Cunoasterea de sine este posibila numai in profunda singuratate.

In mod obisnuit, tot ce stim despre noi insine este parerea altora. Ei spun: ,,esti bun", iar noi credem ca suntem buni. Ei spun: ,,esti frumos" si noi credem ca suntem frumosi. Tot ce spun oamenii despre noi, ne insusim. Asta devine identitatea noastra. E absolut fals, pt ca nimeni nu te poate cunoaste, nimeni nu poate sa stie cine esti, in afara de tine. Tot ce stiu altii sunt numai aspecte, iar acele aspecte sunt foarte superficiale. Tot ce stiu altii sunt numai stari de moment, ei nu iti pot patrunde in centru fiintei. Acolo esti absolut singur, si numai acolo vei ajunge sa stii cine esti. Oamenii traiesc toata viata crezand ca sunt altii, bazandu-se pe altii. De asta oamenilor le e foarte frica de parerile altora. Daca altii cred ca esti rau, devii rau. Daca ei te condamna, incepi sa te condamni si tu. Daca spun ca esti pacatos, incepi sa te simti vinovat. Pentru ca depinzi de parerile altora, trebuie sa te conformezi continuu ideilor tale, altfel iti vor schimba parerea.Asta creeaza sclavie, o sclavie foarte subtila. Daca vrei sa fii cunoscut ca fiind bun, valoros, frumos, inteligent trebuie sa faci concesii, trebuie sa faci permanent compromisuri cu oamenii de care depinzi. Si apare alta problema. Oamenii fiind foarte multi, iti alimenteaza mintea cu opinii de tip diferit, care se mai si bat cap in cap. O opinie contrazice alta opinie; de aceea in tine exista o mare confuzie. O persoana iti spune ca esti foarte inteligent, alta persoana iti spune ca esti prost. Pe cine sa crezi? Cum sa decizi? Asa ca esti divizat. Devii banuitor cu privire la tine, cu privire la cine esti. Intrii in contact cu foarte multi oameni, si fiecare iti baga in cap ideea lui, ori nimeni nu te cunoaste, nu te cunosti nici chiar tu. E o situatie innebunitoare. Ori de cate ori intrebi cine esti, primesti multe raspunsuri si e imposibil de hotarat care e raspunsul cel bun. Cum sa hotarasti? Pe ce criteriu? Si atunci esti pierdut. Asta este ignoranta de sine. Dar din cauza ca depinzi de altii, tie frica sa intrii in singuratate, si asta din cauza ca in momentul in care incepi sa intrii in singuratate, ti se face tare frica de faptul ca ai sa pierzi. Nu te-ai avut dintr-un bun inceput, dar sinele pe care ti l-ai creat din opiniile altora va trebui lasat in urma. Vei fi total pierdut, pentru ca tot ce stii nu mai e relevant, iar ce este relevant nu stii inca. Misticii crestini numesc asta ,,noaptea neagra a sufletului". Trebuie trecuta, si dupa ce ai trecut-o, vezi zorile. Soarele rasare, si ajungi sa te cunosti pentru prima data. Prima raza de soare si totul s-a implinit. Primul ciripit de pasarele si aerul pur al diminetii, si totul s-a realizat." Osho, Increderea in sine si in celalalt (incursiune intr-un nou mod de viata)