Sunteți pe pagina 1din 9

3.2. Trecerea de la SME la UEM.

Moneda Unica Euro Infiintarea Institutului Monetar European (IME), care a inceput sa functioneze de la 1 ianuarie 1994. Daca prima etapa a reprezentat inceputurile uniunii monetare europene, aceasta etapa inseamna consolidarea ei. Obiectivele IME sunt: intarirea cooperarii intre bancile centrale europene nationale; o mai buna coordonare a politicilor monetare ale membrilor UE in vederea stabilitatii preturilor; supravegherea functionarii SME; facilitarea utilizarii ECU; pregatirea conditiilor pentru trecerea la faza a treia prin crearea instrumentelor si procedurilor necesare aplicarii politicii monetare unice. In etapa finala se va crea Banca Centrala Europeana (BCE), care va inlocui IME. BCE va emite o moneda unica. S-a convenit ca moneda unica sa se numeasca EURO, fiind folosita de la 1 ianuarie 1999. Prin infiintarea BCE se va ajunge la o singura politica monetara, vor fi blocate ratele de schimb se va introduce moneda unica cu circulatie mai intii intre bancile centrale si comerciale, pentru ca apoi, dupa unele aprecieri, sa circule pe piata ca bacnote si monede in 2002. Dupa formarea BCE, bancile centrale ale statelor membre vor continua sa existe si impreuna cu BCE vor constitui Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC). Pentru judecarea gradului de convergenta economica atins de statele membre si retinute pentru a decide trecerea la cea de-a treia etapa trebuie sa indeplineasca cele 5 criterii de convergenta prevazute in Tratatul de la Maastricht. In plan economic convergenta politicilor economice nationale spre obiectivele fixate in comun va fi mai puternica decat in cursul celei de-a doua etape si urmarirea multilaterala a evolutiilor economice a statelor membre va putea, daca este cazul, sa aplice sanctiuni pentru statele care, ducand o proasta politica ar risca sa puna in pericol stabilitatea monedei unice. Prin Tratatul de la Maashtricht se stabilesc masurile ce urmeaza a fi luate pentru realizarea UEM, esalonata pe trei etape distincte. In prima etapa, care a inceput in iulie 1990 prin liberalizarea miscarii capitalurilor intre statele membre ale comunitatii Europene si care a expirat in decembrie 1993 prin realizarea convergentei economice a statelor; fiecare stat stabileste, in caz de necesitate programe pluri anuale menite sa asigure convergenta durabila, indispensabila realizarii UEM, in special in ceea ce priveste stabilitatea preturilor si starea sanatoasa a finantelor publice. Deci, aceasta etapa vizeaza crearea Uniunii Monetare, obiectivul stabilit fiind cresterea performantelor economice, intarirea coordonarii politicilor economice si monetare in cadrul institutional existent si renuntarea in totalitate de catre tarile SME la controlul asupra capitalurilor. A doua etapa a inceput la 1 ianuarie 1994 si s-a incheiat la finele anului 1996. Este considerata faza de tranzitie catre etapa finala si vizeaza realizarea Uniunii Monetare. Dificultatea acestei tranzactii reiese din organizarea transferului puterii de decizie a autoritatilor nationale in mana unei institutii europene. In cadrul acestei etape statele membre sunt chemate sa actioneze pentru evitarea inregistrarii de deficite publice excesive si sa realizeze independenta fata de bancile lor centrale. In 1990, se creeaza Banca Centrala Europeana (EUROFED); aceasta este precedata de crearea

Institutului Monetar European (IME), care este embrionul viitoarei Banci Centrale Europene (BCE), si care a inceput sa functioneze de al 1 ianuarie 1994, avand sediul la Frankfurt. A treia etapa a fost prevazuta sa inceapa la 1 ianuarie 1997 dar s-a amanat pentru 1 ianuarie 1999 si se incheie in anul 1999. In aceasta etapa intra in functiune sistemul european al bancilor Centrale (SEBC) format din banca Centrala Europeana (BCE) si bancile centrale nationale (BCN) ale statelor membre, si sa fie adoptata o moneda unica ECU, apoi EURO care va inlocui monedele nationale ale statelor membre. Aceasta etapa va debuta cu trecerea la paritati fixe si atribuirea competentelor economice si monetare institutiilor comunitare. In domeniul monetar fixarea irevocabila a paritatilor va deveni efectiva, iar tranzitia catre o politica monetara unica va fi asigurata de IME. Deciziile privind interventiile pe pietele de schimb intr-o terta moneda vor fi luate sub singura raspundere a IME pana la constituirea BCE. Anglia a manifestat rezerve prevazandu-se pentru ea o clauza de optiune care ii va permite sa se alature atunci cand va dori celorlalte state membre, fara a fi legata de un anumit termen. Cea de-a treia faza a formarii Uniunii Europene, conform Tratatului de la Maastricht, este constituirea uniunii monetare. Conceptia privind crearea Uniunii Monetare Europene in trepte urmareste ca pana la finele secolului sa apara pe piata euro - bacnotele si euro - monedele, ceea ce s-a si intamplat. Procesul formarii uniunii monetare nu trebuie inteles ca incepand doar dupa infaptuirea celei de-a doua faze uniunea economica; acesta a aparut mult mai devreme, de aceea se vorbeste de trei etape ale constituirii uniunii monetare:
arpele Moneatar European Odat cu intratrea n vigoare a Tratatului de la Roma (1957) rile membre ale CEE -au restabilit convertibiliatatea reciproc a monedelor naionale. Ideea crerii Uniunii Economice i Monetare a fost lansat nc n anii `60 de ctre prim -ministrul Luxemburgului Pierre Werner, ca rezultat al instabilitii ratelor de schimb a monedelor europene (deprecierea lirei sterline -1967, a francului 1969, reevaluarea mrcii -1969) i creterii nencrederii fa de moneda american pe plan internaional. n 1971 n martie n baza deciziei sametului european de la Hage (1969 n decembrie) a fost elaboratplanul Werner, care prevedea instaurarea unei uniuni monetare complete ntr-o perioad de 10 ani. n 1972 intr n vigoare arpele monetar (Acordul de la Ble, martie 1972). Principalele msuri i mecanisme monetare: 1.Marjele de fluctuaie ntre monedele europene, a fost stabilit o marj de fluctuaie 2,25% pentru toate monedele europene. Marjele de fluctuaie ntre monedele europene erau de 2,25% i arpele format se deplasa n tunelul, ce autoriza fluctuaia de 4,5%; 2.Crearea Fondului European de Cooperare Monetar (FECOM), ce are ca scop dirijarea mecanismului de susinere monetar pe termen scurt i acordarea de asisten financiar pe termen mediu. Pentru asigurarea fluctuaiei monedelor europene n limitele autorizate se presupunea intervenia bncilor centrale europene. n cazul limitei stabilite de 2,25% fa de moneda american, bncile centrale pot interveni pe piaa de schimb pentru a normaliza situaia creat prin vnzarea/cumprarea valutei respective. 3.Crearea Comitetului de politic economic. Acest Comotet avea misiunea de a coordona politicele economice ale statelor membre i asigurarea stabilitii ratelor de schimb. arpele monetar n timpul crizei economice din anii `70, din motivul creterii preurilor la produsele petroliere, ceea ce a contribuit la stagnarea procesului de cretere economic.n aceste condiii fiecare ar membr a adoptat un ir de msuri proprii. Din acest motiv arpele monetar a fost supus unui eec total, n aceast perioad Marea Britanie, Irlanda i Italia n-au participat la mecanismul de intervenie propus de FECOM, iar Frana n 1976 abandoneaz, n general, acest sistem. 31. Sistemul Monetar European (SME).

Treptat rile participante au nceput s prseasc arpele minetar, motivele fiind criza SMI (deprecierea dolarului), criza petrolier (1973), disimetria interveniilor pe piaa de schimb. n urma propunerii Consiliului European de la Copenhaga (aprilie 1978) i a deciziei de la Breme (iuli e 1978) arpele a fost nlocuit cu Sistemul Monetar European, ce intr n vigoare n martie 1979 i debuteaz prin crearea unei monede de cont, numit ECU (European Currency Unit) ECU servea pentru contabilizarea operaiunilor realizate de FECOM a ca baz de calcul al indicatorului de divergen n operaiunile de susinere pe piaa de schimb. SME se caracterizeaz prin elementele: 1.SME sistem de schimb comunitar bazat pe ECU 2.Existena pentru fiecare moned european a unui curs pivot corelat cu ECU, ce servea la stabilizarea grilei cursurilor pivot bilaterale ntre monedele europene 3.Stabilirea unui indicator de divergen menit s previn tensiunile din cadrul SME 4.Creterea volumului i duratei creditelor ntre bncile centrale 5.Transferul resurselor destinate favorizrii adaptrilor structurale ale rilor i regiunilor defavorizate Valoarea ECU rea definit printr-un co al monedelor europene i corespondea mediei ponderate a lor. Ponderea fiecrei monede n co se calcula n funcie de 2 criterii: a)Valoarea PIB; b)Volumul comerului exterior intracomunitar al rilor respective; Ponderea fiecrei monede europene n componena ECU era revzut la fiecare 5 ani sau dac ponderea monedei a variat mai mult de 25%. ncepnd cu noiembrie 1993 componena ECU a fost ngheat, ceea ce nseamn c ratele fixe nu mai puteau fi modificate (conform tratatului de la Maastricht). rile participante la SME nu puteau modifica unilateral peritile monedelor naionale n raport cu ECU, doar n urma negocierilor i votrii unanime a rilor membre. Funciile ECU: 1.ECU unitate de cont al SME; 2.Instrument de rezerv pentru bncile central europene. ECU este dependent de cursul aurului i dolarului american; 3.ECU instrument de pia autorizat. Cea mai grav criz mondial n cadrul SME se consider cea din 1992, care a avut motivele: -efectele ce reies din intensificarea semnificativ a activitilor financiare i liberalizarea circulaiei capitalurilor; -speculaiile frecvente pe pieele de schimb accentuiazinsuficiena rezervelor bncilor centrale pt. Susinerea monedelor naionale; -existena factorilor economici ca: diferenierea ratelor; Pentru a restabili stabilitatea schimburilor ntre monedele naionle se necesit unificarea monetar complet i realizarea Uniunii Economice i Monetare. 32.Uniunea Economic i Monetar. Pe parcursul 1992-1993 SME a cunoscut mai multe crize, ceea ce a dus la realizarea planului Werner, adic instaurarea monedei unice i constituirea Uniunii Economice i Monetare. LA consiliul European de la Madrid din iunie 1989 a fost adoptat raportul Delors care este raportul dintre Uniunea Economic i Financiar n Comunitatea European.Raportul Delors presupunea realizarea unificrii monetare n trei etape i crearea sistemului european de bnci centrale pentru coordonarea politicii monetare naionale. I etap: (iulie 1990-decembrie 1993), cuprinde msurile: 1.liberaliazarea total a circulaiei capitalurilor intracomunitare; 2.instaurarea unie convergene dure a politicilor economice i a rezultatelor macroeconomice ale statelor membre; 3.realizarea independenei bncilor centrale fa de guvernele lor; II etap: (ianuarie 1994 decembrie 1998) este o faz de pregtire ctre UEM i presupune: 1.instaurarea Institutului Monetar European (IME), care preia funciile FECOM -ului, avea rol de cooperare ntre Bncile Centrale, coordonarea politicilor monetare 2.aprofundarea macroeconomic a candidailor la UEM. III etap: (ianuarie 1999 ianuarie 2002) constituirea momentului abandonrii SME i intrarea n vigoare a UEM, adic: 1.crearea Bncii Centrale Europene, transferul de la Bncile Central Europene la Banca Central European, toate luate mpreun constituind Sistemul European de Bnci Centrale (SEBC)

2.implimentarea politicii monetare unice 3.substituirea ctre 1 ianuarie 2002 a monedelor cu moneda unic Euro, la rata decis de Consiliul Europei; La Summit-ul de la Madrid din 15-16 decembrie 1995 efii statelor participante la UEM se decid asupramodalitilor trecerii la moneda unic: -adoptarea denumirii euro pentru moneda unic -momentul stabilirii de ctre Consiliul Europei a listei de ri ce vor participa la UEM procesul de introducere progresiv a monedei unice se va realiza n perioada 1 ianuarie 1999 30 iunie 2002 dup cum urmeaz: a). de la 1 ianuarie 1999 tranzaciile intrabancare, operaiunile de schimb externe, emisia obligaiunilor de stat se vor realiza n euro b). De la 1 ianuarie 2002 paralel cu monedele naionale vor circula bancnotele de euro ce vor nlocui bancnotele naionale cel trziu la 1 iulie 2002. 33.Costurile, avantajele i dezavantajele Uniunii Economice i Monetare . Avantajele i costurile crerii UEM: 1.Moneda unic stimulant al pieii unice europene. Eficacitatea microeconomic a crerii unei monede unice pe lng piaa unic constituie un avantaj ce va conduce la ameliorarea funciei de alocare a resurselor mecanismului preurilor pentru ntreaga comunitate. 2. Lichidarea costurilor directe ce reese din conversia valutelor europene n alte valute. -Economia la costurile interne majoritatea ntreprinderilor ce lucrau cu mai multe valute suportau cheltuieli enorme legate de: necesitatea angajrii personalului competent n gestionarea valutelor respective. -Reducerea timpului i costurilor plilor peste frontiere crearea monedei unice i a unui sistem de bnci centrale va simplifica gestionarea bancar; -Suprimarea riscului de schimb; -Efecte favorabile asupra ratelor dobnzii diminuarea costurilor de intermediere, convergena ratelor dobnzii; -Creterea rolului monetar i financiar crearea monedei unice duce la mrirea cotei de participare n operaiunile financiare i comerciale internaionale n raport cu cele mai puternice valute mondiale dolarul SUA, yen-ul japonez. Dezavantajele monedei unice: -Costul ridicat la conversie pentru funcionarea EURO este nevoie de mari eforturi umane i financiare -Abandonarea suveranitii- monedele naionale ntotdeauna au constituit un simbol al statului respectiv.

Uniunea economic i monetar european este rezultatul unui proces integrativ complex,atat in planul economiei reale cat i in cel al economiei monetare, derulat de-a lungul unei jumti de secol in spaiul comunitar, proces care a presupus parcurgerea mai multor etape. Dintre acestea, cele mai importante sunt: - Crearea unui aranjament monetar numit Uniunea European de Pli (1950) format nu doar din state europene ci, prin intermediul lirei sterline i a zonei francului, i din rile africane aflate in spaiul colonial. - Crearea Comunitatii Economice Europene care a insemnat liberalizarea fluxurilor de bunuri i servicii, i a Pieei Comune pentru liberalizarea micrii factorilor de producie. - Crearea Sistemului Monetar European (1979), inlocuit ulterior de ctre Mecanismul Ratei de Schimb cu cele dou forme ale sale. - Summitul de la Haga din 1969 in care s-a pus problema crerii unei uniuni economice i monetare; - Raportul Werner din 1970, care a propus crearea Uniunii Monetare Europene prin fixarea irevocabil a paritilor dintre monedele statelor membre i liberalizarea total a fluxurilor de capital; - Crearea in 1988, a Comitetului pentru Studiul Uniunii economice si monetare, sub conducerea preedintelui Comisiei Europene din acea perioad, Jaques Delors, care a propus,

prin raportul care ii poart numele, o nou baz pentru unificarea monetar in Europa. Raportul Delors a definit strategia care a condus la realizarea, in mai multe etape, a uniunii monetare. - Tratatul de la Maastricht (1992) privind constituirea Uniunii Europene, care in plan monetar, a consfinit constituirea unei Bnci Centrale la nivelul Uniunii i a stabilit criteriile pe care statele membre trebuie s le indeplineasc pentru a deveni membru al spaiului monetar european. - Crearea Sistemului European al Bancilor Centrale, a crui funcionare se bazeaz pe mai multe principia generale dintre care amintim independena instituional i financiar a Bncii Centrale Europene i a bncilor centrale ale statelor membre, transparena, subsidiaritatea i responsabilitatea in atingerea obiectivelor propuse prin Tratatul de la Maastricht. - Introducerea monedei Euro, incepand cu ianuarie 1999. 2. Sistemul Monetar European La inceputul deceniului al aptelea, pe fondul incheierii formrii uniunii vamale i a lansrii,cu rezultate pozitive, a Politicii Agricole Comune, s-au inregistrat o serie de evenimente de natur monetary financiar, divergente, la nivelul statelor membre. Din acest considerent, in 1970 a fost conceput Planul Werner, prin care s-au stabilit obiectivele i etapele Uniunii monetare. Prin prisma acestui plan, uniunea monetar avea drept scop convertibilitatea deplin i ireversibil a monedelor statelor membre eliminarea fluctuaiilor cursului de schimb, fixitatea irevocabil a paritii i cursurilor valutare i completa liberalizarea fluxurilor de capital.Planul Werner, abilitat de ctre ECOFIN in 1971, nu a putut fi pus in aplicare datorit conjuncturii economice de ansamblu: cderea sistemului de la Bretton Woods, care avea la baz sistemul de cursuri fixe, respingerea ideii de infiinare a unei instituii monetare commune i de aplicare a unei politici fiscale unitare la nivel comunitar. Incepand cu aprile 1972, a fost pus in aplicare aranjamentul cunoscut sub numele de arpele monetar in cadrul cruia monedele celor ase state membre fondatoare ale Comunitii Economice Europene (la care s-au adugat ulterior Marea Britanie i Danemarca) pstrau intre ele o marj defluctuaie de +/- 2,25% avand drept pivot dolarul american, ceea ce insemna c intre moneda cea mai bine cotat i cea mai slab cotat putea s existe un ecart de maximum 4,5%. Meninerea raporturilor valorice stabilite intre monede se fcea prin intervenii frecvente ale bncilor centrale. Sistemul arpelui monetar a funcionat cu dificultate, cu dese momente de retrageri i reveniri ale statelor membre i cu numeroase reajustri de pariti prin devalorizare i revalorizare. El a fost inlocuit de ctre Sistemul Monetar European, in urma Consiliului European de la Bruxelles din decembrie 1978. Pe baza propunerii comune a cancelarului Helmut Schmidt i a preedintelui Franei, Valery Giscard dEstaing s-a creat Sistemul Monetar European, vzut ca un instrument de creare a unei zone de stabilitate monetar in spaiul comunitar,dar i ca o verig de legtur intre Bretton Woods i Uniunea Economic i Monetar. Sistemul monetar European, negociat in 1978 i adoptat in 1979, de ctre cele nou ri membre ale Comunitii Europene la acea dat, care au devenit membri de facto ai acestuia, i-a propus in principal formarea unei zone de stabilitate monetar in cadrul unui spaiu economic ale crui state membre inregistrau, la acel moment tendine de diminuare a diferenelor dintre nivelurile lor dedezvoltare. Principalele componente ale sistemului au fost: unitate de cont european (ECU) utilizat in decontrile financiare; un fond de cooperare monetar, instituit in 1973; mecanismul ratei de schimb; Institutul Monetar European

2.1.Ecu (European Currency Unit)


Ecu (European Currency Unit) a fost introdus in anul 1975 ca unitate oficial de cont a Comunitii Europene inlocuind Unitatea European de Cont. Din punct de vedere al structurii, ECU a reprezentat o moned nominal, de fapt un co monetar constituit in funcie de puterea economic a statelor member participante la constituirea acestuia. Spre deosebire de mecanismul ratei de schimb, ECU a inclus toate statele comunitare care erau membre ale Sistemului Monetar European. ' Iniial, paritatea ECUDolar american a fost de 1 la 1, iar ECU a fost utilizat in special pentru acoperirea tranzaciilor financiar-monetare, (inclusiv a emisiunilor de obligaiuni i a altor titluri de crean), publice i private de unde i denumirile de ECU public i respectiv ECU privat, i mai puin (aproximativ 1%) pentru acoperirea tranzaciilor comerciale. Ulterior, funcia de unitate de cont a fost lrgit prin utilizarea sa la elaborarea bugetelor comunitare. In 1995, ECU a primit denumirea de euro iar din 1999 ECU i-a incetat existena. In conformitate cu art. 118 din Tratatul CE, compoziia coului monetar ECU a fostingheat la 1 noiembrie1993, data intrrii in vigoare a Tratatului de la Maastricht, pe baza compoziiei coului la data de 21 septembrie 1989. Consiliul European de la Madrid, din decembrie 1995 a decis ca la inceputul celei de a treia etape, numele dat monedei europene s fie acela de euro, nume care simbolizeaz Europa i care s fie acelai in toate limbile oficiale ale Uniunii Europene.

2.2.Fondul European de Cooperare Monetara


Fondul European de Cooperare Monetara, creat in aprilie 1973, reprezint un fond comun format din depunerile in aur i dolari (fiecare in proporie de 20%) din rezervele rilor ale cror monede erau cuprinse in ECU, chiar dac nu fceau parte din mecanismul ratei de schimb. Fondul funciona pe principiul acordrii de credite pe termen foarte scurt pe care i-l acordau bncile centrale intre ele, credite pe termen scurt i mediu pentru echilibrarea balanei de pli i mecanismul mobilizrii de ECU.4 Pentru gestionarea facilitilor acordate prin FECOM, a fost abilitat Banca Reglementelor Internaionale. In conformitate cu prevederile legate de etapa a doua a Uniunii Economice i Monetare, Fondul European de Cooperare Monetar s-a dizolvat i atribuiile acestuia au fost preluate de ctre Institutul Monetar European.

2.3.Institutul Monetar European


Institutul Monetar European a fost infiinat in 1994 avand sediul la Frankfurt, in Germania. Prin instrumente i proceduri financiare specifice, Institutul Monetar European avea rolul de a intri cooperarea intre Bncile Centrale Naionale ale rilor comunitare, de a superviza funcionarea Sistemului Monetar European i de a intri coordonarea politicilor monetare ale statelor membre in scopul asigurrii stabilitii preurilor. Resursele s-au constituit din contribuia bncilor centrale,calculate 50% in funcie de populaie i 50% in funcie de PIB.

2.4.Mecanismul ratei de schimb

Mecanismul ratei de schimb, introdus in 1979 pentru a reduce fluctuaiile in valoarea nominal a monedelor statelor membre, pe baza susinerii reciproce i a aciunilor colective ale bncilor centrale din statele membre. Bncile centrale au intervenit pe pieele valutare, prin cumprarea sau vanzarea de monede, pentru a le influena valoarea. Intervenia s-a realizat pe baza principiului cererii i al ofertei: atunci cand valoarea unei valute scdea sub un anumit prag, stabilit de comun acord i numit marj sau culoar de fluctuaie, bncile centrale au intervenit, restabilind valoarea de pia a respectivei monede. In momentul crizei din 1992, mecanismul ratei de schimb avea zece membri. Spania a intrat in acest aranjament in 1987, Marea Britanie in 1990 i Portugalia in aprilie 1992. Grecia nu a fcut parte din mecanism datorit economiei neperformante, iar Luxemburg-ul avea legat moneda de francul belgian. Mecanismul ratei de schimb avea la baz un sistem de pariti care ii permitea fiecrei monede s fluctueze limitat in relaia cu fiecare din valutele din sistem stabilindu-se, in acelai timp, o rat central de paritate in ECU. Iniial, monedelor li s-a permis o fluctuaie de +/- 2,25% in jurul paritii centrale, cu excepia Italiei creia i s-a permis o rat de fluctuare de 6% datorit unei inflaii crescute i dificultilor politice interne. Aranjamentul monetar numit Mecanismul ratei de schimb a inregistrat o serie de trsturi particulare, in sensul c a fost primul sistem al ratelor de schimb in intregime european, fr a avea la baz o moned de referin extra european. In acelai timp, el nu s-a constituit in jurul unei monede pivot ci pe baza unui mecanism de schimb bilateral. Criza din 1992-1993, in timpul creia dou monede (lira sterlin i cea italian) s-au retras din sistem, cinci dintre ele i-au realiniat ratele de schimb (peseta spaniol, escudo portughez, lira irlandez, coroana danez i francul francez) i una dintre ele a atins marje de fluctuare de +/- 15% a demonstrat faptul c integrarea monetar cu mai multe monede aflate in circulaie nu d rezultatele scontate i c singura cale pentru atingerea acestui deziderat o reprezint moneda unic. S-a pus astfel problema reconsiderrii disciplinei monetar financiare in cadrul sistemului prin flexibilizarea operaional i crearea unor noi mecanisme care s permit integrarea monetar. Din acest considerent, in 1999, cand s-a adoptat moneda unic, a fost lansat un al doilea mecanism al ratei de schimb, numit Mecanismul ratei de schimb 2, in cadrul cruia sistemul multilateral a fost inlocuit cu unul bilateral, prin care fi ecare moned participant are definit o paritate central comparativ cu euro. Acest mecanism permite intervenia de ctre Banca Central European i de ctre bncile centrale ale statelor membre, atunci cand cursul de schimb depete marja de +/- 15% fa decursul central. Din MRS 2 fac parte statele membre din zona euro i Danemarca (aceasta din urm optand pentru un culoar de fluctuaie de +/2,25%.) precum i un numr de ase state membre nou intrate in spaiul comunitar in 2004. Un obiectiv important al mecanismului ratei de schimb il reprezint ajutorul acordat statelor membre din afara zonei Euro in aplicarea unor politici de stabilizare macroeconomic scopul impulsionri acestora pentru a atinge convergena necesar intrrii in zona Euro.

3.Politica monetar comun


Tratatul de la Roma nu face referire in mod explicit la introducerea unei monede unice i nici la un sistem de coordonare a politicilor monetare intre statele membre, ci doar, prin paragrafele 103-107, precizeaz c fiecare ar participant la procesul de integrare consider politicile sale conjuncturale i politicile in domeniul cursului de schimb ca elemente ale unui consens reciproc acceptabil, considerand cursul de schimb ca fiind o problem de interes comun Pe parcursul primilor ani ai construciei europene, in care s-au pus bazele uniunii vamale i s-au creat instrumentele Politicii Agricole Comune, principala problem a Comunitii din perspectiv monetar a fost ajustarea cursurilor de schimb. Aceasta se datora faptului c atat

funcionarea, cat i performanele Politicii comerciale comune i ale Politicii Agricole Comune erau puternic influenate de fluctuaiile cursului de schimb valutar. Tratatul Uniunii Europene semnat la Maastricht in 1991 este cel care condus la introducerea unei politici monetare comune bazat pe o moned unic administrat de ctre o singur banc central independent. In conformitate cu prevederile Tratatului, obiectivul de baz al politicii monetare comune i al politicii cursului de schimb il reprezint stabilitatea preurilor i fr a aduce prejudicii acestui obiectiv, susinerea politicilor economice generale ale Uniunii, in concordan cu principiile economiei libere de pia i ale concurenei. Cu toate c formarea Uniunii economice i monetare a fost considerat ca fiind rezultatul unui process unitar, acesta poate fi delimitat in trei etape: Prima etap, (1 iulie 1990 i 31decembrie 1993) ale crei elemente centrale au fost stabilite inainte de Maastricht a reprezentat etapa consolidrii pieei i a marcat inceputul perioadei de creare astructurilor economico-instituionale proprii uniunii economice i monetare. Obiectivul central al acestei etape l-a constituit creterea convergenei politicilor economice i a cooperrii intre bncile centrale in scopul incorporrii practicilor monetare ale statelor membre in cadrul Sistemului Monetar European. In cadrul ei s-au realizat o serie de progrese legate de abolirea restriciilor legate de micrile de capital,consolidarea mecanismului ratei de schimb i o intrire a cooperrii intre bncile centrale ale statelor membre. In cadrul acestei etape, in procesul de consolidare a pieei, Consiliul a stabilit un cadru de convergen al performanelor economice din statele membre i de monitorizare a progresului realizat, pe baza unor rapoarte periodice. Cea de-a doua etap a inceput la 1 ianuarie 1994 i s-a incheiat la 31 decembrie 1998. In timpul acestei etape, pornind de la prevederile Tratatului Uniunii Europene statele membre au fost constranse s evite deficitele bugetare excesive, i s iniieze pai spre independena bncii centrale. In procesul de cretere a independenei bncilor centrale, Tratatul le interzicea acestora acordarea de faciliti de creditare guvernamentale sau de achiziii de instrumente privind datoria public direct de la acestea. Alturi de interzicerea explicit a finanrii directe a deficitelor publice, Tratatul mai prevedea, prin art. 102, ca autoritile publice s nu aib acces privilegiat la instituiile financiare, decat dac acesta avea la baz motive de natur prudenial. Altfel spus, Tratatul a incercat s induc un control bugetar indus de pia. In pregtirea celei de a treia etape, Comisia i Institutul Monetar European au fost obligate s raporteze Consiliului aspectele legate de modul in care legislaiile naionale rspund cerinelor legate de atingerea uniunii economice i monetare i asupra progresului fcut in indeplinirea criteriilor de convergen. Criteriile de convergenta Tratatul de la Maastricht condiioneaz participarea in cadrul Uniunii economice i monetare de indeplinirea unor criterii de convergent nominal, un fel de inte cantitative de referin, cunoscute i sub numele de Criteriile de la Maastricht Acestea sunt: - rat sczut a inflaiei, care s nu depeasc cu mai mult de 1,5 % cele mai bune performane ale statelor membre participante in anul dinaintea examinrii; - dobanzi sczute pentru creditele pe termen lung, care s nu depeasc cu mai mult de 2% dobanzile din cele mai performante state membre participante in anul dinaintea examinrii; - un deficit bugetar care s nu depeasc 3% din PIB - datorie public cumulat care s nu depeasc 60% din PIB; - stabilitatea cursului de schimb, in sensul meninerii cursului naional in limitele marjelor normale de fluctuaie ale MRS2 pentru cel puin doi ani inaintea intrrii in zona euro (art. 121 din TEC). Criteriul de convergen a cursului de schimb reprezint una din condiiile Tratatului de la Maastricht care trebuie indeplinit de ctre statele membre inainte de adoptarea monedei unice.

Aceasta presupune participarea obligatorie la MRS2 cel puin doi ani inainte de intrarea in zona euro, timp in care nu este permis realinierea paritii centrale in sensul devalorizrii in cei doi ani de participare la MRS2.In afara acestor criterii, au fost luate in calcul i o serie de ali factori, cum ar fi gradul de integrare al pieelor, soldul balanei de pli, costul unitar al forei de munc precum i alte elemente relevante pentru stabilitatea pieelor.Alturi de criteriile de convergen nominal, ins fr a face obiectul Tratatului de la Maastricht, au aprut, la iniiativa Comisiei Europene i a Bncii Centrale Europene o serie de criterii care merg pe asigurarea convergenei i coeziunii structurilor economice ale statelor membre i ale celor candidate. Aceste criterii numite i criteriile de convergent real privesc: - gradul de deschidere a economiei, calculat ca pondere a schimburilor comerciale externe inPIB, - ponderea comerului bilateral c rile membre ale Uniunii Europene in totalul comerului exterior, - structura economiei pe cele trei ramuri principale (industrie, agricultur i servicii),PIB-ul pe cap de locuitor, calculat in funcie de paritatea puterii de cumprare; Incepand cu 1 mai 1998, ca urmare a procedurilor i foii de parcurs stabilite prin tratatul CE,pe baza recomandrii Comisiei, Consiliul a decis c Belgia, Germania, Spania, Frana, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia, i Finlanda au indeplinit condiiile de adoptare a monedei unice, respectiv: - indeplinirea criteriilor de convergena nominal; - faptul c legislaiile naionale, inclusiv statutul bncilor centrale erau compatibile cu Tratatul i cu statutul Sistemului European al Bncilor Centrale. Cu aceeai ocazie, Consiliul a decis c Grecia i Suedia nu indeplineau condiiile necesare pentru adoptarea monedei unice i nu a examinat situaia Marii Britanii i a Danemarcei, deoarece, in concordan cu prevederile Tratatului acestea au trimis o notificare Consiliului prin care il anunau c nu doresc s participe la cea de a treia etapa a uniunii economice i monetare. De fapt, in analizarea modului in care s-a realizat indeplinirea criteriilor de convergen s-au fcut o serie de concesii dintre care le amintim pe cele legate de ponderea datoriei publice in PIB( cazul Italiei i al Belgiei) sau a deficitului bugetar ( cazul Germaniei). Pentru a se evita controlul guvernelor asupra chestiunilor financiare ale statelor membre, s-a semnat, ca urmare a Tratatului de la Amsterdam, Pactul de Stabilitate i Cretere (1997) prin care era asigurat disciplina financiar prin evitarea unor deficite bugetare peste limitele stabilite. Statelor membre care nu au indeplinit condiiile pentru adoptarea monedei unice de la inceput lea fost acordat o perioad de derogare, nedeterminat, in cadrul creia nu li se aplic prevederile legate de politica monetar i sanciunile legate de deficitele excesive. In acelai timp ins, guvernatorii bncilor centrale din aceste state sunt membri ai Consiliului general al Bncii Centrale Europene.In iulie 2002, pe baza deciziei Consiliului, Greciei i-a fost permis adoptarea monedei Euro,ca urmare a indeplinirii criteriilor de convergen. Etapa a treia, a inceput la 1 ianuarie 1999 cu stabilirea ratelor de schimb irevocabile intre monedele statelor participante i in raport cu euro. Din ianuarie 1999, monedele naionale ale statelor membre (ale zonei euro) au continuat s circule numai ca exprimri nezecimale ale monedei unice, pan cand au fost complet inlocuite cu moneda euro. In acelai timp, toate decontrile dintre statele membre,emisiunile de titluri de stat, sau contractele incheiate in cadrul spaiului sunt realizate in mod obligatoriu in euro. De menionat c moneda euro este utilizat ca i insemn monetar i in alte state, care nu sunt member ale Uniunii Europene, cum ar fi Andora, Islanda, Lichtenstein, etc. Alturi de introducerea monedei euro in spaiul format de ctre statele membre care au indeplinit criteriile de convergen, un moment de importan crucial l-a constituit inlocuirea politicilor monetare naionale cu o politica monetar comun, conceput de ctre Banca Central European.