4.8. Controlul constitutionalitatii legilor 4.8.1.

Notiunea de control al constitutionalitatii legilor1[31] Pentru ca suprematia constitutiei sa devina realitate, nu este suficient sa fie proclamata, ea trebuie si garantata. Astfel a aparut necesitatea controlului constitutionalitatii legilor, adica a verificarii conformitatii lor cu constitutia, dupa o procedura bine definita, si a sanctionarii eventualelor abateri. S-a pus nsa problema: cine sa exercite acest control? O prima posibilitate ar fi ca acest control sa fie exercitat chiar de Parlament. ar n acest fel se a!unge la confuziunea judecatorului cu partea, ceea ce, n principiu, exclude, de fapt, controlul. O alta posibilitate ar fi exercitarea controlului de un organ exterior Parlamentului. ar, teoretic, este greu de admis, ntruc"t da impresia ca acest organ s-ar situa deasupra Parlamentului. #are au fost si sunt, totusi, solutiile practice? $odalitatile controlului de constitutionalitate a legilor sunt: absenta oricarui control% controlul exercitat de opinia publica% controlul prin referendum% controlul exercitat de un organ politic% controlul !urisdictional si controlul printr-un organ unic, special si speciali&at. 4.8.2. Modalitatile controlului de constitutionalitate a legilor2[32] Absenta oricarui control. Se ba&ea&a pe ideea ca institutionali&area controlului constitutionalitatii legilor contravine principiului suprematiei repre&entantei nationale. 'n acest ca& functionea&a pre&umtia ca repre&entanta nationala se caracteri&ea&a printr-o responsabilitate care o determina sa se autolimite&e la respectarea constitutiei. Aceasta solutie se aplica n (elgia, Olanda, )srael, *oua +eelanda. Argumentarea absentei controlului are n vedere considerente politice si !uridice, dintre care mentionam: - legea este expresia vointei generale, vointa generala este suverana, iar puterea suverana este prin definitie puterea care nu se supune nici unui control% - ntruc"t numai parlamentul repre&inta natiunea, el raspunde exclusiv n fata poporului pentru activitatea sa si nici un alt organ nu poate avea un titlu legitim pentru a infirma vointa repre&entantei nationale% - cu prile!ul adoptarii legilor, parlamentul reali&ea&a implicit si controlul conformitatii lor cu constitutia, acest control prealabil si preventiv, fac"nd de prisos un eventual control posterior si sanctionator% - nimeni nu se poate considera mai competent dec"t nsusi organul legiuitor pentru a aprecia ce este sau nu constitutional. Controlul prin opinia publica. A fost proclamat de Adunarea constituanta france&a din ,-.,, spun"ndu-se ca atunci c"nd guvernam"ntul violea&a drepturile poporului, insurectia este pentru popor nu numai un drept, ci si o ndatorire. /e&ulta, de aici, ca revolta, insurectia devine sanctiunea neconstitutionalitatii actelor de guvernare. Acest procedeu a fost calificat ca primitiv, n afara exigentelor pe care le implica o constitutie scrisa, ntruc"t, sanctiunea neconstitutionalitatii ar putea fi mai arbitrara dec"t delictul de neconstitutionalitate. Controlul prin referendum. Apare ca forma de control cea mai democratica. 0a se practica n unele state ca modalitate de asociere a poporului la procesul legislativ. ar c"teva inconveniente serioase nu pot fi ignorate:

, 1 ,

- consultarea poporului prin referendum se face, mai ales, n considerarea unor semnificatii si implicatii politice, or neconstitutionalitatea, n sens strict, este o problema de specialitate !uridica, si ca atare, este greu de acceptat ca solutia re&ultata din referendum va fi indubitabil pertinenta si corecta, mai ales atunci c"nd se pun probleme complexe care nu pot fi turnate n tiparul A sau *2% - organi&area referendum-ului este laborioasa si costisitoare, devenind practic imposibila atunci c"nd se invoca frecvent situatii de neconstitutionalitate% Controlul exercitat printr-un organ politic. Acest sistem a fost propus si experimentat, cu re&ultate discutabile, n 3ranta. 0l are la ba&a urmatoarele idei: - desi prin obiectul sau, controlul constitutionalitatii legilor este de natura !uridica, el vi&"nd asigurarea conformitatii legilor cu constitutia, are totusi si valente de control politic, urm"rind asigurarea suprematiei si intangibilitatii ase&am"ntului politic si !uridic fundamental al statului% - daca legea este expresia manifestarii de vointa a unei adunari repre&entative, atunci controlul conformitatii legii cu constitutia trebuie sa apartina logic, moral si politic, tot unui corp repre&entativ. #ontrolul exercitat printr-un organ politic ram"ne, nsa , discutabil sub anumite aspecte, dintre care mentionam: - instituirea unei autoritati politice, n afara parlamentului, cu drept de control asupra lui, vine n contradictie cu rolul repre&entativ al parlamentului% - controlul constitutionalitatii legilor cuprinde, n esenta sa, o importanta componenta !uridica, astfel nc"t el nu poate fi fondat si desfasurat din perspectiva unor premise exclusiv politice. Controlul printr-un organ jurisdictional. 0ste considerat, de o mare parte a doctrinei mai eficace dec"t controlul politic si mai potrivit cu natura lucrurilor, din urmatoarele considerente: - problema conformitatii unei legi cu constitutia este o problema prin excelenta !uridica, si anume de a stabili daca organul legiuitor, exercit"ndu-si prerogativele sale legislative a actionat sau nu n limitele competentei constitutionale, or aceasta operatiune o pot face cel mai bine, datorita statutului lor, magistratii% - procedura !urisdictionala, chiar daca s-ar abate de la regulile dreptului comun, confera prin sine nsasi garantii suficiente pentru solutii echitabile 4independenta !udecatorilor, si deci impartialitatea lor, contradictorialitatea, obligatia motivarii solutiei5. #ontrolul !urisdictional poate functiona n doua sisteme: concentrat, atunci c"nd competenta acestuia apartine numai instantei supreme - difu&, atunci c"nd competenta, n acest domeniu, revine tuturor instantelor !udecatore6 ,17,1i8,9m ,%ti, indiferent de gradul lor. Primul sistem confera o mai mare autoritate actului de control si poate vi&a o lege n ansamblu. Al doilea sistem se limitea&a la un litigiu pre&ent si actual, precum si la textul de care depinde !udecarea cau&ei, iar deci&iile adoptate n cadrul sau se bucura numai de o autoritate relativa, produc"nd efecte inter partes, care pot fi extinse, cel mult, prin modalitatea precedentului !udiciar. #u toate avanta!ele lui, acest tip de control nu este scutit de observatii critice: - adesea, !udecatorii sunt obligati sau tentati sa alunece de la aprecierea !uridica a operei legislative, la aprecierea ei politica%
1

- procedeul !udiciar poate deveni o arma a puterii executive, pentru reglarea unor diferende cu puterea legiuitoare sau un instrument al puterii !udecatore6 ,17,1i8,9m ,%ti n raporturile ei, uneori tensionate, cu celelalte doua puteri% - organele !udecatore6 ,17,1i8,9m ,%ti devin, vr"nd-nevr"nd, o ramura a puterii legislative sau, ceea ce este si mai grav, pot deveni o veritabila putere de guvernare, o autoritate deasupra tuturor celorlalte% - puterea !udecatoreasca, alcatuita din persoane care se bucura de inamovibilitate si independenta, poate fi nu numai impartiala, ci si discretionara% - deci&ia !udecatoreasca, chiar gresita fiind, odata intrata n puterea lucrului !udecat, nu poate fi retractata, ea put"nd astfel crea si ntretine o situatie de confu&ie !uridica. Controlul printr-un organ unic, special si speciali at. A aparut ntre anii ,.1:-,.;: n #ehoslovacia si Austria, rasp"ndindu-se dupa al doilea ra&boi mondial aproape n toata 0uropa. Promotorul acestui sistem, care a devenit modelul european, a fost <ans =elsen. #ontrolul printr-un organ unic, special si speciali&at pre&inta, cel putin, urmatoarele avanta!e: - degrevea&a !urisdictiile de drept comun de competenta de a verifica, n litigiile dintre particulari, constitutionalitatea legilor, eliminndu-se astfel din domeniul constitutionalitatii practica !udiciara contradictorie % - confirmarea conformitatii legii cu constitutia, sau dimpotriva, infirmarea acesteia este opo&abila tuturor, produc"nd deci un efect mult mai puternic dec"t autoritatea lucrului !udecat a unei deci&ii !udiciare, care n principiu produce efecte doar ntre parti% - cadrul strict n care se reali&ea&a verificarea constitutionalitatii legii reduce considerabil insecuritatea !uridica. 'n conclu&ie, compar"nd diferitele sisteme, cu avanta!ele si de&avanta!ele lor, re&ult a ca, daca necesitatea controlul constitutionalitatii legilor apare perfect !ustificata, modalitatile lui de exercitare ramn imperfecte si discutabile. Aceasta nu mpiedica, nsa, utili&area lor n practica, fiecare stat adoptnd modalitatea pe care o considera adecvata.