Ce bine c eti NICHITA STANESCU E o ntmplare a fiinei mele i atunci fericirea dinluntrul meu e mai puternic dect mine,

dect oasele mele, pe care mi le scrneti ntr-o mbriare mereu dureroas, minunat mereu. S stm de vorb, s vorbim, s spunem cuvinte lungi, sticloase, ca nite dli ce despart fluviul rece n delta fierbinte, ziua de noapte, bazaltul de bazalt. Du-m, fericire, n sus, i izbete-mi tmpla de stele, pn cnd lumea mea prelung i n nesfrire se face coloan sau altceva mult mai nalt i mult mai curnd. Ce bine c eti, ce mirare c sunt! Dou cntece diferite, lovindu-se amestecndu-se, dou culori ce nu s-au vzut niciodat, una foarte de jos, ntoars spre pmnt, una foarte de sus, aproape rupt n nfrigurata, neasemuit lupt a minunii c eti, a-ntmplrii c sunt.