Notiunea de functie in gimnaziu

Oana Constantinescu February 23, 2009

Introducere

O notiune cheie ce apare la algebra in clasa a VII-a este cea de

dependenta functionala, functie, aplicatie. Functiile sunt intalnite si in situatii uzuale, neacademice, iar cele numerice sunt indelung intrebuintate in scoala. Incepand cu functia de gradul I (VIII), continuand cu functia modul, parte intreaga, functia de gradul al doilea (IX), aceste functii sunt studiate atat separat cat si pentru aplicatiile pe care gracul lor il are in rezolvarea de ecuatii, inecuatii sau sisteme de ecuatii. Consideram necesar sa reectam asupra introducerii acestei notiuni in clasa a VII-a, dar si asupra proprietatilor suplimentare ce se studiaza in clasa a VIII-a. Functiile sunt relatii particulare, in plus, relatiile apar des in algebra dar si in geometria gimnaziala (egalitatea numerelor naturale, relatia de ordine pe multimea numerelor naturale, relatia de divizibilitate pe si

Z,

relatia de par-

alelism (in sens larg) pe multimea dreptelor, respectiv a planelor din spatiu, relatia de perpendicularitate in plan, spatiu). Unele dintre acestea sunt relatii de echivalenta, altele sunt de ordine, altele nu apartin nici uneia din categoriile anterioare. In gimnaziu nu este necesara introducerea denitiei relatiei si studiul diverselor elemente ce i se asociaza, dar e obligatoriu ca elevii sa se obisnuiasca cu relatiile prezentate mai sus si sa le cunoasca proprietatile. De asemenea, ar  util de sugerat cum, pornind de la o relatie de echivalenta, se pot obtine prin factorizare alte notiuni. Este cazul numerelor naturale, sau cazul directiei unei drepte in spatiu, etc. Astfel elevii vor  pregatiti in liceu sa inteleaga notiunea de vector liber, de exemplu, sau de clasa de resturi modulo n (mai ales daca ne gandim ca aceasta notiune apare neexplicit inca din clasa a V-a cand se studiaza teorema impartirii cu rest in

N).

Consideram ca un profesor poate realiza o lectie buna doar dupa intelegerea corecta a proprietatilor stiintice ale notiunii respective. Doar astfel va sti cum sa foloseasca intuitia, cum sa simplice anumite parti ale teoriei fara a denatura adevarul matematic. Acesta este motivul pentru care amintim in prima sectiune cateva aspecte teoretice privind relatiile, si apoi functiile. In sectiunea a doua vom da un exemplu de plan de lectie pentru clasa a VII-a, apoi vom preciza ce notiuni, proprietati suplimentare apar in clasa a VIII-a si apoi in clasa a IX-a legate de notiunea de functie.

Relatii intre multimi. Functii

Ca bibliograe am utilizat: L. Raileanu, Prin algebra spre geometrie, Ed. Al. Myller, Iasi, 2005.

Denitie

Numim relatie (binara) de la multimea

la multimea

o submul-

time a produsului cartezian

A B,

notata de obicei prin

R:

R A B.
Notam apartenenta in relatia

(x, y ) R

prin

xR y

sau

cu

y B. R

x R y B

si spunem ca

xA

este

este multimea de denitie a relatiei

iar

este multimea de valori a

relatiei

R. R = A B,
ea se numeste relatia vida, iar

Daca totala.

R = AB

este relatia

Ne intereseaza, apoi, ce parti din multimile Astfel introducem:

si

sunt afectate de

R.

DomR = {x A | y B a.i. xRy } A : domeniul de def initie al relatiei, ImR = {y B | x A a.i. xRy } B : multimea imagine a relatiei.
De exemplu, e

A = {a, b, c} si B = {1, 2, 3, 4, 5}. Consideram R = {(a, 2), (c, 4)}.

Pentru a vizualiza mai bine aceasta relatie o putem reprezenta in diverse moduri: prin diagrame, grac, printr-un tabel.

Observam ca

DomR = {a, b}

si

ImR = {2, 4}.

Deci, intuitiv vorbind, ele-

mentele din domeniul relatiei sunt cele din care pleaca cel putin o sageata, iar elementele din multimea imagine a relatiei sunt acelea in care ajunge macar o sageata. Sunt interesante acele relatii in care domeniul de denitie si (sau) multimea imagine sunt maximale in

A,

respectiv

B.

Denitie
Daca Daca

Fie relatia R A B. DomR = A relatia R se numeste relatie peste tot denita. ImR = B relatia R se numeste relatie surjectiva.

Daca o relatie de la

la

nu satisface conditiile din denitia precedenta,

ea poate  modicata astfel incat noua relatie sa satisfaca aceste conditii si sa nu e fundamental diferita de prima. Cea mai uzuala situatie este cea in care consideram restrictia unei relatii. Presupunem ca

nu este peste tot denita. Vom inlocui atunci pe

cu

DomR : R (DomR) B : xR y xRy.

Relatia Notam

R se numeste restrictia R := R/DomR . R

relatiei R la DomR si este peste tot denita.

B
cu

Urmatoarea situatie este mai putin intalnita in scoala dar merita amintita. Preupunem ca denind nu este surjectiva. Nu avem decat sa inlocuim pe

ImR,

R A (ImR) : xR y xRy.
Noua relatie este surjectiva. Nu exista o denumire consacrata pentru aceasta. O alta observatie este ca o relatie bila daca un

B.

Deci

R A B este functionala sau aplicax DomR nu poate intra in relatie cu mai multe elemente din pentru orice x DomR, multimea {y B | xRy } contine un singur

element (de la ecare element al domeniului relatiei porneste o singura sageata). Apare astfel naturala denitia urmatoare:

Denitie

O relatie

RAB

este relatie univoca daca satisface conditia:

x A, (x R R y1 ) ((x y2 ) y1 = y2 .

Denitie
RAB

Numim functie (aplicatie) de la multimea care satisface urmatoarele doua conditii:

A la multimea B

o relatie

este peste tot denita (DomR este univoca.

= A)

Daca

A = B,

o functie de la

la

se numeste transformare a multimii

A.

Functiile sunt notate de obicei prin litere mici ale alfabetului latin. Proprietatea de a  univoca pentru o functie sugereaza notatia

f : A B.
Elementul din

si se numeste valoarea functiei

B, unic asociat lui x A in baza relatiei f, este notat cu f (x) f in x (sau imaginea lui x prin functia f ).

Evident, exemplul anterior de relatie nu este o functie, neind indeplinita prima conditie. Faptul ca in

exista elemente care nu apartin multimii inagine

a relatiei nu contravine ideii de functie. Stabiliti care din urmatoarele exemple de relatii sunt functii: 1 a 2 b 3 a 4 a

f : {1, 2, 3, 4} {a, b, c}, g : {1, 2, 3, 4} {a, b, c, d},

id : A A, id(x) = x, x A

este transformarea identica a multimii este functia constanta pe

A.

j : A {y0 }, j (x) = y0 , x A y0 .

cu valoarea

 h : {1.3, 1, 1.8, 3} {0.7, 1, 1}, h(1.3) = 0.7, h(1) = h(1.8) = 1, h(3) = 1. Putem reprezenta aceasta relatie intr-un sistem de axe ortogonale, considerand punctele care au drept coordonate (x, h(x)).

Denitie

Fie functia

f : A B.

Se numeste gracul functiei

multimea

Gf = {(x, f (x)) | x Domf } A B.

Imaginea acestei multimi intr-un reper de axe de coordonate constituie un model intuitiv pentru functia data.

Denitie

Se numeste functie surjectiva (surjectie) o relatie

de la

la

care este functie si care este surjectiva, deci:

(DomR = A) (R univoca) (ImR = B ).

Data o relatie

R A B, numim relatia sa inversa (reciproca) relatia notata y Rinv x xRy.

Rinv B A,

denita prin:

Observam deci ca tia inversa

Rinv

surjectiva. De tot denita.

DomRinv = ImR si ca ImRinv = DomR. In plus, relaR este peste tot denita daca si numai daca R este inv asemenea, R este surjectiva daca si numai daca R este peste
a relatiei

Ne intereseaza in mod natural conditiile in care relatia inversa a unei functii este tot o functie. Fie functia denita

f : A B. f inv

Stim deja ca relatia sa inversa

f inv

este peste tot

este surjectiva.

Mai trebuie sa determinam conditii necesare si

suciente pentru ca

sa e univoca. Observam ca:

(f inv (y ) = x1 ) (f inv (y ) = x2 ) (f (x1 ) = y ) (f (x2 ) = y ).

Deci

f inv este univoca daca si numai daca functia f satisface conditia f (x1 ) = f (x2 ) x1 = x2 . Vom numi o astfel de functie injectiva (injectie) sau functie biunivoca (in sensul ca pe langa faptul ca de la ecare element din A porneste o singura sageata, in plus spre ecare element din Imf vine o singura sageata).

Denitie

O functie

este injectiva (biunivoca) daca

x1 , x2 A x1 , x2 A

a.i. f (x1 ) = f (x2 ) x1 = x2 a.i. x1 = x2 f (x1 ) = f (x2 ).

Abaterea de la injectivitate, ca de altfel si de la surjectivitate, a unei functii

f : AB

este legata de multimi de tipul

f 1 (y ) := {x A | f (x) = y }, y B.
Observam ca pentru

y / Imf, avem f 1 (y ) = . Functia f este injectiva daca 1 y Imf, multimea f (y ) contine un singur element. Functia f este surjec1 tiva daca y B, multimea f (y ) este nevida.
Numim multimea

f 1 (y )

asociata functiei

si elementului

yB

bra

deprin

a lungul lui functia

f f

in

y.

Se mai foloseste denumirea de

contraimaginea lui

f.
este peste tot denita,

Deoarece

se descompune intr-o reuniune de bre

disjuncte doua cate doua. Sistematizam rezultatele anterioare:

Propozitie
1. relatia 2. relatia 3. relatia

Data o functie

f : A B,

atunci

f inv f inv f inv

este peste tot denita daca si numai daca este univoca daca si numai daca

este surjectie;

este injectie;

este si ea functie daca si numai daca

este simultan injectie

si surjectie.

Denitie
Deci

O functie

f : A B

se numeste bijectie daca ea este functie

injectiva si surjectiva.

f : AB

este bijectie daca si numai daca relatia sa inversa este tot

functie. In aceasta situatie vom nota

f inv := f 1 .

Exemplu de plan de lectie

Clasa: a VII-a Disciplina: algebra Titlul lectiei: Dependente functionale Incadrarea in programa scolara: lectia anterioara: sisteme ortogonale de axe de coordonate; lectia urmatoare: recapitulare numere reale Tipul lectiei: mixta Obiective operationale: la sfarsitul orei elevul trebuie sa:

(O1) (O2) (O3)

recunoasca, pe baza denitiei, care sunt dependentele functionale din

cinci exemple date in diverse moduri de reprezentare;

dea exemple de functii si exemple de relatii care nu sunt functii;

reprezinte in toate modurile exemplicate o functie data sub forma de

formula, cand domeniul de denitie al functiei este nit.

Metode didactice: explicatia, conversatia euristica, demonstratia, exercitiul, problematizarea, folosirea modelelor.

I. Pregatirea clasei pentru lectie

Dupa adunarea elevilor in banci, veri-

carea existentei cretei, a buretelui, a caietelor si manualelor elevilor, se face prezenta. Trecerea la etapa urmatoare se realizeaza vericand tema. In functie de dicultatea acesteia vericarea se face cantitativ sau calitativ. Daca o problema nu a fost rezolvata de un numar mare de elevi, ea se rezolva obligatoriu la tabla, de catre un elev care stie demonstratia sau ajutat minimal de profesor.

II. Actualizarea cunostintelor predate anterior

Se rezolva (la nevoie) o

problema din tema si se mai dau cateva exercitii. In timpul discutarii acestora, elevii vor reaminti principalele notiuni predate in ora precedenta, cat si proprietatile lor (sistem ortogonal de axe de coordonate, origine, axa absciselor, axa ordonatelor, coordonatele unui punct din plan: abscisa si ordonata). Profesorul va putea evalua partial cativa elevi.

Probleme propuse spre rezolvare:

1. Intr-un sistem ortogonal de axe de coordonate, reprezentati urmatoarele puncte: (a) (b)

A(1, 3), B (2, 1), C (1, 4), D(5, 2); A (2, 1), B (3, 1), C (4, 4), D (5, 2).

2. Intr-un sistem ortogonal de axe de coordonate sunt reprezentate peunctele

A, B, C, D.

Punctul A Completati tabelul: B C D

Coordonatele

3. Intr-un sistem de axe de coordonate perpendiculare se considera

A(4, 3),

simetricul lui

fata de axa ordonatelor,

simetricul lui

fata de originea

sistemului de axe si

simetricul lui

fata de axa absciselor.

a) Determinati coordonatele punctelor patru puncte in sistemul considerat.

B, C, D

si reprezentati toate cele

b) Ce coordonate au mijloacele laturilor patrulaterului c) Demonstrati ca

ABCD?

ABCD

este dreptunghi.

e) Ce coordonate au punctele

M, N

daca

ABM N

este patrat?

III. Pregatirea noii lectii

Urmarind reprezentarea graca de la problema

1b) din etapa precedenta (se lasa pe tabla), sa incercam sa sistematizam datele pe care problema ni le transmite in alt mod, de exemplu sub forma unui tabel in care pe prima linie punem abscisele punctelor, iar pe a doua linie ordonatele: 2 1 3 -1 4 4 5 -2

Puteti formula formula o problema concreta care sa e schematizata prin acest tabel? Daca nu, ii ajuta profesorul. De exemplu, sa consideram ca avem patru colegi care au respectiv sumele de 2, 3, 4 si 5 lei. Ei isi cumpara bomboane in valoare de respectiv 1, 4, 0 (nu isi cumpara) si 7 lei. Ce rest de bani mai are ecare dintre ei? Reprezentati raspunsul intr-un tabel astfel incat pe o linie sa apara sumele initiale de bani si pe a doua linie resturile ramase, cu conventia ca daca vreunul dintre colegi imprumuta bani restul sa apara ca un numar negativ. Vedem ca o problema concreta poate  organizata cu ajutorul acestui tabel sau, putin mai fortat, cu ajutorul reprezentarii intr-un sistem de axe perpendiculare a punctelor care au ca abscisa suma initiala iar ca ordonata suma ramasa. Aceleasi date le putem reprezenta intr-o diagrama. Profesorul numeste un elev sa faca acest lucru. In lectia de astazi vom studia astfel de organizari ale datelor sub forma de tabele, diagrame, reprezentari in sisteme de axe ortogonale.

IV. Predarea noilor cunosctinte

Dependente functionale . lectiei.

Mai exact, lectia de astazi se intituleaza

Profesorul poate preciza intr-o forma adaptata obiectivele operationale ale Apoi considera, pe baza exemplului de mai sus, multimile

A = {2, 3, 4, 5}, B =

{1, 1, 4, 2}

si precizeaza o regula prin care ecarui element din prima mul-

time ii corespunde un singur element din a doua multime. Si anume regula este

data de tabel. Putem sa schematizam aceasta regula si prin

2 1, 3 1, 4 4, 5 2.
Spunem ca multimile

si

se aa intr-o dependenta functionala iar regula se

numeste functie sau aplicatie de la

la

B.

Apoi profesorul noteaza clar pe tabla denitia functiei.

Denitie

Fie

A, B

doua multimi nevide date. Presupunem ca exista o regula

astfel incat ecarui element Putem spune ca

sa ii corespunda un singur element din

trei elemente (cele doua multimi si regula) determina o functie de la Pentru ecare

B. Aceste A la B .

A si B se aa intr-o dependenta functionala. x A notam unicul element care ii corespunde prin regula data cu f (x), litera f simbolizand regula. Astfel, in problema precedenta avem f (2) = 1, etc. Functia este data deci de multimile A, B si de regula f. Notam f : A B.
Profesorul subliniaza cele doua conditii pe care trebuie sa le respecte regula:

sa atribuie oricarui element din daca

un element din

B;

x A, x y1

si

x y2 ,

atunci

y1 = y2 .

Sa vedem, regula de mai sus indeplineste aceste conditii? Dar sa vedem si celelalte probleme rezolvate in prima parte a lectiei. Reprezentati datele sub forma de tabel, apoi sub forma de diagrame. Care dintre aceste reguli, impreuna cu cele doua multimi, reprezinta o functie? Motivati! Apoi profesorul mai cere elevilor sa dea exemple si contraexemple de functii, pornind de la probleme concrete. Se precizeaza si denumirile consacrate:

A:

domeniul de denitie al functiei,

B:

codomeniul,

f (x) :

valoarea lui

prin functia

sau imaginea lui

prin

f.

In exemplele date de profesor se aleg atat functii surjective cat si nesurjective, la fel injective si neinjective, fara a preciza denumirile acestea. Cu ajutorul elevilor, profesorul decide ca nu neaparat toate elementele din ale unor elemente din
Curriculum extins:

sunt imagini

prin

f.

Pentru colective de elevi cu abilitati cognitive mai avansate, profesorul poate deni si notiunea de imagine a unei functii:
Imf = {y B | x A a.i. f (x) = y }.

La fel contraimaginea unui element din codomeniu prin f :

y B : f 1 (y ) = {x A | f (x) = y }.

10

Pe exemplele deja date se precizeaza imaginea functiilor. pentru diverse elemente din codomeniu elevii determina contraimaginea lor prin functiile res-pective. In nal se poate face legatura cu reprezentarea intr-un sistem de axe ortogonale a punctelor de coordonate (x, f (x)), x A. Profesorul precizeaza ca in clasa a VIII-a vor studia multimea
Gf = {(x, y ) A B | y = f (x)} A B,

numita gracul functiei f : A B.

V. Consolidarea noilor cunostinte (etapa de feed-back)

careia elevii sa e fortati sa utilizeze toate notiunile nou predate. De exemplu: a) Fie regula

Observam ca

in aceasta lectie consolidarea se intrepatrunde cu predarea noilor cunostinte. Dar, daca timpul o permite, profesorul mai propune o problema in rezolvarea

x (x + 2)2

care stabileste o corespondenta de la

Z la N. Precizati ce elemente corespund lui 2, 3, respectiv 5 prin aceasta regula? b) Fie A = {1, 3, 4} si B = {2, 6, 8}. Precizati o regula care sa e functie de la A la B si reprezentati-o in cele trei moduri invatate.
Apoi profesorul recapituleaza intr-o fraza elementele de noutate ale lectiei. Daca o serie de elevi au fost evaluati in mod repetat, profesorul ii poate nota.

VI. Tema pentru acasa

Profesorul invita elevii sa deschida manualul la

pagina la care se aa lectia respectiva, le arata diferitele exemple din carte, precizand ca nu sunt aceleasi cu cele prezentate in clasa. De aceea, prima parte a temei consta in citirea si intelegerea acelor exemple. Apoi da o tema (ideal diversicata dupa abilitatile ecarui grup de elevi) si sugereaza ce exercitii rezolvate in clasa ii vor ajuta pe elevi in rezolvarea temei. In nal comunica elevilor faptul ca in urmatoarea ora de algebra va incepe recapitularea capitolului numere reale si ii invita sa repete o serie de notiuni si proprietati.

VII. Observatii dupa lectie

In aceasta rubrica profesorul noteaza diferitele

idei care i-au venit in timpul predarii, legate atat de imbunatatirea acestei lectii cat si de predarea unora viitoare. Se gandeste ce nu a mers conform planului sau si de ce? Hotaraste tactica pentru ora viitoare. Noteaza evaluarile partiale ale elevilor.

11

Observatii

Functiile sunt predate mai precis in clasa a VIII-a. Atunci apar

notatiile consacrate cat si elementele pe care le-am amintit mai sus dar am precizat ca fac parte de fapt dintr-un curriculum extins. In clasa a VIII-a se pune accent pe gracul functiei si reprezentarea acestuia. Aplicatiile sunt la functia de gradul I, functia modul, eventual parte intreaga. Se va face legatura intre rezolvarea ecuatiilor si a inecuatiilor de gradul I, a sistemelor de doua ecuatii de gradul I si gracul fuctiei de gradul I. De abea in clasa a IX-a se introduc functiile injective, surjective, bijective cat si alte functii numerice.

12