Curs 1 Fiziologie 08.10.

0.2013 Notiuni introductive Fiziologia studiaza functiile organelor si sistemelor care sunt componente ale organismului uman. Organismul uman reprezinta un ansamblu armonios de caractere structural, biochimice si fiziologice. Acestea sunt insusiri innascute, se manifesta dupa nastere si sunt determinate genetic si transmise ereditar. La om, cavitatea bucala si structura inconjuratoare formeaza un ansamblu structuralfunctional, cu functii complexe, coordonat de sistemul nervos -> aparat dentomaxilar (ADM). Toate actele fiziologice ce se desfasoara la nivel de ADM sunt realizate de aceleasi structure din interiorul cavitatii bucale si din afara ei: muschii orofaciali, buzele, limba, dintii, oasele maxilare, valul palatin, glande salivare etc. Toate structurile mentionate au o fiziologie proprie (contractie, secretie). Participa la realizarea unor acte fiziologice complexe: masticatia, deglutitia, fonatia, fizionomia. Sistemul nervos coordoneaza activitatea componentelor pe baza informatiilor primate de la receptorii din mucoasa bucala, parodontiu, articulatiile temporomandibulare si muschii masticatori. Centrii nervosi din trunchiul cerebral, hipotalamus si scoarta cerebrala primesc informatii de la receptorii mentionati si elaboreaza impulsuri, comenzile motorii si secretorii prin care activitatea elementelor componente din cavitatea bucala este adaptata continuu la cerintele functionale ale fiecarui moment, realizand astfel: Asamblarea functionala Succesiunea fazelor functionale. Cavitatea bucala ocupa un loc central in cadrul ADM pentru ca in interiorul acesteia se desfasoara toate functiile ADM (cu exceptia functiei fizionomice). Unele acte fiziologice se produc: Permanent (functii permanente): masticatia, deglutitia, fonatia Ocazional: tusea, stranut Obiceiuri vicioase (acte nefiziologice): spargerea unor obiecte de duritate crescuta, scuipatul etc. Cavitatea bucala Este primul segment al tractului digestiv si o componenta a ADM cu functii complexe in care: se introduce alimente se initiaza digestia alimentelor prin masticatie si actiunea fermentilor salivari.

Cavitatea bucala este delimitata de pereti mobili si rigizi iar in interior se afla limba si dintii care formeaza arcadele dentare. Peretii cavitatii bucale 1. Peretele anterolateral - prevazut la partea anterioara cu orificiul bucal, prin care se face comunicarea cu exteriorul; - este alcatuit din buze si obraji acoperite la exterior de piele si la interior de mucoasa bucala (labiala si jugala); - in grosimea peretelui si afla muschii orofaciali sau muschii mimicii, ce au rol in mimica, masticatie, fonatie si deglutitie; - pe fata interioara a acestui perete, in dreptul molarilor 2 superiori se deschid canalele de evacuare Stenon ale glandelor salivare parotide; - cei mai puternici muschi din peretele anterior lateral sunt: orbicularul buzelor si buccinatorii; - contractia lor mobilizeaza buzele si obrajii si determina presiunile acestui perete pe arcadele dentare contribuind in copilarie la dezvoltarea normala a ADM. In cazul edentatiilor frontale intinse sau totale, buzele sau obrajii pierd sprijinul ferm pe arcadele dentare, avand tendinta de a se infunda in cavitatea bucala, modificand fizionomia fetei (etajul mijlociu si inferior al fetei). De aceea, restaurarile protetice, pe langa rolul functional in masticatie si vorbire, au rolul de refacere a fizionomiei individului. Tonusul peretelui este folosit pentru mentinerea si stabilizarea protezelor mobile intr-o pozitie adecvata pe crestele alveolare atrofiate la edentati. La batrani pot sa apara dificultati in mentinerea protezelor mobile pe crestele alveolare datorita atrofiei si hipotoniei musculare, rezultate ca urmare a procesului natural de imbatranire. 2. Peretele superior (plafonul cavitatii bucale): - separa cavitatea bucala de fosele nazale; - este alcatuit din: portiune anterioara osoasa rigida (palatul dur) portiune posterioara musculo-aponevrotica mobila (palatul moale) - Demarcatia intre palatul dur si moale este data de o linie transversal ->linia A sau zona Ah; - Linia A este un reper important utilizat in protetica dentara pentru stabilirea limitei distale a protezelor mobile

 Val palatin = palat moale este o formatiune musculo-aponevrotica mobile prevazuta in portiunea mijlocie cu o prelungire lueta (omusorul); pe margini, valul palatin se prelungeste cu cate 2 cute numite stalpii valului palatin, ce delimiteaza lojile amigdaliene; in grosimea valului palatin se gasesc muschii care ridica sau coboara valul in timpul deglutitiei si fonatiei; valul are din abundenta receptori care prin atingeri repetate cu degetele sau instrumentele medicale provoaca reflexul de voma sau deglutitie. 3. Peretele inferior (planseul): - Este un perete musculo-membranos; - Se intinde intre ramuri orizontal ale mandibulei si osul hioid; - La exterior este acoperit de piele, iar la interior de mucoasa bucala; - Limba este asezata intre ramurile orizontale ale mandibulei; - Regiunea sublinguala: frenul limbii, caruncule sublinguale cu orificiu de evacuare a glandei salivare; 4. Peretele posterior: Reprezentat de istmul bucofaringian ce este alcatuit din: baza limbii valul palatin 2 stalpi anteriori ai valului palatin Valul si istmul sunt zone bogate in receptori de la care se initiaza reflexul de voma sau deglutitie. In regiunea posterioara a cavitatii bucale este o aglomerare de tesut limfoid (limba, amigdale) -> inelul Waldayer. Arcadele dentare si procesele alveolare impart cavitatea bucala in 2 compartimente: vestibulul bucal (situat inainte) cavitatea bucala propriu-zisa (situata inapoi) Cand gura este inchisa complet, cu arcadele in contact, cele 2 compartimente comunica prin spatial retrodentar. Spatial retrodentar se afla inapoia ultimilor molari. In vestibulul bucal la locul de intalnire dintre peretele anterolateral labiojugal cu procesele alveolare se formeaza fundurile de sac vestibulare, maxilar si mandibular. Fundurile de sac sunt utile pentru adaptarea corecta a protezelor dentare mobile pe crestele alveolare.