Sunteți pe pagina 1din 10

TUDOR VLADIMIRESCU 1780 - 1821

A fost conductorul revoluiei de la 1821. S-a nscut n satul Vladimiri (Gorj), dintr-o familie de moneni. A nvat carte i limba greac n casa boierului aromn Ioni Glogoveanu, din Craiova, care a fcut din inteligentul i destoinicul biat administrator de moie i care l-a ntrebuinat n afacerile de nego, mai ales la exportul de vite. Tudor Vladimirescu i-a constituit o avere prin cumprare de pmnt, fcnd comer pe cont propriu. S-a emancipat din slujba lui Glogoveanu intrnd n rndurile pandurilor - armat cu obligaii semipermanente - i particip la rzboiul ruso-turc din 1806 - 1812, recompensat de oficialitile ruse cu ordinul de cavalerie Ordinul Vladimir, clasa a III-a. n 1806 a fost numit vtaf de plai la Cloani, adic administrator al unui district de munte, funcie pe care o va deine pn n 1820. n perioada 14 iunie-26 decembrie 1814 a efectuat o cltorie la Viena, n perioada Congresului de Pace de la Viena (1814-1815), pentru a lichida motenirea soiei lui Nicolae Glogoveanu (fiul lui Ioni Glogoveanu), decedat la Viena, i pentru a-i aduce n ar fetia.

Cunosctor al limbii germane, Tudor Vladimirescu a putut s urmreasc problemele politice care se dezbteau n pres n capitala Imperiului Austriac. ntors n ar la nceputul anului 1815, Tudor a aflat c garnizoana otoman din Ada-Kaleh, care cutreierase judeele Mehedini i Gorj, distrusese i gospodria lui de la Cernei i i luase toate bucatele. Prezent apoi n capitala rii pentru susinerea unui proces de moie n faa Divanului, Tudor afl de hotrrea Eteriei de a porni micarea de eliberare a Greciei. Considernd momentul prielnic pentru a ridica poporul la lupt, are unele discuii cu reprezentanii Eteriei pentru cooperare militar, pentru ca pandurii s nlesneasc

trecerea lui Ipsilanti peste Dunre.

A semnat o nelegere cu Comitetul de oblduire prin care Tudor urma s ridice norodul la arme, avnd drept obiectiv nlturarea regimului fanariot. Coninutul prea revoluionar al Proclamaiei de la Pade i-a speriat pe boieri, care trimit corpuri de oaste pentru a-l opri. Adresndu-i-se lui Nicolae Vcrescu, unul dintre cei nsrcinai cu nfrngerea otirii pandurilor, Tudor arat c pesemne

dumneata p nrod cu al cror snge s-au hrnit i s-au poleit tot neamul boieresc, l socoteti nimic, i numai pe jefuitori i numeri patrie... Dar cum nu socotii dumneavoastr c patria se cheam poporul, iar nu tagma jefuitorilor.
Diplomat, Tudor asigur n permanen paalele de la Dunre i Poarta Otoman c poporul s-a revoltat din cauza cumplitelor patimi ce sufer din

partea unirii pmntenilor boieri, cu cei dup vremi trimii domni i ocrmuitori acestui norod. Intrnd n Bucureti n fruntea adunrii poporului, este primit cu entuziasm de

ctre masele populare din capital. Preia de fapt, n primvara anului 1821, conducerea rii, fiind numit de popor Domnul Tudor. Prezena lui Alexandru Ipsilanti la Bucureti n fruntea unei armate nedisciplinate, dup ce aciunea lui fusese dezavuat, ca i a romnilor de altfel, de ctre Rusia, l-au pus ntr-o situaie dificil. Tudor i cere conductorului Eteriei s treac Dunrea, aa cum promisese iniial, pentru ca ara Romneasc s nu fie transformat n teatru de rzboi. Conductorii eteritilor pun la cale un complot pentru a-l ndeprta. Ridicat prin trdare de la Goleti la 21 mai, Tudor a fost ucis de efii eteritilor la Trgovite, n noaptea de 27 spre 28 mai, nvinuit probabil de colaborare cu otomanii mpotriva eteritilor, fapt pe care istoria nu l-a confirmat niciodat. L-a avut ca dusman pe redutabilul Locotenent-colonel Dimitrie Papazoglu, decorat la Paris de Alexandre III pentru merite deosebite in executarea de harti militare.

REVOLUTIA LUI TUDOR VLADIMIRESCU N PRINCIPATUL TRII ROMNESTI 1821

nceputul secolului al XIX-lea s-a caracterizat printr-o miscare exceptional pentru libertate social, restructurri interne si afirmare national. Generoasele idei ale revolutiei franceze, care sustineau dreptatea si egalitatea social. precum si dreptul la autodeterminare a popoarelor oprimate au cuprins ntreaga Europ; imperiile absolutiste, lovite de forta geniului napoleonian preau a fi aproape de prbusire, dar nlturarea lui Napoleon Bonaparte a impus mentinerea vechilor structuri, ns n Peninsula Balcanic, vointa de libertate, unitate si afirmare national era din ce n ce mai greu de stvilit. La mplinirea unui secol de domnii fanariote, societatea romneasc era mpiedicat in dezvoltarea sa fireasca, de existenta unor de institutii si a unei clase politice dominat de coruptie si dorinta de mbogtire rapid prin jefuirea resurselor Principatelor Dunrene, aceasta constituind o permanent instabilitate. Mentinerea de ctre Poart a domniilor fanariote pstra un sistem de extorcare fr egal n ntreaga noastr istorie; cumprarea domniilor costa sume enorme (exemplu elocvent cele 3 milioane de piastri date de Mihail Sutu); banii se obtineau prin venalitatea functiilor, orice slujb avnd pretul su (recordul a fost detinut de Ioan Caragea care a vindut 4762 titluri de boierie pentru care a obtinut 20 de milioane de piastri); impozitele indirecte (vmile si ocnele de exemplu) intrau n vistieria domnului.

Vistieria (bugetul) statului se constituia dintr-un impozit personal achitat de ctre toti brbatii trii n vrst de peste 16 ani, dar repartizarea era total inechitabil, pentru c mai mult de jumtate din populatia trii (boierii, meamurile, clerul), era scutit de contributie. Prin intermediul unui aparat administrativ lipsit de scrupule, banii erau ncasati de la contribuabili prin intermediul celor mai brutale metode. n aceste conditii, eforturile boierimii pmntene pentru nlturarea domnilor fanarioti si ntrirea institutiei domniei, reprezint dorinta ntregului popor pentru afirmare national, mpotriva tendintelor dominatoare ale unei clase impuse din afar si strin intereselor romnilor. Lupta de eliberare a popoarelor din Balcani si succesul unei asemenea actiuni era conditionat de sprijinul unei puteri antiotomane, Rusia tarist. Elementul determinant al acestei actiuni a fost societatea greceasc secret Eteria (Frtia sau Societatea prietenilor), nfiintat la Odessa n anul 1814 si avnd n fruntea sa pe Alexandru Ipsilanti, fiul fostului domnitor fanariot Constantin Ipsilanti. Conductorul romnilor la 1821 a fost Tudor Vladimirescu. S-a nscut ntr-o familie de trani liberi, n jurul anului 1780, n satul gorjean Vladimiri, al crui nume i va deveni patronimic. A nteles timpurile n schimbare, a reusit s strng avere, dobndind o pozitie de prestigiu n ierarhia social. A foat soldat si ofiter n armata rus, comandnd panduri n rzboiul ruso-turc din anii 18061812 fiind naintat n gradul de locotenent al armatei ruse, a primit si ordinul cavaleriei, "Vladimir" clasa a III-a. n perioada iunie-decembrie 1814, Tudor Vladimirescu a stat la Viena. n capitala Imperiului Habsburgic, Tudor a fost interesat de noua conjunctur european dup prima cdere a lui Napoleon Bonaparte.

Continutul actiunii politice romnesti de la 1821 este ilustrat n programul revolutiei alctuit din textele cancelariei lui Tudor. "Proclamatia de la Pades" (Tismana, 23 ianuarie 1821), adresat locuitorilor Trii Romnesti justific ridicarea la lupt prin dreptul de "rezistent la opresiune" care decurge din principiul suveranittii nationale. Proclamatia exprim gndirea politic a miscrii nationale, urmrind s atrag atentia asupra situatiei din Principate. Cel mai important document programatic al revolutiei, cunoscut din februarie 1821 este "Cererile norodului romnesc" care cuprinde principiile de baz ale unei noi ordini sociale. Se cerea desfiintarea privilegiilor boierimii si obligatia domnitorului numit de ctre Poart de a respecta vointa tuturor celor pe care i conduce; accesul la functii n stat trebuia s se fac doar pe baz de merite; se cerea o larg reform n domeniul justitiei, administratiei, scolar, armat (prin nfiintarea unei armate permanente); se solicita desfiintarea vmilor interne. Nu a fost cerut mproprietrirea tranilor cu pmnt si desfiintarea definitiv a obligatiilor acestora fat de boieri, pentru a mentine unitatea mpotriva asupritorului strin. Dup ce a trecut Prutul, Alexandru Ipsilanti a prezentat la Iasi o Proclamatie (28 februarie 1821) n care afirma obiectivele Eteriei, garanta pacea si securitatea Moldovei si fcea cunoscut c n eventualitatea unei interventii otomane, Rusia va "pedepsi aceast ndrzneal". Astfel a fost compromis nc de la nceput miscarea lui Alexandru Ipsilanti; ambasadorul rus Stroganof de la Constantinopol si tarul Alexandru I care se afla la Congresul Sfintei Aliante de la Laybach (Liubliana, Slovenia) au dezavuat att Eteria ct si actiunea lui Tudor Vladimirescu.

Deplasarea de la Iasi ctre Bucuresti a lui Alexandru Ipsilanti, primejduia si actiunea romneasc. n aceast situatie, Tudor Vladimirescu prseste n grab Oltenia si se-ndreapt ctre Capitala Trii Romnesti; prin Proclamatia dat la 20 martie 1821 de la Cotroceni, unde se afla tabra sa, conductorul revolutiei insist asupra cauzelor care au determinat ridicarea la arme: pierderea drepturilor de ctre romni si jafurile de nesuportat. Prin acordul cu "boierii patrioti" (23 martie) - n virtutea cruia avea dreptul de a exercita "vremelnica stpnire" se legimiteaz actiunea lui Tudor. Constient c obiectivele Eteriei fceau iminent un atac otoman, transformnd ca n nenumrate rnduri tara ntr-un spatiu al jafului si pustiirii, Tudor precizeaz n discutiile cu Alexandru Ipsilanti, raporturile dintre cele dou miscri. n ciuda unor grave divergente, cei doi ajung la un acord, n urma cruia judetele din nordul trii trec sub autoritatea lui Alexandru Ipsilanti, care si stabileste cartierul general la Trgoviste; judetele de cmpie si Oltenia revin lui Tudor, iar cartierul general este fixat la Cotroceni. Efectivul trupelor romne a crescut, au fost fcute lucrri de fortificare a Bucurestiului, si prin tratativele purtate cu pasalele de la Dunre se evit interventia acestora; se caut legturi cu boierii din Iasi pentru ca n unire s obtin drepturile dorite. si peste munti, n Transilvania, era asteptat "craiul Tudorut'. Situatia concret a Principatelor, unde autoritatea puterii suzerane fusese nclcat, a determinat interventia Turciei, la nceputul lunii mai 1821, ncurajat fiind si de starea de expectativ a Rusiei. La apropierea armatei otomane de Bucuresti, Tudor Vladimirescu a prrit Capitala, apreciind c rezistenta va produce mari nenorociri orasului.

Desi la 18 mai, la Golesti s-a ajuns la o ntelegere ntre Tudor si eteristi, acestia au hotrt s-l ndeprteze de la conducerea pandurilor cu ajutorul unor cpitani-panduri, nemultumiti de severitatea cu care pedepsea Tudor pe cei indisciplinati. n dimineata zilei de 21 mai 1821, mai multi eteristi au pstruns la Tudor, care izolat, a fost scos din tabr, nconjurat de arnuti, si dus la Trgoviste, unde a fost ucis miseleste n noaptea de 26/27 mai 1821; trupul su a fost spintecat si aruncat ntr-o fntn. Astfel s-a stins din viat cel care "voise ca n tara lui s aib parte de fericire si de putere sracii neamului romnesc". Fr comandanti, oastea lui Tudor s-a dezmembrat, dar cu toate acestea a dovedit o nalt capacitate de lupt la Drgsani, n confruntarea cu otomanii. Desi nbusit n snge, unul din obiectivele revolutiei de la 1821, revenirea domnilor pmnteni (autohtoni) a fost obtinut, Poarta numind pe Ionit Sandu Sturdza (n Moldova) si pe Grigore Dimitrie Ghica (n Tara Romneasc).

Casa lu Tudor Vladimirescu