P. 1
Tehnologia lipirii moi şi a lipirii tari

Tehnologia lipirii moi şi a lipirii tari

|Views: 6,004|Likes:
Published by amocatozaro
Laborator
Laborator

More info:

Published by: amocatozaro on Oct 25, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/04/2013

pdf

text

original

Tehnologia lipirii moi şi a lipirii tari Scopul lucrarii Familiarizarea studenţilor cu tehnologia brazarii si lipirii.

Consideratii generale Brazarea si lipirea au fost folosite la scara larga de secole, dar diferenţa dintre lipire, brazare si lipirea prin sudura este mai puţin cunoscuta. Lipiturile se întâlnesc cel mai des în industria electronică şi electrotehnică. Secretul lipirii, brazării si a sudurii prin lipire este ca deschiderea îmbinării sa fie mica. Cu cat este mai mica cantitatea de metal de adaus, cu atât este îmbinarea mai puternica.

Fig.10

In lipire materialele sunt unite prin intermediul unui material de adaus cu punctul de topire scăzut, sub 450oC, si sub punctul de topire al materialelor ce urmează a fi unite. In lipirea tare materialul de adaus are punctul de topire peste 450 oC pana la 1000 oC, si unealta de lipire este de obicei o flacăra. Materialul de adaus este distribuit intre cele doua suprafeţe apropiate ale îmbinării prin acţiune capilara. Lipirea moale este

folosita pentru cuprul si aliajele sale, zincul, otel si aluminiul si aliajele sale. Cel mai comun material de adaus este pe baza de staniu, insa materiale speciale de adaus sunt necesare pentru aluminiu. Comparativ cu lipirea tare, lipirea moale duce la îmbinări mai moi. Daca materialul de adaus este aliat cu argint, rezistenta rezultata este considerabil mai buna. Sudura prin lipire este procesul de unire a metalelor unde temperatura de topire a materialelor de adaus este peste 450 oC dar sub punctul de topire al materialelor de lipit. Materialul de adaus nu este distribuit de acţiunea de capilaritate, dar este aplicat pe metalele de îmbinat de pe o vergea de sudura. Sudarea prin lipire este încă folosita extensiv pentru repararea componentelor turnate. Atât lipirea moale cat si lipirea tare pot fi automatizate. O flacăra oxi-gaz este de obicei folosita in aplicaţiile de lipire moale si tare, cu gazul combustibil adaptat cerinţelor procesului. Lucrul cu gazele combustibile si oxigenul poate fi periculos daca personalul care utilizează aceste echipamente nu are suficiente cunoştinţe cu privire la instalarea, utilizarea si îngrijirea acestora. lipire: • lipire moale, când temperatura de topire a metalului de adaos este sub 500°C;

In funcţie de

temperatura de topire a aliajului de lipit, se deosebesc două procedee de

lipire tare sau brazare când temperatura de topire a metalului de adaos depăşeşte 500°C. Esenţialul în această clasificare îl constituie faptul că la acelaşi metal de bază rezistenţa mecanică a lipiturii este cu atât mai ridicată cu cât metalul de adaos are o temperatură de topire mai mare. Lipiturile moi sunt utilizate în special la tinichigerie pentru lipirea

tablelor de Zn, de alamă, de oţel cositorite etc. In acest caz, metalul de adaos

se topeşte cu ajutorul ciocanului de lipit. Aliajele de lipit depind de natura materialului pieselor de asamblat (oţel. cupru, staniu etc.). Fluxurile mai utilizate sunt:colofoniul (la lipirea cuprului şi a alamei), stearina (la lipirea aliajelor de plumb), clorura de zinc dizolvată în apă (pentru oţel şi aliaje de cupru), acidul clorhidric dizolvat în apă (la lipirea zincului). Lipiturile tari, numite şi brazuri sunt lipiri cu aliaje greu fuzibile (punct de topire înjur de 850°C = l 123 K,). Ele se folosesc unde intervin eforturi mai mari şi permit obţinerea unei îmbinări rezistente la piesele pe care, din diferite motive, nu le putem suda. Aliajele de lipit, destinate acestor lipituri tari, sunt diferite în privinţa compoziţiei chimice şi sunt determinate de natura materialelor ce se lipesc (aliaj Al-Zn, pentru lipirea aluminiului şi a aliajelor sale, aliaje Cu-Zn şi Ag-CuZn pentru aliaje feroase etc.). Fluxurile au la bază, în general, boraxul care reduce oxizii metalici la căldură şi dau naştere unei mase sticloase. Acestea se îndepărtează apoi, prin ciocănire sau pilire. Dacă boraxul nu este uscat, apa de pe el dă naştere la căldură, la băşici care1 umflă şi care îndepărtează brazura. Ca prevedere, boraxul se păstrează uscat, sau se încălzeşte înainte de utilizare. Scule şl echipamente folosite a) La lipiturile manuale se folosesc ciocane de lipit simple (fig. 7, a), electrice de uz casnic sau industrial (fig. 7, b), pistol electric de lipit (fig. 7, c), arzătoare cu gaz metan sau butan (fig. 7, d), lampa de lipire cu benzină de 0,5 l, l l şi 3 l capacitate. b) La lipirile mecanizate se folosesc echipamente de lipire cu flacără multipost (6...8 posturi) rotative, echipamente de lipire cu flacără multipost (10....12 posturi) cu bandă transportoare (viteza benzii fiind de 0,5...2

m/min), cuptoare de lipit cu trecere continuă a benzii de transport (v = 3...8 m/h), instalaţii de cositorit cu rezistenţe de încălzire în băi cu flux continuu, băi de cositor termostate cu temperatură maximă de 350°C şi timp de încălzire lent (30 min). In vederea obţinerii unor lipituri de calitate, se impune ca zonele de lipit să nu se deplaseze în timpul efectuării operaţiei. Pentru aceasta se folosesc dispozitive care menţin aliniate şi bine fixate piesele de lipit (exemplu: juguri, dispozitive pe suporturi fixe. reglabile sau orientabile, adaptate la elementele de forme diferite ce urmează a fi lipite).

Fig. Scule pentru lipit

Operaţii de pregătire şl de prelucrare a tablelor înainte de operaţia de

lipire Debitarea-tăierea tablelor Tablele subţiri, în producţia individuală, se debitează sau se taie la dimensiunile cerute cu foarfece manuale pentru tablă; la o producţie mai mare sau la table mai groase se folosesc utilaje specializate pentru această operaţie ca foarfece de banc, foarfece mecanice, electrice sau combinate, foarfece-ghilotină care permit şi tăierea în pachet de table. Aceste maşini sunt echipate cu suporturi individuale cu role sau cu platforme cu role pentru a se uşura manevrarea tablelor dispuse în fata maşinii, precum şi cu dispozitive-opritor care elimină trasarea tablelor, fiind mai productivă fabricaţia de serie. Îndreptarea - planarea tablelor Operaţia se execută ,,la rece", deci fără a supune tabla vreunei încălziri, prin întindere - respectiv planare, prin presare sau prin aplicare de lovituri. Tablele moi mai subţiri se pot îndrepta prin câteva lovituri date cu un ciocan de lemn, de material plastic sau din cauciuc. Burduşirea tablelor se înlătură prin întindere, pe o placă de îndreptat (platou cu suprafaţa de lucru perfect plană). La producţia de serie sau la table mai groase îndreptarea tablei se face pe maşini specializate cu acţionare electrică care dispun de două şiruri de cilindri su-prapuşi, dar decalaţi între ei. îndreptarea este mai bună cu cât este mai mic diametrul cilindrilor. In atelierele mai mici şi la execuţia individuală maşinile de îndreptat table sunt acţionate manual şi sunt prevăzute doar cu 3 cilindri, cel superior putându-se deplasa în plan vertical. Îndoirea tablelor

Pentru a se obţine forme curbate sau diferite profile îndoirea tablelor se realizează manual cu ajutorul a diferite dispozitive sau matriţe, sau pe maşini universale de îndoire, tabla strângându-se între cele două bancuri ale maşinii, sau, pentru curbarea tablei, folosind maşina de roluit (valţ). Presa de îndoit (abkant) realizează îndoirea tablelor sub diferite unghiuri (exemplu, la 90°). Maşina este acţionată manual sau electric şi are ca părţi active o riglă inferioară, prevăzută cu şanţuri la diferite unghiuri şi la partea superioară, poansonul având mişcarea alternativă în plan vertical. Desfăşurarea lucrării Înainte de a executa lipirea, suprafeţele metalice de contact ale pieselor trebuie să fie curăţate de praf, ulei sau rugină, lipsite de orice peliculă de oxizi. Curăţarea se realizează mecanic (cu perii de sârmă, daltă sau pilă, prin sablaj sau polizare) sau chimic (folosind, pentru decaparedegresare, solvenţi ai materiilor grase ca tricloretilenă, metil cloroform, acizi dizolvaţi cu sodă sau alcool). După un tratament cu acid, piesele trebuie curăţate cu leşie, pentru neutralizarea acidului. In timpul lipirii, mai ales la lipirea tare, piesele trebuie să fie în contact, solidarizate prin menghine sau prin dispozitive speciale. O mare importanţă o are asigurarea unor jocuri corespunzătoare 'între piesele respective, pentru a se obţine spaţiile unde va pătrunde aliajul de lipit. Aceste spaţii depind de natura metalului de bază, a celui de adaos ca şi de grosimea piesei. La lipirea oţelurilor cu aliaje de cupru, „jocul optim" este 0,04-0,50 mm; cu aliaje de argint 0,02-0,15 mm, iar cu alamă este de 0.05-0,25 mm. Pentru lipirea aluminiului cu aliaje de aluminiu şi siliciu se recomandă jocuri de 0,1-0,6 mm.

Când trebuie lipite două piese din materiale diferite având coeficienţi de dilatare termică foarte diferiţi, se va ţine seama de variaţia jocului dintre piese în cursul procesului de încălzire şi răcire a lipiturii. Pentru lucrări fixe se întrebuinţează brazuri de argint (exemplu: 4 părţi Ag şi o parte Cu). In ceea ce priveşte forma lipiturii, în cazul lipiturii cap la cap, aceasta se face: - cu margini suprapuse, pe o lungime / = (3-6) s, în care s este grosimea tablelor.(fig.4).

Fig.4.Îmbinare prin lipire tare.

-

cu pregătirea marginilor (fig.5).

Fig. 5. Pregătirea marginilor la lipituri cap la cap: a - cu margini drepte; b - cu margini oblice; c - cu margini ridicate.

Fig. 6. Pregătirea marginilor la lipirea în T.

Pentru lipiturile în T piesele se pregătesc ca în figura 6. Se observă că prin răsfrângerea marginilor, atât la lipiturile cap la cap cât şi la cele în T, se caută să se mărească suprafeţele între care se produce îmbinarea. Concluzii:

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->