970-2010)

90

Figura nr. 6.8. România: Fluxurile privind migraţia netă (2010-2060)

91

Figura nr. 6.9. România: Evoluţia populaţiei, 2010-2060

91

Figura nr. 6.10. România: Evoluţia prognozată a ratei de dependenţă a vârstnicilor (2010-2060)

93

Figura nr. 6.11. România: Rata şomajului (2010-2060)

94

Figura nr. 6.12. România: Rata de ocupare a populaţiei (2000-2010)

95

Figura nr. 8.1. Proporţia veniturilor din pensii care provin din pilonul II

126

Figura nr. 8.2. Pensia minimă ca procent din salariul mediu la nivel naţional, 2010

127

10

Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii

LISTA ANEXELOR

Anexa nr. 3.1. Scurtă descriere a pilonilor sistemului de pensii din România

152

Anexa nr. 3.2. Evoluţia numărului de pensionari pe categorii

155

Anexa nr. 3.3. Evoluţia gradului de acoperire a sistemului de pensii publice din România

156

Anexa nr. 3.4. Valoarea punctului de pensie (2001-2011)

157

Anexa nr. 3.5. Gruparea numărului pensionarilor de asigurări sociale de stat, pe nivele de pensii, noiembrie 2011

158

Anexa nr. 3.6. Gruparea numărului pensionarilor proveniţi din fostul sistem de pensii al agricultorilor pe nivele de pensii, luna noiembrie 2011

160

Anexa nr. 3.7. Evoluţia ponderii în PIB a cheltuielilor cu pensiile în ţările membre ale Uniunii Europene (2000-2008)

162

Anexa nr. 3.8. Evoluţia cheltuielilor cu drepturile de protecţie socială, ca procent din PIB, în perioada 2001-2008

163

Anexa nr. 4.1. Elemente de siguranţă ale sistemului de pensii private

164

Anexa nr. 5.1. Prezentare generală a sistemelor de pensii din cadrul statelor membre ale Uniunii Europene Anexa nr. 6.1. Proiecţiile gradului de acoperire, ale ratei de dependenţă şi ratei

169

de înlocuire ale sistemului de pensii publice din România, în viziunea autorilor . 179

Anexa nr. 6.2. Rata totală de participare în Uniunea Europeană (20-64 de ani)

180

Anexa nr. 6.3. Rata de participare în Uniunea Europeană (20-64 de ani)

181

Anexa nr. 6.4. Forţa de muncă totală pentru grupa de vârstă 20-64 de ani

182

Anexa nr. 6.5. Rata şomajului în Uniunea Europeană (15-64 de ani)

183

Anexa nr. 6.6. Rata ocupării în Uniunea Europeană (20-64 de ani)

184

Anexa nr. 6.7. Rata efectivă de dependenţă economică a vârstnicilor în Uniunea Europeană

185

Anexa nr. 6.8. Rata totală de dependenţă economică

186

Anexa nr. 7.1. Obiective pentru strategia Europa 2020

187

11

Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii

ABREVIERI

ACRONIM

DENUMIRE

EPC

Comitetul de Politici Economice

AWG

Grupul de lucru privind îmbătrânirea populaţiei

DG ECFIN

Directoratul General pentru Afaceri Economice şi Financiare

OECD

Organisation for Economic Cooperation and Development

FMI

Fondul Monetar Internaţional

PIB

Produs Intern Brut

PROST

Pension Reform Option Simulation Toolkit

CSSPP

Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private

INS

Institutul Naţional de Statistică

CNPP

Casa Naţională de Pensii Publice

EUROSTAT

Oficiul statistic al Uniunii Europene

ESSPROS

European System of Integrated Social Protection Statistics

MMFPS

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale

ANAF

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală

OPCVM

Organism de Plasament Colectiv în Valori Mobiliare

PAYG

Pay as you go

ANOFM

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

INEMRCM

Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperarea Capacităţii de Muncă

12

Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii

1. INTRODUCERE

1.1. Aspecte generale

Scopul acestui studiu este furnizarea unei analize cuprinzătoare şi obiective a evoluţiei demografice pe termen lung şi a sustenabilităţii sistemului de pensii. Sistemele europene de pensii, între care şi cel din România, se află sub presiune din cauza îmbătrânirii demografice rezultate din creşterea speranţei de viaţă la vârsta pensionării şi declinul ratei natalităţii. În 2012, populaţia activă a Europei, inclusiv a României, continuă să scadă, guvernele ţărilor europene fiind obligate să găsească urgent răspunsuri la această provocare.

Toate statele membre îşi reformează sistemele de pensii într-o măsură mai mare sau mai mică pentru a face faţă provocării îmbătrânirii populaţiei, criza economică şi financiară făcând ca situaţia să devină şi mai dificilă şi mai presantă.

Încă înainte de 2001, Consiliul European semnala necesitatea unei supravegheri regulate a sustenabilităţii finanţelor publice pe termen lung, inclusiv a eforturilor bugetare care se aşteaptă a fi datorate schimbărilor demografice. În acest sens, a fost creat în cadrul Comitetului de Politici Economice (EPC) Grupul de lucru privind îmbătrânirea populaţiei (AWG), care reuneşte în prezent experţi din cele 27 de state membre, la care se adaugă Norvegia şi Directoratul General pentru Afaceri Economice şi Financiare (DG ECFIN). În cadrul acestui grup se examinează consecinţele economice şi bugetare ale îmbătrânirii, activitatea grupului concretizându-se în proiecţii periodice ale cheltuielilor legate de îmbătrânirea populaţiei. În sprijinul acestui grup au venit şi reprezentanţi ai Băncii Centrale Europene, OECD şi FMI.

Analiza situaţiei sociodemografice din România scoate în evidenţă că efectele negative asupra sustenabilităţii financiare a sistemului public de pensii datorate îmbătrânirii populaţiei sunt determinate de trei factori importanţi, şi anume, creşterea speranţei de viaţă a populaţiei, scăderea natalităţii şi, nu în ultimul rând, creşterea migraţiei.

În acest context, consecinţele pe termen lung ale evoluţiei demografice negative viitoare pot fi evaluate astfel:

- începând cu anul 2000, palierul tinerilor sub 20 de ani a fost depăşit de segmentul populaţiei cuprinse între 20 și 40 de ani;

- la nivelul anilor 2060, fenomenul de îmbătrânire a populaţiei devine preg- nant, baza de susţinere a piramidei populaţiei, formată din copii şi tineri, fiind depăşită în volum de palierul superior al vârstnicilor peste 60 de ani;

13

Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii

- se prognozează o creştere a diferenţei dintre numărul femeilor şi cel al bărbaţilor, în condiţiile în care speranţa de viaţă prognozată a populaţiei României creşte, fiind favorabilă femeilor.

Criza financiară şi economică a agravat şi mai mult problema de fond reprezentată de îmbătrânirea populaţiei. Demonstrând interdependenţa dintre diverse scheme şi dând la iveală punctele slabe în conceperea anumitor scheme, criza a acţionat ca un semnal de alarmă pentru sistemele de pensii din toate ţările, nu numai a celor din Uniunea Europeană. Toate sistemele de pensii se confruntă cu dificultăţi mari în a-şi îndeplini „promisiunile privind pensiile”, din cauza creşterii şomajului, a diminuării creşterii economice, a creşterii nivelurilor datoriei publice şi a volatilităţii pieţelor financiare.

În plus, sistemul de pensii din România se confruntă şi cu efectele negative ale unor elemente specifice, cum ar fi: ieşirile anticipate masive la pensie în 1990, care au redus numărul de contribuabili cu circa 5% şi au majorat numărul de pensionari cu peste 16%, creşterea masivă a pensionărilor datorate încadrării în grupe de muncă (ieşiri la pensie cu cinci-zece ani mai devreme decât vârsta standard de pensionare) sau uşurinţa cu care se obţine o pensie de invaliditate fără bază legală.

În acest context, este importantă evaluarea comparativă a situaţiei sistemelor de pensii cu alte state membre ale Uniunii Europene, în special cu cele cu situaţii apropiate nouă din Europa Centrală şi de Est.

Proiecţiile economice şi bugetare pe termen lung, realizate în ultima perioadă, scot în evidenţă o creştere semnificativă, progresivă a cheltuielilor totale cu pensiile până la orizontul anului 2060. Între cauzele care stau la baza acestei situaţii se pot menţiona: creşterea numărului de pensionari în contextul îmbătrânirii populaţiei, exprimat printr-o rată de dependenţă (raportul dintre persoanele în vârstă de 65 de ani şi peste şi persoanele în vârstă de 15-64 de ani); creşterea cuantumului pensiilor; creşterea duratei medii de plată a unei pensii; contribuţia redusă a sistemului privat de pensii la diminuarea cheltuielilor cu pensiile, deoarece în majoritatea ţărilor sistemul este voluntar, iar în ţările unde este obligatoriu abia a fost introdus.

Ca efect al evoluţiei demografice dar şi al celorlalte măsuri specifice luate

în sistemul de pensii din România, păstrarea structurii nereformate a sistemului de pensii publice va conduce, conform unor evaluări ale Băncii Mondiale, la:

- scăderea numărului de contribuabili la sistemul public de pensii publice, rata de scădere în perioada 2010-2060 fiind estimată la peste 16%;

- creşterea numărului de pensionari în sistemul public, rata de creştere estimată pentru intervalul 2010-2060 fiind de peste15%;

14

Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii

- accentuarea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat. Se estimează că la nivelul anului 2050, deficitul creat de cheltuielile cu pensiile, ca procent din PIB, prin păstrarea sistemului actual, poate merge spre circa 12%;

- reducerea cu 59% a nivelului mediu al beneficiilor din sistemul public, pentru a menţine sustenabil sistemul de pensii din punct de vedere fiscal (dacă vârsta de pensionare şi structura actuală a sistemului nu se modifică);

- reducerea ratei medii nete de înlocuire, de la 48,9% în 2010 la 23% în 2050, dacă se optează pentru reducerea beneficiilor, în scopul menţinerii echilibrului financiar al sistemului public de pensii;

- creşterea vârstei de pensionare la nivele dramatice – 70 de ani, pentru ca sistemul de pensii să devină sustenabil din punct de vedere fiscal (fără a fi nevoie de transferuri de la bugetul de stat, toţi ceilalţi parametri ai sistemului public de pensii fiind păstraţi neschimbaţi).

Statele membre ale Uniunii Europene, între care şi România, au derulat reforme în scopul reducerii generozităţii sistemelor publice de pensii, tocmai pentru a evita riscul falimentării acestora. Vârsta de pensionare va continua să crească gradual pe termen lung, iar accesul la pensionare anticipată va continua să fie restricţionat, pe fondul acordării de stimulente în condiţiile prelungirii vieţii active.

1.2. Prezentarea componentelor studiului

Studiul este structurat în zece părţi principale. După un prim capitol introductiv, al doilea capitol oferă o scurtă radiografie a celor patru etape de reformă a sistemului de pensii din România, după anul 1990.

În al treilea capitol se face o analiză detaliată a marilor probleme cu care se confruntă actualul sistem de pensii, cum ar fi: evoluţia numărului de beneficiari şi contribuabili ai sistemului, situaţia vârstelor efective de pensionare, evoluţia ratei de înlocuire a venitului prin pensie, evoluţia gradului de acoperire a sistemului, efectele diferitelor posibilităţi de pensionare anticipată, efecte ale abuzurilor, fraudei şi erorilor asupra costurilor sistemului de pensii, evoluţia indicatorilor financiari, precum şi probleme legate de fondurile de pensii administrate privat şi de pensiile private facultative.

Al patrulea capitol prezintă evoluţia componentelor capitalizate, adminis- trate privat, ale sistemului de pensii. Capitolul scoate în evidenţă performanţele pieţei pensiilor private din România, detalii privind valoarea activelor nete,

15

Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii

numărul de participanţi şi contribuţiile acestora, structura investiţiilor şi a ratelor de rentabilitate realizate, atât de fondurile obligatorii de pensii, cât şi de cele facultative.

Capitolul al cincilea introduce situaţia comparativă a sistemelor de pensii din ţările membre ale Uniunii Europene, în ceea ce priveşte clasificarea acestora, moduri de finanţare, precum şi scurte descrieri ale sistemelor de pensii în diferite ţări ale Uniunii Europene.

În capitolul al şaselea se prezintă, pe de o parte, evoluţia socio- demografică în România, cuprinzând elemente detaliate privind proiecţia populaţiei pe termen lung, bazată pe studiile realizate de echipe ale Uniunii Europene şi scoţând în evidenţă evoluţii ale ratelor de fertilitate, ale speranţei de viaţă la naştere şi la 65 de ani, precum şi ale migraţiei nete. De asemenea, sunt prezentate evoluţii pe termen lung ale populaţiei, pe categorii de vârstă, precum şi ale ratelor de dependenţă a populaţiei vârstnice. Capitolul mai prezintă evoluţia forţei de muncă şi a şomajului pe termen lung, proiecţia ratei de ocupare a populaţiei şi a ratei de dependenţă economică. În acelaşi context, am considerat necesară prezentarea unor prognoze demografice realizate de sursa principală a unor astfel de cercetări în România, şi anume Institutul Naţional de Statistică. De asemenea, am rezumat cele mai importante proiecţii demografice elaborate sub coordonarea domnului profesor doctor Vasile Gheţău şi cuprinse în raportul „Riscuri şi inechităţi sociale în România”, publicat în septembrie 2009, de Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice.

Ca autori ai acestui studiu am încercat să realizăm o prognoză demografică proprie, bazată pe viziunea noastră asupra evoluţiei pe termen lung a principalelor elemente care influenţează evoluţia demografică (natalitate, speranţă de viaţă şi migraţie), prezentând şi un punct de vedere asupra evoluţiei pe termen lung a unor indicatori esenţiali ai sistemului de pensii, cum ar fi numărul de pensionari, pensia medie, rata de dependenţă a sistemului de pensii publice şi rata de înlocuire a câştigului salarial prin pensie. În finalul capitolului se face o evaluare comparativă a evoluţiei demografice la nivelul ţărilor membre ale Uniunii Europene.

Capitolul următor se referă la efectele Strategiei 2020 a Uniunii Europene asupra ocupării în România. Sunt prezentate prevederile generale ale Strategiei EUROPA 2020, ţintele naţionale specifice României privind această strategie, obiectivul privind creşterea ratei de ocupare a populaţiei în România, precum şi direcţii de acţiuni ale României pentru creşterea ocupării.

Al optulea capitol prezintă efectele crizei economice asupra sistemelor de pensii, aşa cum au fost reliefate de OECD, Comisia Europeană şi Banca Mondială. Sunt prezentate atât impactul asupra sistemelor de pensii capitalizate

16

Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii

(Pilonul II), precum şi impactul asupra sistemelor de pensii publice (Pilonul I). Capitolul se încheie cu recomandări privind acţiuni pe termen scurt de atenuare a impactului crizei economice asupra sistemului de pensii, precum şi cu reco- mandări privind acţiuni şi probleme de rezolvat pe termen mediu.

Următorul capitol este dedicat exclusiv evaluării proiecţiilor financiare pe termen lung ale sistemului de pensii din România obţinute prin utilizarea modelului PROST (Pension Reform Option Simulation Toolkit), elaborat de Banca Mondială. Se prezintă o descriere generală a modelului PROST, variabilele de intrare ale acestuia, modulele de ieşire, modul de calcul al ieşirilor, precum şi rezultate exemplificative ale modelării pe termen lung.

În statele membre ale Uniunii Europene, indicatorii statistici privind protecţia socială (inclusiv pensiile) se calculează după o metodologie armonizată (ESSPROS – European System of Integrated Social Protection Statistics), care asigură comparabilitatea temporală şi spaţială a datelor şi în baza Regulamentului Consiliului şi Parlamentului European nr. 458/2007 privind sistemul european al statisticilor integrate de protecţie socială. Utilizând această metodologie şi simulări recente realizate cu modelul PROST, prezentate în capitol, a fost elaborată „Fişa de ţară referitoare la proiecţiile privind pensiile din România”, pentru Comitetul de Politici Economice al Comisiei Europene.

Ultimul capitol propune măsuri de îmbunătăţire a sustenabilităţii financiare a sistemului de pensii, în special legate de creşterea numărului de contribuabili şi scăderea numărului de beneficiari ai sistemului public de pensii. Măsurile propuse sunt axate pe un număr de cinci politici publice ce se referă la următoarele obiective:

- noi reglementări în domeniul pensiilor anticipate şi al pensiilor de invaliditate;

- instituirea unui sistem contributiv al pensiilor pentru agricultori;

- prelungirea vieţii active a persoanelor care împlinesc vârsta de pensionare;

- întărirea capacităţii administrative şi profesionale a comisiei naţionale de prognoză;

- întărirea mecanismelor de reducere a pierderilor datorate erorilor, fraudei şi corupţiei în sistemele de pensii.

17

Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii

2. SCURT ISTORIC AL EVOLUŢIEI SISTEMULUI DE PENSII DIN ROMÂNIA DUPĂ 1990

Sistemul de pensii din România, moştenit de la sistemul socialist, a fost un sistem atipic, comparativ cu vasta majoritate a sistemelor de pensii din Europa. El nu s-a referit numai la pensii, ci a integrat multe tipuri de prestaţii pe termen scurt, cum ar fi: maternitatea, concediile medicale, concediile de creştere şi îngrijire a copilului, decesul etc. Mai mult, până în anul 1991, bugetul de asigurări sociale reprezenta un capitol al bugetului de stat. Necesitatea reformării acestui sistem a făcut ca, mult mai greu şi întârziat faţă de majoritatea ţărilor din zonă, în perioada 1990-2011 să se realizeze patru etape de reformă a sistemului de pensii.

2.1. Etapa I de reformă – 1990-2000

Această etapă nu poate fi considerată ca o reformă cuprinzătoare a sistemului, având în vedere atât urgenţa, cât şi nivelul de cunoaştere a celor ce trebuiau să o realizeze. De aceea au fost luate o serie de măsuri legislative, dintre care unele au fost pozitive pentru sustenabilitatea financiară a sistemului, altele au constituit mai mult măsuri populiste, de sprijin a unor categorii de populaţie sau de evitare a unor mişcări populare.

Între măsurile pozitive se pot menţiona:

- separarea bugetului de asigurări sociale de bugetul de stat, în anul 1991;

- introducerea unor contribuţii diferenţiate în funcţie de grupa de muncă (în România existau trei grupe de muncă. Primele două dădeau posibilitatea ieşirii anticipate la pensie cu până la zece ani (grupa I), respectiv cu până la cinci ani (grupa II)). Anterior, contribuţia de asigurări sociale era aceeaşi, indiferent de grupa de muncă, deşi salariatul beneficia de o reducere substanţială a perioadei de contribuţie, implicit de o perioadă mai lungă de beneficiu, comparativ cu persoanele, care lucrau în condiţii normale de muncă.

Celelalte măsuri luate au realizat un echilibru, mai mult social decât financiar, dar au creat bazele dezechilibrelor ulterioare ale sistemului de pensii. Între acestea, putem aminti:

- ieşirea anticipată la pensie a celor care îndeplineau condiţiile de stagiu de cotizare cu până la cinci ani înaintea împlinirii vârstelor standard de pensionare (55 de ani pentru femei şi 60 de ani pentru bărbaţi). Ca urmare, în numai patru luni ale anului 1990 au ieşit la pensie peste 400.000 de persoane, realizându-se astfel primul dezechilibru important al ratei de dependenţă a sistemului de pensii;

18

Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii

- la presiunea puternică a sindicatelor s-a revizuit legislaţia privind grupele de muncă, devenind mult mai permisivă. Astfel, în anul 1996, numărul persoanelor active încadrate în grupele I şi II de muncă s-a ridicat la circa trei milioane, faţă de circa 300.000 de astfel de persoane înainte de 1990. Urmarea a fost faptul că, anual, peste numărul normal, demografic, de noi ieşiţi la pensie, ieşeau la pensie anticipat, în plus, între 150.000 şi 200.000 de persoane;

- introducerea în 1991 a noii legislaţii a şomajului și frica multora în faţa acestei posibilităţi, pe fondul unei permisivităţi largi (în urma unor „plăţi pe sub masă”) au făcut ca numărul pensionarilor de invaliditate, în special a celor de gradele II şi III să crească spectaculos;

- între 1990 şi 2000 s-a înregistrat o creştere masivă a numărului de pensionari (cu o vârstă medie de sub 55 de ani) pe fondul scăderii puternice a numărului de contribuabili;

- singura soluţie la îndemâna guvernului (în lipsa unei reforme rapide şi coerente) a constituit-o creşterea substanţială a contribuţiei de asigurări sociale (de la 14% în 1990 la 35% în 2002). Chiar şi în aceste condiţii, bugetul asigurărilor sociale a început să înregistreze, încă din 1995 deficite. Acest lucru a fost favorizat şi de creşterea evaziunii, dar şi de facilităţile şi reeşalonările admise de administraţie, în special pentru marile întreprinderi cu capital de stat.

Concluzionând, rezultatele aplicării măsurilor de reformă a pensiilor din anii ’90 se pot rezuma la:

- dublarea numărului total de pensionari şi reducerea numărului de contribuabili la aproape jumătate;

- creşterea contribuţiilor pentru pensii de la 14% în 1990 la peste 30% în

2000;

- erodarea semnificativă a raportului pensie/salariu, precum şi a puterii reale de cumpărare a pensiilor.

2.2. Etapa a II-a de reformă – 2001-2005

În aceste condiţii, ca în majoritatea ţărilor din Europa şi din lume, şi în România au început, încă din 1996, demersurile de concepere şi implementare a unei reforme complexe şi cuprinzătoare a pensiilor, care să conducă la echilibrarea şi consolidarea sistemului public de pensii.

Ca urmare, în anul 2001 a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, care a prevăzut în principal:

19

Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii

- creşterea vârstei standard de pensionare de la 57 la 60 de ani pentru femei şi de la 62 la 65 de ani pentru bărbaţi, gradual, până în anul 2014;

- introducerea unei noi metodologii de calcul al pensiilor, care asigură o legătură strânsă între contribuţii şi nivelul beneficiilor, bazată pe un sistem de puncte, care ia în considerare veniturile realizate de-a lungul carierei;

- creșterea perioadei minime de contribuţie pentru ambele sexe de la 10 la 15 ani, gradual, până în anul 2014;

- acordarea de puncte suplimentare, în vederea stimulării participării la piaţa muncii, chiar şi după îndeplinirea condiţiilor cumulative de pensionare.

Nici aplicarea acestor prevederi nu a condus la o creştere semnificativă a sustenabilităţii financiare a sistemului de pensii publice, dar a creat echitate în ceea ce priveşte beneficiile sistemului calculate în funcţie de contribuţii şi a permis crearea unor baze de date a beneficiarilor şi contribuabililor la sistemul de pensii.

2.3. Etapa a III-a de reformă – 2005-2010

Începând cu anul 2005 a fost realizată a III-a etapă de reformă a pensiilor care a constat în:

- finalizarea şi implementarea legislaţiei privind cadrul multipilon de pensii, în mod special crearea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP), implementarea Pilonului II, reprezentând fondurile de pensii administrate privat şi a Pilonului III privind pensiile facultative administrate privat;

- consolidarea primului pilon, reprezentat de sistemul pensiilor publice. Un element cheie al acestei consolidări a fost eliminarea prestaţiilor non- contributive din sfera de cuprindere a pensiilor publice, cum ar fi: plata pensiilor agricultorilor a fost transferată la bugetul de stat începând cu anul 2005; plata indemnizaţiilor de creştere şi îngrijire a copiilor sub doi ani şi plata concediilor medicale au fost transferate bugetului de stat, respectiv bugetului asigurărilor de sănătate, începând cu anul 2006;

- recalcularea tuturor pensiilor aflate în plată la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 (circa 4,5 milioane de pensii) în sistemul de puncte prevăzut de noua lege;

- introducerea pensiei sociale minime garantate, finanţată în întregime de la bugetul de stat. Pensia socială este plătită la circa 645.000 de persoane şi se aşteaptă ca acest număr să crească în anii următori. Începând cu iunie 2010 termenul „pensie socială minimă garantată” a fost înlocuit cu „indemnizaţie socială pentru pensionari”.

20

Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii

Prin realizarea acestei etape, sistemul de pensii din România se bazează acum pe trei piloni, trei surse de alimentare a prestaţiilor privind pensiile, trei moduri diferite de administrare a fondurilor, o diversificare mult mai mare care poate asigura, pe termen mediu şi lung, sustenabilitatea financiară a pensiilor şi realizarea unui venit decent la vârsta pensionării.

2.4. Etapa a IV-a de reformă – 2010-2011

Analizele efectuate în anii 2008 şi 2009 asupra posibilităţii de susţinere financiară a sistemului public de pensii din România, în corelaţie cu efectele crizei economice şi a evoluţiei demografice au scos în evidenţă că:

- numărul de contribuabili la sistemul public de pensii scade în continuare, rata de scădere în perioada 2010-2060 fiind estimată la peste 16% (5,65 milioane de contribuabili în 2009);

- numărul de pensionari în sistemul public creşte în continuare, rata de creştere estimată pentru intervalul 2010-2060 fiind de peste 15% – peste 6,7 milioane de pensionari în 2050, respectiv peste 6,4 milioane de pensionari în 2060;

- deficitul bugetului asigurărilor sociale de stat se va accentua. Conform unor estimări ale Băncii Mondiale (noiembrie 2009), în urma consul- tărilor privind măsurile de reformă ale legii pensiilor din România, se evidenţiază că la nivelul anului 2050, deficitul creat de cheltuielile cu pensiile din PIB, prin păstrarea sistemului actual, poate merge spre circa 12% din PIB;

- nivelul mediu al beneficiilor din sistemul public de pensii se va reduce cu circa 59% (Pilonul I), pentru a menţine sustenabil sistemul de pensii din punct de vedere fiscal (dacă vârsta de pensionare şi structura actuală a sistemului nu se modifică);

- rata medie netă de înlocuire se va reduce de la 48,9% în sistemul public guvernat de legislaţia de până în 2010, la 23% la nivelul anului 2050, dacă se optează pentru reducerea beneficiilor, în scopul menţinerii echilibrului financiar al sistemului public de bază de pensii;

- va fi necesară creşterea vârstei de pensionare la nivele dramatice – 70 de ani, pentru ca sistemul de pensii să devină sustenabil din punct de vedere fiscal (fără a fi nevoie de transferuri de la bugetul de stat, toţi ceilalţi parametri ai sistemului public de pensii fiind păstraţi neschimbaţi).

Pentru evitarea unor evoluţii negative ale sistemului de pensii publice şi pentru realizarea sustenabilităţii acestuia a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care, în principal, prevede:

21

Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii

a) creşterea vârstelor standard de pensionare pentru bărbaţi şi femei;

b) creşterea vârstelor de pensionare pentru personalul din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;

c) reevaluarea vârstelor standard de pensionare pentru persoanele ce vor fi integrate în sistemul unitar de pensii din magistratură, diplomaţie, pentru personalul auxiliar din instanţele de judecată, funcţionari publici parlamentari etc.;

d) integrarea persoanelor aparţinând sistemelor speciale de pensii în sistemul unitar de pensii publice;

e) procedura de stabilire a valorii punctului de pensie;

f) creşterea numărului de contribuabili la sistemul unitar de pensii publice cu cei care realizează venituri din profesii liberale, asociaţii familiale, manageri etc.;

g) descurajarea numărului de pensionări anticipate parţiale;

h) descurajarea pensionărilor de invaliditate abuzive, nejustificate medical;

i) finanţarea indemnizaţiei de însoţitor pentru pensionarii de invaliditate gradul I din bugetul de stat.

În 31 octombrie 2011, a fost publicată Legea nr. 187/2011 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Fondului de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private. În termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, administratorii de fonduri şi furnizorii de pensii private care deţin autorizaţie de funcţionare sunt obligaţi la plata primelor contribuţii la fond.

Fondul are rolul de a garanta drepturile participanţilor şi beneficiarilor la sistemul de pensii private şi de a compensa astfel eventualele pierderi ale acestora, atât în perioada de acumulare a contribuţiilor, cât şi după deschiderea dreptului la pensie, provenite din incapacitatea administratorilor sau a furnizorilor de pensii de a onora obligaţiile asumate, oricât de mică ar fi probabilitatea apariţiei unui astfel de scenariu.

Administratorii de fonduri de pensii private, precum şi viitorii furnizori de pensii private, în faza de plată, vor acoperi prin contribuţii din fonduri proprii cheltuielile de funcţionare ale fondului. Astfel, administratorii de fonduri şi furnizorii de pensii private autorizaţi de CSSPP au obligaţia plății contribuţiei iniţiale, a contribuţiei anuale, respectiv a contribuţiei majorate, după caz, la Fondul de garantare, precum şi asigurarea plăţii resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor legate de administrarea şi funcţionarea Fondului de garantare. Contribuţia iniţială reprezintă echivalentul a 1% din capitalul social minim legal aferent autorizării pentru administrarea de fonduri de pensii private, respectiv autorizării pentru plata de pensii private; în timp ce calculul sumelor necesare contribuţiilor anuale se realizează prin metode actuariale.

22

Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii

Ultimul act normativ important privind reforma pensiilor este dedicat modului de plată a pensiilor private. Legea privind organizarea şi funcţionarea sistemului de plată a pensiei private, al cărui proiect se află în dezbatere publică, are drept scop crearea cadrului legal de plată a pensiei cuvenite participanţilor şi beneficiarilor, după realizarea perioadei de acumulare. Proiectul stabileşte, printre altele, reguli privind sistemul de plată a pensiilor private, categorii de pensii private; introduce principii prudenţiale şi cerinţe minime de funcţionare a furnizorului de pensii private.

Proiectul prevede înfiinţarea şi autorizarea fondurilor de furnizare a pensiilor private. Fondul de furnizare a pensiilor private va fi administrat de furnizorul de pensii private care deţine autorizaţie de administrare a fondului, eliberată de CSSPP.

Regulile prudenţiale, stabilite prin normele CSSPP, se referă, fără a se limita la: stabilirea direcţiilor principale de activitate şi de dezvoltare ale furnizorului de pensii private, stabilirea politicilor contabile şi a sistemului de control financiar, precum şi aprobarea planificării financiare, stabilirea unor proceduri administrative şi contabile corespunzătoare, de control şi siguranţă pentru procesarea electronică a datelor, precum şi mecanisme adecvate de control intern, stabilirea de proceduri adecvate care să asigure separarea activelor şi pasivelor.

Furnizorul de pensii private stabileşte cuantumul pensiei private, prin calcul actuarial, pe baza activului personal net, aflat în contul participantului. Nivelul pensiei private se calculează printr-o evaluare actuarială prudentă, luându-se în considerare toate obligaţiile de plată faţă de membrul fondului de furnizare a pensiilor private. Pensia privată poate fi: pensie viageră, pensie limitată sau alte tipuri de pensii reglementate prin normele CSSPP.

Resursele fondului de furnizare a pensiilor private se constituie din sumele provenite din activele personale nete ale membrilor, drepturile cuvenite beneficiarilor şi nerevendicate în termenul general de prescripţie, sumele provenite din investirea acestor venituri. Investiţiile fondului de furnizare a pensiilor sunt foarte conservative, obiectivul urmărit fiind de a proteja fondul de variaţiile negative ale pieţei, asigurându-se posibilitatea plăţii pensiilor stabilite.

23

Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii

3. PROBLEME MAJORE ALE SISTEMULUI DE PENSII DIN ROMÂNIA

3.1. Structura sistemului de pensii

Sistemul de pensii din România (figura nr. 3.1) este format din trei compo- nente, şi anume:

-

sistemul de pensii publice (schemă de tip PAYG bazată pe solidaritate intergeneraţională), cunoscut sub numele de Pilonul I (funcţionând în baza Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare);

-

fonduri de pensii administrate privat (schemă cu contribuţii definite; o parte a contribuţiei individuale din sistemul de pensii publice este acumulată în conturi individuale), cunoscute sub numele de Pilonul II (funcţionând în baza Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, cu modificările şi completările ulterioare);

-

pensii private facultative (schemă cu contribuţii definite, participare facultativă şi conturi individuale), cunoscute sub numele de Pilonul III (funcţionând în baza Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările şi completările ulterioare).

În

afara componentelor menţionate, sistemul de pensii din România cuprinde

şi sistemul de pensii al avocaţilor, introdus prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor,

aprobată prin Legea nr. 452/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Figura nr. 3.1. Structura sistemului de pensii din România

SISTEMUL DE PENSII PILONUL I PILONUL II PILONUL III • Administrat privat • Administrat privat
SISTEMUL DE PENSII
PILONUL I
PILONUL II
PILONUL III
• Administrat privat
• Administrat privat
• Sistemul de pensii
publice
• Contribuţii definite
• Contribuţii definite
• Obligatoriu
• Facultativ
• Sistem de tip pay as
you go
• Garanţii investi-
• Garantarea facultativă
• Beneficii definite
ţionale minime –
suma reală a tuturor
contribuţiilor minus
comisioane
a profitului

O scurtă descriere a celor trei componente ale sistemului de pensii este

prezentată în anexa nr. 3.1.

24

Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii

3.2. Probleme ale sistemului de pensii publice

3.2.1. Evoluţia numărului de beneficiari şi contribuabili la sistemul de pensii

Unul dintre motivele majore care au condus la dificultăţi financiare ale sistemului de pensii publice îl reprezintă creşterea rapidă a numărului de beneficiari a tuturor categoriilor de pensii publice după anul 1990.

În perioada 1990-2010 numărul total de pensionari din sistemul de asigurări sociale (echivalentul sistemului public de pensii), incluzând pensionarii de asigurări sociale de stat, pensionarii proveniţi din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul Român de Informaţii, Secretariatul de Stat pentru Culte şi Casa de Asigurări a Avocaţilor, precum şi pensionarii agricultori a crescut de la circa 3,58 milioane de persoane în 1990 la circa 5,66 milioane de persoane în 2010, reprezentând o creştere de circa 58% (figura nr. 3.2).

Figura nr. 3.2. Evoluţia numărului de pensionari ai sistemului de asigurări sociale (1990-2010)

(mii)

7000 6000 5000 4000 3000 2000 1000 0 1990 1992 1994 1996 1998 2000 2002
7000
6000
5000
4000
3000
2000
1000
0
1990
1992
1994
1996
1998
2000
2002
2004
2006
2008
2010
Pensionari de asigurări sociale de stat
Pensionari de asigurări sociale - total

Sursa: INS.

În anul 2010, numărul mediu al pensionarilor de asigurări sociale de stat a crescut de aproape două ori faţă de anul 1990, respectiv cu 2.274 mii de persoane.

25

Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii

În paralel cu creşterea foarte mare a numărului de pensionari ai sistemului de asigurări sociale, în perioada 1990-2010 a scăzut major numărul contribua- bililor la sistem.

Dacă în 1990 erau 7,997 milioane contribuabili, în anul 2010 numărul celor ce contribuiau la sistemul public de pensii era de 4,238 milioane de persoane. Aceasta reprezintă o diminuare a numărului de contribuabili cu 3,759 milioane de persoane, mai precis cu 47% (figura nr. 3.3).

Figura nr. 3.3. Evoluţia numărului de contribuabili la sistemul de asigurări sociale de stat (1990-
Figura nr. 3.3. Evoluţia numărului de contribuabili la sistemul de asigurări
sociale de stat (1990- 2010)
(mii)
9.000,00
8.000,00
7.000,00
6.000,00
5.000,00
4.000,00
3.000,00
2.000,00
1.000,00
0,00
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Contribuabili

Sursa: CNPP.

3.2.2. Evoluţia ratei de dependenţă a sistemului de pensii

Reducerea importantă a numărului contribuabililor la sistemul de asigurări sociale de stat şi creşterea semnificativă a numărului de pensionari au făcut ca raportul între numărul mediu anual de salariaţi (contribuabili la sistemul de pensii) şi numărul mediu de pensionari să scadă, de la 3,43 la 0,92, adică de 3,73 de ori (tabelul nr. 3.1).

26

Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii

Tabelul nr. 3.1. Evoluţia raportului între salariaţi şi pensionari ai sistemului de asigurări sociale de stat (1990-2010)

Anul

Număr mediu de salariaţi (mii)* )

Număr mediu de

Rata de dependenţă (col. 1/col. 2)

pensionari de stat

(mii)** )

0

1

2